Ureterele sunt conducte musculomembranoase care fac legătura între pelvisul renal și vezica urinară.

În traseul lor prezintă o porțiune abdominală și una pelvină.

Porțiunea abdominală (Pars abdominalis) începe de la hilul renal, unde la porc și cal prezintă un
infundibul amplu prin care se racordează la bazinet. Traseul ureterului urmărește inițial marginea
medială a rinichiului, apoi plafonul cavității abdominale, unde este plasat imediat sub seroasa
peritoneală, în contact cu mușchii psoași; ureterul drept însoțește lateral și la scurtă distanță vena
cavă caudală, iar cel stâng aorta abdominală. (15)
Porțiunea pelvină (Pars pelvina) este dispusă în continuarea precedentei, de la intrarea în bazin până
la plafonul vezicii urinare. În aceste sector, la mascul fiecare ureter se încovoaie peste artera iliacă
externă, încrucișează gâtul iliului, se plasează între lamele seroase ale pliului genital, trece dorsal de
canalul deferent și abodează fața dorsală a vezicii urinare în apropierea gâtului acesteia. La femelă,
ureterul pătrunde în ligamentul larg, încrucișează fața medială a vaselor uterine, ajunge la fundul de
sac rectogenital al peritoneului pelvin, trece în țesutul conjunctiv retroperitoneal, încrucișează
extremitatea uterină a vaginului și abordează vezica în același loc ca la mascul.
Ureterele se deschid în vezica urinară prin orificiile ureterale (Ostia uretericae), după ce parcurg o
distanță de 2-3 cm între musculoasa și mucoasa acesteia, determinând formarea coloanelor ureterale
(Columnae uretericae). Arterele ureterului sunt ramuri desprinse din arterele renale, vezicală cranială
și prostatică (vaginală); venele sunt satelite arterelor, iar vasele limfatice drenează limfa în
limfonodurile lomboaortice și iliace mediale. Inervația ureterului este vegetativă, cu ramuri simpatice
și parasimpatice din plexurile renal și respectiv pelvic. (14)