ACED

Proiectul Competitivitatea Agricolă și Dezvoltarea Întreprinderilor

Buletin informativ pentru producătorii de tomate pe teren protejat Buletin nr. 5,

Mai 2012
Indicii de calitate a apei pentru irigare
și a solului la producerea tomatelor Acest buletin este destinat
producătorilor de tomate din
Numărul indiciilor de calitate Republica Moldova și este edi-
a apei și a solului care trebuie să fie tat de către Proiectul Compe-
cunoscuți la utilizarea irigării și fertili- titivitatea Agricolă și Dezvol-
zării în producerea tomatelor este în tarea Întreprinderilor (ACED),
finanțat de Agenția SUA pen-
jur de zece. Noi ne vom referi la câți-
tru Dezvoltare Internațională
va dintre acești indici, care ar putea (USAID) și Corporația Provo-
să ne ofere o imagine generală a ca- cările Mileniului (MCC). Conți-
lității solului din seră, precum și apei nutul acestui buletin nu re-
utilizate la irigarea tomatelor. Acești flectă în mod obligatoriu pozi-
indici ar fi: pH, concentrația totală de ția oficială a Guvernului SUA,
săruri, alcalinitatea. USAID sau MCC.

Indicele pH apei și a solului. pH-ul Buletinul este distribuit gratis

apei sau solului indică concentrația și poate fi transmis sau multi-
ionilor de hidrogen (H+) în acestea. plicat fără restricții, cu condi-
Deoarece este definit ca ”-log (H+)”, ția păstrării integrității texte-
aceasta înseamnă că cu cât mai ma- lor și menționării surselor.
re este concentrația ionilor de hidro-
gen în sol și apă cu atât mai mică Contacte:
este valoare pH-ului, și viceversa. In-
Coordonator:
dicele pH cu o valoare mai mică de 7 Specialist Instruire, ACED
caracterizează un mediu acid, iar Oleg Stiopca, Dr.,
mai mare de 7 – unul bazic. (+373)-22-595265
oleg_stiopca@dai.com
În cazul producerii tomatelor se re-
comandă ca indicele pH-lui apei și Specialist producere legume,
solului să fie cuprins în limitele de Alexandru Bejan
6.0…6.5. Adică pentru tomate se re- (+373)-60-433001
comandă un mediu acid în zona ra-
diculară (rădăcinilor). De ce este im- Acest buletin are 4 pagini.
portant menținerea indicelui de pH în Tirajul: 1400 exemplare
limitele aceste valori? Deoarece va- Tipar: Elan Poligraf S.R.L.
Distribuitor: Moldpresa S.A.
loare pH-ului determină gradul de
asimilare a diferitori macro și microe- Figura 1. Rolul elementelor
lemente de către plantă. Din Figura 2 minerale la producerea tomatelor.
este evident că la valori ale pH-ului DESTINATAR:
mai mari de 8, gradul de asimilare a azotului, fosforului, borului de că-
tre plantă se reduce. Aceasta înseamnă că fertilizanții care conțin
acești compuși chiar dacă sunt adăugați în sol sau apa de irigare nu
sunt asimilați de către plantă pe deplin.

De asemenea, indicele de pH determină solubilitatea unor fertilizanți.

Astfel pentru valori aproape de 9, unele (continuare în pagina 2)

www.aced.md | et. 3, bd. Ștefan cel Mare 202,

1
Kentford, Chișinău, Republica Moldova
macroelemente (calciu, magneziu) formează pre-
cipitate până a ajunge la plante, adică se depun în
vasul de amestecare a fertilizanților, provoacă
astuparea emiterelor (picurătoarele) fâșiilor de iri-
gare. Aceasta, în cazul, când fertilizarea se petre-
ce prin dizolvarea fertilizanților în apa de irigare. În
cazul când se aplică în sol, fertilizanții care conțin
aceste macroelemente cu apa din sol, iarăși cre-
ează precipitat insolubil (hidroxil) care nu poate fi
asimilat de plantă, deoarece planta asimilează
macro și micro elementele doar în formă ionică.
Astfel valorile bazice ale pH-ului creează deficien-
țe de substanțe nutritive mai cu seamă de fier.
Totodată, nici va-
lorile pH-ului mai
mici de 5.5 nu
sunt benefice
pentru produce-
rea tomatelor. Din
aceiași Figură 2
se observă ca
pentru aceste va-
lori majoritatea
macroelementelor
sunt foarte greu
asimilate de plan-
te. Aceasta de
asemenea duce
la apariția defici-
enței de substan- Figura 2. Gradul de asimilare de către ză un mediu favorabil pen-
țe nutritive, în plante a macro- și microelementelor în tru dezvoltarea rădăcinilor
acest caz de ma- dependență de valoare pH în zona ră- plantei. De regulă se în-
croelemente. dăcinilor.
Măsurările de pH, efectuate în localitățile
“specializate” pe producerea tomatelor, denotă o
valoare bazică a pH-ului apei, adică în jurul valori-
lor 8…9. Iar, pH-ul optim pentru dezvoltarea roșii-
lor este 5.5…6.5. De aceea ne vom referi la unele
metode de micșorare a valorilor pH-ului în apă și
sol, care ar permite reducerea acestora și menți-
nerea pe durata producerii tomatelor.
Producătorii de tomate utilizează diferite metode
pentru micșorarea valorilor pH-ului apei și solului:
• Administrarea în sol a sulfului elementar. Sul-
ful elementar poate fi administrat în sol în formă
granulată. Sub acțiunea apei și a bacteriilor din sol
sulful se transformă în acid sulfuric. Re-testarea
solului trebuie făcută după 6…9 luni după admi-
nistrare sulfului. Această metodă se folosește
atunci când nu este disponibil un sistem de doza-
2
re a acidului sulfuric în apa pentru irigare.
• Acidularea apei. Cea mai pe larg utilizată meto-
dă pentru reducerea pH–ului este adăugarea în
apă a acidului, adică acidularea apei. Se folosește
unul din următorii acizi: sulfuric, azotic, ortofosfo-
ric. Pentru a determina cantitatea necesară de
acid care trebuie adăugat în apa pentru irigare nu
este suficient să cunoaștem doar valoarea pH-
ului, dar și alcalinitatea (concentrația de carbo-
nați). De asemenea, la fertilizarea plantelor cu fer-
tilizanți lichizi este necesar de a selecta și utiliza
fertilizanți cu valoare acidă a pH-ului. Pentru injec-
tarea acidului sau fertilizanților acizi în sistemele
de irigare se folosesc dozatoarele specializate
(injectoare, dozatroane).
• Administrare în sol a sulfatului de aluminiu
sau fier. Aceste săruri reduc pH-ul solului în timp
de 3…4 săptămâni de la administrare, cu mult mai
rapid decât sulful elementar. Este important de a
2
nu administra mai mult de 0.5 kg/m de sulfat de
aluminium sau fier pentru a evita intoxicarea rădă-
cinilor plantelor și micro-organismelor din sol.
• Încorporarea în sol a
turbei de “sphagnum”
(Figura 3). Încorporarea în
sol a turbei cu un pH = 4,
înainte de plantare creea-
corporează 1.4 kg de tur-
bă pentru 1 m2 de teren
pentru a reduce pH cu o
singură unitate. Efectul
pozitiv al încorporării tur-
bei se va prelungi pe dura- Figura 3. Ambalajul
ta a 2 și mai mulți ani. turbei de sphagnum.
• Administrarea de sulfat de amoniu și uree.
Acești fertilizanți sunt utilizați că sursă de azot, dar
și pentru reducerea pH-ului. Trebuie să fim preca-
uți ca la administrarea acestor componente să nu
întrecem limita admisibilă de azot necesară plan-
telor pentru a exclude apariția intoxicării plantelor,
dar și acțiunea periculoasă asupra consumatorilor.
În numărul viitor vom prezenta alți indici de calita-
te a apei: concentrația totală de săruri și alcalinita-
tea, precum și metode de control a acestora. ■
 Cerințele tomatelor față de elementele nutritive
Pentru obținerea unei recolte calitative mai mari de 100 t/ha, în
cazul tomatelor crescute în spații protejate, sunt necesare următoarele
îngrășăminte minerale:

Azot - 200-600 kg/ha, Fosfor 100-200 kg/ha, Potasiu – 600-1000 kg/ha,

Magneziu – 40-60 kg/ha.

Cea mai ”intensivă” utilizare a elementelor minerale se observă în peri-

oada înfloririi și coacerii primelor tomate.

N - Azot

Simptome ale deficitului de N: Planta devine galben-verde, fără ener-

gie de creștere. Rădăcinile sunt subțiri și firave, frunzele sunt de dimen-
siuni mici, de culoare galben-verzuie, iar nervurile de pe partea inferioara
a frunzelor au o nuanță de albastru-roșu. Tulpinile pot fi de aceeași cu-
loare, iar tomatele sunt de dimensiuni mici.

Cerințele culturii: Cultura are necesarul de aproximativ 5.3-6.5 kg N per

tona de tomate recoltate. Dozele de azot depind de condițiile locale,
energia plantei și de îngrășămintele organice introduse în sol.

Dintre toate tipurile de îngrășăminte minerale, cele cu azot sunt cele mai
periculoase în caz de supradozaj: azotul în dozare excesivă se acumu-
lează în legume, în formă de nitrați și nitriți, care sunt periculoși pentru
sănătatea umană. Nitrații se acumulează în plante nu numai în cazul
abundenței de azot, dar și în cazul deficitului de molibden și fier, care
contribuie la reducerea nitratului de azot (NO3) până la amoniac (NH4).

P - Fosfor

Simptome ale deficitului de P: Planta este de culoare albastru-verde

închisa pe partea interioară (dorsală) a frunzelor. Lipsa de fosfor la to-
mate duce la răsucirea frunzelor în interior lor.

Cerințele culturii: Cultura ar trebui să fie asigurată cu 0.7-1.0 kg de

P2O5 per tona de tomate recoltate. Dozele de azot depind de condițiile
locale, energia plantei și de îngrășămintele organice introduse în sol.
Doze mari de fosfor sunt, de obicei, asigurate înainte de plantarea toma-
telor.

K – Potasiu

Simptome ale deficitului de K: cloroza vârfurilor și a marginilor frunze-

lor se manifesta prin apariția necrozelor. Frunzele mature se usucă și
cad.

Lipsa de potasiu este caracteristica maturării neuniforme, care se obser-

va pe frunzele tinere de la “beșicarea” frunzelor și întunecarea marginală
a frunzelor mari.
(continuare în pagina 4)
3

ANUNȚ
La 24 mai curent, la
Chișinău va avea loc un
seminar pentru doritorii
de a construi sere și
solarii. Seminarul va fi
prezentat de Gregg Short,
inginer din SUA. Pentru
înscriere prealabilă la se-
minar, vă rugăm să-l con-
tactați pe
Alexandru Bejan, nr. de
mobil 060433001.
Cerințele culturii: Cultura ar trebui să fie asigurată cu 6.0-7.5 kg de
K2O kg per tona de tomate recoltate. La încărcarea puternică a plantei
cu roadă, doza administrată de potasiu trebuie mărită. Deficitul de po-
tasiu conduce la reducerea zonei fotosintetic active, care rezultă în
micșorarea recoltei.
Mg – Magneziu
Simptome ale deficitului de Mg: cloroza de culoare galbenă între
nervurile frunzelor mature, uneori însoțită de necroză. De obicei, zone-
le limitrofe ale frunzelor rămân verzi până când deficitul devine mai
pronunțat.
Cerințele culturii: Cultura ar trebui să fie asigurată cu 0.7–1.5 kg
MgO per tona de recoltă. Dozele de magneziu ar trebui să depindă de
condițiile locale, cum ar fi conținutul inițial al acestui element în sol.
Magneziul este necesar pentru întreaga perioadă de recoltare, cu toa-
te că simptomele de deficiență apar în timpul creșterii încărcăturii
plantei.
Ca – Calciu
Simptome ale deficitului de Ca: Frunzele tinere sunt distorsionate la
capete. Suprafața frunzelor de la vârf și margini se usucă (înnegrirea
fructelor la vârf este numită necroza apicală sau, în limba rusa,
"вершинная гниль").
Deficitul de calciu este cel mai vizibil pe frunzele tinere, care devin clo-
rotice (formarea de pete galbene deschise), frunzele mature, în
schimb, devin verzi închise și cresc în dimensiuni. Pe tomate se for-
mează o necroza apicală (mai ales când plantele sunt cultivate în sere
cu umiditate ridicată).
Cerințele culturii: Cultura ar trebui să fie asigurată cu 2.7–3.5 kg
CaO per tona de tomate recoltate. Calciul este esențial pentru diviza-
rea celulară rapidă în frunze și fructe. Cea mai mare parte de calciu
este necesară în perioada până când frunzele ating 25% din dimensi-
unea lor finală. După aceea, în timpul creșterii rapide a fructelor, nu
este nevoie de calciu. Și mai important este ca plantele să primească
în mod constant cantitatea necesară de calciu pe întreaga perioadă de
vegetație. Dozarea corectă a calciului la producerea tomatelor va spori
în mare măsură “transportabilitatea” lor. ■
ANUNȚ
În luna iunie 2012, în localitatea Dvoastră va avea loc un
seminar dedicat problemelor de protecție a tomatelor
împotriva bolilor și dăunătorilor, organizat de ACED. Pen-
tru informații suplimentare, vă rugăm să-l contactați pe
Alexandru Bejan, nr. de mobil 060433001.