BOABE DE GRÂU

ANUL III. N-rul 7 REVISTA DE CULTURA IULIE '93'

www.dacoromanica.ro
 CUPRINSUL

MUZEUL AMAN (cu 23 figuri) de M. TEIŞANU şi ADRIAN MANIU

GRĂDINILE BUCUREŞTIULUI (cu
29 figuri) . . de FR. REBHUHN
NOPŢI LA HANUL DIN ANTI-
MOVO (III). . . . • . de IORDAN IOVCOV
(cu 9 desene de J. TeodorfS(u Sion) din bulglfqlt de V. C. H,Wcu

CRONICA. Cărţi, conferinţe, congrese, expoziţii: Hajdeu omul; Istoria la

răscruce; Castelul cu poeţi; Reviste literare; Românii din Banatul ju�
goslavj Un portret necunoscut al lui Miron Castin: Indicatorul sta·
tistic; Neştiinţa de cartei Stareţu! de şaptezeci de ani. Turism, sport,
educaţie fizică: Privind cum curge Dunărea; România Fluvială şi Ma·
ririmă.

cu 17 f i g u r i

EDUCAŢIA POPORULUI IN AL TE ŢĂRI (Adaus). Educaţia Poporului

în Finlanda (III) de Z. Castren (din englezeşte de Emanoil Bucuţa).
cu 3 figuri

Planşă in culori: T. Arnan: Dama În negru.

Redactor: EMANOIL BUCUrA

Un exemplar 25 lei
Abonamentul pe an 280 lei

DIRECŢIA EDUCAŢmI POPORULUI

BUCUREŞTI II - STR. GENERAL BERTHELOT No. 28

www.dacoromanica.ro
 Falada
MU ZEU L AMAN
MUZEUL .. - Muzeul Arnan este însăşi casa
artistului - interesantă prin nobleţea proportiilor,
prin stilul simplu aproape it41ienesc, şi ornamentele
În teracotă. Se pare că însuşi Arnan a inspirat
direct toată înfăptuirea lui. Apartamentul de jos,
deschis publicului, e actualul Muzeu.
De cum intri eşti întâmpinat de un mobilier,
vitrine, mese, ceasornic, scrinuri, În stilul Re­
naşterii, sculptate de Arnan. Multe din aceste
opere poartă chiar monograma lui. Acelaş gând
a călăuzit sculptura pervazurilor la uşi, iar În
plafoane dalOrită pictorului sunt compoziţii mari
in ulei (în unele săli neisprăvite). Vitrourile re­
prezentând pe Logofătul Tăut şi SOţia sa sunt
compuse tot după desenurile lui Arnan.
Să ne oprim la pictura murală pe care artistul
a executat-o pentru casa lui. Vom observa astfel
În antreu (Sala VII) Bătălia dela Călugăreni şi
intoarcerea triumfal5. a lui Mihai Viteazul la Bucu­
reşti (fără îndoială inspirate de Bolintineanu),
apoi În fundul sălii panourile reprezentând ro­
mantic Triumful lui Apolon)} -. Veritatea » şi
Istoria - iar deasupra uşii din stânga în tonul
$
unui basorelief de piatră sură e pictată Sculptura,
• *
pe când in dreapta În culoarea bronzului vechiu,
Pictura. Tot in aceeaş sală Diana, Psyche, Muzica
şi Poezia, complectează podoaba zidului.
www.dacoromanica.ro
Muzeului Aman
In aceeaş Încăpere găsim sub sticlă câteva din
Încercările prime de gravură ale anislului alături
de alte gravuri străine şi câteva mici bibelouri ce
i-au fost dragi. Sfăwesc pe cercetător să Încerce
a descoperi sub geamul unei biblioteci câteva
dintre cărţile. de pre\ cu care îşi înfrumuseţa
cultura acest IIltelectual.
In marele atelier unde se păstrează mobila de
salon a artistului - un minunat covor vechiu, ta­
piserie de Beauvais - e o podoabă rară deasupra
uşii, iar pe stăpânul de odinioară il veţi recunoaşte
in bustul de Storck şi in minunatul Autoportret
care pentru distincţia, armonia şi sobra lui culoare,
e preţuit de critică drept operă de clipetenie, În
stilul lui Courbet.
s nă n
bl�l �� p���I��!'re� t�lţ�i
gerea lui Cuza Vodă şi in acelaş inteles tabloul
Jurământul pe Constituţie al M. S. Domnitorului
Carol 1 ne reprezintă văzut de contimporan,-un
alt mare eveniment al neamului nostru. Toate
personagiile acestor două compoziţii sunt portrete
credincioase.
Alături de portretul celor trei fraţi Arnan, o
lucrare valoroasă, e Portretul unui Egumen (rasa
În care a P02:.1t modelul se mai găseşte in fundul
 BOABE DE G RÂU

In grădina artislUltn

Prezentarea unei sc[ave

www.dacoromanica.ro
 ADRIAN MANIU: MUZEUL AMAN
unui dulap), apoi influenţat de Meissonnier --=- un
portret de femeie fumând - îmbrăcată in malacof
şi având la picioare un câine. Romantice şi orien­
taliste trei compoziţii : Izgonirea Turcilor din Că­
lugărelli, Baia turcească şi Răpirea cadânelor de
ostaşii lui Mihai Viteazul (Arnan a fost atât de im­
presionat de figura eroicului Voevod încât îl re­
întâlnim ca subiect în pictura murală, uleiu, gra­
vură !fi chiar, operă rară, un bust reprezentând tot
pe Viteazul Mihai, sculptură păstrată în vitrina
cea mare din acest atelier).
o cadânl culcatil cu mandolina
Deşi neisprăvită, pânza Atelierul artistului ne
arată cum era mobilat acest atelier în timpul vieţii
lui Arnan. Aceeaş dorinţă de a pict� interioare
ne-a p3strat tabloul cu celălalt atelier al lui Arnan
dela Paris. Amândouă interioarele sunt insufleţite
de personagii - in primul revedem pe artist lu­
crând.
De dragul lui Barbu Lăutaru să ne oprim în
faţa tabloului (l Petrecere cu lăutari 1). Era epoca
trăită de artist - când alături de costumul eu­
ropean - haina orientală se mai purta de boierii
cei bătrâni şi de lăutari. Acest pitoresc răstimp
era bogat în farmece de culoare.
In acelaş atelier, f Carul cu boi, a uce d
� izbuteşte să redea mult mai dramatic uciderea voe­
vie că cel dintâi Aman a descoperIt subiectele .
www.dacoromanica.ro
rustice. Inainte de a trece spre alte săli - după
ce vom f i aruncat o privire spre paleta lui - să ne
ridicăm privirile spre altă compozifie Bolintineană,
cea mai bună, deşi neterminată, închipuind clipa
din zi de Paşte, când Tepeş-Vodă ridică pe boieri
dela petrecere, silindu-i să zidească cetatea Poenari.
Deşi costumele nu sunt compuse decât dintr'o
famezie care nu a ţinut seamă nici măcar de modă
aşa cât o putem vedea la critori în biserici - totuş
au o coloare atât de frumoasă, armonii mătăsoase
în violet şi argintiu, cum şi desenul bine compus
al diverselor grupuri, ne fac să constatăm În
această operă dovada autentică a marelui talent.
In sala a II-a care a fost odinioară biroul lui
Arnan - o compoziţie de plafon - vrea să în­
chipue pe zeiţa frumuseţii - iar pe uşi sunt
sculptate în medalioane chipurile pictorilor cărora
se inchina: Veronese, Rembrandt, RaCael, Tizian.
Aici un efect de noapte din Vinerea Patimi/or
in faţa bisericuţei Stavropoleos in ceasul când
trece procesiunea.
Şi o compoziţie inspirată de nuvela lui Negruzzi
ne arată pe Lăpuşneanu (doar o gravură mică
vodului). Să nu uităm Hora Unirii jucată la Cra·
,60 BOABE
iova la lumina fadelar, compoziţie ce are meritul
de a fi fost schiţată de Arnan ca martor ocular.
Apoi un portret a1 1ui Tudor Vladimirescu şi altul
al Serdarului Dumitru Aman (această copie după
un portret deteriorat făcut de G. Lecc3, profe­
sorul de desen al artistului la Craiova).
Intitulaţi G arabi /), ţigănuşi-robi cari pe vremea
lui Arnan mai erau pe moşiile boereşti, sunt su­
biecte reluate şi în gravură.
Insalaa III-a portretul d-nei Ana Arnan, care a
pozat in nenurnărate tablouri şi gravuri. Un panou
decorativ • Copilăria lui Bachus t, desigur intenţia
unei compoziţii pentru unul din saloanele casei,
un frumos portret al d-nei Vorniţake, o vedere
din Cişmigiu şi schiţa unei compoziţii ce avea
de gând să servească la ornarea plafonului acestei
săli. Tot aici dintre mobilele sculptate de Arnan,
un scrin cu secrete.
Din sala a IV-a alături de naturi moarte-buchete
de liliac şi fructe - un frumos peisai de iarnă,
cu care cu boi, alte compoziţii istorice, Mihai
Viteazul privind capul lui Batori, Ştefan cel Mare
şi Aprodul Purice, Bulgarii măcelăriţi de Turci
şi frumoasa Bătălie cu facle a lui Vlad Ţepeş.
Ilur'a cincea sală sunt gravurile executate de
Arnan. Intre acestea câteva au o delicateţe minu­
ţioasă şi reprezintă un osebit interes istoric şi
artistic. Incepem prin a aminti cele 2 plan�e, re-
www.dacoromanica.ro
DE G RÂU
preientând pe M. S. Carol 1 Domnul Românilor
(anul 1874), imprimate de autor. Cu precizii de
miniatură, doar care păstrează cu asemănarea o
distincţie măreaţă.
Să privim şi o litografie după tabloul lui Arnan,
Bătălia dela Olteniţa, pentrucă este o copie după
tabloul ce aparţinea Sultanului, apoi dintre origi­
nalele aquaforte vom distinge cele cu caracter
istoric, cele cu caracter rustic, cele cu subiect
orientalist şi cele cu viaţă familiară. Intre cele
istorice estampa cu: Mihai Viteazul şi Aducerea
capului lui Batori, Tudor Vladimirescu, Cezar Bo­
!iac, Eliade Rădulescu şi Alexandru Lăpuşneanu.
Gravurile cu caracter rustic, făcute după natură
În mare parte, le socotim cele mai interesante.
Bivoli, Injugatul boilor, Frumoasa ţărancă, După
fragi, 6ap de ţigan zlătar, Ţăranca din Mehadia,
Carul cu boi, Kirigiul Adunaţi la mămăligă După
urzici, Jocul bătutei, Ursarul, După mure, Ţiganul
Adunaţi la mămăligă
cu căciula În mână, SpoilOrul, La păscut, Cap de
ţigancă, Lăulari, Un cerşetor, sunt emoţionante
privelişti din epoca lui Arnan şi ne invederează
binefăcătoarea lui influenţă de premergător.
Inspiraţia orientalistă de care am pomenit, stră­
luceşte în capodopera de gravură Plimbarea Sul-
 ADRIAN MANIU: MUZEUL ,6.

tanei şi se arată ca o preocupare neostenîtă in: Cel care Încheie astfel vizita muzeului, să se
Convorbire dinlre un turc şi o cadână, Femeia cu oprească la Întoarcere in sala a III-a, În faţa uneia
turban, Cadâna cu voal, Cadâna cu narghelea, Sul­ din rarele aquarele ale artistului, probabil una
tana la toaletă, Cadâna, Muzica orieruală, Sultana din primele opere În pragul copilăriei. E o operă
cu mărgăritar. intens emoţionantă prin puritatea simţământului
Insfârşit, grupul de gravuri intimiste cuprinde ce aproape primitiv, însă cu ascuţită observaţie,
cele două piese de căpetenie, admirabilul aUlO­
portret şi nu mai puţin impresionant, prin virtuo­
zitate, portretul mamei sale. Alături de acestea
Cununia ortodoxă, Bust de femeie cu pălărie, jocul
de cărţi, La toaletă, Grija, Lectură pe o bancă
in Cişmigiu, evocatoare ale unei senine vie\i oră­
şeneşti.

Insfârşit, sala a VI-a cuprinde desenuri În creion,

in peniţă, aquarele şi sanghine.
Proiectele de desen pentru Sceptru, Coroana de
oţel şi vulturii steagurilor, câteva documente dela
asediul Sevastopolului, schiţe de ofiţeri şi ,soldaţi, şi
vreo patruzeci de plăci de aramă şi zinc - pe care

Autoponrel

redă chipul bunicii artistului in racla veghiată de

făclii. Colţul de şal, lumina morţii pe chipul bă­
trânei, osebesc această operă cu originalitatea şi
spontaneitatea izvorîte din durere.
Dar muzeul Arnan mai păstrează taina unor
tablouri pe care publicul nu poate să le vadă,
pentru că sunt zugrăvite pe spatele tablourilor
expuse. Dimre acestea unul va trebui să fie des­
făcut din lemn şi dăruit privirii tuturor. E una
din cele mai frumoase opere ale lui Arnan. In pen­
umbră brună un interior de biserică Înflorit cu
aurul a nenumărate lumânări şi candele Într'o
misterioasă şi cucernică bogăţie.
Muzeul Arnan nu cuprinde decât o parte din
opera acestui suflet creator. Va fi dat poate urma­
şilor să Întrezărească marele lui gând, readul1âl1du-i
Sultana la toa[ell!
.
cucermc opera.
le-a gravat Arnan - originalele aquafortelor din
celelalte săli. M. TEIŞANU şi ADRIAN MANIU

O ultimă săliţă Întunecoasă sala a VIII-a, cuprinde

unelte de gravură şi de sculptură cu care Arnan AMAN.- Theodor Arnan, dela a cărui naştert>
şi-a realizat opera lui şi teascul - presa - cu care ne desparte un veac, e un premergător al artelor,
artistul işi trăgea stampe le. creator şi Îl1Sufleţitor.

www.dacoromanica.ro
262 DOABE D E G RÂU

Ghiciloare;l Preumblarea Suhanei

Cochel3rie (Rochia L� loalelă

www.dacoromanica.ro
 ADRIAN MANIU: MUZEUL AMAN ,6,

Scobora dintr'o familie de boeri olteni; studii

de pictură a făcut În Franţa, unde îi sunt amintite
inceputurile, prin anul 1855. Vom. recunoaşte la

Doi ţigani lliutari Ţ3rancli din Mehadia

el influenţa lui Eu­ şi Închinate, m�rtu­

gen Delacroix (ori­ risind leg!!minte su­
entale) şi Courbet fleteşti.
(portrete), cum pen­ Chiar simţul pa­
tru G r i g o r e s c u storal din care Alec­
şcoala dela Barbizon sandri i n c e p e să
a avut o binefăcă­ culeagă poeziapopu­
toare î n r â u r i r e lar!!, îşi află oglin­
câtva. diri in o p e r a lui
Intors În ţară, Îi Arnan. Alături de
putem urmări me­ pictorul Satmari ta­
diul intelectual,pen­ tăl, Arnan incepuse
tru inţelegerea con­ să treacă dela chi­
ştiinţei cucareAman puri boereşti şi bă­
a participat la re­ tălii e r o i c e (felul
naşterea civ iliza­ Horace Vemet) spre
toare, prin toată ac­ subiectele rustice ce
tivitatea artistică şi aveau să facă gloria
social!!. Insemnăm lui Grigorescu. Care
portretele lui Eliade,
Upuşneanu
cu boi, ursari, ţi­
Văcărescu, Boliac şi numeroase tablouri inspirate gănci, ţărănci, ciobani la mămăligă sau dejugând
de Dimitrie Bolintineanu, ale cărui versuri îi sunt boii, sunt subiecte descoperite de artistul nostru.
www.dacoromanica.ro
 BOABE DE G RÂU

Mamaanistului O femeie mascal

t
sădit În sânge ca şi fratele său,
simţ ctitoresc, de pe urma că­
ruia au inceput muzeele. Dela
el e pornită intemeierea pina­
cotecii şi primul salon (1862-
,863)·

In pictură faima lui e azi

Bivolii
Arnan Îşi are meritul neuitat de Întemeetor al
Şcoalei Artelor frumoase (1859) şi de a fi avut
micşorată, din risipirea opere­
lor sale de seamă, şi rămâ­
nerea in amintirea multora, a
crea\iei mai pUţin isbutite, neis­
prăvite, sau alterat conservate.
Multe sunt Însă schiţele fra­
gede, ce odată vor fi sincere
documente de artă ale epocii.
Cuvântul nostru scurt tre­
buie să p o m e n e a s c ă totuş
sculptura În lemn şi arhitec­
tura şi fresca, cu care Arnan
s'a Îndeletnicit În treacăt, do­
vedind calităţi armonioase i iar
pagini din scrisorile lui aduc
o sensibilitate literară. El lupta spre proprii
desăvârşiri (in pictură nu se găsea în ţară pentru

www.dacoromanica.ro
 T. Arnan: D�,na in nlRrll

www.dacoromanica.ro
 ADRIAN MANIU: MUZEUL AMAN

cel Întors din cetatea lumină, prilej de intrecere},
şi astfel trebuie să înţelegem nevoia interioară ce
servă patriei portretele oamenilor mari cari s'au
devotat pentru ţară, dă scrierilor corp şi culoare
şi le împodobeşte cu inspiraţia imaginaţiei picto­
rului, care fiind artist, e tot odată poet şi creator •.
Aşa cum a definit-o, aşa şi e arta lui Arnan. Acestea
ii sunt calităţile şi defectele. Nimeni nu ar putea
să-I explice altfel.
Că această sinceritate romantică e departe de un
misticism bizantin, sau de alte curente ce sunt
sau vor mai fi, nu are importantă. Prin ce a creiat,
aşa cum a creiat, Aman rămâne şi trebuie cinstit
in ce a vrut el bun să fie, nu În ce am mai vrea
să-i pretindem.
Spre osebire de ce au scris alţii, am Întâlnit ades
la Arnan expresive şi emoţionante schiţe, dacă nu
ar fi de amintit decât luminoasa În duioşie, a'!uarelă
o bunica moart'\.» şi acea minunată gravură «por­
tretul mamei artistului », iar alte ori o graţie de
mare maestru (vezi din gravuri � plimbarea sul­
ranei , şi (1 rochia Cll malacof lI). In ciclul ultimelor
sale opere Înecate în confeqiuni comerciale, Încep
să scânteie irizări de impresionism, alături deşi
contrazicător, Cll un simţ rar al mjniaturii (Meis­
sonnier).

Dar Arnan socotit la noi intâiul gravor, e mai

ales preţuit pentru cele vreo 80 de plăci de aramă
şi zinc, pe care le-a săpat cu pasiune. Gravura
făcută de pictori e totdeauna preţioasă prin ne­
aşteptate eliberări de linii, pe care nu le îndrăzneşte
migălosul artizan când se teme de a trece peste
învă�ămillle. Pictorii vor adăug!l. d�enlliui săpat,
un simţ al culoarei, şi aceasră desmierdătoare căl­
dură se Învederează în izbânzile lui Arnan. Opera
Convorbire intre un turc şi o cadân3

indemna pe artist, să fie amator al tuturor Încer· lui a fost gravată Între anii 1870-1880. Pictorul
cărilor de frumuseţe.
Conştiinta lui Arnan a isbutit
să deschidă drumuri pentru poli·
tica de cultură, cum o propovă·
dtteşte când director al şcoalei de
Bele·arte proclama cJ II arta mă�
soară inăllimea civiliz.îţiei unui
popor l) şi tot el simtea adânca
apropiere d j Il t r e «frumos» şi
il moral�.
Să nu uităm că intâile decoraţii
românesti, coroana de oţel şi ca­
petele de steag, au luat fiinţă
d u p ă desenurile concepute de
Arnan.
Apartine intâiului nostru Rege
meritul de a fi ajutat trecerii la
Stat a locuinţei pictorului, pre­
<:c imbând amintirile În învăţă­
?
mmte.
Vom cita la rândul nostru din·
tr'o scrisoare reprodusă În intâiul
catalog al muzeului, o frază a
Scamatorul

pictorului Arnan ce zugrăveşte însuşi crezul acestui M. Teişanu şi cu cel ce semnează aceste rânduri au
artist : Pictura - G pune istoria in aqiune, con- propus Ministerului Instrucţiei ca plăcile gravate de

www.dacoromanica.ro
,66 BOAB E
Arnan şi păstrate În muzeu, să fie curăţate de zgură şi
trase din nou cu mâna, la teascul pe care îl folosea
in viaţă artistul. Lăsăm tot beneficiul câştigului
muzeului Arnan pentru îmbunătăţiri.
In osteneala noastră am avut bucuria ca prin
• Dunărea" Calul Domnitorului Carol 1
această muncă ce se prezinră în condiţiile pe
care orice răsfoitor al albumului, scos în acest scop,
le poate preţui, să aducem la îndemâna celor ce iu·
besc pe Arnan, gravuri inedite şi al·
tele, ce, de mult epuizate, erau zadar·
nic dorite de colecţionari.
De netăgăduită importanţă isto­
ricl!., duioase icoane ale vieţ1Î buni·
cilor noştri, lângă t flori ale Bosfo­
rului • ivindu·se strălucitoare gratia
franceză din al IIHea i�periu, şi
binevestindu·se pentru Întâia oară
priveliştile româneşti, cu pitorescul
dela noi din datină.
Cu o delicateţe virruoasă, îmbi­
nată ades cu îndrăznete avânturi, -='"',,",,,
Arnan a înfăptuit în aceste pagini
cele mai insufleţire înălţări, pe care
le-a dat intr'adevăr cu ralent cin­
stit şi suflet mare, meritând din
partea urmaşilor o dragoste sfântă
şi o recunoaştere nouă, În vremi
când mulţi năzuitori de faimă nu a­
jung, nici la ştiinţa artei, nici la ale­
sete însuşiri câte au făurit talent viu,
celui ce a Închis ochii in 18gl, bine-
merirând recunoşrinţa şi entuziasmul nostru.
De multe ori amintiri mărunte zugrăvesc mai
adânc decât generalităţile, chipul adevărat al unei
personalităţi, legenda şi anecdota poartă un adevăr
mai simţit decât orice alt verdict rece. Iată dece
socotim farmec, şi chiar Îndreptăţire acestor in­
discreţii.
www.dacoromanica.ro
DE G RÂU
Părul lui ondulat - negru ca pana corbului­
abia în ziua Înmormântării a trădat prietenilor ce
se apropiau să�i sărute faţa, că fusese vopsit ani
dearândul, cu un meşteşug pe care numai moartea
il destăinuia. Atât ţinuse la frumuseţea tinereţei.
Servitorii lui aveau poruncă să şteargă
pe tălpi cu grije pe câţi ii călcau pra·
gul casei -elevi, prieteni, admiratori­
o distanţă socială împotriva murdăriei.
Felinarul cu gaz din faţa casei era
curăţat din aceeaş grijă şi strălucea
intotdeauna ca nou. Incălţămintea lui
avea talpa vopsită in negru lucios, iar
deasupra atelierului de primire, îşi dă·
dise adevărata odaie de lucru, care to·
ruşI ca altă ciudăţenie, avea duşumelele
zugrăvite în culoare albă ca fildeşul.
Indr5gea îmbrăcămintea elegantă­
asta făcea parte din persoana lui­
aşa ca jiletca roşie a lui Theophile
Gauthier, pentru crezul de izbândă
al romantismului entuzia!3t.
Uneori -să ni se ierte destăinuirea­
(Ia77) se inspira în arta pe care o oficia cu
demnitate şi imens prestigiu, din câte o
săracă fotografie; dacă nu ca o mare umilinţă
artistică, din dorul romantic de a fi cât mai real.
Insă gravori şi picturi in care a pornit dela pro-
La O serată
zaica sensibilitate chimică, au fost Întrecute de sin­
cerul lui avânt sufletesc, singurul element ce dă
Însemnătate artei, pentrucă (1 avea 1) şi ceva din el.
In sarcofagul de sticlă al unei vitrine gotice
păstra desigur nu de paradă,· cămăşi ţărăneşti şi
ouă incondeiate, visând s'ar crede, taina artei
ţărăneşti. Alături o ţeastă de mort pe care a scris
 ADRIAN MANIU: MUZEUL AMAN
amănunţit presupunerea locali2.3rilor de gândire,
care au chinuit în Renaştere pe cei mai mari.
Un desen de pe vremea când lucra gravurile,
ne arată privelişte pe fereastra atelierului; locul de
azi al Ateneului, era maidan cu mlaştine unde
ţiganii păşteau bivoli, şi se infiripau circuri. Amă­
nuntul dă mai bine decât anii, depărtarea la care
ne aflăm de Arnan.
Avea desigur multe tipicuri şi reţete de artă,
pentru că aşa se concepea pe atunci taina meşte­
şugului. Nudurile trebuie să aibe o anumită di­
mensiune, tablourile o t: compoziţiune •. Toate
acestea le numim azi brutal, convenţionalism.
Ca să inţelegem nu numai prejudecăţile, ci şi
intreaga atmosferă, pe care trebuia. s'o învingă
inspiraţia, incheiem cu o amintire povestită nouă
de pictorul Al. Satmari fiul:
In atelierul şcoalei de Bele-arte, poza goală o
fată din popor, şi de câte ori maestrul Arnan intra
in clasă, fata se ridică şi venea să-i sărute mâna.
Era ceva sfânt ca o Închinare.
Coşul cu fragi
www.dacoromanica.ro
,6,
Aman văzând câtă bună cuviinţă are modelul.
a chemat·o şi acasă. Şi-a pregătit paleta care se
mai păstrează in muzeu. Fata s'a desbrăcat, pic­
torul închizând uşor ochii a Încercat să schiţeze
făptura tânărului trup.
Dar Îndată de după perdea alt glas păzitor, şi
pe urmă doi ochi cercetând încruntaţi în iscodire:
-Toadere, m'ai chemat?
-Nu, dragă!
După câteva clipe aceeaş apariţie:
- Toadere, vrei o cafea?
-Nu!
- Dar poate că fetei i·e sete?
-Nu!
-Oricum, dacă mai ai nevoie de C�, mai
bine stau lângă tine!
Indt la moştenirea lui Arnan au fost găsite
multe tablouri neisprăvite, unele cu prieteni ce ii
fac umbră când pictează, altele cu nud uri intrerupte
În schiţare...
Pe una din gravuri se găseşte însă un nud
de fată. E un desen adăugat in fugă, scris repede
parcă şi cu sănătoasă voioşie.
L-am descoperit intre postume.
ADRIAN MANIU
 In parcul de la Cotroceni
GRĂDINILE BUCUREŞTIULUI
Din cărţile mai vechi de căIălOrie s'a păstrat
amintirea unui Bucureşti verde, cu case in gră­
dini şi cu crânguri de pomi pretutindeni. Astăzi,
cine se urd pe Dealul Mitropoliei şi se uită
asupra oraşului de pe una din terasele lui, vede
atât spre Miazănoapte cât şi spre zidurile mâ­
năstirii Văcăreşti aceleaşi pâlcuri de case dese,
din care incepe să ţâşnească pe-alocuri câte un
zgârie-nor românesc, de opt sau de zece caturi.
Bucureştiul ia alte colori, de mare metropolă,
din care verdele e deobiceiu alungat. Grija gră­
dinilor preocupă ca o problemă.
Transcriu aici o pagină din Istoria Bucureştilor
de Gion, ca să arăt două lucruri. Intâiu, mulţimea
grădinilor, pe care acum un veac şi două locui­
torii capitalei Ţării Româneşti le aveau la înde­
mână, şi apoi păstrarea până astăzi a atâtora
dinlre ele, dar fără lărgimea şi revărsarea de-a­
tunci deadreptul În câmpiile sau pădurile Încon­
jurătoare, de care adesea le despărţia mai mult
un nume decât orice altă îngrăditură.
Negustorii mari şi mici, poporul de jos, fobra­
zele scăpătate ., cum se va zice in secolul XVIII,
•
munceau de dimineaţă până seara. Cei mici lo­
cuiau in mare parte În bordeie sau căSUţe mici
de lemn; cei mai răsăriţi, sau « mai ieşiţi deasupra
necazului aveau case în paientei numai vro
t il vede Însă Într'un Început şi mai vechiu, aşez.1t
www.dacoromanica.ro
PotO Stcli,," Petrescu
câţiva baş-neguţători, ,ghiaburi » de tot, locuiau În
case bolovănite ca şi boierii.
Munca li-era viaţa. La sărbători însă petreceau
de-şi scoteau necazul intregii săptămâni. Intr'a
doua jumătate a secolului XVIII, indată ce se
îmbrăcau grădinile şi pădurile, Bucureştenii plecau
Duminica cu demâncare să petreacă în urmă­
toarele grădini: Cârduma din pădure, Fântâna
Beizadelelor din pădurea Cotrocenilor, pe Dealul
Văcăreştilor, În câmpia Filaretului, dincolo de
Mitropolie, la Her-ăstrău lângă frumosul chioşc,
făcut de Alexandru Vodă Ipsilante, in păduricea
cea poetică dela S/tul Ele/terie, Grădina lui Sculă,
Grădina BrâlZcoueanului, Grădina cea băltoasă a
Cişmigiului, Crângul lui Hagi Ilie dela Moşi, la
livedea Deşliului, la Grădina lui Gia/er, la a lui
Barbă-Lată �i la Grădina Belului, unde, inainle
de a fi cimitir, când era încă proprietară acolo
Mitropolia, Bucureştenii au jucat ani dearândul
sârba, chindia, bătuta, căzăceasca, găIăţeanca, hâr­
lăuanca, ca la uşa cortului, raţa, arnăuţeanca,
corăbiereasca, Zoralia, ca la Breaza, etc. ».
Mândria Bucureştiului in grădini e astăzi Ciş·
migiul. Urma lui se poate descoperi departe in
trecut, cu ajutorul mărturiilor scrise de tot felul.
Cel care ştie să citească în alcătuirea pământului
 FR. REBHUHN: GRĂDINILE BUCUREŞTIULUI
cum se găseşte în lungul unui cot de mal al Dâm­
boviţei, cu ape care se revarsă şi cu izvoare sub­
terane care chiamă vegetaţia şi păsăretul. Numele
vorbeşte de acel tehnician al apei, fântânarul de pe
vremuri cu caftan de breaslă turceasdl şi cu În­
sărcinare să poarte grija «curgerii şi scurgerii»
apelor, cum se zicea alUnci serviciului de alimen­
tare cu apă şi de canaliza re.
In zilele noastre Cişmigiul se află strimtorat
de tot felul de clădiri inalte, cu care luptă mai
cu seamă plopii monumentali. Ce-a pierdut pe
margini, câştigă Însă cu prisosintă Înăuntru. Pa­
jişti lineare, cu flori de sezon, cu ulcioare îmbră­
cate În verdeaţă şi cu odihnitoare perspective, sau
alei cOlite şi umbroase, cu câte un bust de bronz
sau cu o statue de marmoră pe fondul unui hemi­
cidu negru de brazi sau al unei măguri a vră­
biilor, drumuri cu trandafiri agăţători sau rotonde
cu coloane împletite În iederi şi curmee, ca nişte
teatre antice horticole, hăţişuri aproape sălbatice
de pomi bătrâni sau lacul cu avuz pulverizat şi
cu bărci, cu nuferi şi cu lotuşi, fac din Cişmigiu
un colţ de parc englez alături de o grădină româ­
nească din cele mai pline de farmec şi mai carac­
teristice pe care le avem. El se înnoeşte cu fiecare
AJee� cea mare din grădina Cişmigiu
www.dacoromanica.ro
,6,
anotimp, din mâna harnică a grădinarilor, şi e o
adevărată vedenie albă, sub zăpadă, din mâna de
artist a iernii . E ca un miez Înflorit al oraşului.
ca o inimă care trimete valuri de miresme şi de
răcoare in tot organismul mişunător al Bucu-
re ui
::!t�; grădină, foarte nouă faţă de Cişmigiu şi
un fel de fi grădină dintr'o iarnă», e Parcul Carol.
EI n'are fiinţă decât din 1906, anul vestit al Marii
Expoziţii. Sunt destui dintre noi cari pot Încă
vedea cu ochii minţii malul neregulat p e care
păşteau bivoli, câmpia cu gropi şi cu băltoace,
plopii argintii de pe şoseaua II Iunie şi din jurul
Fântânii cantacuzineşti, zarea de vii de pe dealuri.
Din tot acest loc părăsit râvna şi gustul doctorului
Istrati au făcut numai în câteva luni minunea
care se vede. E ca o lecţie de ceeace se poate
ajunge, cu aceeaş slăruinţă şi pricepere, Într'o
vreme când Bucureştiul, crescut peste orice aş­
teptări, are nevoie nu numai ca de o podoabă,
dar ca de mari plămâni verzi de împrospătare a
aerului imbâcsit pe care il răsuflă, de tot mai
multe asemenea parcuri şi grădini. Cişmigiul el
ÎIlSUŞ a avut mari îmbunătăţiri de pe urma unei
expoziţii de-acum vreo patruzeci de ani, de când
POlotlob
'70 BOABE DE GRÂU

Grildina Cişmigiu. Intre avut şi pod POtO Tehnica

Schitu Măgureanu, de unde se

Grădina Cişmigiu.Rotonda
i-au rămas anumite alei, trunchiul de copac in
ţimem pentru o Iăpt3rie, zidăria de sub biserica
aruncau focurile de artificii.
Tot de atunci oamenii cari au
t c i a să
:��� ��1��� �� �� ��f d� e e
vară înşirate În marginea marei
alei şi cam pe locul aleii tran­
dafirilor din zilele noastre, unde
se jucau cânricelele lui Vasile
Alecsandri, Ş o l d a n Viteazul,
Barbu Lăutarul şi alţi boccegii
dela patruzeci sau şaptezeci şi
opt. Grădina a fost folosită
Însă destul de rar, pentru ser­
bări de binefacere, şi s'a pă­
strat cu rostul ei de loc de
plimbare, adăpost de frumuseţe
in paşii drumeţului. Par eu l
Carol s'a născut ca un cadru
al unei expoziţii şi, cu toată
grija Casei Grădinilor, aşeză­
mântui comunal însărcinat cu
această lature a edilităţii bu-
cureştene şi care e dator să \ie in
bună stare şi pentru folosul liber, fără nici o taxă, al
tuturor cetăţenilor aceste spaţii verzi, el s'a intors

www.dacoromanica.ro
 FR. REBHUHN: GRĂDI NILE BUCUREŞTIULUI

Umbră de pomi in Cişmigiu

destul de des la rosturile dela început. Fostul Palat al ce in ce mai mult Şoseaua Kiselev. După cum se
Artelor din 1906 s'a schimbat
in MU4eu Militar, vechile pa­
vilioane refăcute sau sporite
aşteaptă noui intrebuintări a­
semănătoare, Arenele romane
adăpostesc întruniri sau con­
certe populare, Cetatea lui
Tepeş, cula boierească şi mi­
naretul giamiei tremurat in o·
glinda lacului îi dau aproape
înfăţişarea de parc istoric sau
etnografic. Parcul Carol a fost
un timp şi Grădina Zoologică
a României, cu o sectie foarte
bogată de păsări, îndeosebi de
păsări acuatice in libertate. In
el se poate admirâ unul din
Uriaşii lui Paciurea, de pro-
ţ m a le
� ���
��r e fa � ��� ;; � : ��Şt�:ri�
Un Istrati de bronz, ctitor al
Parcului, strică puţin, prin ne- Aleia trandafiriJor din Cişmigiu
dibăcie de pre4entare, frumosul
locurilor. recunoaşte din nume, e vorba de o iniţiativă a
Altă grădină a Bucureştiului începe să fie din generalului, guvernator al celor două ţări după

www.dacoromanica.ro
,." BOABE DE GRÂU

1829, de a cărui trecere pela noi se leagă atâtea
aşezăminte. A fO':'t gândită ca un colţ de plimbare,
In Ci�migiu, între r.'izoare (Arhitectul peisagist şi artistul fotograf)
rând aşezatul Centaur al lui Jalea; în fragmen­
tul central, până la romul al doilea, pare un bulevard
cu case de odihnă şi de visare, iar
in fragmentul din urmă are înfăţi­
şarea unei desăvârşite autocăi, cu
hipodromul la un capăt şi cu ae­
roportul la celălalt. Pădurea Bănesei
chiamă din zare, iar mai departe la­
cul şi pădurea Snagovului, cu toată
lumea trecătoare care se scurge spre
ele. E cea Illai frumoasă intrare,
lungă de trei kilometri, pe care şi-a
putea croi Bucureştiul dinspre Mia­
zănoapte, incotro are cele mai multe
legături. E ca un gang de verdeaţă,
de cântări de păsări şi de f l o r i,
vrednic de faima de odinioară a
or i p al D
:a�1� �1 � � �:�� ����l��f�
i e a : n
nu mai sunt nici aşa de cunoscute
şi ruci aşa de mari, gr1idina Icoanei,
de unde pornia odat1i un fir de apă
spre Dâmboviţă, cu scaune de m!i­
celari pe mărgini, ceeace a dat nu­
mele Străzii Scaune, grădina Ioa­
nid, rămăşiţă dintr'o măreaţă livadă
de pomi, astăzi in cea mai mare parte
clădită, grădina Eliad, unde a lucrat
tipografia marelui scriitor şi patriot,

pe o pârtie destul de bătută, la capătul căei Mogo­ năvălită de nişte .. Moşi � industrializaţi, grădina dela
şoaia, atât spre castelul lui Brâncoveanu şi drumul Tei sau dela Herăstrău, Înjosite şi scăzute, Grădina
Târgoviştei cât şi spre d r u m u I
Ploeştiului, şi a ajuns şi a rămas
timp de multe zeci de ani locul de
incurare a cailor repezi dela caleştele
de lux ale protipendadei de sânge
şi de caftan sau ale boierimii de
avere de mai târziu. Pe margini
creşteau in mai multe rânduri teii
romantici. Poate că cea mai fru­
moasă vreme a Şoselei Kiselev a
fost vremea bătăilor de flori şi a
carelor alegorice. A urmat apoi un
fel de decadenţă şi de pustiu, cu
inaintarea nouilor cartiere care-i
luau aerul pe o lungime de un
kilometru, de doi, de trei. D e l a
intrare. pe-o lature arăta un şir În­
treg de muzee, de Ştiinţe Naturale,
Geologie, A r t ă Naţională, şi pe
alta, gura de bulevard de trei ori
mai larg decât ea. al viitorului Parc
Naţional. A fost atunci ca un fel de
trezire. care a dat Şoseaua Kiselev
înd1irăt rostului ei dintâiu şi i-a fă­
cut o strălucire llou1i. In fragmentul
dela inceput şi până la rontul În- Amfor3 inflorÎI3 din Cişmigiu 1"010 Sleilan P,-UUC\I

tâiu, ea s'a revărsat in părţi cu pa-

jişti de flori, cu statui de parc, aşa cum sunt Botanică, trecută asupra Municipiului, dar deo­
Delavrancea, Leonard şi mai cu seamă de cu- camdată tot aşa de părăginită, afMă de plopii

www.dacoromanica.ro
 FR. E
R BHUHN: 273

bătrâni, înalţi şi stufoşi ca nişte catedrale şi cari strâmtă sau dela atelierul din oraş, la periferie
fac legătura cu minunatul Parc regal al Cotro- sau chiar mai departe.
cenilor de-alături, închis Însă pu­
blicului. Nu ştiu, Înşirându-Ie pe
acestea, câte alte grădini am
uitat, afară de Încercări În car­
tiere noui de margine, care se ri­
dică abia acum. Ele i n t r ă mai
mult in planul de sistematizare,
căruia îi acem loc mai jos şi
i-am pus înainte grădinile în
fiinţă numai ca nişte trepte.

Desvoltarea tehnică şi econo­

mică a timpului de faţă, aduce şi
pentru intocmirea oraşelor o eră
nouă.
O problemă î n s e m n a t ă, în
strânsă legătură cu aceste schim­
bări, o înfăţişează căile de co­
municaţie, care, datorită multi­
plelor progrese tehnice, nu mai
seamănă cu ce erau odată şi con­
tinuă să se prefacă aducând cu
sine deschiderea de drumuri şi
străzi tot mai largi şi mai drepte.
Pe lângă drumurile de fier şi
electrice, atât pe deasupra cât
şi pe dedesuptul pământului, cel
mai de seamă mijloc de comunicaţie pentru mul­
culaţiei» dela Prefectura Poliţiei, numărul auto­
ţime, va fi în viitor, lăsând deocamdată la o parte
Poiană din Cişmigiu Foto Stdlan Pelru,u umbră, umiditate şi răcoreală şi in a-
aeroplanul, automobilul.
.
Cu automobilul se ajunge npEde dela locumţa
ColI din Cişmigiu
La Bucureşti, după statistica il Serviciului Cir­
mobilelor şi al motocicletelor, Între
anii 1921 - 1929, s'a mărit astfel:
Dela 1493 în 1921 la 10.921 în 1929,
adică cu o medie anuală de peste
1000 de vehicule. De aci se poate
vedea că În planul de sistematizare
a oraşului Bucureşti trebuiesc pre­
văzute străzi şi pieţe speciale pentru
automobile şi alte mijloace de lo­
comoţie.
Căile de comunicaţie precum şi
pieţele vor trebui să fie unite cu pa­
jiştele de verdeaţă ce se vor crea,
fiindcă mai intâiu se va economisi
din loc, iar al doilea, folosul acelor
pajişti În ce priveşte pe locuitorii
oraşului va fi cu atât mai de pref.
Pentru Bucureştiul de acum pajl­
ştele de verdeaţă Îşi vor ajunge sco­
pul, numai dacă vor putea fi mai
strâns unite Între ele şi se vor În­
tinde dealungul clădirilor.
In acele mari suprafeţe de verdeaţă
se va căuta, printr'o bogată plantaţie
de pomi, să se creeze cât mai multă
celaş timp o apărare de vânt �i de praf.
Prezentul plan de sistematizare a spaţlUrilor li-
bere, prevede 3 feluri de spaţiuri:

www.dacoromanica.ro
 BOABE DE GRAU

I.Spaţiurile radiale, care pleacă dela străzile frumoasă a Bucureştiului, mai ales în partea Nor­
plantate cu arbori din centru, pe care le unesc dică aşa de bogată in lacuri.
cu căile naţionale. Pe aceste c.3i sunt prevăzute Centura de parcuri s'ar putea forma astfel:
după poziţia şi caracteristica fie­
�_-,.,..... cărui c a r t i e r, de exemplu; pe
lângă un lac, un cartier de elită
de vile, fiecare vilă cu câte o gră­
dină de 1000-6000 m. p. şi pe
lângă ele, g r ă d i n i publice la
străzi. Alt lac inconjurat numai
de un parc; altul numai pentru
sportul de apă şi câmpie; alt lac,
care formează o peninsulă, pre­
destinat pentru o Grădină Zoolo­
gică; cel din apropiere s'ar putea
întrebuinţa foarte bine pentru o
Grădină Botanică şi un Parc Na­
tural. In vecinătatea c e l o r l a l t e
lacuri, s'ar putea aşeza Universită­
ţile, Ligile, Sanatoriile etc., legate
intre ele prin plantaţii. Pe lacuri,
legate fără vreo Întrerupere de ză­
gazuri, s'ar circula cu vaporaşe şi
cu bărci În curse regulate.
In această centură ii-ar găsi
loc gările, liniile electnce, PQ.ate
mai târziu chiar o linie ferată
subteran.3. E foarte Însemnat ca
spaţiurile cerute de această centură
să fie hotărîte prin lege chiar de
acum.
3. Ultimul fel de spaţiu este
linia impădurită dela forturi, in­
terioară şi exterioară, spre oraş
de o lăţime aproximativă de 1 krn,
iar în afară de 500 de metri.
In această centură vor fi inglo­
bate şi pădurile astăzi existente
in nordul oraşului, care vor fi
astfel puse la adăpost pentru viitor
şi se vor putea desvolta. Statul ar
trebui să cedeze oraşului Bucu­
reşti toate pădurile care se află
împrejurul comunei. Terenurile
neprielnice unei alte culturi, ar
trebui hotărîte de pe acum pen­
tru împăduriri, cele foarte grase
Cişmigiul spre avuz Poto Stdl..n Petru,u
întrebuinţate pentru culturi de
pomi fructiferi, iar cele aşezate pe
de amândouă păqile pajişti de verdeaţă de 250 lâng.3 ape să servească grădinilor de zarzavat. Aci ar
metri lăţime. Aceste pajişti nu sunt destinate fi locul pentru grădini şi colonii de vară, precum şi
creării de parcuri, ci locuinţelor cu ecareturile lor. pentru excursii de sfârşit de săptămână, locuinţe şi
Parcelele vor fi de �2000 metri pătraţi şi altele. Această centură de păduri s'ar putea lega
acelaş sistem se va aplica şi dealungul liniilor fe­ prin linii de comunicaţii trecând prin toate spa­
rate ale oraşelor. liurile radiale spre centrul oraşului. Printr'o astfel
2. Spaţiurile ce formează centura de parcuri de împărţire s'ar rezolva problema circulaţiei in
prevăzută la actuala margine a Bucureştiului şi Bucureşti, care se face tot mai complicată şi cu
de o mare Însemnătate pentru oraş. Această cen­ timpul, din cauza inmulţirii mijloacelor de loco­
tură de parcuri, în afară de valoarea ei din punct moţie dintre care nu trebuie să uităm, cum am zis,
de vedere igienic, ar forma şi partea cea mai chiar aeroplanele, tot mai neindestul.3toare.

www.dacoromanica.ro
 FR . REBHU HN: GRĂDINILE BUCUREŞTIU L U I '7S

Cum au rezolvat ora�ele americane şi ale altor vinţele şi mai cu seamă în ce priveşte alcătuirea
State problema spaţiunlor libere ? oraşelor.
După o statistică a d-Iui Ing. Dr. Martin Wag- Pajiştile de verdeaţă după sistemul adoptat în
ner următoarele oraşe au planurile alăturate din Londra şi Paris, ar fi pentru
Los-Angeles, 15 mp. de spaţiuri libere de om Bucureşti o mare greşeală; şi in aceste oraşe se
Chicago 40 " • » & . caută acum a se indrepta.
Philadelphia 13 ,. Clima ţării noastre vrea pajişti după planul ela­
New-Yor k . 36 • borat de mine încă din 1927, care cuprinde În
Berlin . 66 . . • 1> » • linii fundamentale avantajele planurilor alăturate.
Dacă socotim că Bucureştiul are, împreună cu Mai avem din fericire incă destul loc liber ca să
vecinătăţile imediate, 1.000.000 de locuitori, nu pU(em crea plantaţii după sistemul american.
revine de om det;ât Y2 mp.
Dacă în planul de sistematizare
al oraşului Bucureşti s'ar preve­
dea şi hotărî prin lege spaţturile
libere din alăturatul plan, s'ar
obţine următorul rezultat:

526g Hectare 2250 mp. spaţiuri

radiale ;
2005 Hectare 7500 mp.
tură de parcuri;
9637 Hectare 1124 mp. cen­
tură de păduri;
67 Hectare 9126 mp. spaţiuri
libere exeistente actualmente.
Total 17.000 Hectare 20.000
mp.
Ca să corespundem actualelor
cerinţe ar trebui să avem cel pUţin
46 m.p. de spaţiuri libere de om.
Cu spaţiuri libere de 10.000 ha
numărul locuitorilor oraşului no­
stru ar putea c r e Ş t e până la
3.700.000 şi am sta in f r u n t e a
împărţirii ideale a tuturor ora­
şelor.
Mulţi din cititorii acestor rân­
duri se vor gândi de sigur că am
pus multă fantezie in elaborarea
şi prezentarea acestui plan al unei
sistematizări a Bucureştiului, care
din motive financiare şi altele nu
se vor putea realiza. Insă dacă
ne apropiem cu vederi strîmte de
planul de sistemalizare, nu luăm
în seamă păreri care prevăd lucruri
în viitor şi nici n'avem curajul
să hotărîm prin legi speciale cele
ce vor fi de folos şi vor con­
tribui la binele urmaşilor, atunci
vom lăsa copiilor noştri o moşle-
ă a �
��i �:�� !i : i� ���� t l ��
ut J ar
rele. Acum mai e timp, dar suntem
în ultimul ceas. Alee din Cişmigiu

Să nu ia nimeni acestea ca nişte

planuri ale unui iluzionist; cine le-ar citi peste 50 Suprafaţa Bucureştiului până la linia de forturi
ani, mi-ar da dreptate, fiindcă mergem spre o vreme are 37.000 ha.
care are din ce în ce mai mari cerinţe În toate pri- Dacă socotim 100.000 locuitori pe hectar, vedem

www.dacoromanica.ro
,,6 BOAB E D E G R ÂU

Veder e din C�migiu, cu statuia lui Jalea, Închinat:! soldali

l or francezi c3.�u\i în România POlO Sldlan Petrucu

www.dacoromanica.ro
 FR . REBH UHN: GRĂDI NILE BUCUR EŞTI UL UI

Palatul Salonului Oficial al Casei Gr:idinilor. In faţ:i s'a aşezat Ceutaurul lui Jalea 1'010 Stellan Petrescu

FragmCIlI de colonadc la Şoseaua Kiselev Poto Steltln PelrelCu

www.dacoromanica.ro
" , BOAB E DE G RÂU

www.dacoromanica.ro
 FR. REBHUHN : GRĂDI NILE BUCUREŞTIULUI '7'

Parcurile şi Uşiile de parc de pe u.ng� drumur ile de Sistemul parcurilor din Londr a
automobil din New Yor k

1JO_IIAMCIIIC tlND
'ULoII" _,WIllNIUSI�' .....

Grlidini de centuri şi flIdiale din K61n, existentt şi proiectate

www.dacoromanica.ro
,8, B O AB E D E GRÂU

3. Locuri de joc şi sport pentru

adulţi 4 mp. de cap la fiecare
3 km.
4. Locuri de plimbare (prome­
nade) şi de bănci, 5 mp. de cap.
5. Grădini şcolare şi Botanice,
la fiecare întindere dela 1 la 3 km.
6. Pie\e decorative.
7. Grădini publice şi particulare.
8. Plantaţii de parcuri la fiecare
intindere de 2 la 3 km.
9. Cimitire.
10. Păduri.
II. Iazuri.
Toate aceste I I suprafe\e dife­
rite libere, trebuiesc bine studiate
în planul de distribuţie, \inând
seamă de grădinile existente din
oraş şi imprejurimi în felul următor :
1. Locuri libere după procent
de populaţie şi vârstă.
2. Locuri libere după numărul
locuitorilor din acel cartier.
3. Zona de infiinţare a diferite
plaje, locuri de sport, grădini şi
parcuri.
4. Zona de înfiinţare a zonei
păduroase.
Pentru grădinile astăzi existente
în Bucureşti şi imprejurimi, tre­
buie ţinute in seamă următoarele:
a) Să se mărească Cişmigiul
până in Strada Ştirbei Vodă ,pe
toată intinderea grădinii în această
parte, adică să se dea grădinii Ciş:
.
Magnolie înfloritli In Cişmigiu Foto Sulian Petrea,u migiu O faţadă in Strada Şttrbel

că pe această suprafaţă ar putea

locui 3.700.000 locuitori. Dacă am
hotărî 100 mp. de cap, putem
stabili următoarea distribuţie de
suprafaţă:
25 mp. de cap supr. clădită
90.500.000 mp.
29 mr . de cap drum., loc. paft.
107.300.000 mp.
46 mp. de cap pajişti, loc. li­
bere 172.200.000 mp.
Total 370.000.000 mp.
In cele 172.200 mp. de supra­
faţă de verdeaţă sunt prevăzute
următoarele categorii de locuri
libere:
1. Locuri de joc pentru copiii
cari merg la şcoală, 2 mp. de
copil la fiecare intindere de 750 m.
2. Locuri de joc şi sport pentru
copii mai mari, 4 mp. de cap la
fiecare Întindere de 1 la 2 km.
Parcul v. Rephun in Zerbst (Germania).
O
( familie de naturalişti şi grlidinari germ;mi transplantată În R omânia)

www.dacoromanica.ro
 FR. REBHUHN : GRĂDI NILE BUCUREŞTIULUI ,8,

Vodă, cuprinzând şi Conservato­

rul de muzică şi artă dramatică,
şi alta spre B-dul Schitu Măgu­
reanu.
O bună parte s'ar putea in
curând executa, fiind pe Strada
Ştirbei Vodă 3 construcţii, una
ai e B
;a�;; � !��: � ���; � d�
i ă c u ie
$
mică însemnătate, colţul tirbei
Vodă cu Schitul Măgureanu În­
tr'un viitor mai apropiat sau mai
depărtat.
b) Să se mărească grădina I­
coanei, dându-i-se faţadă in Str.
Xenopol. Această mărire s'ar face
acum cu cheltuială relativ mică,
fiind in bună parte vorba de con­
strucţii mici ; dealtminteri colţul
cu piaţa Gogu Cantacuzino se
vede după imprejmuire că a făcut
parte nu de mult din grădină.
c) Să se mărească de incă 3-4
ori gr3dina zisă Uatu din Sec­
torul 4. Acum această mărire s'ar
putea uşor realiza când in jur
sunt construcţii fără Însemnătate.
d) Să se amenajeze într'o gră­
dină publică locul viran cuprins
intre cheiul Dâmboviţei şi B-dul
care duce la Palatul Cotroceni.
Acest loc ar trebui expropriat cât
mai grabnic, atât cât mai este
timp, pentrucă suntem informaţi
că şi acolo se plănueşte, din ne­
norocire, o construcţie.
e) Să se facă n sectoarele I, 2
Intre Gr3dinaBotanid ŞI Pao<:u! Cotroceni POlO Tehnic;!.

6
şi 3 câte o grădină publică de cel puţin hectare.
f) Să se înfiinţeze in toate sectoarele terenuri
Cascada din Parcul C;uo!
pentru jocul copiilor mai mici de 7 ani şi un teren
pentru jocul copiilor de şcoală.
g) Să se facă o grădină de 4-5
hectare in sectorul 4, pe locul vi­
ran unde se cuhivă zarzavaturi,
cuprinsă intre cheiul Dâmboviţei
(Ciurel) şi dosul şcoalei de Co­
merţ pentru Fete (casa fostă Di­
nicu Golescu) fost Grand.
h) Să se mărească Parcul Carol
până la Străzile CUţitul de Argint,
Calea Şerban Vodă şi Candiano
Popescu. ,
i) Să se amenajeze in toate
sectoarele, locuri pentru construc­
ţii de Cadrmi lucrătorilor de
la Casa Grădinilor şi locuinţe
pentru grădinarii ei. Locul unde
este acum Arsenalul Armatei să
se facă o grădină publică.
Parcul Naţional suntem de pă­
rere să fie cuprins În limitele: Şo­
seaua Kiselev, Şoseaua Herestrău,

www.dacoromanica.ro
,8, B O ABE D E G RÂU

Şoseaua Jianu şi Calea Ferată. Acest teren al Marea valoare sanitară a acestor păduri atârnă in
Parcului Naţional şÎ terenul Casei Grădinilor, întâia linie de mijloacele de legătură cu centrul
moşia Pipera, . târziu va trebui să se oraşului.

Gr�dinile şi p:ldurile .,Bucureştiului Fato Stdlan Purueu

transforme Într'un mare parc pentru recreaţia
Bucureştenilor (moşia are o intindere de 400
hectare) suntem de părere să se lege cu o alee
sau 2 alei largi, cu 6 rânduri de arbori, care alei
să treacă prin marginea satului Herestrău. Suntem
siguri că astfel salul va dispare intr'un viitor
apropiat, formând un loc de vilegiatură unde s'ar
construi vile.
Pentru realizarea acestora va trebui expropriată
fabrica Petrol·Bloc şi partea satului Herestrău,
care este spre Parcul Naţional, în spre lac.
Fiindcă din motivele arătate, in capitala noastră
nu poate fi vorba decât de o combinaţie de sisteme
de parcuri centrale şi radiale, trebuie ca acele
sisteme să fie dela început hotărîte in linii funda·
mentale cât mai mari.
Bucureştiul are marele avantaj să fie inconjurat
de păduri, mai ales in direcţia Nord·Estică, la 15
km depărtare de centru. Aceste păduri au o su­
prafaţă de 12.607,50 hectare şi ar .mai putea fi
mărite în viitor prin legi speciale, cu încăodată
suprafaţa şi chiar mai mult de 16.805,70 hectare.
www.dacoromanica.ro
Bineinţeles, ar trebui intrebuinţate numai liniile
electrice care trecând prin pajiştile de verdeaţă,
radiale, fără Înconjur şi c5.t mai drept, ar duce
in cel mult 30 de minute, cu oprire în staţii cu
tot, şi pe un preţ de cel mult 12 lei, dacă nu şi
mai mic, pe locuitorii dela periferie la centru şi
pe cei din centru afară la păduri. Aceste trenuri
electrice ar trebui să circule cel pUţin de două
ori pe oră.
Nu trebuie uitată niciodată, marea şi nepreţuita
valoare pe care o reprezintă pădurile pentru oraşul
Bucureşti. Un tren electric rapid ar putea deservi
cam o porţiune din oraş de 1000 de hectare şi
dacă socotim cam 100 de locuitori la hectar,
rezultă că acel teren va putea folosi pentru 100.000
de locuitori.
Dacă socotim că 50% din locuitorii unei astfel
de porţiuni de oraş vizitează numai odată pe
săptămână pădurea, ar trebui luate măsuri pentru
a organiza circulaţia acestor 50.000 de oameni
În mod cât mai lesnicios, la pădure şi înapoi.
Şi fiindcă vizitarea pădurilor de mulţime se
 FR. REBHUHN : GRĂDINILE BUCUREŞTIULUI ,8,

face mai mult în zilele de Duminic! şi Sărbători, 1. Acoperirea cheltuelilor.

s'ar putea ajunge la 40.000-50.000 călători într'o 2. Dispoziţii legale, schimbări, deposedări, ex­
singură zi, dacă mijloacele de transport s'ar po­ proprieri, administraţii.
trivi după mersul populaţiei, iar nu populaţia C) Pajişti de verdeaţă şi plantaţiile în raport
după trenuri. De aceste dispoziţii energice şi ra­ cu planul oraşului.
ţionale ar atârna succesul material al întreprin­ 1. Cuprinsul plantaţiilor şi pajiştilor.
de.rii electrice de transport. 2. Distribuţia plantaţiilor şi pajiştilor.
a astfel de intreprindere, fie particulară, fie a D) Plantaţiile cu creaţii artistice independente:
Statului, va fi de sigur nerentabilă, dacă va servi 1. Elemente de artă naturală.
numai 1-2 zile pe săptămână. Deaceea s'ar putea a) Stilul;
crea În apropierea staţiilor de oprire, diverse b) Utilizarea stilului;
centre de atracţie ca: locuri de sport, joc, localuri e) Plantaţia;
de petrecere, săli de adăpost, pieţe de intruniri d) Apa;
publice, care să atragă populaţia in afară de far­ e) Arhitectura.
mecul natural al pădurii. 2. Principii generale pentru:
După ce s'a hotărît odată in principii funda­ a) Circulaţie;
mentale sistemul de parcuri, trebuie luate in b) Locuri de repaos;
seamă, bine studiate şi prelucrate toate chestiunile c) Sport;
tehnice, arhitectonice şi sociale in legătură cu or­ d) Locuri de restauraţie.
ganizarea şi crearea de grădini. Toate planurile E) Verdeaţa în cadrul arhitecturii :
de ansamblu şi de amănunt urmează să fie sta­ a) Planul singuratec; .
bilite după următoarele norme: b) Gruparea plantaţiilor de arbori ;
A) Plantaţiile în raport cu planurile de sistema­ e) Tufişul;
tizare, după care suprafeţele pentru construcţii d) Iarba (gazonul);
t�ebuie să intre În s.uprafeţele de verdea�, iar nu e) Floarea ;
viceversa. f) Decorarea străzilor;
1. Chestiunea circulaţiei. g) Decorarea pieţelor.
2. Alegerea aspectelor. 1. Piaţa decorativă.

GliCÎne şi 5t;l,njinei Foto JuJl�tt.&

3. Legătura dintre plantaţii. 2. Locuri de odihnă.

B) Executarea programului de parc în planul 3. Locuri de joc şi sport.
de sistematizare. Dad acest plan, cu un aşa de bogat cuprins,

www.dacoromanica.ro
'" B O A B E
se va prelucra cu multă băgare de seamă, va da
un foarte caracteristic sistem de parc românesc,
cu 3 principii fundamentale clasice şi anume:
1. Prin crearea plantaţiilor şi locurilor de ver­
deaţă se va contribui mult la sănătate, putere de
muncă şi spirit cetăţenesc al populaţiei.
Prin sistemul de parcuri, valoarea locului de
construit va creşte.
2.
3. Prin diverse concesii veniturile oraşului vor
spori considerabil.
Prin felul acesta de aplicare a planului oraşului,
s'ar da putinţa în fiecare zi la mii, iar În zile de
s3rbătoare la sute de mii de oameni slăbiţi fizi­
ceşte şi sufleteşte de munca istovitoare �i de
locuinţele neslnătoase să poată pleca in dIrecţii
multiple şi diverse şi să fie duşi la aerul dătător
de viaţă al pădurilor Ti parcurilor.
Statul ar putea, prm măsuri radicale, să des­
lege uşor probleme sociale, iar prin sănătatea po­
porului să-şi creeze venituri.
Deaceea, toate pădurile astăzi existente pe o
Întindere de 1 5 km dela centru vor trebui nea-
CQ(r()(:enii In
www.dacoromanica.ro
D E G R A U
părat cedate de Stat comunei, mărite şi unite
Între ele.
După cum arată planul de·aici, trenuri duc
mai în toate pădurile din jurul Bucureştiului şi
peste tot există şosele naţionale.
Aceste păduri nu vor mai trebui intrebuinţate
pentru lemne de tăiat, ci ingrijite şi tratate ca
locuri sanitare.
Rezumatul planului meu de spaţiuri libere de
verdeaţă în Bucureşti, cu pieţe de jocuri şi spor­
turi, grădini şi parcuri, cimitire şi artere de cir­
culaţie de toate categoriiie, pe pământ, pe apă
şi in aer, este un plan de întrebuinţare practică
şi sanitară, a locurilor libere, care ar înconjura
cu brâie de verdeaţă toate centrele c1ădite şi prin
multe şi largi căi centrale şi radiale ar uni toate
spaţiurile între ele. El răspunde şi nouilor îndru­
mări din bibliografia arhitecturii grădinilor, care
cer ca toate marile oraşe, expuse într'un viitor
răsboiu atacului cu gaze, să aibă asemenea alei
largi unde aerul circulă şi poate mai uşor şi mai
repede să ia cu el aburit otrăvitori.
FR. REBHUHN
Olreetorul a:eneral t"hnle
al eud Grldlnllor
floare
 ,8,

NOPŢI LA HANUL DIN ANTIMOVO

D U Ş M A N I I
Aşa se întâmplă ca, atunci când Hristo Mese­ s3. ierte şi veşnică odihnă in loc liniştit. Ce
cicata intră in hanul dela Amimovo, să nu fie femee era -făcea ce făcea şi tot găsea ceva s3.
O

acolo nimeni şi el, în loc să se aşeze la vre-Q masă, te ospăteze.

rămase la uşe şi începu a răsuci o ţigare. Sărăn­ Dacă nu altceva, măC'ar o oală de fasole avea
doaia, tânăra, care scria ceva in catastif, îl privi intotdeauna pe foc. Iar tu - n'am. Apoi când
în grabă, surâse şi zis e: sunt flămând, cum o să-ţi beau acritura ta te vin !
- Bine ai venit, moş Hristu! Ce mai e nou? Mesecicata se supără şi păşI Înăuntru in cârciumă.
- Noutatea este că sultanul turcilor s'a turcit.
Toate sunt În rânduială, numai că spânului n'au
Să-1 dea mustăţi nici chelului păr.
Sărăncloaia îşi Întoarse faţa spre el, il privi cu
ochi negri şi râse.
- Ei, asta-i, moş Hristu. Spune altceva, ah­
ceva. Dumneata umbli prin sate, le ştii pe toate.
- Şi altceva să-ţi spuiu atunci: ieri Sărnenii şi
Bistricenii erau să se omoare. Mare bătae a fost.
Se ceartă pentru izlaz, dar cearta asta e mai veche
ca mine, ba şi ca tata. Tocmai treceam pe acolo
şi i-am privit. Unde au pornit ale pluguri şi
dintr'un sat şi din ălâlalt, ca antileria. Unii erau
căl3.ri inainte, Întocmai ca la rlzboiu, iar pe urmă
veneau pedestraşii şi făceau o gălăgie par'că era
nuntă turcească. Am oprit calul să-i privesc. Când
au ajuns la hotar.
- Dar pentru ce se ceart3.?
- Pentru o bucată de loc. Şi să zici că e mare,
dar e uite aşa, o bucăţică, încât dacă un măgar
s'ar rostogol1 pe el, i-ar rămâne coada afară. In­
căpăţânare omenească - nu-I lasă nici unii nici
ăilalţi, şi unii vor să-I are şi ăilalţi, de-aia au scos
şi plugurile. Şi vreau să spun, m'am oprit să-i
privesc. Când au ajuns la hotar au ieşit unii Înain­
tea altora ca cocoşii - se certau.
Şi unde au strigat ăi de pe urmă: hu-u, şi ăi­
Ialţi: hu-u, şi unde s'au înşfăcat şi au intrat unii
in alţii val vârtej. Jucau ciomegele de par'că scu­
turau perii.
- Doamne, Dumnezeule ! Trebuie că s'au iz­
bit rău!
- Nu, n'au nimic. Pentrucă dac3. dintr'o sută Hristo Mesec:iC41.1 rlm;lSt la �e

de inşi jumătate sunt nebuni, ailaltă jumătate sunt

cuminţi. - Bine ai venit ! îl salută Calmucul.
Au intrat între ei şi i-au despărţit. Dar tot - Bine ai venit! Zi-mi mai bine drum bun,
au fost unii cu capetele sparte şi cu mâinile rupte. pentrucă plec. ĂSta nu mai e han.
Acum au să se judece. - Ia ascultă, măi tizule - zise Calmucul - de
- Au să umple buzunarele advocaţilor. câti ani eşti? Tot vroiam s1i. te intreb. Eu eram
- Ia lasă astea, Vasi1che, dar dacă ai ceva de tânăr şi am Îmb1i.trânit şi tu tot aşa eşti. De câti
mâncare, să·mi dai, că ursul flămând nu joacă ani eşti?
în horă. Mesecicata nu-Î r3.spunse. Dar Calmucul avea
Sărăndoaia mişcă sprâncenele subţiri şi făcu dreptate - nimeni nu putea spune de câţi ani era
semn cu capul că n'are. Mesecicata. Scund la staturl, slab şi Încărunţit,
- N'ai? Şi mă faci să-ţi povestesc noutăţd. c a t a e
Bună treabă ! He, alta era maică-ta, răposata, D-zeu ��a� ���i:t u;� Ş/o��: ���:ţ��A��r �r�;!�f rn�i��
cum nu mai purta nimeni. Mesecicata era un fel
'l Vezi Boabt de grău, Anlll III N-rul :;: şi 6. de negustor, care mai mult călca pe urmele ade-

www.dacoromanica.ro
 B O A B E
văratilor negustori, dela cari luă ce rămâneă. Cum­
păra câte o mârţoagă, câte o piele stricată. Ne­
gustoria lui mai dragă era să cumpere marfă vân­
dută de nevoie. Cum i se aprinde vreunui sărac
capul, iată că apare şi Mesecicata ca vulturul
la hoit.
Calmucul nu aşteptă răspunsulj dealtfel, şi ui­
tase ce-l Întrebase. Mesecicata tăcea de necaz, ui­
tându·se pe fereastră.
� Trebuie imbucat ceva - se gândea el - altfel
nu se poate ! . Şi tocmai când se pregătea să se
Bistri�nii {şi ascuţir3 urechi
le
întoarcă din nou la Sărăndoaia ca s'o roage, inain·
tea hanului apărură câteva căruţe. Din ele se dă­
dură jos vreo zece săteni, şi intre ei, doi cu capul
legat.
- Iată-i pe Bistriceni - îşi zise Mesecicata ­
se duc să se plângă. Iată-i şi pe răniţi.
Bistricenii intrară, urmând vorba începută pe
drum:
- O să-i povestim tot, aşa cum a fost - ziceă
moş Ivan Titef, care-i conduceă.
- O să-i spunem, şi el, aucatul, Îşi ştie treaba.
Iar tu, Nedio, şi tu, Ivane, de cum om intra în
oraş, să mergeţi drept la doftor ca să vă vadă ca­
petele şi să vă dea certificate. Tâlharii naibei, nu
le e ruşine ! Lasă că-i Învăţăm noi minte.
www.dacoromanica.ro
D E GRÂU
-o să·i daţi in judecată pe Sărneni? întrebă
Mesecicata.
-O să-i urmărim cu judecata până în pânzele
albe. O să alergăm până ni-o cădea căciulile din
cap. Şi copiilor o să le lăsăm cu limbă de moarte
să se judece. Ăştia nu sunt oameni! - Tâlhari.
- Ce vrei dela ei, dacă trăiesc in pădure ­
zise un altul. - Dă-le să pască capre �i să cânte
din cimpoi. Parcă cimpoiul se face dm piele de
capră.
- Asta să le dai, cimpoiu şi hoţie.
După ce se aşezară în jurul a două mese, ce
nu scoaseră Bistricenii din (raistele lor culorate!
Pâini rumene crescute, brânză, slănină afumată.
Unii desfăcură mărame închenărate şi din ele se
arătară găini fierte şi câte un găvănel de sare.
Mesecicata privl mâncarea asta şi ochii ii ră­
maseră pe mese. Dintr'odată ochii albaştri şireţi
îi scânteiară şi infigându-se În faţa Bistricenilcr,
zise:
- Bine zici, moş Ivane ! Aşă sunt Sărnenii ­
oameni proşti. Iar cât despre cimpoaiele lor ­
să vă povestesc eu !
Bistricenii îşi ascuţiră urechile.
- Intr'un an -incepu Mesecicata - pornesc
Sărnenii la Silistra după sare. Au cumpărat sare,
şi după ce au încărcat-o În cărUţe au pornit înapoi.
Când au ajuns la Canara - ştiţi ce pădure e
acolo - au oprit şi au dat drumul cailor. Au in­
trat câte pUţin în pădure, chipurile ca să-şi tae
câte o prăjină, şi dând peste soc se apucară să-şi
facă fluere. Fac fluere, le încearcă -pădurea asur­
zeşte de-atâta f1uerătură. Se porni o ploaie, sarea
se topeşte, dar cine să simtă - fluerătorii şueră
prin pădure. Când la urmă se întoarseră, ce să
vadă? sub fiecare căruţă băltoacă, iar de sare nici
pomeneală !
Bistricenii râseră. Râseră până şi cei cu cape­
tele legate. Şi pentrucă simţiră hazul ceva mai
târziu, râsul răsună mai tare şi mai vesel.
- Să trăeşti, Hristo ! strigă moş Ivan Titef cu
ochii înlăcrămaţi de râs.
- Fluerari, şi sarea s'a topit. Ha·ha-ha! Iti
mulţumesc de poveste, omule. Ia ascultă, Hristo,
tu poate că eşti flămând. Vino şi ia din pâinea
noastră. Aşa. Pofteşte-te singur.
Jupâneasă, adu un pahar şi pentru moş Hristu !
Bistricenii mâncară şi băură, şi mâncă cu ei
şi Mesecicata.
Dar pentrucă se grăbeau, îşi legară traistele,
mai râseră de fluerari şi o porniră spre oraş.
Ca mulţi bătrâni, MesecÎcata avea obiceiul să
vorbească de unul singur şi când Bistricenii ieşiră,
îşi zise tare:
- Frumos te ospătaşi, Hristule ! Ah, Hristule,
frumos mai te ospătaşi!
Nu trecu multă vreme şi alte căruţe se opriră
în faţa hanului: erau Sărnenii. Se deosebeau după
glasurile puternice. Parcă nu-şi vorbeau, ci se
certau. Intrară voinici, chipeşi, cu căciuli mari,
 IORDAN IOVCOV; NOPŢI LA HANUL DIN ANTIMOVO
mustăcioşi şi neraşi. Dar tot ce aveau pe ei era
nou -anteriu roşu, nădragi de aba şi călţuni albi
ca zăpada. Ei la rândul lor ii suduiau pe Bistri·
ceni. Şi cu toate că·l cunoşteau pe Mesecicata,
întărâtaţi de ură, il priveau ca pe un duşman.
- Aţi întârziat, f1ăcăilor! - le zise incet Me­
secicata.
Puţin dacă vă mai grăbeaţi, ii găseaţi aici pe
Bistriceni cu moş Ivan Titef.
- Au fost aici?
- Aici. Cum simţiră Însă că veniţi, au şters-o.
Sărnenii râseră şi ei. Ca şi Bistricenii, scoaseră
traistele şi mai mari şi incepură să mănânce.
- Bistricenii ăştia sunt oameni subţiri - începu
Mesecicata. Oameni piperniciţi, s'au îmbrăcat in
pantaloni, şi la muncă merg În papuci. Şi tare
mai sunt fricoşi. Când se întâmplă de vine vreun
urs în satul lor, toţi se culcă ca să-i calce de frică.
Dar ştiţi de ce?
Sărnenii ciuliră urechile.
- Să vă povestesc. Intr'un an veniră ţigani in
satul lor cu ursul. Culcându-se să inopteze au
legat ursul.
Dar sălbăticiune nu e? Ursul se desleagă, târăşte
lanţul şi fuge. Tot umblând el, se băgă in co­
teţul lui Vasile Consulul. Il ştiţi?
- Cum să nu! ei?
- Găinile cârâiră, iar Consulul îşi zise : vul-
pea Se duce şi Închide coteţul. Până să aducă
ti
Vasiliţa lumânarea, Consulul văzu că acel ceva Îm­
It.
pinge dinăuntru capacul coteţului şi îşi puse
spinarea ca să-I ţie.
Fă, femee ! - zise - asta-i ceva mare, trebuie
să fie viezurul finului ! Şi, când întinse nevastă-sa
t
lumânarea şi priviră, ce să vadă: ursul ! Fuga in
•
casă, se incuie şi strigă: ursu Se auzi din vecin
în vecin şi tot satul se puse să strige : ursu! până
� l).
la ziuă. Iar ursul, incurcat în lanţ, şedea În coteţ.
Ţiganul veni şi îşi luă fiara.
Săriră atunci Bistricenii - să-I omoare. I-au luat
zece poli de aur pentru o găină sugrumată de urs
şi asta nu că făcea găina atâta, ci pentru frica
trasă toată noaptea !
o TRAISTĂ CU PRAF DE PUŞCĂ
Iancu, factorul poştal, se abătuse pe la cariere
ca să lase o scrisoare pentru moş Moscu. După
ce strigă de mai multe ori, dintr'o groapă intre
bolovanii Împrăştiaţi şi încălziţi de soare, se arătă
moş Moscu, pe care Iancu îl putu vedea cât e de
abătut şi cum Îi lucesc ochii, ca şi când se aduna­
seră în ei lacrimi. Moş Moscu avea o faţă înţe­
leaptă şi îngrijorată, intotdeauna când nu eră be�t.
Ar fi zis cineva că e funcţionar, negustor sau Oflce
altceva, dar nu că se zdrobeşte să scoată bolovani
din gropi.
- Moş Moscule - zise Iancu - ai o scrisoare.
Moş Moscu luă scrisoarea, ii ceIl adresa, o d­
suci puţin între degete şi n'o deschise, ci o indoi
www.dacoromanica.ro
,8,
Incă inainte să isprăvească Mesecicata, Sărnenii
se strâmbară de râs şi, când isprăvi de-abinelea,
nu mai râdeau, ci urlau ca lupii.
- Să tdeşti, Hristule ! Să trăeşti o sută de ani !
-striga cel mai bătrân din Sărneni. Lua-te-ar
naiba să te ia ! O să mă faci să mor de râs. Ia vino,
vino şi îmbucă din pâinea noastră.
- Eu am mâncat - zise Mesecicata -şi, cum
Sărăndoaia râdea, o privi şi îi făcu cu ochiul ­
nu sunt f1ămând, dar dacă faceţi cinste cu ceva,
aş bea un vin.
- Jupâneaso, dă-i o jumătate oca de vin !
Porunciră vin �i pentru Calmuc. Dacă s'ar fi
i în r -
��:uf ��f�ă p����:��t ��� �� �r:� ���ul7.�;�
ce se vorbise, zise:
- Să trăiţi, scumpi oaspeţi ! Sărnenii? Crăpa­
re-ar de ursari !
Bău, se linse şi privi ca şi când ar fi zis ceva
frumos. Bine că nu-I auziră Sărnenii. Unul din
ei însă grăl
- Ce, ce? Ce tot trăncăne ăla?
- E beat - zise Mesecicata - nu ştie ce spune.
Calmucul pricepu că a incurcat-o, îşi muşcă
barba şi tăcu.
Sărnenii se sculară să plece. Bătrânul care-i
ducea, îşi Încruntă sprâncenile şi zise: Cum ajun­
gem, Cherane, vă duceţi drept la doftor. Tu Î�i
•
arăţi mâna, şi tu, Stoio, să arăţi unde ai fost in­
junghiat. Să zici că ai o coastă ruptă
Şi plecară cu căruţele lor, bătute În fier, grele
•.
ca tunul şi cu caii iUţi şi bine hrăniţi.
Mesecicata rămase singur, râse şi bombăni ca
pentru sine. Calmucul se dădu jos de pe bancă,
veni la el şi ii zise:
- Ce s'a întâmplat, măi vere? Ce se supărară
aşa oamenii ăştia?
- Ei, Calmuce, Calmuce ! - zise Mesecicata -
tu parcă ai ieşit din mormânt. Păi, eu am po­
vestit, am mâncat, am băut, şi tu acum te tre­
zeşti să intrebi ?
Tânăra Sărăndoaia râdea.
şi o băgă in buzunarul vestei. Apoi se aşeză jos
şi incepu a-şi răsuci o ţigare.
- Ce mai face primarul, Iancule?
- Ce să facă primarul -bea şi mănâncă. Ma-
tale, moş Moscule, ai inceput să primeşti cam des
scrisori. Nu cumva s'o fi rostuit treaba aia? Haide !
De ai lua milioanele, despre care ai vorbit, să ne
pricopsim şi noi pe lângă dumneata.
Moş Moscu surâse oarecum cu amărăciune şi
dădu din mână.
Se uita in jos spre vale, acolo unde fusese ve­
chiul schit turcesc, inconjurat de peri. Perii erau
înverziti ca nişte buchete, �i la fel şi iarba de sub
ei. Era cald, şi nu puteai să re uiţi de soare.
2" B O A B E D E G R Â U

- Frumoasă vreme, Iancule. Ia ascultă cucul ! Numai moş Moscu se aşeză la hanul din An­
- Cântă. S'a încălzit vremea. Cântă. Nu ştii timovo. Şi pencrucă avea bani -se puse pe mân­
vorba: până n'o ciugull frunză de păr, cucul nu care şi băutură în fiecare zi.
cântă. Eu trebuie să mă duc, că am treabă. Ră· Din huma scoasă încărcară un intreg convoiu
mâi cu sănătate, moş Moscule ! de căruţe şi le trimiseră undeva. Ziceau că e
mostră şi dacă vor plăcea·o fabricile, atunci avea
să înceapă adevărata exploatare şi moş Moscu să
g i io e ră î u .
�:I�i :e�� �� �i,Lfa� ���j ��:�u ���� �� i��A
din han, ca şi când se cununase cu Sărăndoaia.
Dar orice lucru are un sfârşit. Răspunsul dela
fabrici nu veni. Moş Moscu se duse, veni înapoi,
dar ceva era limpede : nu mai erau bani. Lucrul
Încetă, muncitorii plecară, vătaful părăsi lucrarea.
Sărăndoaia întoarse şi ea spatele lui moş Moscu.
El se mută dela han şi de-atunci locueşte in ba­
raca dela carieră. Moş Moscu se d3du cu totul
băuturii. Unelte, roabe, scânduri şi grinzi - toate
fură duse la hanul Sărăndoaiei, iar de-acolo pie­
riră. Când nu mai ajunse nici asta, dup3 ce vându
huma gata şi bolovanii scoşi până atunci, moş
Moscu incepu să scoată singur bolovani. Ii vindeâ
şi ce lua pe ei - Ia băutură.

Iancu îşi aruncă sacul pe spate şi se lăsă în jos

la vale.
!şi aduse aminte din nou de ochii înlăcrămaţi
al lui moş Moseu şi căzu pe gânduri. Uite aici,
pe dealul ăsta, de când se pomeneşte Antimovo
n a nt a p r
�U:ă �!U��as� şr:'�:�'c:�ta�� r� ��a���;t'el� �i�
jur, dar oricât de frumoasă ar fi fost, tot humă
era şi nimic altceva. Numai iată că Într'o primăvară,
acum doi ani, sosi moş Moseu. Era om ,arătos, cu
un palton lung, negru, cu umbrelă. Merseră cu
primarul la gropi, măsurară, bătură ţăruşi şi seri­
seră. Se duse apoi vorba că aceste gropi se dau
numai lui moş Moscu. Avea să scoată tot humă,
dar in ea s'ar fi găsit şi altceva, foarte scump.
Incepură lucrările, cu mulri bani, cu mul{i lucr3-
tori. Săpară şanţuri În lung şi lat scoteau huma Se uil3 spre vale, unde fusese vechiul schil !urcesc
cu cărucioarele, îngrămădeau huma Într'o parte şi
i

bolovanii in cealaltă. Câte scânduri şi grinzi s'au Iancu se mai intoarse odată spre carieră şi
cheltuit numai cu proptelele şi schelele. Făcură o privi. Se auzeau lovituri Înăbuşite de dărâmare.
magazie şi in ea locuia vătaful lucrătorilor. De ce moş Moscu nu citeâ scrisoarea, ci se apuca
www.dacoromanica.ro
 IORDAN IOVCOV: NOPŢI LA HANUL DIN ANTlMOVO

din nou de lucru? Iancu se uită, apoi se Întoarse - Ne priveşti ! Stai tot pe pragul uşii şi te uiţi
şi o luă inainte. afară. Las' că ştiu eu, ştiu eu pe cine aştepţi.
Moş Moscu se apucase imr'adevăr de lucru, Sărăndoaia râse şi porni din nou spre uşă.
Îndată ce plecase Iancu. Dorea să rămâie singur, Ştia că este pândită şi surâdea.
şi nu se grăbia să citească scrisoarea. Ştia de unde -II aşteaptă pe Matei - zise Cervenacof. Pen­
vine, după cum ştia şi ce e scris in ea. Dar nu tru el s'a gătit aşa.
putu să rabde mult, ieşi din groapă, deschise - Poate că o fj şi pentru moş Moscu.
scrisoarea şi începu s'o citească. Mâinile ii tre­ - Nu e pentru el, învăţătorule. Nu e nici pen-
murau. Nu citea cuvintele în intregime si se tru mine şi nici pentru tine. Noi am trecut din
'
grăbia. Ar fi dorit şi să citească scrisoarea şi, de rând. Sântem de cei reformaţi. Lumea e ca scara:
s'ar fi putut, tot atunci s'o uite. Ingândurat şi unii urcă, alţii scoboară.
privind inainte, o indoi incet şi o puse in bu­ - Nu scară, ci roată -zise Palazof.
zunar. -Să fie şi roată. Vreau să zic, că moş Moscu
Nu ţinea minte tot ce citise şi nici nu dorea era cândva la loc de cinste, dar acum nu mai e .
să-şi mai amintească. Dar au rămas cuvinte, care Acum e Matei d i n Preselţi. I a r m o ş Moscu a
ii stăteau şi acum inaintea ochilor, ca focul : infipt aici rădăcini şi nu se mai mişcă din loc.
te Fă, drege, vino. . Dimca e bolnavă, eu umblu Dar şi d-ta, fugiseşi cu aia, artista de circ, şi iată
toată ziua cu treabă străină, mi-e ruşine să mă că iar te-ai Întors. Aşa sântem tOţi. Tuturor ni s'a
mai uit la oameni. 1). făcut una şi aceeaş vraje -umblăm pe unde um­
Moş Moscu căzu pe gânduri, se sgârci ca o blăm, şi tot în jurul hanului dela Antimovo ne
pisică şi se făcu parcă mai mic. Se uita mereu învânim. Roim în jurul Vasilicăi tocmai cum
spre perii verzi, dar nu mai vedea nimic. Nu face calul la treerat. Nu-i aşa?
mai auzia nici cucul. Nu mai putea să lucreze. -kja e. Numai că acum Vasilica se învârteşte
Se ridică de jos, îşi aruncă paltonul in spate şi ea mai mult în jurul lui Matei decât el in jurul ei.
se îndreptă greoiu spre hanul dela Antimovo. -Şi aşa să fie, tot nu eşti tu sau eu. Acum
Ajuns acolo, se furişă aşa de uşor şi nebăgat Matei e stăpân. Adevărat, o fi anul de când a
de seamă şi se aşeză intr'un colţ, încât la început murit tată-său? Nu e -a murit Înainte de se­
nu-I văzu nimeni. Dealtfel, se întâmplase să nu ceriş. Dumnezeu să-l ierte pe nea Matache, ce
prea fie oameni În han. Erau câţiva săteni, cari ieşiră om bun era. Şi ştii cum a murit? Se dusese În
curând, iar la o masă şedeau Palazof, Învăţătorul oraş ca să tocmească oameni la secerat. Grâul
dill Biglenţi şi Cervenacof, pe cari cine ştie pen­ era des şi muncitori nu se găsiau. Tocmise două­
tru ce, ţăranii îl porecJiseră Cerbul. Era înalt, zeci de inşi, iar când s'a întors la hanul lui Te­
blond, cu ochii albaştri, dar neîngrijit in îmbră­ melcu, află că oamenii luaţi de el plecaseră în
căminte. Şi el ca şi Palazof erau oameni cari se altă parte. S'a necăjit. Era un om spătos şi voinic.
legau de ceilalţi, numai că lui moş Moscu, cel Mai era şi o căldură straşnică. A scos batista să-şi
puţin de data asta, nu-i ardea de glume. ştearg1!: sudoarea, a căzut şi şi-a dat suflerul. De
Nu trecu multă vreme şi Palazof îl văzu, il dambla.
împinse pe Cervenacof şi zise : Se auzi un căscat prelung şi două mâini lungi
-A venit moşul. Ia te uită ce posomorît e, se întinseră trosnind. Era Calmucul.
ca un cocoş pe ploaie. Cervenacof îl privi pe moş - Aşa e lumea, ce vă miraţi ! -zise el. Care,
Moscu pe deasupra ochelarilor şi zise: cum îi e scris . . . Măi, dar voi vă cinstiţi singuri,
- Ce ai, moş Moscule, nu cumva eşti bolna v ? beţi numai voi şi vă gândiţi că mai e cineva
-N ' a m nimic; am scos bolovani şi sunt alătur i .
obosit. Se apropia prânzul şi puţin câte puţin hanul
Şi, ca să l e arate că nu-i arde de vorbă, moş r
incepu să se umple de săteni. Unii se înte ceau
Moscu îşi întoarse privirea dela ei şi căută Înainte. dela moara dinspre Batova şi duceau in ăruţe /
Dar că avea ceva - avea. Prea era dus pe gânduri. saci cu făină şi tărâţe. Alţii veneau dinsp! ! oraş
Tânăra Sărăndoaie trecu, să ducă rachiul co­ şi aduceau bulgări de sare, funii, coase noui. Cu
mandat de moş Moscu. De cum se încălzise toţii erau veseli, pentrucă tot drumul ochii nu le
vremea, ea lepădase cojocelul şi părea acum mai priviseră altceva decât spicele grâului. Anul f ă­
sveltă şi mai mlădioasă, Întocmai ca un şarpe găduia belşug. Cei mai mulţi din săteni erau
ce şi-a năpârlit pielea. Părul ei trebuie că era Sărneni şi, cum se zice, dădeau şi arvună la gâl­
uns cu ceva, aşa era de negru şi de lucios. ceavă.
Că surâdea, nu era ceva nou -ea era Întot­ Intră şi unul din Bistriţa, Petco Ducof, om cu
deauna veselă, dar acum ochii ii străluceau, ca şi stare, şi vrând să stea ceva mai la o parte de
când aveau în ei ceva din soarele care strălucea Sărneni, se aşeză lângă Cervenacof.
afară. - De când te caut, Cerbule - zise el, vreau
-Fa, Vasilco-zise Cervenacof şi faţa-i rânji - să-mi vinzi o secerătoare.
mai uită-te şi Încoace, ce, noi nu sântem oameni? Cervenacof atâta aştepta. Se apucă numaidecât
- Păi nu vă privesc, ce vrei? de treabă.

www.dacoromanica.ro
"O B O A B E
Nu trecu nici o jumătate de ceas şi cârciuma
se umplu de o straşnică larmă. Toţi vorbiau,
îner'un colţ se certau, în celălalt - cântau. Moş
Moseu se schimbase. Puţin beat, er!t vesel şi umbla
dela masă la masă, vorbind cu tOţi, bând cu
toţi. Iar acolo unde cântau, cânta şi el . . .
- Moş Moscule, - îl Întreba câte cineva - ce
mai scoţi acum din gropi - aur sau argint?
- Scot humă. Vrei humă?
- Mai rade-te şi dota ca să te placă Sărăn-
doaia ! - îi spunea altul.
, beat şi i se părea că visează: în jurul unei
- Ce fel de om e ăl;t;l. ? Moş Moseu se ridică, îşi împleticl picioarele şi
- Om pierdut. Un beţiv.
Masca se apuca de barba lui albită şi aspdi şi
râdea. Văzu di. Cervenacof il priveşte şi-i strigă:
- Destul ai jefuit lumea, mă Cerbule !
Cervenacof se uitase la el cu totul întâmplător,
şi aproape nu-I băgase de seamă. Moş Moseu se
supără şi-i strigă:
- Am să-ţi rup eu fie coarnele !
Cu certuri, cu gălăgie, pornind şi iar întorcân­
du-se, Sărnenii in sfârşit plecară. Atunci şi bo­
gatul Bistricean se hotărî să se ducă şi, grav, cum
era tot timpul, arătă cu ochii spre moş Moscu
şi-l întrebă incet pe Cervenacof:
- Ce fel de om e ăsta?
- Om pierdut. Un beţiv.
www.dacoromanica.ro
D E G R Â U
Cervenacof îşi domon glasul şi începu a povesti
Încă ceva. La urmă plecă şi Bistriceanul. Mul­
ţumit, că izbutise să vândă o secerătoare, Cerve­
nacof îşi fred palmele, râse şi-l căută din ochi
pe moş Moscu. Dar moş Moscu îşi pusese capul
pe o masă şi adormise. Veni Palazof şi, după ce
amândoi cu Cervenacof îl priviră pe moş Moscu
şi făcură haz de sforăitul lui, se aşezară din nou
la o masă, începând vorba.
In cârciumă mai rămăseseră câţiva săteni.
Câtă vreme fu sgomoc, moş Moscu dormi,
dar cum se făcu linişte, se trezi şi se uită. Eră încă
mese stăteau şi mâncau - Cervenacof, Palazof,
Sărăndoaia şi incă un tânăr, cu mustăcioara neagră
şi cu o barbă mică, moale. Cine era omul ăsta?
Moş Moscu Îşi aduse aminte încet şi greu. Deo-
ă â I i ăl
�:� �tci di� P�e�t�ţ7� D� câ�� ��ri�:Pt�i���;��!
la o zi, la două, venea la han. Iacă cine era cel
mai drag oaspe al Sărăndoaiei. EI e bogat, are
bani. Nu de mult, şi el stătea aşa, iar în faţa lui
la fel stătea Sărăndoaia.
Moş Moscu izbi cu paharul în masă.
- Vasi1co, dă-mi o sticluţă cu rachiu !
Şi, cum sprâncene!e subţiri ale Sărăndoaiei se
încruntară, moş Moscu strigă mai tare:
- Hai, scoală-te şi adu-mi sticluţa, tu, auzi?
Şi eu am bani 1
- Moş Moscule, - zise Palazof - ai tras un
pui de somn, ia spune ce ai visat? Nu cumva
milioanele?
TOţi se Întoarseră spre moş Moscu şi râseră.
Numai Matei din Preselţi nici că-I privi. Moş
Moscu se supără şi mai tare, şi ochii îi scânteiară
ca tăciunele.
- Vasilco, adu-mi rachiul, iţi zic. Să mi-l
aduci, uite aici, aşa. Nu mă face să-mi deschid
gura şi să spuiu cine sânt şi ce sânt !
Sărăndoaia se roşi şi îşi încruntă din nou sprân-
eenele subţiri.
- Destul - zise ea. - Nu mai am rachiu.
- N'ai? N'ai?
pornl spre Sărăndoaia.
Matei nici acum nu-I privi pe moş Moscu,
privirea-i era aţintită la Sărăndoaia şi abia zâm­
bia.. Supărată, Sărăndoaia se uită la moş Moscu,
care tot venea spre ea, se Întoarse şi ochii ei se
întâlniră cu ai Calmucului. Nimeni nu pricepu
dacă i-a făcut sau nu vreun semn, dar Calmucul
se smulse de pe lavită, aţinu calea lui Moş Moscu
şi-I acoperi cu statura-i înaltă.
- Linişteşte-te, bre, Moscule, linişteşte-te, Îţi
zic - făcu el - stai jos, stai la locul tău, Bul­
garule !
Şî tot împingându-l dinaintea lui, fără nici o
caznă, de parcă era un copil, Calmucul se în­
toarse şi privi din nou pe Sărăndoaia. Ea dădu
din cap şi-i arătă uşa. Atunci Calmucul îl apucă
 IORDAN IOVCOV; NOPŢI LA HANUL DIN ANTIMOVO
pe moş Moscu şi-l tâd afară. Acesta vru să zică
ceva, dar nu se auzi, fiindcă toţi, afară de Matei,
râdeau.
După pUţin Calmucul se înapoie.
- A plecat? -întrebă Cervenacof.
- Unde să plece? Om beat. A căzut acolo
lângă gard şi a adormit.
Cervenacof râse. Toţi luară paharele şi, pe când
ciocniau, Sărăndoaia şi Matei îşi surâseră privin­
du-se în ochi.
Câteva zile mai târziu Iancu, factorul poştal, se
abătu din nou pe la gropi, dar de data asta n'a­
duse scrisoare, ci un băiat de vreo 14-15 ani.
Moş Moscu se întâmplă să fie beat, încât abia
putU să-şi dea seamă că băiatul e copilul său,
Ionco. El il privia cu o privire turbure de beţiv;
vru să zică ceva, dar nu Îndrăzni să vorbească
pentrucă îri simţia limba îngroşată. Se culcă şi
adormi. Cand, după câteva ceasuri se trezi, era
din nou bun, cuminte şi, apăsat de ruşine şi chin,
cu ochii trişti şi în1ăcrămafi, începu a-l întreba
pe băiat de toate câte. Şi-! privia hainele vechi
şi cârpite, parcă înghiţea ceva care-l sugruma.
- Dimca e greu bolnavă - zise din nou co­
pilul. - Mama a zis să vii acasă. Să mergem
împreună.
- O să mergem, Ionco, o să mergem. Chiar
mâine om mai strânge câte ceva de pe aici şi-om
pleca.
In ziua aceea moş Moscu lucră pUţin şi spre
seară, când vechile-i obiceiuri apărură iar, se
hotărî să meargă la han.
- Tată, - zise Ionco - să nu mai mergem la
cârciumă. Aşa a poruncit mama.
- Nu pot, fiule, ce să fac. N'o să beau mult.
O să stăm puţin şi ne Întoarcem.
Dar, ca întotdeauna, moş Moscu se îmbătă. Şi
îi era drag că are aşa băiat şi numai de el îi vorbia
Sărăndoaiei.
La înapoiere, se tot oprea în drum, se clătina
şi da din mâini spre băiat, il privia cu ochi fio­
roşi şi ţipa:
- Cu-u-u-m ! Tu o să mă înveţi pe mine !
Tu ai să porunceşti lu' tată-tu ! Măgarule ! Să taci
din gură !
Moş Moscu tot amâna plecarea. Băiatul era
blând, astfu1tător, se împăca cu împrejurările şi
începu să-! ajute pe tată-său. Şi pentru că moş
Moscu întrebuinţa praful de puşcă la spargerea
bolovanilor, detunăturile straşnice desfătau pe
băiat care se silea tot mai mult la treabă. Ambii,
tată şi fiu, lucrau împreună şi împreună dormiau
în baracă.
Zilele treceau una după alta. Câte odată ploua,
la început cu fulgere şi vânt, apoi se liniştea,
ceaţa se intindea pe câmp şi ploaia cădea încet
şi liniştită. Pretutindeni pe burueni şi pe iarbă,
pe frunze şi pe copaci, lăcrămau picături. Curând
soarele dogorea şi poenele străluceau şi mai
verzi.
www.dacoromanica.ro
'"
Şi o altă verdeaţă se zărea în dosul lor - ogoa­
rele. Dar ele nu erau de un verde lucitor ca iarba,
ci Întunecate, aproape vinete, legănate ca marea.
Sătenii cari veneau, din diferite părţi, spre han,
duceau coloarea şi lărgimea aceasta in onhi. Se
auzea numai « mulţumescu-Ţi, Doamne » şi vinul
se turna in pahare mari. Moş Moscu bea şi el şi
se bucura de belşug. Iar alături îi stătea Ionco,
cu faţa-i arsă de soare, frumos, cu ochii mari
speriaţi.
Chinuit de ruşine şi pocăinţă, moş Moscu
spunea aproape În fiecare dimineaţă:
Ioncule, diseară strângem ce mai avem şi
mâine plecăm.
10nco se obişnuise cu tată-său, îşi Îngăduia
chiar să glumească cu el şi îi spunea:
- Ne ducem până la han şi ne Întoarcem.
Intr'o zi Iancu aduse iar o scrisoare lui moş
Moscu. In ziua aceea el se imbătă în aşa hal, încât
îi veni rău şi căzu sub masă. Sărăndoaia trase pe
copil de o parte, îl duse în casă şi pentrucă ea îi
ducea de grije şi îl spăla, îi dădu haine curate
şi-l ospătă. Apoi se întoarse să-I vadă pe moş
Moscu. Calmucul îl ridicase de jos punându-I
să se culce pe Iavită, dar acolo unde căzuse, Să­
răndoaia găsi o scrisoare şi - păcat, nepăcat -o
luă şi o citi.
După aceea se duse la tejghea îngândurată. Des­
chise din nou scrisoarea şi ciel de mai multe ori
aceleaşi cuvinte: Dimca e tot mai rău, eu m'am
înţepat şi nu mai pot mund. Dacă vrei vino,
�
dacă nu, nu veni. Trimite-l numai pe copil, să
vie Ionco . . . ». Sărăndoaia îndoi scrisoarea şi se
îngândură din nou.
A doua zi in zori, Cervenacof se duse la gropile
lui moş Moscu. Nu spuse nici o glumă, nu râse.
Il luă la o parte pe moş Moscu şi îi vorbi îndelung.
După aceea, moş Moscu se întoarse şi îi spuse lui
Ionco:
- Ionco, plecăm.
N'aveau ce strânge; se pregătiră şi se urcară în
căruţa adusă de Cervenacof. Opriră mai Întâiu,
bineînţeles, la hanul din Antimovo. La fel de
veselă, Sărăndoaia se aşeză lângă ei şi spuse:
- Zilele astea mi-am făcut socoteala. Am găsit,
o C a st nî a
� �a��� �!;; �i�a�!; �i�f �af�:� f:a�ot fa���� �
şi îi întinse o legăturică.
Moş Moscu nu-şi putu aduce aminte de banii
ş i ă i s c
:�� �: 6u�� ���â� �� :���� �o�te��� ��: �e�;!���
cof şi ale Sărăndoaiei şi luă banii. După asta se
cinstiră şi porniră la drum. Moş Moscu se aşeză
în căruţă încovoiat. Când căruţa o luă din loc,
Ionco se intoarse şi salută cu căciula, dar moş
e oa v c ăr
��!�� �� �ri!;� ��u�r �: ��J!v�, !����!:
lângă ei şi PaIazof.
- Să plece şi să-şi vază de copii - zise Sărăn­
doaia. M'am pedepsit destul cu omul ăsta.
"" B O A B E
- L-am convins, a plecat, - zise Cervenacof.
Numai, nu şliu . . . Mi-e teamă să nu se Întoarcă.
Sărăndoaia îl privi pe Cervenacof, il privi mai
cu osebire pe Palazof şi ochii îi strălucită.
După două zile, pe la amiază, o căruţă se opri
inaintea hanului şi din ea coborî moş Moscu. Să­
răndoaia îl privi, îl privi, îşi aminti de cuvintele
lui Cervenacof şi nu zise nimic. Moş Moscu
mai era şi beat. EI se ţinea blând, ochii i se seu·
fundaseră, trişti şi infriguraţi.
- Am trimis pe băiat, iar eu m'am Întors -
In spre seară un bubuit puternic zgudui plm�ntul
povestea el Sărândoaiei. L-am suit În tren. Banii
nu i-am cheltuit, nu te teme. l-am dat lui pe
tOţi. Iar eu m'am Întors. Nu pot să mă duc aşa,
Î N T Â L N I R E A
Intr'o seară, când soarele trecuse peste deal
şi umbrele straşinilor se înşiraseră În lung, În
hanul dela Antimovo intră un om necunoscut şi
pUţin cam ciudat. Un astfel de călător nu mai
trecuse prin partea locului. Era un om albit dea­
binelea, drept, Înalt şi după toate semăna a vechiu
militar. Era îmbrăcat ca toţi sătenii din impreju­
rimi, cu mintean şi aba scurtă, dar În loc de şal-
www.dacoromanica.ro
D E e R Â U
ia te uită la mine ! Am cumpărat o traistă cu
iarbă de puşcă, am să mai scot ceva bolovani
şi atunci.
Secerişul sosise. Nu mai erau ţărani la han.
Dacă unii se abăreau, nu se luau la băutură, nu
vorbiau şi nici nu zăboviau prea mult. Iar când
vedeau rachiu inaimea lui moş Moscu, il priviau
greu şi Încrumat. Sărăndoaia deasemenea nu-i
vorbia lui moş Moscu. Până şi Calmucu!, a,a
cum dormita în colţul lui, mai deschidea OChIi,
dar, ca şi când nu-I băgase de seamă, ii Închidea
din nou.
Şi în hanul acesta, unde petrecuse atâta vreme,
moş Moscu se sim�i aruncat şi netrebuincios, simţi
că e străin.
Bău mult, dar, ca o minune, nu căzu şi se putu
duce fără să se legene. Ducea cu el şi traista cu
iarbă de puşcă pe care o cumpărase dela târg.
Plecă pe la prânz. Era o zi fierbinte. In spre
seară un bubuit puternic zgudui pământul şi
toate ferestrele hanului dela Antimovo se cutre­
murarli. Crezură că e vreun trăznet din cer, că
vine ploaie, dar era senin. Ceva mai târziu, tocmai
dinspre gropi, se înălţă un nor negru şi înfricoşat
de fum.
Intâiul care veni de-acolo fu Iancu şi roşu de
oboseală zise :
- Aţi auzit cum a tunat ? A luat foc iarba de
puşcă a lui moş Moscu. L-au scos ars, negru ca
tăciunele.
După aceea Iancu mai adăugă :
- Dumnezeu să-I odihnească, sărmanul. Nu
se ştie cum s'a întâmplat, sau că pe când era
beat a aruncat ţigarea. Cum s'a Întâmplat, nu
se ştie.
Sărăndoaia stătea în dosul tejghelei şi asculta.
Se Îngălbeni la Început, apoi faţa i se roşi şi, ca să-şi
găsească de lucru, incepu a şterge tejgheaua cu
cârpa. Aşa era de Încurcată că nu vedea ce face.
- Vai ! - strigă ea şi îşi apucă degetul. Na,
m'am tăiat din pricina omului ăstuia. M'am În­
ţepat În cuţitaş. Se Înţelege că o să ardă, un
beţiv ca eL . . Vai 1 cum m'am inţepat !
Abia apucă să-şi lege degetul şi o cărUţă cu
caii roibi se opri inaintea hanului. Era Matei din
Prese1ţi. Sărăndoaia îşi drese părul, surâse şi-şi
aruncă privirea în spre uşa, pe care 'trebuia să
imre Matei.
vari, avea pantaloni cachi şi cisme până peste
genunchi.
Partea cea mai ciudată la el era că unul din
ochi - pesemne nu numai orbit, dar şi rău stri­
cat - era acoperit cu o bucăţică de piele, legată
cu un şnur negru În jurul capului. Celălalt ochiu
privia semeţ şi vioiu.
Necunoscutul făcu câţiva paşi, greu, apăsat,
 IORDAN IOVCOV: NOPŢI LA HANUL DIN ANTIMOVO '.3

ca şi când aştepta să sune pinteni la picioare, douăzeci de ani n'am fost pe-aici, parcă văd o­
şi ţinea, după obişnuinţă, coatele puţin desfăcute, brazul mamei tale. Adu-ne din vinul ăl bun!
aşa cum fac pehlivanii turci, ca şi când ţinea să Haide, dă drumul cimpoiului, amice !
nu atingă sabia şi tocul revolverului, pe care Ivan umflă cimpoiul şi îl drese. Şi după ce
nu le avea acum la brâu. Se opri În mijlocul isbud să găsească un ton maiestos, incepu dn·
cârciumii şi privi. Nu-i era de oameni, ci privia tecul pe care îl zicea cu capul aplecat spre cim­
la cuprins şi parcă îşi aducea aminte de ceva În­ poiu. El cântă:
depărtat. O lumină de bucurie tresări În singu­
ru-i ochiu. Subt trandafirul alb din curte,
Se nimeriseră în cârciumă numai Chiro Coto­ Dima bătrânul stătea,
manul şi Ivan cimpoerul din Antimovo. Cu toate Rachiu alb el bea . .
că era de vreme, băuseră ceva. Ivan mai şi cân­
tase, dar pentrucă nu Chiro cinstise, ci un alt
om, care plecase, Ivan îşi strânsese cimpoiul şi-l
băgă in punga de piele.
De cum intră necunoscutul, Chiro îl privi, clipi
din gene1e-i înroşite şi sări:
Aha ! - strigă el. - Are haz ! Sau eu nu văd
bine, sau prietenul meu s'a schimbat prea mult.
Nu eşti tu Vitan Ciauşul? Sergent major de jan­
darmi !
- Chiar eu sunt - zise necunoscutul. Iar tu
eşti Chiro din Antimovo ?
- Vitane ! Frăţioare !
Şi sărind la călător, Chiro îi prinse mâna pe
care o scutură, dar, pentru că asta li se păru la
amândoi prea puţin, se îmbrăţişară, după obiceiul
luat dela Turci, lipindu-şi de trei ori capul când
de o parte când de cealaltă a pieptului. Apoi se
priviră bucuroşi, mişcaţi, şi nu mai ştiură ce să-şi
mai zică.
- De douăzeci de ani nu ne-am văzut - zise
Chiro . Dar ce ai? Ce ţi s'a întâmplat la ochiu?
- E poveste lungă. Am Să-ţi povestesc, pentrucă
pe aici, prin părţile astea s'a Întâmplat. Dar să ne
aşezăm mai Întâiu jos şi să ne cinstim după obiceiu.
Sărăndoaia veni să şteargă masa. Văzuse tot şi,
cuprinsă fără voie de stima pe care o insufla sta­
tura bărbătească a bătrânului, il privia cu luare
aminte şi, după obiceiul ei, surâdea, roşie şi fru­
moasă.
- Ce mă priveşti aşa? - ii zise Vitan Ciau­
şul - nu mă cunoşti, eu te ştiu încă de mică.
Parcă o văd pe mamă-sa, bătrâna Sărăndoaie ­ Intr'o seară in hanul din Antimovo intră un om necunOScut
zse
i el lui Chiro. Şi ea era tot aşa.
- Ăsta este Vitan Ciauşul - zise Chiro. Nu-l - Bre, bre, breeee! - strigă Chira. Vitan Ciau·
ţii minte, Vasilco? Sărăndoaia se gândi puţin: şul Îşi puse mâna pe genunchiu, până unde ajun­
- Vitan Ciauşul ! Aha, ştiu, îmi povestea mama. geau cismele de iuft, îşi sprijini capul şi se duse
Ştiu. Dar cum îi zicea celuilalt, haiducului? Solac. pe gânduri. Ochiul se "prindea vesel şi sclipea.
Solacul. Cum era? Cataman era departe de astfel de visuri vite­
- Solacolu Regeb. Ţi-l aduci aminte şi pe el. jeşti, dar vedea că ele îi stau bine unui om ca
Şi eu il ţiu minte şi n'am să-I uit cât oiu trăi, Vitan Ciauşul şi de-aia tăcea şi păstra respect. Pe
pentrucă el mi-a scos ochiul. tăcute, dar chiar de ar fi vorbit nu s'ar fi auzit,
- Dar cum s'a întâmplat? - Întrebă din nou prietenii luau paharele pline, le ciocniau şi turnau
Chiro. pe gât. Şi iar ascultau cântecul. In cele din urmă
- Aşteaptă, e vreme. Nevastă, adu-ne vin. Şi Vitan Ciauşul dădu din mână şi zise cimpaierului :
frige-ne ceva sărat. De ce ai ascuns cimpoiul, - Ajunge! Odihneşte·te puţin.
amice? Ia umflă-1. Cântă-ne ceva. Dar nu vreau Cimpoiul tăcu.. Vitan Ciauşul îşi aruncă încăodată
e n e - â privirea asupra cârciumii, cu singurul ochiu în
�:� �:� �:�� ��� �:��� t�i �:��� � :� � d�
t � , l
O
i d e a tă care parcă se zărea o lacrimă şi zise :

www.dacoromanica.ro
 B O A B E
- Acum să-ţi povestesc, Chirule, de ceeace
m'ai intrebat. Cred că-ţi aduci aminte când So­
lacolu Regeb trecu dinspre Camcia şi veni În
părţile astea. Incepuse să facă mari jafuri. A fost
şi pe aici, În hanul ăsta . . .
Deodată o mână se Întinse pe deasupra capului
lui Chiro şi o voce puternică răguşită strigă :
- Vitane ! Vitane ! Bine ai venit mă, oaspete !
Nu te-am văzut adineauri, răul să nu te vadă.
Bine ai venit !
D upii ce mai b�ur3, de dala asta împreună cu Calmucul,
Vitan incepu
Era Calmucu!. Rar, foarte rareori îl văzuseră
atât de mişcat.
- Te-am văzut când ai intrat, dar nu te-am
cunoscut, - urmă Calmucul. Dar cum am auzit
că l-ai pomenit pe Regeb, parcă m'am trezit din
somn. Il ştiu, cum să nu-I ştiu ! N'a venit Într'o
noapte şi aici ca să-I caute pe Vâlco lânarul? M'a
apucat întâiu pe mine şi m'a legat, uite, de stâlpul
ăla. Aţipisem puţin şi, până să-mi viu in fire,
m'a şi legat. Vâlco lânarul se retrăsese în odaie
şi dormea. La brâu avea chimirul plin cu gal­
beni. Nu era aşa, Vitane ?
- Zi, zi Înainte !
- Ce să mai zic. EI era să-i ia şi banii şi capul,
dar l-a scăpat mama ăsteia - Calmucul arătă spre
www.dacoromanica.ro
D E G RÂU
5ărăndoaia - bătrâna, Dumnezeu s'o ierte. S'a
g e i l c b
i�:� lâ; ! �ţ /==- ��� \ :��a� � ��� � i�
a m i l i e oa e
o vreme cântară cocoşii şi o caravană întreagă de
Sărneni se arătară inaintea hanului . Unde în­
cepură a striga ursarii ăia, erau cel puţin vreo
treizeci. 511. zici că Regeb s'a speriat - nu ; s'a
ridicat, s'a suit pe cal şi a plecat. Mai erau doi
inşi cu el. Aşa a scăpat Vâlco.
- Aşa a fost-zise Vitan Ciauşul.-Stai acum să
povestesc şi eu ce mai ştiu. Nevastă, dă-ne vin!
După ce mai băură, de data asta împreună cu
Calmucul, Vitan începu:
� După neizbânda de aici, la han, Regeb s'a
Înfuriat şi mai rău. A jefuit pe popa Docio din
Sărneno, a ucis pe băiatul lui Giumaliata din
Bistriţa. Câinele turbase, după cum se zice, şi
trebuia omorît. Eu eram pe atunci sergent major
d� ,iandarmi. Aveam sub mine cincisprezece voi­
mc!.
- Te ţiu minte, Vitane ! - strigă Chiro. Ce om
mândru erai ! Dar armăsarul tău sur !
- Taci. Hătru era turcul, avea şi multe gazde.
Tot ce făceam, ori unde ne mişcam, afla numai­
decât ca prin telegraf. Un lucru ne-a venit în
ajutor : Regeb începuse să meargă la o turcoaică,
Hamide din Saragea. Işi punea omul singur capul
in traistă.
Vream să-l prind viu. Merg la Hamide. Când
a văzut biciul şi cei doi galbeni de aur pe care
i-am arătat - s'a Învoit la toate. Am potrivit să-i
trimeată o basma, pe care el o ştia, ca semn, În
basma o oca de mere şi să-I poftească la petre­
cere. Restul era treaba noastră, o tocmisem noi
bine.
- Ei şi, a venit?
- Nu, a simţit câinele, n'a venit. Poate că şi
Hamide să ne fi Înşelat. Ce femee eră, cică tur­
coaică şi nici că se ferea, nici nu se ruşină. Parcă
o văd şi acum: cu şalvarii de mătase, ilicul cusut
numai În fir şi părul despletit care îi ajungea
până sub brâu. Eră femee oacheşe, veselă, uite
aşă ca nevasta asta, ca Vasilica.
Sărăndoaia, care, alături de ceilalţi asculta cu
multă luare aminte, se roşi şi surâse.
- Odată am Întâlnit-o pe maică-sa - urmă
Vitan. - Era o cadână bătrână, uscată, neagră,
mereu cu ochii plânşi. Omul poate să fie de piatră,
m'am gândit, poate să fie de fier, dar dacă aude
vocea maică-săi, nu se poate să nu răspundă. Şi
am croit un alt plan.
Tu ştii, Chiro, că pe vremea aia era altfel În
Dobrogea.
r a : i ci
°a
câ �� : :r i::�� �fr :� :� ����� �tj�d ��7
i t t i e
sunt acum ţelinile alea? - Nu se mai află. Iţi
mai aduci aminte de ghengherlici? Ce erau ghen­
gherlicii ăştia? Mărăcini. Mărăcini de rând mă­
găreşti. Primăvara încep să crească, Încă verzi,
mici ca iarba. Iar mai târziu se fac înalţi, deşi,
 IORDAN IOVCOV; NOPŢI LA HANUL DIN ANTIMOVO
ca adevărată pădure. Şi aşa le spuneau pe atunci
-păduri dobrogene.
O
Ţineau cale de o oră. In toamnă se uscau, vi­
tele făceau poteci prin ei, dar tot erau deşi şi când
sufla vântul, trozneau şi făceau zgomot uscat ­
să te apuce frica. Prin ghengherlicii ăştia se as­
cundea mai mult Regeb.
- De ce nu le dădeaţi foc?
- Cum aşa, să le dai foc? Dacă le dădeam foc,
se ducea totul - şi ogoare, şi câmpia Întreagă,
şi satele.
Am pornit odată pe urmele lui Regeb, ca după
lup, şi am Înţeles că se ascunde prin ghengherlicii
din jurul satului lui. Ce am făcut atunci eu? Am
trimis un om şiret, un tătar, să spue mame-sei,
că Regeb se ascunde prin ghengherlici, dar că
chiar in noaptea aceea are de gând să fugă la Ana­
doi şi di nu vrea să i se arate, de teamă să nu fie
prins. Pe la miezul nopţii bătrâna ieşi, noi, pe
dedeparte după ea - să nu ne vadă.
Era o noapte straşnică. Nici lumină şi nici În­
tuneric şi cât priveai spre cer, se vedea peste
dealuri, luna subţiată şi Întoarsă in jos ca o seceră.
Bătrâna nu intră În ghinghirlici, ci o luă pe
margine. Şi unde foşneau şi sâsâiau de vânt spinii,
de parcă erau plini de şerpi. Bătrâna mergea şi
striga Încet: «Regeb ! Regeb ! Noi ne ţineam pe
urma ei în intuneric, ne târam pe jos.
Nimeni nu-j răspunse bătrânei. Luna apuse şi
se făcu şi mai Întuneric. La vreme bătrâna tăcUi
o pierdust'răm. Am crezut că Regeb a ieşit şi vor­
O
besc undeva. Ne târîm Încet şi auzim glasuri.
O vedem pe bătrâna că stă jos şi plânge. Plângea
UN PUMN DE CENUŞE
De mai bine de şase ani nu ne mai văzuserăm
cu moş Ghena. Şase ani şi mai bine nu mai tre­
cusem pe drumurile astea, pe care mergeam cândva
�jne intorceam cu el, când ne duceam la schelă.
p il d i
de���jl�� �����i���;fi�e ��!��;f�: �u :�iŞ:�:
galbenă, drumurile aşternute între ele ca nişte
şerpi, apoi lărgimea aceea, linia fără sfârşit a ori­
zontului, desfăcută cât mai bogat ca să cuprindă
cerul intreg de deasupra. Şi, departe, undeva, un
punct mic, o moară de vânt, care îşi invârceşte
j lene aripele albe, de ţi se pare că face semn
din mâini şi te chiamă.
Moş Ghena se Întoarce la mine surâzând şi
mă priveşte. Il pricep: multe ne spuseserăm, multe
mai aveam să ne spunem. Şi când am pătruns
in pădurea Ilanlâcului, când am văzut tinerii co­
paci de stejar cu frunzişul des, aliniaţi unul lângă
altul, ca şi când in fiecare era un suflet şi su­
fletele acestea, orânduite la o veşnică nemişcare,
ş n a z il
�ln ���e:r� ����erit! �u �rb: ��ca��� ���f�ii
cu măceşii roşii, cotiturile drumului cu câte o
www.dacoromanica.ro
'"
şi boceâ de parcă cânta. Mi-aduc aminte că avea
o furcă la brâu, dar nu torcea. Şi de ce o luase?
Furca era înfiptă in brâu.
Foşni ceva in ghengherlici şi se arătă un om.
Eram aproape; l-am cunoscut pe Regeb. Am stri­
gat pe turceşte « davrama - adică să se predea­
dar in aceeaş clipă fulgeră o detunătură şi simţii
'/)
că ceva mă dogori la umăr. Am Înţeles că sunt
rănit. Dar oamenii mei erau ca lupii, au sărit
cu toţii dintr'odată şi într'o clipă Regeb fu legat
ca un sac.
Tocmai mă ridicasem şi mă gândeam la rana
mea, când ceva mă Înţepă la ochiu. Am simţit
o durere aşa de straşnică încât îmi dusei mâinile
la cap şi începui să strig.
- Ce, fuseseşi din nou rănit?
- Nu. Mă înţepase ea, mama lui Regeb.
M'a inţepat cu furca drept în ochiu. Noi o
uitasem. Au sărit băieţii, voiau să o tae pe loc.
Lăsaţi-o, am zis, e mamă Şi n'am lăsat să-i
facă nici un rău. Aşa l-am prins pe Regeb. Aşa
l $.
am rămas cu un singur ochiu. Eră un om viteaz !.
Se făcu linişte. Chiro incepu să-I laude pe Vitan
CiauşuJ, dar acesta nu-I asculta, privea Înainte şi
tăcea. Ochiul cel sănătos inCeptl să lucească şi
parcă se adună În el Încă o lacrimă.
- Nu mi-e greu de asta - zise Vitan. - Nu
mi-e de ochiu, ci mi-e greu după vremea aia,
după tinereţe. Ah, tinereţe, tinereţe !
Tresări, se îndreptă şi zise:
- Destul. Nu sântem femei. Ia umflă cim­
paiul, amice ! Mai zi vreun cântec vitejesc de altă
dată. Nevastă, mai adu vin !
buturugă În lături, ce-şi arată rădăcinile ca nişte
şerpi negrii când am văzut toate astea, dintr'odată
mi se lămuri, că de aici incolo drumul nu ducea
nicăeri în altă parte decât la hanul dela Antimovo
şi strigai, ca să acopăr zgomotul roţilor:
- Ce a ajuns Sărăndoaia, moş Ghenule? Ce e
cu hanul dela Antimovo?
De data asta moş Ghena nu surâse şi făcu un
semn care mă sperie. Numaidecât trase hăţurile
cailor şi crezui că vrea să oprească, pentrucă de
zgomotul roţilor nu putea vorbi. Dar moş Ghena
privi spre pădure, opri căruţa şi zise:
- Iată-l pe Chiro, Chiro Cotomanul. El ştie, el
vrea să ne povtstească. Ia vino, mă Chimie, incoace !
La marginea pădurii, acoperit până la brâu de
tufiş, stătea un moş de statură mică. L-am re­
cunoscut pe Chiru. Imbătrânise de două ori mai
mult, de două ori era mai abătut, mai trist. Veni
la noi, se salutară cu moş Ghena, mă salută şi
pe mine, dar privirea-i era nepăsătoare, străină.
Am inţeles că nu mă recunoscuse.
- Unde-ţi sunt ochii, mă Chirule ! - îl certii
moş Ghena. Nu-l cunoşti cine este?
"�o B O A B E
Chiro mă privl a doua oară, clipi din ochi şi
surâse.
Mă, dascăle, cu eşti? Nu putui să te cunosc.
Mă uit, ofifer, de unde să ştiu că eşti (u. Hai, bine
ai venit, dascăle. U·U, şi tu te-ai făcut mărime !
Abi" acum am dat mâna vechi prieteni.
-Chirule - zise moş Ghena - învăţătorul vrea
ca
să-i povesteşti de Vasilica, de han.
Chim mă privi, ca şi când nu credeb. că
ştiu nimic.
Ne aşu3r3m lOIi trei la umbr3
-Hei, dascăle ! S'a dus. Nu mai e Sărăndoaia,
nici hanul. Am rămas ca nişte orfani. Dacă mai
eră hanul, ce erai să mă găseşti aici? Straşnic
lucru a fost ! Am să-ţi povestesc. Cum să nu-ţi
povestesc, când pe toate le-am văzut ochii mei !
Moş Ghena deshămă caii şi ne aşezarăm toţi trei
Cli
la umbră.
- Rău a fost de cum s'a auzit că are să fie
războiu - incepu Chiru. In satul nostru a venit
cavalerie românească, cu un locotenent in cap, unul
inalt şi rău. Au inceput să strângă vitele. Mă ştii
că eu cam hoinăresc, dar am puţin pământ, iar
copiii îşi caută de treabă. Aveam doi boişori, erau
din prăsila noastră, tineri şi frumoşi ca doi po­
rumbei.
Au venit să-j ridice. Mă uit; fiu-meu cel mare
Ivan, Încruntat şi tremurând nu vrea să-i dea.
www.dacoromanica.ro
D E G R Â U
« Tată, strigă el, am să pun mâna pe topor ! $ ­
« Taci, ii zic eu, taci că ne omoară )). Ce să facem,
nu le putem ţine piept. Am dat vitele. Ii venea
greu feciorului. S'a dus pe lângă boi şi, vită e,
dar pentrucă ne hrăneau - apucă de-i sărută. Au
luat boii şi au plecat.
Dar, să lăsăm asta, greu, negreu după vite ­
sunt şi alte lucruri mai grele. Şi atunci ca şi acum,
p3zeam pădurea asta. Viu într'o zi �i văd că soseşte
armată multă, antilerie, cavalerie, mfanterie. Merg
drept peste câmp, se duc mereu spre graniţă.
După un ceas, două se auzi bubuitură de tun.
Imi făcui cruce şi-mi zisei: Doamne, ajută-i acum
pe Bulgari.
Multă oaste a mai trecut. Şi tot privindu-i câţi
sunt, mi-am zis: Nu e şagă treaba asta, oamenii
ăştia au să dea piept acolo, au să se împotrivească.
Şi când colo, chiar în aceeaş zi spre seară Înce­
pură să se Întoarcă. Şi tot aşa, mereu peste câmp,
peste dealuri. Acum e acum, mi-am zis eu şi mă
gândeam să fug sau să mă ascund În pădure.
Şi aşa cum' stăteam şi priveam, cineva mă strigă.
Mă Întorc, soldaţi români. De unde să-i văd când
au sosit. Vino, zic ei, aici. M'am dus. Tu, zic
ei, ştii unde este hanul dela Antimovo?
Cum să nu ştiu, zic eu - eu le cam pricep
limba. Hai, zic ei, să ne duci până acolo. Bine!
Am pornit. Nu erau prea mulţi - erau cam la
vreo zece inşi. Şi măcar să fi fost armată adevă­
rată, dar erau de-ăia de duc căruţele, trenari.
Mergem pe drum şi mă gândesc: Vasilica nu
e proastă să stea pe aşa vreme, o fi Închis hanul
şi s'o fi dus la oraş. Dar când am ajuns, ce să
văd -hanul deschis. Şi măcar să se ferească
cumva, să se îmbrace mai sărăcăcios, dar ea im­
brăc:ltă bine, veselă, ca şi când nu eră. războiu,
ci numă. Nici că vrea să ştie. De cum o zăriră
mocanii, îşi muşcară limba. Incepură să se uite
unul la altul, să-şi dea ghionturi.
La început nu era nimic. Au mâncat şi băut.
Si se şi grăbiau. Dar omul când se grăbeşte, uşor
i se suie vinul la cap. S'au Îmbătat oamenii şi
începură să se uite la Vasilica, începură să-i arunce
câte o vorbă. Mă uit şi eu la ea, îi fac cu ochiul
să plece, să fugă. Nu mă înţelege, râde. De-aia
când Dumnezeu vrea să piardă pe cineva, mai
Întâiu îi ia mintea omului. Măi, fetiţo, mă gân­
desc eu, acum ai găsit vreme să câştigi bani,
acum ţi-a venit să te arăţi că eşti frumoasă !
- Stai - zise moş Gheno. - Ce, tu vrei să
zici că Vasilica se îmbrăcase frumos, intradins
pentru ei, pentru mocani?
-Nu, nu zic asta. Dar mă miram. Apoi mă
gândii şi mi-am zis: aşa e ea, veselă.
-Pe urmă ?
- După aia începu să fie rău - auzeam cum
îşi şoptesc, pricepeam la ce se îndeamnă să facă.
Unde e Calmucul, mă gândesc eu. EI, de unde
niciodată nu se mişcase dela han, unde o fi acum?
Tocmai adusese Vasilica vin şi se Întorcea. Unul
 IORDAN IQVCOV; NOPŢI LA HANUL DIN ANTlMOVO '.7

�! �} � ���� ��� ::a��!���

se sculă, se luă după ea şi o apucă de mână.Atunci o n i r e ăc r între ruini. M'am
văzui că se supără, îşi trase mâna şi il împinse. op i .
Apoi fugi pe după tejghea şi se ghemui ca o pi­ Chiro il lăsă pe moş Gheno şi veni lângă mine.
sică. Se ridicară cu toţii, săriră asupra ei, ea În­
cepu să strige, ţipă. Deodată, În rând cu ea,
din pivniţă - capacul pivniţei era acolo - ieşI Cal­
mucul. Frate ! îl văd ca acum ! Când se îndreptă
namila aia de om, mă uit, ţinea toporul În mână.
După cum privea - mă gândeam - aşa trebuie
să privească oamenii cari sunt duşi la moarte.
Ei se repeziră din nou. Calmucul o privi pe
Vasilica, o VăZl i că plânge, şi unde urlă odată,
ridică toporul şi pocni pe unul. To{i fugiră afară ,
�; �� ��
fu e
c e îl tăiase Calmucul, gemea. Se repe­
ziră unii să-I desbrace, iar ceilalţi incărcară pu­
ştiJe, se apropiară de uşă şi începură să tragă.
Au tras, au tras . Tremuram toţi. Doamne, imi
ziceam, ce s'o fi Întâmplat, i-au ucis ! Auziam
cum se sparg sticlele de pe tejghea, dar eram
departe, nu puteam vedea nimic. In cele din urmă
opriră impuşcăturile şi pătrunseră Înăuntru. N'au
stat multă vreme şi au ieşit afară. Unul începu
să tragă cele două aripi ale uşei, ca să le închidă.
Atunci privii şi văzui : Înaintea tejghelei pe jos,
sta întins Calmucul şi lângă el Vasilica. EI cu
faţa în sus, ea cu faţa la pământ.
Inchiseră uşile, începură a striga, se grăbeau.
Mă uit: au dat foc hanului din toate patru părţile.
Era clădire veche - ieşi fum şi după putin se
aprinse. Au plecat. Se înoptase, şi m'au luat şi pe
mine Cli ei .
Moş Ghena inhămă caii şi pornirăm.
Chiro povestea acum ca pentru dânsul singur,
cum fugise noaptea prin porumburi, cum a scăpat.
Boloyani şi cenuşe ! AsIa e lot ce a rlI.mas din hanul
Eu nu-I mai ascultam. Iată şi hanul - adică locul
dela Antimoyo
hanului. Nu mai era marea clădire bătrână, nimic
nu oprea privirea şi câmpia se vedea şi inainte şi
Ce te uiţi? - zise el. - Bolovani şi cenuşe ! Asta
Înapoi. Locul Însuş parcă se schimbase. Rămă­
e tot ce a rămas din hanul dela Antimovo.
seseră numai zidurile ogradei. Şi o grămadă de
bolovani, pământ, grinzi pe jumătate arse, cără­ (Urmează) IORDAN IOVCOV
mizi. din bu1c.5.reşte de V. C. HriJiCIi
cu desene de 1. Tt()dor�u. Si01l

www.dacoromanica.ro
,,8 B O A B E
c R o N
Cărţi, conferinţe, congrese, expoziţii
HAlDEU, OMUL. - Hajdeu se depărtează de noi mai
mult dedt prin ani, prin tot ce a pus istoria între atunci şi
astă:d. Era poate mai vechiu în 1917, la un deceniu dela moarte,
decât este în zjlele noastre, când ne întoarcem cu mintea
la el, după un sfert de veac. Făcea parte din vremea eroică
a ştiinţei şi literaturii româneşti pe care o Închee, cu fruntea
lui de mag rezemată de mână, aşa cum ne-a rămas dintr'o
ultiml imagin., ca o podoabă de poartl spre un trecut fără
întoarcere. Mai târziu ne-am specializat şi ne-am mlrginit,
pânl într'atât încât apari1ii ca a lui Nicolae Iorga au ceva
anacronic, nişte figuri de repetiţie pe care nu le putem În­
ţelege, judeca şi îngădui decât fragmentar, pe m�sura altei
vieli, cu alte legi. De aceea, ca personalitate şi oricare ar fi
deosebirile dintre ei, continuatorul lui Hajdeu şi al vremii
lui in societatea zbuciuma!li astăzi de trebuinle străine cu
totul celorlalte, sociale şi economice, aproape antiistorice,
este Iorga. Noi, cari am crescut în preajma lui şi avem atâta
dela el ne simţim întârzia!i şi deplşiţi. Invllătorul nostru,
www.dacoromanica.ro
D E G R Â U
1 c A
cu altli hotărire şi alte însuşiri, stiirue în fruntea generaliei
şi nu se învoeşte ind. să-şi lase locul. Indărătul lui, urmă-
rindu-l cu ochii de cărbune, deosebim din ce in ce mai lim-
pede pe Hajdeu.
A fost un an mare anul c!lnd ne-a p3răsit. In plină varii
ne indurerase moartea lui Grigorescu, poetul
de culoare şi de linie al florilor şi al cioblni­
ţelar. O jum�tate de secol, de idil3 şi de poezie
populară, parte ţărănească, parte curteană, se
prăbuşea cu el. Ieşea, pardi numaidecât pe
urmele lui, din aceleaşi sate, un ţăran de
Neoiob3gie, cosaş de semeni şi tăciunar de
civilizaţie. La mormântul lui mai fumegau ră­
scoalele ă ţ rlneşti şi n'am putut să-I plângem
destul. In Câmpina, pe care şi-o alesese pen­
tru lucrul de odihnă a! drunteţii, se ridica,
într'adevăr ca o rlmăşiţă medievală de alhimie
şi de inchidere de lume, castelul lui Hajdeu,
Moartea a pătruns curând şi acolo, Eram prea
frământaţi ca si putem întârzia mai mult lângă
omul care se ducea, dudnd atâtea cu el. Se
deschiseserl deodată răspântii În care ne in:
curcam şi oameni şi lucruri se petreceau şi se
inlocuiau ca într'o primenire de lume.� Ne des­
părţeam de mai mult decât de doi creatori de
Îrumos şi de adedr. Ei Înşişi nu plecau sin­
guri. Pard Îşi aleseseră anume timpul ca să
fad despărţirea mai puţin grea. In deosebi
Hajdeu, care mai era şi nu mai era al nostru.
Cerul, pe care ardeau stelele aprinse de el, în
castel, la o parte de oameni, il şi luase din­
tre noi.
Opera lui se Urâmă în mâinile noastre. Lu­
nile trecute se reedita pe neaşteptate Ion Vodă
cel Cumplit, povestirea istorică !n gust roman­
tic, plin;!. de excesele amitetice ale lui Victor
Hugo. Poate vreun editor iscusit s'a gândit cl
e o carte de lectură şi de bibliotecă şcolară şi
a îndrăsnit să o arunce din nou in circulaţie.
Pân;!. foarte de curând Teatrele noastre Na­
ţionale, care se simţeau datoare să deschid;!. sta­
giunea cu o piesă istorid, jucau, uneori într'o
singurl reprezentaţie, la inceputul toamnei, Rlisvan şi Vidra. Bi­
blioteci populare ţin încă in viaţă una din drţile lui din urml, Sic
cogito, cu mlrturisirea spiritistă de după moartea Iuliei Hajdeu.
Marele DiCţionar, Etymologicum Magnum Romaniae, nu mai
existl decât ca o legend1i, a unui turn inceput după planuri
suprafireştÎ, şi oprit dela întâile lespe:ti. Despre Istoria cri­
lică nu mai vorbesc dedt oamenii de meserie. Mai vii sunt
controversele lui cu direcţia dela Iaşi şi cu şeful nouei şcoli
Titu Maiorescu. Spiritul lui scăpărător a aruncat scântei
care mai luminează până as�zi. Incolo, toată opera hajdeianl
a încăput pe rafturi de biblioted, unde rlisfoesc cercetltorii
ştiinţei şi ai anecdotei sau visătorii dornici să se intoard in
trecut pe această înaltă şi mândră potecă.
 C R O N
A rămas însă, şi a mai crescut prin vălurile vremii. Hajdeu
omul. El are ceva tolstoian, cu care ne cutremurl, în chere­
steaua lui nordici, plină de fulgere, in construcţiile uriaşe
puse la cale şi in sUrşitul de dutare a unei noui credinţe.
Vine din Nordul Basarabiei, dupl un ocol prin Rusia, la uni­
versităţi ca student şi în cătărmi ca ofiţer. Ajunge in ţară
c3m pe 3ceeaş vreme când Tolstoi, t!lnăr ofiţer şi el, făcu
cunoştinţă cu Bucureşti i. In�ră parcă odată cu cele trei ju­
deţe basarabene ale păcii dela Paris şi umple de-atunci toată
vi3ţ3 noastră literar3, ştiinţifică şi public3, o n3v31eşte cu o
personalitate fără pereche, cu o cheltuire de sine care sperie,
cu inzestr3ri şi cu putinţe care, dad nu s'ar fi impiedicat
unele pe allele, nici nu suntem În stare să ne inchipuim unde
ar fi putut ajunge. In adinc, un mare singuratic, fără prieteni
şi făr3 şcolari, nu at!lt un iubitor de sine cât un om care n'a
ştiut sau n'a vrut d le deschidă celorlalţi o cale pân3 1... el,
de o incredere prea sigură ca să se schimbe in deşertăciune.
Patnic acestui suflet a aşeut până la urm3 teflemeaua.
Dupl ce foţi şi toate Îşi Încercaseră puterile cu el şi se ale­
seseră cu Înfrângerea, ca in legendele tulburi ruseşti de-acasă,
intr'o bunl zi s'a ivit şi moartea. L-a izbit in singura lui dra­
goste, dar nu l-a putut dobori. Cred ci l-am vazut in III"'U­
soleul Iuliei Hajdeu dela Belu, care pe-atunci era cel din
urm3 pe aleia din stânga din fala capelei. L-am văzut, sau
atât mi s'a povestit şi m'am pătruns de cele auzite atunci dnd
am coborît acolo, indt mi-e la fel de viu, l-am văzut stând
de vorbl prin potriviri de semne tainice şi prin adâncire in
sine cu sufletul durnnezeesc al celei plecate. Suferinţa fusese
numai de-o clipă, pân3 se desmeticise, ca să treacă prăpastia
care desparte viaţa de moarte. Fusese ind odatl mai tare,
de rândul acesta şi dec�t puterile oarbe ale firii.
Ispita ...cestui suflet ne va urm3ri rnereu. Loc de Incrucişare
a dou3 lumi, plmintul rominesc a dat naştere la rninunate
şi negindite Upturi, oame ni de faptă şi oameni de vis, clădir
armonice sau cl�cliri sfărâmate, cavaleri ai idealulUI şi cava­
leii ai desnădejdei. In mijlocul lor Hajdeu Îşi ...re pânl asth
firida lui Ură arnestec. El ne vorbeşte de zlc3mintele, in
afară de orice prevedere, de unde poate pleca Intr'un zori de
zi purtătorul de simboluri aşteptat. E destul că a fost odat�
ca să ne lase increderea el mai poate să fie. Atunci, potrivit
vremii luÎ; acum sau mâine, după cuvântul celeilalte vremi,
scris cu foc pe ziduri,
ISTORIA LA RASCRUCE, - S3rb3torirea celor şaizeci
de ani ai istoricului Iorga a ţinut aproape doi ...ni şi a lu...t
nenumărate forme. Vina I1U e atât a sărbătoritului efit a noa­
stră, care ne hotărîm greu să fim CEi dindi şi ne indur.1m
şi mai puţin să răm!\nem cei din urm�. S'a întâmplat acelaş
lucru cu pra�nicu!, numai de cinci::eci de ani, al altor dou�
personalităţi literare, cari erau insl ln acelaş timp şi perso­
nalitlţi publice : Sadoveanu şi Goga. Peste jumătatea de veac
a părintelui Galaction şi a lui Arghezi am putut trece mai
uşor. Harfa şi a1lul3 sunt pentru lIIai pu!ini, cari se nimeresc
sl fie şi CEi mai ruşinoşi de sgomot, pe când alămuriie şi to­
bele opresc din drum sau deschid ferestrele pană şi ale celor
mai paşnici. Pe Sadoveanu I-arn pream3rit incl dinainte sl
ajungă bine vârsta, iar la un an şi mai bine după aceea, dnd
toată lumea se liniştise impreună cu sărbătoritul şi cu calen­
darul insuş, trecut la vale cu apele vr�mjj, Senatul şi Camera
s'au trezit deodatl şi au luat cuvântările, şi ce-au mai putut
www.dacoromanica.ro
I C A '..
să puie Ungl ele, dela capIt. Cam la fel cu Goga, in care poe­
tul liric incerd mai mult sl doseascl o asemenea culme de
drunteţe, unde l-a descoperit abia după şase luni • Glndirea _,
dar in care omul politic a Ilsat :âmbind sl fie indelung şi
peste toate plaiurile scuturaţi zurgălăii faimei, celei cu o mie
de glasuri, Noi, veacul, privitori şi părtaşi, ne-am bucurat
cu atât mai mult cu c.fit ...niverslrile se urmau sau se supra­
pun�au, Ură si se asemene. Dela slrbătorirta lui Br�tucu­
Voineşti, de-acum patru ...ni, întâia din serie şi pentru care
imi recunosc cea mai mare parte din vină, viaţa literară şi
culturall româneascl s'a imboglţit cu aceast3, pe vremuri
nevÎsatl apariţie. E pentru toţi un c�tig, pentru slrbltoriţi,
asupra drora se îngrămădesc, ce! pUlin atunci, toate vorbele
bune, atât de drlmuite deobiceiu, şi e şi pentru ralllur... lor
de crulie şi pentru public, scIlda]i intr'o inviorltoare lumin�.
Cel din urml ecou al sl1rb�toririi istoricului Iorg... a sunat
abil acum, ca un acord ascu]it şi de tlglduire, Ml gândesc
la recentia d-Iui C, C. Giurescu, făcută In trei numere la r;ind
din Revista ISIQricd RQmând cu titlul, pentru cei nepreveniţi
intr'adevăr jubilar, de: . 0 nouă sinte:t3 a trecutului nostru '.
E un titlu polemic şi care nu se poat� să nu oprească, atât
pentru figura celui care dă prilejul dt şi pentru tot ceeace
Iasă să se intrevadă din personalitatea şti inţifici şi omenească
a autorului anali�ei critic�.
E vorba de • Istoria Românilor şi a civili�aţiei lor., tradusl
din limba franceză de AI. Lascarov-Moldovanll şi scoad de
Fundaţia Ferdinand in 1930. D-] C. C, Giurucu o priveşte
drept o lucrare de sinteză dupre istoria Românilor, prin obi�ct,
şi repre::entativă pentru toată opera istoricului, prin d...tl, 13
Implinirea a şaizeci de ani, aproape ca o incununare, dacl
nu chiar c... o incheiere de bogad carieri. Cercetarea foarte
amănunlită şi dialectică urmăreşte atât informaţia documen­
tară, in care descopere lipsuri multe şi neaşteptate, dt şi
interpretarea ei, plină de greşeli şi de contraticeri. Criticul e
profesor la Universitatea din Bucureşti, moştenitorul, mi se
pare, al catedrei Illi Onciu de s i toria Românilor, şi in arhi­
tectura lui de argumente, savantă şi neiertătoare, cu linii fan­
teziste de eşafod, se dă la ivtall ceva lIIai mult decât o simpll
ciocnire Între specialişti. Noua generaţie de istorici ţine scaun
de judecat3 pentru Cta veche, Ceeace r3m"ne ind ciudat e
d tocmai această noul generaţie apare ca veche, iar generaţia
care trebuie Înlăturată şi e Intrupată întreagă de Nicul...e
Iorga, Ud filiaţie ştiinţifică nici în trecut nici in viitor, stă
inaintea noastră tot aş'" de Indr3zneaţă, de ne�teptatl şi de
productivă ca acum dou3teci şi cinci de ani, când ne-a câş­
tigat pentru totdeauna. Pentru specialiştii storiei
i Românilor
Niculae Iorga e şi astlti medievalistul univel'5al de pe vre­
muri, care se amestecă intr'un domeniu străin, cu metode
şi cu dispreţul greutăţilor dela tot pasul, In afară de orice
chibzuinlă. Cele două oşti stau fa13 in fală, ca şi atunci. Ata­
catorii s'au Improspătat ind şi s'au intărit. Lupta are să fie
Url cruţare. Ce! "ge est sans pitit!,
Ml indouc foarte d atacatul are s1 rlspundl. Nu pentrud
n'ar suferi sau pentrucă n'ar aveA ce, inaintea acestei ploi
subtiri şi str3blt.1tO:lre de obietlii şi de sâdeli, de-atitea ori
întemeiate, in aceast3 igrasie polemici, in stare si urce ,i sl
macine zidurile cdei mai tari cetlţi. Lui Niculae Iorga nu-i
place să se apere. Reluarea unul câte unul a argumentelor
adversarului presupune, nu atât respectul adevărului, cit
credinţa in imuabilitatea unui adevăr ,i acceptarea Existenlii
 B O A B E
atacatorului, ceeace nu e de aşteptat în cazul de faţă. Când
dintr'o concepţie şi un fel de lucru propriu scrii şi priveşti
lucrarea de ştiinţă tot ca o lucrare de artă, e greu să te opreşti
şi să asculţi observaţiile, fie ale binevoitorilor, fie ale neprie-
!enilor. Când ele se produc, te incingi cel mult la lucru şi
faci altceva mai bun. Cel mai potrivit răspuns al unui scrii-
tor pus În discuţie e o altă oped care face să amUţească dela
sine diSCUţia asupra celei trecute. Fireşte că mai există şi alt
punct de vedere, al oamenilor de ştiinţ3 propriu zişi. Nu mi
se pare că e şi al lui Niculae Iorga.
Mi-aduc aminte, din tinereţe, de începutul de dări mare a
întâiei sinteze de istoria Românilor, întâia după a lui Xe-
nopol: Geschichte des rumanischen Volkes. Aş zice că slă-
biciunea specializării şi a specialiştilor documentari în storia
i mărturisirile de modestie, nu poate fi decretată altfel, decât
Românilor e tocmai că de patruzeci de ani îşi tot adună ma-
terialul m3runt al comunicărilor şi monografii l or, obstruind
tot orizontul nostru laic, şi n'au putut să dea dintre ei pe
prelucrătorul indr3zneţ, care s3 ridice lucrarea cuprinzătoare
atât de preg3tită, şi incă mai mult aşteptată. Murim dorind-o,
un rând şi alt rând de oameni, iar ei ne ceartă eli n'avem răb-
dare şi se înfund3 după un nou document. Nici nu se poate,
şi aceasta spre cinstea lor, atunci când intr'o bună zi se tre-
zesc inainte cu sinteza Ucută de alţi i, să n'o tăgliduiasd şi
5ă nu-i arate zecile de legături care au trebuit incheiate pro-
vizoriu şi cu material de căpătuială, greşind din setea dumne-
zeiasc3 a �mislirii şi a udri i cu o zi mai de vreme. Să nu
ni se găsească o vină prea mare dacă, v;!zând şi judecând
ce e temeinic şi slab atât de-o parte cât şi de cealalt;!, noi
r3mânem dincoace, Işi au dreptatea lor profesorii şi elevii,
dar ne-o avem şi noi, cari credem în minuni şi iubim con-
structorii.
Incepuse aceâ dărâmare Ion Nădejde in • Viaţa românească 1,
dar n'a dus-o prea departe. ŞtÎu d o urmăream cu suferinţA
şi cu, patimă. Eram furios şi că nu urmează şi că nu d1l naş-
tere la nici un răspuns. Pe urm3 a venit a doua sinteză, acea
istorie a Românilor pentru clasa a opta, despre care profesori
de liceu şi şcolari erau de aceeaş părere, că nu se poate cetL
Cred că Ionescu, revAzut de Georgian, şi Aguletti, pe care am
învăţat eu, erau mai uşor de însuşit, făr3 să le dau dreptate
celorlalţi. Acum, de cudnd, a ap:1rut volumul de lovituri
sălbatice, al lui Mutavciev. Am pus să-I traducă numaidecât
şi l-am cetit în intregul lui, înainte s3-1 fi citit poate cel in-
teresat, De rândul acesta Il cunoşteam mai bine şi ştiam că
n'are să răspundă. Cum n'are să răspundă nici Mutavciev-ului
român, mult mai cumpănit, mai documentat şi mai primejdios
dedt Mutavciev-ul original.
Scriu toate acestea, nu ca un amestec intr'o disculie in care
partenerii n'au nevoie de nici un ajutor, ci ca o recapitulare
pentru mine însu-mi şi pentru cetitorii cu destulă bunăvoinţă
ca s1l mă urmărească, a celor două poziţii. Când d-l Giurescu,
la cap3tul unui citat din Iorga, în care e vorba de I incon-
ştienţă . şi de • neonestitate I şi în care il face sli intre cu o
dib3cie dialecticli şi otravl într'adevăr junimiste, scrie nevi-
novat şi peremploriu: • Credem cl nu mai e nimic de adău-
gat la această judecată " eu şi poate şi alţii, cari credem, dim-
potrivă, că problema trebuie altfel privită, luăm condeiul.
Chiar dacli tot ce-a pus d-I C. C. Giurescu laolaltă, cu multă
ştiinţă şi p3trundere, ar fi adevărat, incheierile ar fi mai puţin
sau altele. Nu e exact că • Istoria Românilor I e o oper:3: de
sinte�; ea e, ca foarte multe din lucrările lui Niculae Iorga :
.
www.dacoromanica.ro
D E G R Â U
ein Gelegenheitswerk. A fost scris3 in 1919, cu o documentare
probabil mai mult de memorie, ca o publicaţie ocazional3 de
propagand3 pentru străinătate. Micile sdp�ri sau nepotriveli,
vizibile sub lupa profesorului de specialitate, n'au nici o în-
semnătate pentru lumea unde se duc, şi în nici un caz nu
însemnătatea catastrofală care se Încearcli să li se dea. Cât de
mult e o operă de sinteză scrisă la şaizeci de ani se vede din
lntâiul rând al prefeţei la ediţia germană, tipărită la Sibiu
în traducerea d-nei H. mhler-Albrich, la 1929, inainte să se
gândească d-I C. C. Giurescu la studiul Domniei Sale: . Dieses
Werkchen wurde zueI"lit 1919 in franzosischer Sprache ge-
druckt '. Această mică operă, lucrare diminutivă, cum îi zice
autorul însuş, care nu obişnueşte să întrebuinţeze !itota şi nici
poate dintr'o intenţie deformatoare polemic3. Traducerea ro-
mânească a apărut, e adevărat, în 1930 şi, iarăş e adevărat,
a apărut cu mici indreptări in text sau trimiteri sumare in
josul paginii la izvoare mai noui, dar aceasta nu-i schimbă
caracterul de reproducere a formei dintâi, din 19t9. E cel
mult o lucrare dela 49 de ani de vârstă, şi nu dela 60, decât
pentru cei cari au nevoie de această cifră pentru rotunjirea
unei construcţi i dialectice. Lipsită de cele două axiome, pe
care autorul şi le-a fixat singur, construcţia însăş nu mai are
Înţelesul primordial.
Dup3 analiza Domniei Sale critic,'!, piinii de stăruinţă şi de
însuşiri, in aceeaş măsură in care e lipsită de inimă, d-l C, C.
Giurescu există ca om de ştiinţă mai mult decât existâ inainte
să apară eai Niculae Iorga rămâne acelaş.
CASTELUL CU POEŢI. - Am fost de curând intr'un
castel pe Mureş, clădit lângă drumul roman al v3ei şi poate
pe temelii din acelaş timp, ale strămoşilor. In Evul Mediu,
cam odat3 cu Cetatea Neamţului de dincolo de munte, din
Moldova, aceiaşi meşteri, Cavalerii Teutoni, l-au ridicat
aici ca un meterez de apărare împotriva p:1gânilor stepei.
Vremurile mai noui i-au adus schimbări. Jumătate din el
e incă jupuit şi pe dinăuntru gol şi cum a fo:it lăsat de ani
şi de revoluţii, iar jum:1tate a suferit o restauraţie de gust
clasic de pela jumătatea secolului trecut. O curte interioară
cu ganguri boltite, dar şi cu coloane aplicate aparente 1n-
tâmpimi pe drumeţ, geamlâcuri de patru părţi, cu trofee de
vânătoare pe pereţi şi cu stâlpi politici şi culturali ai vechei
Ungarii, de-atâtea ori rude cu castelanii, şi mai ales odăi
şi săli, sufragerii şi salonaşe, biblioteci şi încăperi de locuit,
cu cel din urmă confort al civilizaţiei. E acum, la începutul
lui August, la<:ul de adunare a scriitorilor unguri din Tran-
silvania, membri ai sa<:ietăţii Helicon. Mă g3sesc printre ei,
alături de cunoscuţi mai vechi sau de doamne şi domni pe
cari cu acest prilej îi întâlnesc intâiu, şi mă las cu drag în
voia stării de bună înţelegere, de preocupări subţiri şi de
desfacere de lume, a tuturor.
Această desfacere de lume e numai vremelnică. Lumea,
scriitorii o au mereu prezentă in d3rile de seamă despre ce-au '
putut realiza în anul dintre cea din urmă întâlnire şi aceasta,
în acelaş loc, şi mai ales in planurile de vi
itor. E intâia parte
a ordinei lor de zi. Societatea HeJicon adun3 în cuprinsul
statutului ei aproape şaizeci de oameni ai condeiului, de ve-
deri estetice destul de felurite, pentru ajutarea scrisului şi a
celor cari il practid. O revistl cu acelaş nume, lunară, arată
p�reri şi popuJarizead creaţii, şi o întreprindere de editur�
 C R O N
proprie public;t lucrările membrilor sau ale altor scri
itori
unguri din Transilvania cari-i trimit manuscrisele. Ies in
felul acesta până la două volume pe lun5, Într'un tiraj de cel
pUlin o mie de exemplare, desfăcut dinainte prin subscriere.
Asocialiei de editură îi corespunde un fel de asocialie a ci­
titorilor, care-i asigur:i in cea mai mare parte existenţa, ma­
terial� şi spirituală. Atât cuprinsul c�t şi forma grafică a tipă­
riturilor Heliconului se deosebesc printr'un gust sigur. Cine
a avut în m;inll numai unul din cele mai noui volume, tra­
ducerea cu desene de Demian a Miorilei şi a altor bucăţi
din poezia noastră popular�, de Emeric Kadar, decorat de
curând mai ales pentru aceasta cu Meritul Cultural, imi d�
numaidecăt dreptate. Volumaşul despre satul CăI3ţele al lui
Koş, cu desene in colori de măna acestui inzestrat arhitect
şi artist în multe ramuri, între care trebue aşezată şi aceea a
bunătăţii de inimă, e inel o dovadll. Iată, din lucrările gazdei,
t;in;trul baron bnoş Kemeny, din neamul cronicarului care
a scris despre Mihai Viteazul, volumul in care zugrllveşte
starea de spirit a Ungurului dela ţară din Transilvania după
război, năucit de tot felul de g;induri şi de indeletniciri oră­
şeneşti, p;ină descopere in cele din urmă din nou drumul
Ind3r3t spre brazdă. Tiparul e aerisit şi din când în când
un desen din câteva linii de c3.rbune acopere o pagină in­
treagă, vedenie neaşteplat;t şi de-adreptul spre lumea aevea.
II răsfoesc rezemat de biblioteca plin5 de volume frumos
legale, fie copii de cronici din vremea bătrână, fie publicaţii
ale Heliconului, pe când la masa din mijloc joael ping-pong
o t.1n3r3 c:ue s'a desc3.lţat de pantofi ca să se mişte mai uşor
în ciorapii ei de mătase, şi un scriitor care n'are ochi decât
pentru mingea minusculă a bietului tennis de interior.
In Călăuza României, abili ap;trmă şi pe care am adus-o
cu mine ca s'o arăt colegilor unguri, • Reisefiihrer durch Ru­
m3nien 0, de Alexandru Cicio Pop şi Zoltan Nemeth, găsim
la Pilgina 400 următorul pasaj, pe care li citim împreună,
în cadrul de-acolo şi aproape cu loIi cei aminti!i, dar şi cu
mulţi allii Iăsali de o parte : După Deda, valea Mureşului
se lărgeşte şi râul, şoseaua şi calta ferată o apuel spre Mia­
u.zi. Drumul merge pe lângă cetatea cunoscută din cântece
populare ' Ldnykavar . (Cetatea fetelor) şi pe lângă minu­
natul castel al baronului Ianoş Kemeny, cu cele cinci turnuri
caracteristice.
In acest castel s'a ţinut în 1926 o adunare de tineri scriitori
unguri ardeleni, care a dus la înfiinţarea societ�lii şi revistei
literare • Erdtlyi He1ikon •.
In jurul revistei se grupeazll următorii scriitori repre�en-
tativi: autorul, prea de timpuriu mort, al romanului . Mâ-
năstirea neagrli ', Aladar Kuncz, contele Nicolae Bânffy,
poetul Ludovic AprÎly, lanQŞ Bartalis, un poet al sufl�tului
popular skuiesc, romancierul Eroo Ugeti, baronul Ianoş
Kemeny, Ge�a Tabery, Maria Berde, Remenyi, Tamassy
Rodeon, Marcovici, autorul romanului . Garnizoana siberian;t o,
care a câştiga( cu el o faimă universală, dramaturgul Alexandru
Hunyadi, publicistul Emeric K:1d:1r şi allii ..
După Cetatea Fetelor sosiseră chiar cu două zile inainte
nişte turişti internalionali, cari cămau, cu C;t13uza în mânli,
ruina cu nume atât de tainic. Ea nu e decât o datină, de fior
şi de cântec popular, şi n'a lăsat nici un colţ de dr:imidă
In urmă. Călăuza trebuie îndreptatli. In schimb, sunt per-
sonagii noui şi atraCţii cari ei i-au scăpat. Poeţii dela Helicon
îşi lin şedinlele de obicei pe mai multe blinci din parc. De
www.dacoromanica.ro
I C A 30>
o parte se intind fostele şanţuri ale castelului, astăzi îmbrli­
cate cu iarb3, iar dincolo se prăbuşeşte r.1pa spre Mureş,
care coteşte mlirel dedesupt pe după pintenul de deal inalt
dE o sută de metri. Stejari urialji multicentenari aruncă umbră.
Dela un loc parcul se opreşte pe neb3gate de seamă şi incepe
codrul. Aleilc in loc sli mai fie mliturate sunt acoperite de
VOl! 'I'oplita riihrl die Hauptlinie wcitel' im Tai
des l\luI·eş i n westlicltcl' HichttJlIg. immer pandlcl
zur Chanssee und zum Laur dl'<; FltH;.�es. llll ein i·
gen be'icheidencn Sommel'rri;:chen (Hilşlolita. Sa·
Iuru. Deda und llislra) nnd tlll gro-;seren Siige·
\l'orken \·OI'Uei. Von OI.'1Ia·J3islra nu .. kann dio Se·
sleigung des Dealul Bislrci. de.. Pornii C:tlului
und nnderer BergspilzclI des Călimun·Gebirges.
welches da.<; �lureş·1'al nach Norden hin abschliesst.
el'folgcn.
!linte!' Deda weUet sich das MU l'eş·Tal. der
Fluss, die Landstrasse und die Buhnstrecke neh­
met\ siidlichc Richtung. An dCI' nuch alls Volks·
licdc!'u hc,"uhmlcll Burg ..Le:illykav:ir" (i\lndchen·
schloss) und am wtlndel'\'ollcll KlIslell des Barons
.Johalili KemcllY mit seinen charflkteristischen
Hinf 'l'ul'men vorbei, geht die r'ahrt.zu Tale.
TII die>;em Kastell fnud 1926 ei ne Zusnmmenkunft
jl1llgel' sieben\)i.irgisch - l1ngarischel' Schrift.steller
staU. dia zur GrumJung der l i teral'ischen Vereini·
gung und del' Zcit.schrift ..Erdelyj Helikou" fuhrte.
Um die Zeitschrift gl'u!)pieretl sich folgende re·
KR�lrlJ tlrs lIarOIiS Kr",�"y ".. 1 �"'rl»ll'fl't FQIO· I'r�5
400
O pagină din .Reiseflihrer durch Rumanien.
frun�e. Desişul incepe să aibă O vialli a lui, nevăzută, care se
poate să fie pas feril de fine. De-acolo a ieşit la una din şe-
dinţe un cerb inrlimurat şi s'a oprit In aşteptare, la zece paşi
de bănci. S'a făcut in cinstea lui o pau�ă de nemişcare şi de
tkere de un minut, după care cerbul a rupt-o Ud pricină
la fugă, iar discuţia s'a reluat. Intre scriitori sunt şi v;inlitori,
cari pleacă înainte de zori cu puşca. Mirarea, jertfa şi eroismul
lor au fost de dou;t ori mai mari, dar adunări
l e Heliconului
s'au îmbogălit cu un episod de baladă. In fiecare an partiei­
panlii la adunare vor întoarce capul fliră voie dup;t oaspele
de odinioară. Vorba lozincii dela poartli, păstratl pânl astlizi
in literele ei romane de pi;l.trJ: Fata inveniunt viam. Ursita
'0' BOA BE DE
g3�eşte drumul, îl gliseljue In cele din urm!! sau il glseşte sin-
gură. Cum l-a gisit şi aici, la Cetatea Neamţului de pe Mureş.
Am e3utal In aceste :iJe de incepuI de August, in care
didea Schimbarea la faţl, şi eli de colaborare Între cele două
Coperta cărlii: I Baladele munlilor. deEmeric Kădar
literaturi, rămase poate prea mult Ud să vrea să ştie una
de alta. Aici poate cli în mai mare vină dedt scriitorii unguri
ardeleni suntem noi. Am amintit de Kadar şi de minunatele
lui traduceri din poui3 populară romăneasc3. La Miorila,
de care-l apropia In deosebi nu numai faima ei, dar şi acel
tainic cioban Ungurean, poate din Ţara Bârsei, a lucrat 2:ece
ani. Mi-o spunea, pe clind stăteam cu Cl)3tele pe parapetul punlii
dela marea intrare a castelului Kemeny, Indărătul celor doi
lei de piatr3 htraldici şi supt grin2:ile rămase sus in 2:id, Uri
lanlurile care llsau pe vremuri podul peste şanluri. Veneau
plni la noi svonuri din trecut, cari erau şi de ciocniri intre
popoare pe această vale atât de umblată, dar şi de tlUngi
de oi şi de viall mlrunti llrlneascl. Le ascultam pe gânduri,
şi unul şi ahul. Dar acdaş K;l.d;l.r a tradus Scrisoarea pierdută
a lui Caragiale, MtŞltrul Manole al lui Goga, Prometeul lui
VictorEftimiu, Molima lui Ion Marin Sadoveanu, precum
şi din Ion Minulescu şi Valjean. Noi, arar3 de lucruri prea
mărunte, n'am romlni�at dedt pe cei elliva scriitori unguri
ardeleni din Antologia lui Ioan Lupu, pe care mi se pare eli
eu am adus-o la • Cartea Vremii f,Elek 8enedek, Maria
Berde, Dominic Gyallay, Ilie Kac�er,Ernest L igeti, Daniel
Nagy, Iosif Nyiro, Oominic Sipos şi Ge:. Tabery, Tot de
www.dacoromanica.ro
G RÂU
Ge:a Tabtry a aplirut o nuvel3, poate întâia de un scriitor
ungur ardelean În româneşte, in Almanahul pro:tei, scos de
• Ideea.Europunli . prin J923. Pe ];1ng1 budţi caracteristice
din lileraUlra noastr:t, fusesem de părere să d3m atunci câte
ceva din literaturile ardelene. Cu acest prilej ;lrn descoperit
pe Cisek şi am alergat păn3 laOradea, unde locueşte şi scrie
Geza Tabery, ca să-I cunosc şi sI-Î cer voia s3 traduc. Iar
acum de c::urând a apilrut in • B03be de grâu . mliestrita tra­
ducere a Săliştencelot de Coloman Mikszadi, ardelenizat cel
puţin prin subiect. Mă legasem mai de mult fală de traducător,
Avram Todor, impins de acttaş convingere a cunoaşterii lite­
raturii concetălenilor noştri de altl limbă, şi mi-a părut bine
să-i pot face un loc in revista pe care o redacte2: cu un pro­
gram atât cullural c;l� şi literar tocmai tntr'un asemenea spi­
rit. Mi se pare el e aproape tot ce s'a Ucut, pentrucă nu pot
5ă mă găndesc la traducerile, mai ales de piese de tea{fU de
succes, din literatura maghiar� propriu 2:isă, care nu intră aci.
Cred c� e mai mult apropiat dedt deplirtat timpul când
organi2:area bibliotecilor populare pentru toată Iara va stârni
o mai mare şi regulat� cerere de cilrli şi va duce la un pro­
gr.lm general de tipărituri. Astă2:i În2:estrarea cu drli ro­
mâneljti în toate domeniile a unei biblioteci pentru tOli e o
A
Hati, hav.. llivin. hol
" 0'01 ,On.b. lo,�o1.
hCf/Yllob I ,,(lt�fhaUron
_0,,0, J"hnY'1 hbom
.."c.
...U lo lcQcli
h',om ph.to, "ilc,
mol.J".1 I�giny.
erd.6ly! l�e�n�.
vnnc:oa! l�e�ny.
Vnncaal. c,d61�1
h.UQ.. ..t bto..611.
l.an.�ndl.' eole
mc�lI� ht/...be
mol.J".l lce6nvl
MqIIl!� ..�nyl.
luh.!! elo..tu;�.
VeN""'� �r6. mor"'t.
o�o. potl...(.
bUo, aok kulyUI • .
Intlia pagină din - Miorila . in ungureşte
grea problemi. Las de o parte lipsa lucrlrilor in legitucl cu
ştiinţele pure sau aplicate sau de cunoştinle generale, care,
prin prea mica desfacere, n'au ispitit editurile. N'avem insi
dedt produclii intâmpU\toare din marile literaturi ale lumii,
 C R O N
din clasici ş.i din modemi. Toate aceste goluri trebue um­
plute. O lege a bibliotecilor, care ar crea debuşeuri sigure
ş.i·fondurile corespun%ltoare, ar deslega dintr'odată problema.
Va trebui să urm�rîm atunci in două direcţii in acelaş timp
in�estrarea cu traduceri a ţării: cu traduceri in româneşte a
ceeace e caracteristic in toate literaturile şi in scrisul popoa­
relor conlocuitoare, pentru bibliotecile noastre; şi cu tra­
duceri În limbile mai ales germană şi maghiară a literaturii
române, pentru bibliotecile lor. In bibliotecile populare ceho­
slovace pentru minorităţi, de pildă, nu se cumpără căr!-i dedt
în limba acelei minorităţi, dar in schimb intre ele se găsuc
obligatoriu creaţiile de seamă ale literaturii cehoslovace în
traducere. E in tot ca�ul mult mai cuminte decât dacli s'ar
impune căr!-i in limba Statului, pentruc3 impunerea poate
merge până la cumpărare, dar nu se poate intinde până la
citire; pe când altminteri, curioUtate.l firească sau, la biblio-
tecile mici, neputinţa innoirii la nesfârşit, pune vrând, ne-
vr�nd o asemenea traducere chiar în m�na celui mai refractar.
Felul acesta, sigur şi automat, de scurgere a drţii, nu e
insă totdeauna şi cel mai bun. Crearea cărţii, atât ideal cât
şi tehnic, iese intr'o mare măsură dintr'un anumit entu�iasm.
Desfacerea prin biblioteci mai curând il sUbeşte, de vreme
ce n'are ce face cu el. Propaganda prin recenzii, prin expo-
:ilii, prin ule ale elrlii îşi păstreau, chiar intr'o ţară cu o
bun! lege a bibliotecilor publice, toate drepturile. Cu atât
mai mult într'una ca a noastră. Am vorbit cu scriitorii dela
Helicon şi despre acest loc dureros din cultura p!rţilor de
lume r!săritene, pe care le locuim. Trebuinţele culturale nu
sunt la noi, ca aiurea, trecute in obişnuinlă şi orice şov3ial!
in starea economic! sau politic3 le face să scad3 catastrofal.
In a.lte Jlri, cu toată criza, bibliotecile, teatrele, cinemato-
grafele, concertele şi-au păstrat in bună parte, şi in tot cazul
intr·un mult mai insemnat procent decât la noi, publicul.
Fiecare simte ca o durere abţinerea dela o manifestare de
art3, şi mai mult decât o durere, care ar rlimâne intim�, ca
o dec!dere şi ca o declasare, care apare astfel tuturor ochilor.
Trebuie d relu3m acea Zi a Clrţii, pe care am incercat-o
in anul întăiu de activitate a direcţiei Educatiei Poporului.
Ar fi bine ca atât editorii şi librarii, cât ,i scriitorii şi StatU I
să-şi dea mSna pentru izbutirea ei. Atunci să-şi cumpere
bibliotecile elIrlile lor, să se faell vitrine speciale, să se in-
jghebele care alegorice, să porneasell autocamionete cu li·
brarii ambulan!i la Iară, să se întocmească o expo�iţie naţio-
nală, să se ţie conferinţe, să se fad lecturi şi să se dea auto-
grafe de autori. Ziua Cărţii s'ar putea uni cu o ::i a bibliotecii,
care nu e decât cartea strânsă, organizată şi pusă la Înde-
m5na tuturor. Cred cl in Maiu vi itor visul acesta al nostru,
şi al oricărui iubitor de carte se va implini.
Toate gândurile noastre aveau ceva larg, imprumutat ca-
drului in care ne mişcam. Eram la at�ta Inlilţime peste satele
dimprejur, chiar peste satul unde în liua din urmă era s�
fiu martor in sala �Iij primare la o şe%ltoare in limba un-
gară ţinută de scriitori I!rani l or unguri de-acolo, încât acea
desfacere de lume, despre care am amintit la Inceput, se Hcea
dela sine, deşi toate cele puse la cale n'o aveau in vedere
decât pe ea şi ne preglltcau pentru Intoarcerea in mijlocul
ei. Departe în ure se vedea albastru şi turtit Muntele Scaunul
lui Dumnezeu. Printre culmi mai apropiate se recunoştea
drumul ca prin chei, cu pipăeli spre o deschilătur! şi cu oco-
luri, al Mureşului. Eram chiar deasupra plaiurilor unde se
www.dacoromanica.ro
I C A 3°3
întâlnesc incli o datI cele trei popoare a.le Ardealului, valul
mare al Românilor cu tivul unguresc şi dcuesc mureşan şi
cu grămăjoaele mai Împrăştiate ale Saşilor bistriţeni, p3m�nt
de margine, de grliniceri, de vitejie şi de folklor şi arte po­
pulare. Baronul Keminy, imi spunea, cu dove�i in sprijin,
cum tocmai aceast! apropiere şi imprumutare de motive
a dus la creaţii cu totul caracteristice şi de o Înaltă valoare
obiectivă. Ţesăturile femeeşti, de pild3, şi cromatica lor.
Heliconul e un munte singuratic, iubit de muze, dar d�
i�voare pentru mulţimile însetate din vale. Invinuirea că ar fi
cam strimt, i�olat şi aristocratic poate d se rueme pe alte
temeiuri, potrivite cu altă luare in seamă. Eu l-am vlzut
in culorile lui de sărbltoare, plin de dntece şi de ascultători.
REVISTE LITERARE. - Parisul are ast3�i cel pUţin
trei reviste mari de informaţie literar3 care au hbutit d-,i
dea şi să-şi menţie forma de ziar. E vorba de • Nouvelles
Litu!raires 0, de .Cringoire. şi de • Candide •. Până in cele
mai deplirtate ,ări unde ajunge înrâurirea france:!, pilda lor nu
Iad să doarm3 pe editori şi scriitori. Ni se pare d şi România
incearel, de câliva ani incă, ceva care să le semene. Infrân·
gerile, În loc să înmoae, au îndârji! hot!idrile. Mai puţin
periodicitatea şi ori�ontul dela sine n i leles mai restrâns,
revistele româneşti sunt spicuitoare pe acest câmp, peste care
au trecut puternicele secer�toare franceze.
M� gândeam ins! la deosebirile de alt fel, decât de dimensii,
ascultând de cudnd planurile noui de blltlliie literari ale unui
scriitor france�. Ne glseam amândoi alături, la o masă plin3
de oaspe!-i şi de discursuri. In pauzele pe care i le lăsau o ve·
cin3 cu poftă de vorbi sau un iubitor de toasturi, el se apled
spre mine şi continu�. C�utâ un carton de ' menu. �i făcd. o
schiţă, cu rubrici �i nume de oameni. Indat3 ce ne intorce.lm
şi unul şi altul, vreun amator de autografe Il instrlin!! pe ne­
simţite. In faţa noastră o contes!i cu nume lung, a�vârlit adi-
nioar3 de toţi perelii parlamentului ungar, ne povestea %.Sili·
bind, intr'una din cele şapte limbi, alead la intâmplare, pe
care le vorbe!!, că in aceleaşi săli fuseser! închişi cu SUlele şi Îşi
aşteptaser! moartea jertfele lui Bela Kun. Ne incercam să prin·
dem ecouri, dar mu�ica de viori acopere3 totul şi luminile,
trecute prin coşuri de buc3!i de cristal, luau ochii. Ne lu�
ochii şi râul de briliante de pe pieptul gol al contesei. Atunci
căutam amândoi cartonul cu schiţe şi nu-l mai găseam. Am
fi descoperil pe el punctele aruncate in grabă ale unei noui
bătălii literare franceze.
Scriitorii de stânga se preg3tesc şi ei de o foaie :i1nică de
informaţie literar3. Are s'o scoată Gallimard cu foarte multi
din scriitorii şi cronicarii dela . Nouvelle Revue Frant;aise '.
Are s3 facă, fireşte, v51vli in jurul operelor lor şi si !-ie încor·
datli atenţia opiniei publice asupra unei anumite şcoli, dar
are să caute mai cu seamă să aplice o nouă Iormul3 de contact
cu cetitorul şi sli-i creeze imprejur o altă lume. Spiritul polemic
are să str!ba!3 paginile dela un capăt la altul, intr'o cavalcadă
cavalerească. Vederile largi in materie de literatură şi de vial!
au să fie cruul, Ură compromisuri, al colaboratori l or• • Ii
vom spune şi lui Herriot lucruri destul de putin plăcute •.
Ascultam aceast3 i�bucnire, cu o înţelegere m3rginit3 faţ�
de conflictul dintre radicali şi socialişti, de adev!rat ţ3ran
dela Dun3re. Urm3ream în acelaş timp obiectul şi înfăţişarea
fiecărei pagini. Titluri şi desene originale trebuie să dea,
chiar numal dela o simplă răsfoire, impresia de inteligen\ă,
 " 4 B O A B E
de prospeţime şi de neastâmplir pe care sunt hotliriJi s'o stăr­
neascl redactorii. Priviri
l e celui mai hotărît dintre ei ,clipesc
de sub ochelari, de-a dreapta mea. Lucruri
l e nu sun! ştiute
dedt de foarte pUlini, dar nu se sfieşte s3 le dest3inuiascli
unuia de aşa de departe şi care are do le uite de-atunci. Nu le-am
uitat şi POl să le spun, pentfuc� o fac destul de acoperi! şi
unui cerc destul de restr.1ns. Numai numele poate eli mi-ar
fi sdpat, dacă l-ar fi ştiul şi cei cari sunt infundali până peste
cap in lucrlirile preglititoare şi n'ar fi chiar pentru ei şi oridtli
însemnătate programatid SlU de lansate ar avea, ceva lăsat
pe ziua din urm�.
Nu însă de dragul ştirii în sine, care nu ne priveşte dea­
dreplUl şi putea s3 fie aflatli mai limpede şi mai cu amănunte,
dacli nu mai de vreme, prin allii, am scris aceste câteva rân­
duri. Vream s3 amintesc de interesul pentru idei, care poate
să grupeze. la infinit pe o.1meni În domeniul literar, tot atât
de mult dt in altul. Revistele acestor grupe n'au sl se repete,
oridt ar ave� acel� obiect. Ele au s3 lumineze, dimpotrivă,
din tot atâtea laturi, faptul literar şi să împrospăteze necon­
tenit, fie şi prin descărcări de fulger, atmosfer;l. crea�iei. Alt­
ceva ar fi dacll acelaş mănunchiu de scriitori sau scriitori cu
păreri amestecate s'ar osteni să intre1ie in aceJaş timp mai
multe organe de publicitate cu acelaş program ideal, sau cu
acee3ş lipsă de program ideal. Atunci fulgerul care ar putelt
să cadl în afar.5., ca sli curele, mai bine ar clIde!l înăuntru ...
ROMANU DIN BANA TUL jUGOSLA V.- Tot ce am
spune nOÎ despre strîmtorare3 cultural!i in care se află cei
J50.ooo de Români r!imaşi in partea Banatului luată de Jugo­
slavia n'ar putea 51 aib.l nici temeiul de fapte nici fiorul de
mâhnire 31 propriilor spuse. De aceea punem s;i vorbeascll
un anicol din . Nădejdea . deJa Vârşel, aplirut după Inchisul
de v3ră al şcolilor. • Nădejdea . e s n
i gurul ziar care mai iese
În limba noastră intre Românii de sub alte stăp�niri, afar1l.,
bine inleles, de cei din America. Nu ştim dad mai apare
• Plugarul roşu . pentru Românii din Republica moldove­
neasel de peste Ni
stru, în care caz ziarul din Vârşel ar fi
al doilea. EI e destul de indr:tsnelŞi de bine scri
s, deşi ar putea
li mai lărănesc, in gânduri şi in limbll. N'o spunem ca să-I
certăm, ci ca 51-1 indemnăm şi să-I a,ternem şi mai aprig la
lucru. Iată ce inalte simţiri şi ce mişcătoare cuvinte are arti­
c,)lul lui prim dela 17 Iulie:
• Către şcolari. - După o muncă destul de grea desfă­
şuraU intr'un an şcolar, vacanţele sunt bine venite.
Tineretul voios p3rheşte pentru câtva timp băncile şcoalei,
indreptându-se spre sate şi bucudndu-se de odihna şi distrac­
liile de tot felul ale lunilor de vară. In toiul bucurii
l or insă,
şcol1l.rimea noastră trebuie să se gândească la împlinirea anu­
mitor lipsuri de care sufere. Asupra golurilor care se constată
in sufletele elevi
l or noştri, voim s!i atragem luarea aminte in
cele ce urmeuă.
Dintr'un inceput trebuie s3 ne intelegem asupra faptului
că vacantele nu sunt pentru trândăveală, Viata noastră este
atât de scurU, indt orice secundă lip,it.:ti de activitate, con­
stitue o pierdere pentru fiecare din noi.
Din cele douăzeci şi patru de ore ale unei zile, abia opt de
se muncesc cu adev1l.rat, iar reslUI de 16 ore se pierd cu somnul
şi alte nevoi. E lesne de Înţeles pentru oricine, că nimeni
nu-şi poate pumite luxul s� risipeascll in trândăveală două
www.dacoromanica.ro
D E G R Â U
luni de zile din viat1. Pentru Engle�, timpul cost.:ti bani şi tine­
retul şcolar ar trebui mai bine să inteleagă insemnătatea acestui
fapt. Lunile de vacanţe trebuiesc deci întrebuinlate in modul
cel mai folositor. Fiecare şcolar a constatat anumite lipsuri
de care sufere, ei bine, acelea trebuiesc Implinite in vacan1e.
Stând de vorbă cu elevii noştri cari urmeau in şcolile din
Jugoslavia, indatl ne convingem el limba lor maternă, Jimb�
româneasc.:ti nu o cunosc, Vinova1i nu sunt ei, dar vor fi vi­
nov�ţi de acum inainte, căci cei mai multi au ajuns vârsta,
dnd îşi pot da seama de golurile ivite in sufletele lor şi dael
pe acestea nu vor căuta sl le umple, vor putd. fi invino­
vltiţi.
Tineretul nostru şcolar nu ştie vorbI şi scrie corect româ­
neşte ! Acesta e un trist certificat de slirlicie sufleteasc3 pentru
orice intelectual român. Gândiţi-vl, elevi, că la şcoală lIli
invălat gramatică �i ortografie franceză, germanli, sârbă, latinli
şi greacll. Ajung�nd la maturitate, ve1i scrie corect In fiecare
limbă sus amintit.5., nu veli şti înd să scriti şi să vorbi1i fără
greşală romăneşte. Acesta este un mare gol in sufletul vostru
pe care neîntârziat trebuie să-I umpleţi. Nu cunoaşteli gr:liul
născut in răcoarea codrilor, la şoaptele izvoarelor, pe inăllimea
plaiurilor şi largul dmpiilor; limba plină de frăgezime şi de
mlădiere cu care po,i spune frumos şi deplin toată cuminlenia
cugetului şi toată t:lina simţirii omeneşti, aceasta voi o pociti
şi o schiloditi in scrisul şi vorba voastră,
Asemene:.. crime împotriva limbii voastre româneşti, voi
şcolarilor, viitorii conduc3tori ai poporului nostru, nu se-cu-
vine şi nu este permis sli !.lceli !
Tot pe b1l.ncile şcoalei aU:l;Îti vorbindu-vi-se despre autori
latini, greci, despre scriitori germani, francezi, ruşi.
Veli cunoaşte In amănunlime pe tOli poetii şi prozatorii
sârbi, ve,i analiza scrierile lor, nu veli cunoaşte insli nimic
din literatura romllnă.
rn şcoală nimeni nu v� va vorbi despre teatrul lui Alecsandri,
Caragiale; nici un cuvânt nu vi se spune despre Negruui,
Russo, Odobescu, Vlahu1.:ti.
Despre poeziile lui Eminescu, Coşbuc, Alecsandri, Cerna
nimeni nu v.:ti va pomeni. Nu veli şti cine a fost Nicolae Băl­
cescu, cel care lupta cu o crudă boală şi duta d caştige timp
asupra ei şi a o intrece în iuteaHl., ca să poată lăsa fra1ilor slii
Istoria lui Mihai Vileawl, prin care să se pună temelie unită1ii
nationale a Românilor.
Tot aşa necunoscut va rămâne pentru voi Mihail Kog.Uni-
ceanu, cel care atâta a luptat pentru na,ia sa.
Necunoscute v.:ti vor fi vou.:ti, şColarilor, toate aceste mărgă­
ritare ale literaturii române, cari pot cu demnitate sta alături
de creaţiile literare cele mai de seamă din străinătate.
Veti învăla in şcoaHl. istoria Egiptenilor, Perşilor, Babilo­
nienilor, Grecilor. Veti şti pe cei mai mulţi regi ai Fran\ei:
veli cunoaşte ispdvile IUturor 1atilor ruşi, nu veli auzi decât
foarte pU1in, aproape nimic, despre luptele daco-romane,
despre formarea poporului românesc, despre Intemeierea tă-
rilor române.
Rovine, Rahova, Călugăreni, R3zboieni, Plevna, Smllrdan
pentru voi sunt Ură importantă, deşi ele sunt temple ale gloriei
şi vitejiei româneşti, Mircea cel Bătrân, Ştefan cel Mare şi
Sfânt, Mihai Viteazul, Tudor Vladimirescu şi faptele lor vă
sunt necunoscute.
Iată ce goluri mari sunt in sufletele voastre.
Tot ceeace pentru neamul nostru este mai scump, lot ce
 C R
pemru noi este mindrie naţională, tot prin ce am contribuit
la C\lltura omeneascli, vouă vli este necunoscut.
Incă odatll vinovaţii nu sunteţi voi, dar va fi o mare ruşine
pe capul vostru, daell nu veţi elut!! pe cale particulară, din
drguinţă proprie sli cunoaşteţi limba, storia
i şi sufletul nea-
mului vostru. Prof. TilHru Mitdr 1.
Dacli aveţi lacrimi, plângeţi-le acum. Prea mult allceva,
nu ne rimâne de !lcut.
UN PORTRET NECUNOSCUT AL LUI MIRON
COSTIN. - C"-nd Kogălniceanu a tiplirit Letopiseţele Ţlirii
Moldovei, o publicate pentru intâiaş datli o, pela lB45, roman­
tismul românesc abi!! mije!!. Poate n';ar fi o prea mare gre­
�a dael s'ar socoti drept inceput al nouei epoci iterare
l şi
politice chiar acest eveniment tipografic, Azi aproa� n'am
crede, când lulim în mânll volumele deatunci şi Încercăm
d ne tliem un drum prin plidurea lor chiriliell. Vechii cronicari,
îmbrăcaţi in vesminte sub care sufletul nostru se chinuise
atlltea sute de ani, numărate dela facerea jidoveascli a lumii,
cliliiuze spre o altă vreme ! Dar istoria poporului românesc a
mai cunoscut sptlivi
i asemenea.
In tot cazul, dintre aceşti cronicari, nu incepătorul, cel
care deschide Letopi
seţele cu • Cartea pentru desclilecatul
dintliiu a Ţlirii Moldovei şi neamul lOoldovinesc t, Miron
Costin, I carele au fost logoDt mare in Moldova 0, a stârnit
cel lOai puternic r3sunet. El nu ed, pentru asemenea lucru,
destul de romantic. Om de ştiinţă În Înt5iul rând, puterea
lui de expresie se cheltui;\. in C3racteri�ri şi nu in descrieri,
iar patetismul lui, dnd nu mai pute;\. fi stlpânit, se turn!!
in tipare de gindire, cart ii luau din flaclrli, ca s3-i păstreze
din căldură. Numai Predoslovia singurl, o adicl mai inainte
cuv�ntare o, aduce atl'itea strlilucite şi scumpe tuturor dovezi.
V'aduceţi aminte de: • Biruit-au g5ndul s� ml apuc de acea­
stă osteneallio; ,Puternicul Dumnezeu, cinstite şi iubite ceti­
torule, să-ţi dliruiascl, dupl aceste cumplite vremi a anilor
noştri, cândva şi mai slobode veacuri, intru care pe Jângli
OI.lle trebi, si aibi vreme şi cu cetitul drţilor a face scusită
i luri putine, de stoU grea, Capul e tuns mlirunt, cu o tichie
dbavli ; eli nu este alta, şi mai frumoad şi mai de Colos În
toatli viaţa omului zlibavă, decât cetitul clTJilor ., Poate cli
mai frumos se pute!! spune, dar nu mai sigur de sine şi mai
adânc, Se simte cl aici meditaţia duce mâna cu condeiul'
Şi mai Ştili, tot dela el, I c3 nu sunt vremile sub cârma omului'
ci bietul om sub vremi ", sau câte odatli cum ' se sperie gân-
dul,. Gândul, într'un fel sau altul, iată ce-I umple.
Pltimaş, colorat, portretist, sfătos, şi câte alte însuşiri ro-
mantice ale timpului aş mai putea inşid, erl in schimb Ne-
culce. Atâtea din insemnlirile lui s'au ,<,himbat, ca dela sine,
In balade bolintinene sau alecsandrine şi atâtea din epi
soadele
mari, În pagini de nuvell. El are parcă mai cunoscut loc în
istoria literaturi
i dec�t in a crealiei storice.
i Un scriitor de
ast}zi, de dimensiile lui Sadoveanu, şi-I recunoaşte, slllruitor
şi in toate pri
l ejurile, ca inaintaş sau ca Unl�nli de impros-
plitare. Pe Ungi a�asla, Biv-veJ vornicul S'OI. bucurat, de cu-
rând, de o noul ediţie. E ind o dovadl elit e de viu, de o
viaţl alta decât numai a cronici
l or sub pulbere de veacuri.
Cugetătorul inchis în sine a foot împins mJi in fund de po-
vestitorul gureş, neastâmplirat şi hlzoo, Neculce a ştiut
$t amestece şi sll rliml'inli printre noi. EI e mai al vremii, pe
dnd celllah, mai in abrli de ea.
www.dacoromanica.ro
O N I C A 3°'
Tocmai Miron Costin încearell huli sli se intoarcli între
noi altfel decât numai in istorisiri pline de mirea:ma trecu­
tului. L-am vlizut pe neaşteptate, într'o sall de portrete din­
tr'un ora� slr�in, unde se găseşte una din cele mai frumoase
statui de cronicar, cronicarul anonim al lui Bela cu glu8"01
Ilisat3 pe ochi pentru ca vremurile, care avuu d vie şi sI-1
pre[uiască, să nu-I cunoascll. In acest onş de chipuri de vechi
storici,
i s'a furi
şat şi ni s'a păstrat şi Miron Costin. E aşter­
nut pe p;în�, in culori, nu se ştie de cine. Nu se şta
nici chiar cli ar ii el �i a trebuit scos din tainll dup3 alte semne,
O pecete cu bourul Moldovei se deosebeşte sus in dreapta
şi a ajutat la cetirea tabloului, Iatli-I, in toat3 liniştea lui de
demult.
Cine poartă in minte � beerul bărbos �I cu caftan greu
parcli din anul când .şi-a pierdut capul, aşâ cum il ştim toţi
intr'o rllspântie a Iaşului, are să fie foarte nedumerit. Ceeace
ne afatli Capitala Moldovei nu seamlină nici pe departe cu
ceeace întâlnim la Budapesta, in casa ministrului român
de acolo, d-I V. Grigorcea, Nenorocul pe care l-am avut cu
barba lui Ştefan-cel-Mare, descoperit mai târziu ca t:lnlir
chipeş cu obra�ul curat, se pare cl ne-a plscu: şi cu vestitul
cronicar. Cel pu!in fala lui de-aici, care aratl s1 fie din al
patruzecilea pâră b. al c:Încizedlea an, prin urmare din plinli
b5rbllţie, nu poartli o asemenea podoab�. Sili inaimea noastrll,
intr'un bust aproape de mărime naturalll, uidndu-se cam spre
sr;\nga şi cu o luare aminte de ascultare. Fundul e de culoare
închiSl, Urli nicî o perspectivă, dar inaime, ios,ln int:\iul planşi
la îndemână, se vlid o pană ş: o clilimarl, semnele scriitorului.
Marele beer în[elegd, zugrivindu-se, s1 aparli anume cu aCi'astli
insuşire. E un lucru care trebuie sli ne lael portretul dela
Budapeslil de două ori prelios. Poate d e Întâiul pe care il
avem cu scri
sul ridicat la o astlel de cinste. Alj: zice că e În­
t;\iul portret de scriitor român, pe care ni-I trimite trecutul.
Bourul heraldic priveşte dela o parte, ta din umbră, cu scJi­
piri de lună nou3 şi de luce:lflir. Ceva domnesc pluteşte peste
Cronicarul e Imbrlicat Într'un caftan roşu aprins, cu cre­
neagrl pe crqtet, care-i dli ceva monOl.hal. Ochii sunt mari
şi Incondeiaţi, nasul lung şi clrnos, gura stlp;'\nită, dar tri
st�.
Numai blrbia osoasă şi 3SCUIind in jos obra�ul Îi dă o ÎnU­
!işare de indllrlltnicîe şi de luptl. Omul politic at3t de ne­
înduplecat incât a trebuit sli-şi piardl capul pentru părerile
lui, de mâna unui veevod care nu ştiI!. nici sli se isclleascli,
nu se ghiceşte destul de-aici. O bunltate miratli, de oriental În-
grlidit de datini şi aşezat Înaintea unui orizont de Europl de sUrşit
de veac al �ptesprezecelea, cautl din ramă În lume, Ni-I
inchipuiam altfel, pe fostul student dela Bar, meşter in limbli
lalineascli şi visând poate să ajungl vreun palatin incoifat
al lui Ion Sobieschi, rege şi peste Moldova cum er!! peste
at:ltea plmâmuri p�nli la Marea Suedez! şi la marginile stli­
pânirii tiitlir�ti. Câtl deosebire imre portretul acesta, de om
dela noi şi al vremii, şi intre portretul declamator, cu plalOljl,
buzdugan şi �ruel, lucrat pentru Academia din Berlin, al
fiului ucigaşului lui, Dimitrie Cantemir, cu toate că numai
Ia o deplrtare unul de altul de doul:ecişicinci, treizeci de
ani 1 Romantismul, care piroteşte În fiecare din noi, are ca
siI. o desamligire, Dacll n'ar fi alte doveti, ne-am împotrivi sli
punem 5ub aceste trldluri pe Miron Costinul pe care îl du­
ctam in minte din anii cetirii de letopisele, Adevlrul e eli
 B O A B E
Miron Costin nici nu se glseşte bine In acd. lume romanticll,
unde e la el acasll un Neculce. Unul e mai mult junimist, pe dnd
celliialt mai mult dmllnlltorut, document, criticll, adăncire În
sine �i Întelegere peste hotarele obişnuite, aliitud de povestire de
dragul povestirii, şi deatStea ori dupll ureche, mai degrabll for­
mll dedt fond şi rlIdllcini dureroase afundate În propriul pllmllnt.
Astllti Miron Costin stll, cunoscut de puţini, Într'o fru­
moasll odaie de primire a ministrului nostru din Ungaria.
Alte portrete şi vederi din aceeaş vreme sau clIrţ' şi mobile
vechi 11 ajută sil nu se simtll străin. Iar În anumite tile, când
casa se umple de forfota oaspeli
l or, femei In miltllsuri şi bllr­
b.ali In uniforme ciudate vorbind toate limbile Europei Cen­
trale, învllţatul boier parcă se Intoarce şi Încearcă un dmbet.
Ascultll şi inţelege. Nunliul papal spune latineşte ceva pentru
el, iar t�năra pereche care trece peaproape şopteşte în polo­
neu elIteva vorbe glltite de iubire. Un moldo-vaJah îl pri­
veşte dintr'un colţ cu luare aminte.
INDICATORUL STATISTIC. - Recendmllntul general
al popula,iei dela 29 Decemvrie 1930, apare in lucrarea de
faţă: • Indicatorul statistic al satelor şi unitAţilor administra­
tive din România " intr'o privire sumară. Această lucrare
alclltueşte numai un fel de prefaţil la marile publicaţii care
sunt In preglltire şi care vor pune la Indemllnll, intr'o prelu­
crare ,tiinţifid, rezultatele definitive. Dupll fua strângerij
datelor, lungll şi grea mai ales prin operaţiile premerglltoare,
şi dupll Iaza mig�loasă şi ostenitoare a cernerii, controlului
şi cJasifidri
i acelor date, urmead faza din urmll, a publicării
lor. Indicatorul statistic are mai ales aceastll insemnlltate,
s'o anunţe şi slI dea o pildă. Domeniul recensllmântului se
aratli tn el intreg, in lini
i simplificate şi fundamentale. Fie­
care categorie din această dHlud de buzunar va da, urmli­
rită mai departe in volume speciale, inrllmurllri care vor cu­
prinde realitatea demograficll, socială, economicll şi cultu­
ralll a Rom;\niei, atllta cât a Ucut obiectul recensământului
din urmll. Indicatorul statistic va plistra insll, cu mici indrep­
tiri, şi mai tâuiu, după apariţia publicaţiilor propriu zise,
valoarea de repede consultare şi de lesnicioasll mânuire şi
imbtaţipre a unui material foarte bogat şi prelios.
Indicat�rul statistic inl3ţişeazll distribulia populaţiei ţirii
şi dupli unităţi
l e şi grupllrile obişnuite admmistrative : sate, oraşe
municipii, de o parte, plllşi, judete, de alta. Un repertoriu
alfabetic al localităţilor din Romllnia În 19:10, care-I intre­
geşte, face cu putÎnţli aflarea fliril bitae de cap, În desişul
atiitor lmplirţiri, a oridrei aşedri omeneşti dutate. Stabi­
lirealocalitliliJor, ca unităţi administrative şi a numelui lor exact,
mai ales pentru cele 15.201 de sate, a fost o lucrare deslUl de
anevoioasli. Din punerea allituri a tablourilor preliminare, ÎntOC­
mite de primării, anume În vederea recensământului şi a nomen·
claturii oficiale, publicatli În Monitorul Oficial de Ministerul de
Interne, dupi legea organizlirii administraţiei locale, au ieşit
la iveali numeroase nepotriviri. Un membru al comisiei re­
censllmlintului a trebuit sli se ducll. in foarte multe judeţe, ca
să fixeze, Împreuni cu autoritliţile locale, numirile exacte .
In al doilea riind, schimbarea legii administrative, interve·
nitli dela recenslimlint pâni la apariţia lucr�rii de faţă, a dat
naştere la greutAţi foarte mari şi la luctari care pot fi urmli­
rite de oricine In Repertoriu.
Date[e �tatistice propriu zise, dnduile în patru coloane,
reproduc, În rezumat, situalia celor trei foi pe care le-a flicut
www.dacoromanica.ro
O S G R Â U
să circule pentru completare, recensământul, prin cei 57.000
de recenzori ai săi �i sunt luate din borderourile recapitula­
tive întocmite de aceştia. Buletinul de clădiri şi locuinţe apare
În coloana: Clădiri, Lista de gospodlirii În coloana : Gos·
podilrii (menaje) şi locuitori (populaţia statornid); iar Bule­
tinul de Întreprindere comercial!! sau industriali, În coloana:
Intreprinderi comerciale şi industriale. E destul să amintim
eli fiecare din aceste foi cuprinde serii de întrebări şi rbpun­
suri, care vor face obiectul unor prelucriri şi prezentări amli­
nunţite, şi c!i Indicatorul statistic nu d� deellt cifrele pre­
merglltoare totale, ca sli se inleleagli atât caracterul şi rostul
său,"elit mai ales caracterul şi rostul publicaţiilor care vor urma.
Recensământul general al populaţiei a Iost adus la Înde­
plinire după îndrumările şi sub supravegherea Comisiei re­
censământului, care a lucrat potrivit legi
i dela ao Martie 1930.
Aceastll comisie, sub preşedinlia d-lui D. Gusti, profesor
la Universitatea din Bucureşti, decanul Facultălii de litere
şi preşedintele Institutului Social Român, este alclituită din
următorii membri: profesorul G. Arghirescu, fost vice-rector
al Academiei de Inalte Studii Comerciale şi Industriale, fost
director general al recensământului populaliei din 1912, fost
director al direCţiei generale a Statisticii şi preşedinte al Con­
siliului Superior de Statistică, N. T. Ionescu, fost director
general in Ministerul de Interne, organi%atorul re�nsămân­
tului populaţiei din 1927, Dr. Sabin Manuilă, director ge­
neral in Ministerul Muncii, Slinlltălii şi Ocrotirilor Sociale,
şeful seCţiei de biometrie la Institutul de Igienă Socială şi
Sănătate Publicll, Octav Onicescu, profesor universitar, di­
rectorul şcolii de statistid, Maximilian Sanielevici, directorul
general al Soeietă,ii de asigurare o Generala o; 1. Teo­
dorescu, directorul Institutului de Statistică Generală a Sta­
tului şi Emanoil Bucuţa, directorul Educaţiei Poporului.
Rezultatele definitive ale recendmântului general al po­
pulaţiei din 19:10 vor face obiectul a opt lucrări deosebite,
potrivit programului Intocmit de această Comisie.
Imâia lucrare : Datele demografice ale recenslimllntului,va
cuprinde numărul locuitorilor, dupli sex, vârst�, grupuri de
vârstă, stare civilll, religie, neam, limbă maternll, cetlllenie,
loc de naştere. Tot aci se va urmliri problema structurii fa­
miliei şi gospodăriei şi se va studia prin statistica după neam, pro­
blema minoritllţilor etnice precumşi statistica migraţiilor interne.
A doua lucrare : Starea culturalli a populaţiei, va cuprinde
pe locuitorii ţării după ştiinţă de carte şi grad de Invătllmânt,
grupali pe sex, vârstă, judeţe şi diviziuni istorice, aşa ca �11
reiasi problema ana[fabetismului şi a rlispândiri; cuhurii dupil
ocupaţia capilor de familie, religie, mediu fUral sau urban.
A treia lucrare : Statistica clidirilor, va cuprinde date despre
numărul clădiri
l or, al corpuri
l or de case, capacitlţii lor, felul
construcţiei şi al materialului Intrebuinal,
J numllrul aparta­
mentelor, etajelor, desimea locuitorilor pe incllperi de locuit,
din care se desfac problemele cu caracter social şi urbanistic,
alimentarea cu apă, canalizarea, iluminatul, igiena socială.
A patra lucrare : Statistica profesiilor, va cuprinde o im­
p1rlire a populaliei României, in cele două mari categorii:
populaţia activă şi neactivă, dintre care cea dint�iu c1asificată
dupil felurile de prodUCţie şi categoriile de profesie arlitate
in Nomenclatura profesiilor şi Intreprinderil or din Rom!nia,
şi amlindouă după sex, vârstă, stare civilă, religie, cetlţenie,
profesia capilor de familie.
A cincea lucrare : Statistica Intreprinderilor comerciale şi
 C R
industriale, va cuprinde in Îndiul rind un innnt;lr complet
al tuturor intreprinderilor din larJ, oriC;lre ar fi felul şi forma
lor, dupl ca.tegoru şi cap;lciute productivă; fOrţă motrice,
personal conducător, lucrători alificafi sau nu, dupl sex,
v;irstl şi apoi, pentru înts'ia oarl date despre meseriaşii
domiciliu.
In afarl de aceste cinci lucrări fundamentale, trei lucrări
ajutătoare vor urmări, întrebuinţ;ind aceleaşi date sau ruul­
tatele unei anchete speciale !lcute de Comisia recensămân­
tului, aplicări sau îndrumări de folos practic imediat cum
sunt: Diclionarul statistic al României, care presupune pre-
lucrarea intregului material din cele cinci lucrări fundamen­
tale şi va cuprinde pe unitlţi administrative, sate, plăş:i, ju­
deie, diviziuni istorice, populaţia pe sex, numărul clădirilor,
al gospodlriilor şi întreprinderilor cu Insemnlri geografice,
economice şi culturale ca: poştli, staţie de drum de fier, şcoli,
instalaţii de radio : biserici, spiule, dispensare, alte aşezl­
minte locale, deplirtarea fieclirui sat de capitala judeţului.
Indicatorul statistic de falI, un fel de căH1u%ă sumară pre­
mergltoare; şi
Nomenclatura profesi
ilor şi Intreprinderilor din Roms'nia
(sub presă) un indicator clasificat, in care se poate gbi denu­
mirea funcţi
ilor administrative a tuturor ocupaţiilor şi
ţiei in profesie, precum şi cadrul general al întreprinderi
l or
comerciale şi industriale din Jară.
Lucrările pentru realiurea acestui corp de publicaţii se
www.dacoromanica.ro
O N I C A 3°7
urmead metodic. In ele imaginea Rom;iniei, aşa cum a fost
inchegatl de marea unire, va aplrea pentru întâia oară in
date statistice, strlnse şi prelucrate Şti
inlific. Temelia aceasta
sigurl, dela are trebue s1 pornească orice organitare de
la Stat şi orice studiu, atât in ţad cât şi In străinătate, se va
gbi în sUrşit dată. Elementele rom;ineşti de comparaţie,
care lipseau până asthi in statistica statelor culte, vor ieşi
astfel la iveală, după o prea lungă aşteptare.
A fost nevoe de o adevărată luptl, în care greutăţile n'au
fost totdeauna numai de ordin material, pentru ca Receru;l­
mântui general al populaţiei din 1930 să se poată face şi re-
zultatele lui să se poată publica. Ea trebuIa c.1.ştigatl, pentru
scopuri ce depăşesc interC$ul vremelnic. Efa vorba, nici
mai mult nici mai puţin, decât să se rupă odată cu amânlrile
de tot felul, care dela 1922 incoace au lbat lar;l, trecută prin
cele mai mari schimblri in storia
i neamului nostru şi a lumii,
Ud recendm�nlUl singur I�muritor al creşterilor sau osci­
IărHor populaţiei şi celorlalte bogă1ii naţionale.
Lupta a fost câştigată. Inceputul s'a Ucut. Am intrat pe
un Ugaş, pe care ne vor impinge de-acum, chiar rărli voia
noastrl, puteri mai tari declit piedicile obişnuite. Ideia nu­
mărătorii populaţiei din zece În zece ani s'a împlim:intenit
situa­ între noi odată cu întăiul Recensămănt general din 1930.
Aceasta e însemnătatea lui idealli, tot atit de mare ca şi
valoarea netăglduitl.
,.8 B O A B E D E G R Â U

NEŞTIlNŢA DE CARTE . - Mi-aduc aminte de o In- ce r:lu e s1 nu şliÎ carte� :ticea unchiul. - Pard. tu ştii, şi
t;l.mplare, in leg3IUd cu nqtiinţa de carte, care, daci nu s'ar nu ţi-e rilu deloc! rlspundearn noi, obraznici. - E drept ci
fi petrecut cu mine şi mi s'ar fi povestit de altcineva, aş fi nici eu nu ştiu, dar eu v:l am pe voi, răspundea el, mlng�in-
cre:ut-o anecdoll cu inten,ii didactice. Eram mici, in intiile du-ne pe cap. Şi ne spunea pe dinafarli. cărţi intregi din Pa-
clase de şcoall, şi citeam cirli oprite. In mijlocul nostru se vestea vorbii de Anton Pann, pe CaTt le invApse numai ascul-
d.ndu-ne pe noi citind. Mai târziu, când
am aflat de Omer, cel cerut de şapte ce·
, . t3ţi, şi de menestrelii Evului-Mediu, cari
tiduiau şi spuneau poeme Întregi, făr3
53 ştie 53 citeascl, sau pentrucl n'apu­
caserl să inveţe sau pentrud scrisul nu
era Ind descoperit, mi-am dat seama
de multe, nein,elese �n!tu anii mei
fragezi, la vremea lor.
Era Intre noi şi Miatul unei femeisl­
rate, caTt .se ducea prin case dupol. lu­
cru omenesc şi-şi lăsa vllstarul pe unde-i
spunea lui inima. Era mai mOire dedt noi,
dar iute şi smucit ca o sălbătkiune, int1-
iul ia urcat in dud, la datul cu coinacul
dupl smeuri şi la tlrh3cirn dinilor Ură
acopHi
ş ca �i el. De dus la şcoală, nici
vorbă. Ii plliceau haiducii şi poveştile
nQ;lStre vitejeşti, pentruel se recunoştea
În ele sau elUla modele de urmat. După
acel schimb de vorbe Între noi, unchiul
n'a mai zis nimic, până la urmă, "tând
m'a tras d e o parte şi mi-a spus un lucru,
iar după aceea, a trecut tainic drumul
la prăvălia de peste drum şi s'a invoit
cna cu stăp"-nul. Mai târziu băiatul cel
Ură ştiinţă şi voinţă de carte se ducn cu
un bilet, trimis de unchiu, să cumpere ce
scria În el. Se ducea nevinovat, Uril să se
mai glndeascl la păţania haiducului din
poveste. Noi toţi ne uitam după el, care
de după gard, care dela ferestre. Băia­
tul a intrat ln3untru, nnuzit pentrucă
avea picioarele goale şi nici nu-şi făcuse
obiceiul să dea bun3 ziua. A intins bile­
tul la tejghea şi a aşteptat, uitându-se la
rafturile cu sticle. Blcanul a citit, l-a
intors şi pe o parte şi pe alta, s'a aplecat
şi i-a tras repede două palme, una pe un
obraz şi cealaltl pe altul. Nu mai po­
vestesc nici dt am râs noi şi nici ce s'a
pEtrecut in capul puiului de bogda­
proste, dar, fie d veţi crede, fie d nu,
Din inceputurile de muzeu etnografic dela Iiceul . Niculae Filipescu. din Baurgic: eu nu pot si!. spuiu decât ce-a fost :
cingători, ibrice, velinţe macedonene bliatul a venit la şcoală şi a pl.,ns s1
fie �i el primit. Ştiu el nişte pantaloni
'
găsea un unchiu bătrân, care ni le scotea dintr'un dulap cu şi ghete i-a dat mama, iar unchiul i-a cumplirat clI.rţile.
meu, pline de mirosul dulce de livadl, ca intr'o carte cu M'am gândit deseori la aceastli păţanie copillireascli şi am
amintiri din copillrie. El insu;li nu ,tia să citeasd �i ne asculta pismuit pe unchiul de demult care se pricepea cu o glumă
pe noi. Cărţile erau nişte nevinovate poveşti de haiduci, Bujor si ne pună cartea in mlnli sau si!. ne Indrepte pe drumul �coli
i.
şi Drnguşin, Bostan şi Codreanu, cu potere, Cillaoni şi femei Problema a rămas, dar mijloacele patriarhale nu mai ştim sau
vlnz3toare. Le inghiţiam. Intr'una din ele, nu mai ştiu în nu mai putem si!. le intrebuinţăm. A:d stăm in faţa analfabe-
care, un haiduc Ha trimis la cineva cu o scrisoare, in care tismului, cu numele lui grecesc de boală, şi nu ne mai pri-
ei blnuia cl n'ar fi lucruri curate. O tot inv1rtea În degete, cepem ce să-i facem. EI e numai in parte o preocupare şi o
se uita la semnele fără Inleles şi In cele din urmă o d3dea indatorire a �colii, pentru vârsta datoare s'o urmeze. In colo,
unde trebue şi-şi pierdea capul at1t el cât ,i tovarkjii. - Ve::;i r3m1ne în seama socielllii, care Irebue d ni!.scoceasc3 singură

www.dacoromanica.ro
 C R O N I C A '''''

di ca s3-l combati. Şcoala Înceard, dar nu izbuteşte, s3 cu­ ri

i e reglementare la o nuntlrătoare c;lm empiricli fali de cerin­
prindă pe toli copiii ajunşi la virsta IndIiturii. Aet:asta, ţele unui adevlirat recens�mânt, d;lr populalia şcolară nu e nici
p;l.rte din vina ei, pentrud n'are 51li de curs indestul3toare pe dep;arte c:u realli. O statistid: .1 indl3mântului din Rom"ni.1
sau Învălitori căli trebue, şi parte din vina oamenilor şi a nici n'o avem, sau n'o avem cel pUlin 101aliZ3t3 şi pud la in­
Imprejuririlor, cari nu-i dd folosul şi n'o iubesc. Trebue demân;a cercetitorilor sau a curiozit31ii publice. Aic.i nised3 nu­
gbite, cum se vede, nu numai mijloace materiale, şi ele destul mai situaţia Invlţlim"ntului de Stat organizat, supr;aveghe;lt şi
de puţine, dar şi mijloace sufleteşti, care nu se Întâlnesc pe administrat de Ministerul Instrucţiei. D.1r şcoli, de tot felu!,
toate cărările. Avem nevoie de pedagogi practici, ca unchiul nu se g3sesc numai la acest Minister; mai au Ministerele Agri­
de pe vremuri, cari d ne scoată dela strimtoare. culturii, Ap3r3ri
i naţionale, Muncii, Lucr3rilor Publice, In­
Neştiilila de carte are în Rom�nia 1nf3lişări destul de pe­ dustriei şi mai au comunitiţi religioase şi societăţi culturale
striţe. Nu mi gândesc numai la ne�tiu­
torii de carte propriu :tişi, cari n'au ur­
mat niciodată la şcoal�, copii
i din praful
ulililor, sbirliţÎ şi răi, sau cioblneii plaiu­
rilor, desghelali şi albi, sau la neştiutorii
de carte, cari au Ucut drumul ind�r3t
şi, dup� ce au sfârşit şcoala În patru sau
cinci ani, In ceilalţi patru sau opt ur­
mători uit�, prin neintrebuinţate, cu des3-
v;1rşire tot ce ştiuseră înainte. Indeobşte
şi mai ales la lar�,fetelese duc mult mai
pUlin la şcoală decât Mielii, şi Românii,
în mai mic numir decât cele mai multe
popoare conlocuitoare. De pi
l di, pe când
la noi proporţia neştiutori
l or de carte e
in jurul lui 50 la sut�, S�i
i n'au dec�t
2 la sut3. O harti a ştiinţii de carte
ar descoperi o distribulie dintre cele
mai neaşteptate.
Statisticile şcolare nu ne Umuresc de­
stul. In intâiul rând ele nu urmăresc de­
dt o anume vârsti şi scap3 ind odat�
o Intreagă lume pe care nu s'au pricepul
s'o prind" la vreme, imprim"ndu-i pentru
totdeauna aet:a pecete de cunoaştere care
deosebeşte pe omul de astăzi. Ştim, de
pild", d num"rul copiilor in vârstă de
,coaU, imre 5 şi 18 ani, a fost in 1928
de 3.817.236 şi in 1929, de 3.847.485.
C" din aceştia in şcolile de copii mici,
pân" la 7 ani, se găseau În 1928, 89.097
şi in 1929, 98.877. C� in şcolile primare
de Stat, prin urmare f3r� cele confesio­
nale şi particul3te, erau înscrişi 1.673.886
in 1927-1928 şi 1.787.055 in 1928-29' C�
in şcolile secundare se intilneau tot ;a­
tunci, 116.039 in 1927-28 şi numai 99.603
in 1928-29, Ci in şcolile comerci;ale de
Stat inv�ţau 25,321 elevi in 1927-28 şi
22.089 in 1928-29, în şcolile profuionale
şi de menaj 13.278 În 1927-28 şi 13.803
in 1928-29, iar In şcolile de meserii
15.941 In 1927-28 şi 15.944 in 1928-29. Port macedonean dela coloniştii arom�ni din Cali'lcra
Aceste date sunt luate din Statistica In-
dl1mimului din România publicati In 1931 de Ministerul In- Ur" num3r. Toate lipsesc din frumosul volum trandafiriu al
strucţiei şi ele arat3 cel pUţin marile gruplri ale populaţiei statisticii Ministerului Instruqiei, care ar fi trebuit neapirat,
şcolare. Titlul publicaţiei duce ins3 in grepll pentrud Inviţă- dacl vrea să dea o imagine intreag3 a InY313m�ntului 13ri
i,
mJntul in Rom5nia nu e la o mai de ;lproape prÎvire intr'adeyăr si le stringă prin alte mijloace decât prin recensorii proprii
şi inv31ământui din Rom;lnia. Recens3m;\ntul a cuprins, e şi să le comunice Intr'o aned.
drept, pe lOIi copiii in vârstl de şcoală din l;lră, afan de sd:p3- Dar chiar şi in ;actSt caz fericit, ctl ce ar fi vrut s� aibi o

www.dacoromanica.ro
" 0 B O A B E D E G R Â U

cifră, fie şi aproximativ3, a neştiutorilot de carte raportali la in şcoală sau acas�, şi dacă avea forma simplei semnaturi sau
Întruga popul<llir, n'ar fj fost preOi cu mult mai Hl.murit. a unei diplome universitare. Situaţia va fi însă acua dela
Cifrele pe care le d�m, sunt re:ematt de obiceiu pe date care sUrşitul anului 1930 şi nu va putea fj controlată decât din
au o coloratură puionaJil, fie de desnlidejde dramatică, fie zece În zece ani. Apoi, discreţia asigurată de lege in materie
de bun3voinţ.5. inglduitoare. De aceea se aud alergănd prin de recens3m;\,nt, gn,ba culegerii datelor şi nalUra mai intimI
a d.mpului explorat fac impreună cu
putinţă un procent de grep.li maj mare
şi mai greu de descoperit decât in do­
meniul economic. Atâlia dintre cei Intre·
baii, neştiutori de carte fi
ind, rispund do
ştiu carte, de ruşine. SUnta nevinovălie
În materie de cunoaştere sau de necunoaş·
tere a scrisului şi cititului nu s'a mai păs­
trat nici la sate. Această trebuinlă de min·
ciună e, aş indrăsni să spun, de bun
augur. E Intâia capitulare a îndărătni·
eului. Starea următoare acesteia e cea
normală, de supunere şi de intrare In
dileobişnuite ale veacului. Pregătirile, cele
de ordin spiritual poate mai mult decât
cele de ordin material, pentru alfabeti­
:;:.area populaliei, sunt Ucute.
S� mi se dea voie acum, după această
expunere general:l:, să mă apropiu de o
problemă anume, foarte străn$ legată
de analfabetism. Cercetarea ei in această
lumină va aduce lămuriri noui li in
ce-I priveşte pe el. lmre multele uite
despre care se vorbeşte, nu putea fi ui·
tată criza cărţii. Ea e poate şi mai dure·
roasă decât allele, pentrucă in indiul d.nd
cartea e purtlitoare de suflet şi prin
impulinarea ei lumea se simte deodată
mai lipsită de suflet şi cu mai slabe r�dăcini
invială. Intre atâtea pricini aduse ca expli·
CiIlie, nu putea să se uite nici micul număr
de cititori din Rom ânia faJ� de mulJimea
goală de inţelegere şi de interes pentru
carte, a analfabelilor. Ali vătut ins� că
numărul copiilor de şcoală, fie începând
şi dela 5 ani, dar mergând până În pragul
bărbăţiei, e de patru milioane. Ce asall
neinchipuit asupra drţii, pomit din re·
tervoriile de tinereţe şi de innoire ale
neamului! Numai că, vorba bătrânului
Aleaandri, dintr'o poetie uoid de
şcoală : I dar mulli rămân fără de glas,
le 'nchide moartea gura ! .. Cea mai
mare parte din aceste patru milioane
se pierd pe drum şi scap� şcolii. Aceş·
tia şi atâ�a din ceilalli, se uită la carte
ca la un mijloc de rătbit in viaţă, pe care,
Port femeesc macedooean
a doua ti după ce au a.juns, il Iasă din
m âini ca nefolositor. Cartea nu s'a schim·
lume, in acelaş timp, 30-40 de procente şi 70, 80 sau chiar bat ind, decât pentru pUlini aleşi, intr'un prieten şi o mân·
90· Tras la răspundere, fiecare din crainici, în mare incur· gâiere, într'un tovarăş ntdesp�rţit de tile bune şi de zile
cătură s'ar gisi dOldo ar trebui d arate temeiurile de fapte rele, intr'un refugiu şi a doua realitate, mai adevărată şi mai
ale afirmaliilor lui. RecensămiÎntul general al populaţiei singur iubită dedt aceea din care $'01 desprins. Stadiul acesta, abia
va fi in stare d aducă lumină, sau, măcar mai multă lumină. de iniliere In binefacerile cărţii, şi in care ne găsim, l·aş numi
Chestionarele cuprindeau şi întrebări în legătură cu pregă· stadiul prim. Forma lui de organizare publică e biblioteca
tirea sau ştiinla de carte, oriunde ar fi fost ea dobândită, popular�.

www.dacoromanica.ro
 C R O N I C A ,u

In biblioteca popular"', pus'" adică la îndemâna tuturor şi de ani. Din multe p"'rli s'au indreptat intr'acolo cuvintele de
condusi de un specialist, tot aşa cum catedra sau motorul fiască bucurie că pe tlmplele omului lui Dumnezeu s'a Iisat
se las'" In seama unui om preg"'tit, acolo se face creşterea mul- cununa virstelor binecuvintate. SuflelUl nostru a bltut ace­
limii în inlelegerea şi în iubirea drţii, nu în şcoali. Cartea lealji eli, pentruel la c;pltul lor aştepta Ziimbind prietenul
şcolii ducede atileaoricu sine amintiri.de suferinţJ.. Ca s l avem i şi neamului rominesc, Abatele Metodiu Zavoral.
Ilri
insi aceastl biblioteel populari, oricine
ar face-o, Statul, comuna sau asocialiile
culturale, e nevoie de un nou bir, care se
reparrizeazl, oridt de inegal �'ar face, a­
i popula]ii. Cât.:! vreme Ro­
supra intregi
mânia va avea cei SO sau 60 la sutl de
neştiutori de carre ea nu va puteaindrlsni
si-şi dea şi s.:! aplice eroic o lege a biblio­
tecilor populare, adic3 organizate şi des­
chise in acelalj timp In tootă Iara, dedt
cu o condilie. Silinla reaJizlirii ar privi
pe tOli, pe cei cari s'au bucurat de bine­
facerile şcolii şi pe cei mai mulli cari n'au
cunoscut-o. Aceşti mai mulli dnged şi
astăzi, cu mai mare jertfă, tocmai pen­
tfud au fost Iisali mai neajutoraJi, ca
si întreJie o şcoalii, de care ei nu se fo­
losesc. Ar fi o durere îndoită, dad ar fi
puşi să s�ngere acum pentru o nouii
iru;tituJie, cafe duce mai departe şcoala.
Vis pentru ei şcoala, umbra unui vis,
biblioteca populari. Cu o condiţie insă.
l e populare pot fi infiinţate dad,
Biblioteci
in aceJalj timp, toate puterile organiute
ale naliei se vor incorda $li combati şi Ladii veche, cu motive Rena,tere
si Jichideze analfabetismul. Biblioteca
trebue legată pentru cei mulţi cu şcoala, printr'o intoarcere
îndăr3t, dacii nu s'a putut s1 fie legatii şcoala cu biblimeca!

Casă de adipos! de munte deJa Vraţa (Bulgaria), a Touring

Clubului bulgar

i zilei de azi.
Aceasta e sarcina. Ea ne chiam1 pe noi, oameni
O putem dtva timp inel tăgădui sau numai amâna. Ea alj­
teaptl ind, ne aljteaptl pf; noi şi nu pe allii. Va trebui sl ne
hot.:!rim. . .

STAREŢUL DE ŞAPTEZECI DE ANI. -La mân.:!­

stirea Strahov a fost %i1ele acestea o sărbltoare albl. Stare­
luI ei, cu inel albastru de episcop catolic, a implinit şaptezeci Abattle Metodiu Zavoral

www.dacoromanica.ro
'" B O A B E
Scriitorii rom�ni nu pot s3 lase să treacă o asemenu in-
t�mplare c;I o ti oarecare. Ab,uele in mantie aibă stă foarte
:aproape de ei. Mi-aduc aminte c1t de bint-Î şedea Încadrat,
într'o zi c;lrc ştiu numai el avea {o;Irle mult soare, dar nu mai
,tiu in ce anotimp cldea, între membrii Societăţii Scriitorilor
Români, în slliJe frumoase din bulevardul Elisabeta. Rebreanu
i·a ţinut atunci un cuvănt de bunli primire, care ar trebui
scos din nou la iveală cu acest prilej, Seara, ministrul Cultelor
şi Artelor din acea vreme, Alexandru Lapedatu, arăta la o
cină dată In cinstea lui de P. E. N. Clubul romlin, toată re-
cunoaşterea şi recunoştinla pe care i-o datorăm, şi Il proclama
membru de onoare, sngurul
i p1nă astău, al acelui club.
Povestea, care-I leagă de noi, a abatelui Zavoral o cunosc
3SIA:d şi copiii. In timpul rli:boiului, slilile sihlistriei lui de
deasupra oraşului Praga se schimbaseră intr'o mare casA sama-
riteană care adăpostea rlinili. Printre ei se nimeriserli destui
Români tr�nsiIvăneni. Ca d-i ming5e sufleteşte, starelul le-a
Invălat limba şi a descoperit astfel România. Prin rugăciunile
lui, in afad de socoteala oamenilor şi de vitejia vitejilor, au
putut să se întoarcă din trecut In puternice forme de Stat
Cehoslovacia şi să iasă mărită Iara pe care incepuse s'o iu-
beaseli. Llingli scaunul bAtut in pietre scumpe al lui Dumnezeu
am puIUl �junge şi prin el. Acestea au fost inceputurile de
dnge �Ie leg.:iturii noastre.
După ce timpurile s'au aşe:at, abatele dela StIOlhov a in-
fiinlat o Societate ceho-română, al elitei preşedinte este ind.
Ce vi:ite şi studii de cunoaştere a Ucut ea cu putinţă, in elite
Turism, sport, educaţie fizică
PRIVIND CUM CURGE DUNĂREA. - Geologii au
incerCi! s:l lămurească, de ce Dunărea, după ce strlibate toată
Dunlirea la Catane
pusta maghiatl dela cotul ei cel mare din sus de Budapesta
p�nă la v.5.rsarea Dravei, intr'o direclie Nord-Sud aproape
www.dacoromanica.ro
D E G R Â U
fapte de apropiere intre cele două lliri. unele mai sgomotoase
şi de loţi cunoscute, dar altele pentru totduuna rămase intr'o
voil.;! umbri tteştineascl, s'a gbit In cei mai bine de zece
ani amestecată, nu vreau să inşir aci. Ştiu el smerenia inalt3
a monahului ar fi îndureratll şi că m'ar duta cu privirea in
mulţimea lnchinlitorilor, ca să m1 certe. Ele sunt, mai multe
decât ne închipuim, şi nu e niciuna care $1 nu fi pus ceva
la mai bunul nostru nume în lume şi la o mai sănătoasii incre-
dere in sine şi in puterile cele Urli veştejire ale poporului,
Clilclind pe urmele lui larnik, Metodiu Zavoral a ajuns la
noi prin Transilvania şi prin folklor. Limba lui însăşi are
cev;!. din asprimea de scoarţă sau de icoană a Bibliei şi din
tinerelea steală
i şi crudă a unei şedtori de IarA. Intre noi,
I;!. Bucureşti sau in Iaşi, cu vorba noastră iute şi neologistă,
ab:uele ascultă, %ămbeşle şi trece. I-am fost elilliu%ă şi ştiu.
Dar l-am văzut şi la Blaj, în sala de mincare a mitropoliei
unile, cu mitropolitul ramin de falA, el lnsuşi un baciu mărel
de suflete, şi cu tOli canonicii şi prelalii întâmplai
J acolo,
ca d-i facA o curte de invAtaţi şi de smeriţi Intru Domnul.
Era altul. Se simlea la larg. Spusa lui se impletea cu a lor,
Ură nicio silinlA. Pareli vlAsd
iriserli pe aceeaşi tulpină. Nici
biblioteca barodi dn
i mlinlistirea de departe, nici Maica
Domnului cu mantie albastră, de Diirer, dn
i Pinacoteeli,
nici intreaga tradi�e romam, atât de vii la el acasă şi incon-
jurlindu-I cu un chenar străin, nu se mai simleau dincoace.
Sub hainele de inalţi prelali şi prin nOI;!. de aut a bisericii
catolice, ţăranii ardeleni şi {innul ceh se simteau aproape,
paralel1i cu meridianul, se îndreaptă pe neaşteptate spre
Răsărit. Nu ştiu daeli e de vină conformaţia solului sau
împingerea de care sufere dela afluenţi
puternicica DIOIva �i Sava. Ceeace e caIOlc­
teristic e ins:l cli enct in aceeaş regiune
fluviul mai trece printr'o schimbare.
Curbelor de nivel ale terenului le cores­
pund parcă şi un {el de curbe de nivel su­
fletesc. Uilele Ingr3m3desc pe o miel
suprafali o adev3rat1i relea de ape mari,
Drava, Sava, Morava, Tisa, Timişul, iar
celelalte pun fal3 In fală, cam pe ace­
leaşi locuri, popoarele Europei centrale
şi popoarele Balc�nului şi ale Rlisări­
tului. Dup3 ce in cursul de sus Dun3rea
fusese un fluviu german, in cursul de mij­
loc mai mult un fluviu maghiar cu pu�n3
adetentă slovac3, in cursul de jos el ajun­
ge un fluviu drbo-rom3no-bulgar.
Dela infd.ngerea Ungurilor de Soliman
cel Mare la '526 in mlaştinile dela Mo­
haei, care asthi se află pe graniţa iugo­
sIav3, pământuriie acestea pânA la Buda­
pesta şi mai departe In miezul continen­
tului, au intrat sub stApAnire turcească,
Abili pacea del:l CarlovăI le-a liberat, I�
FOloprul 1699. A im;eput atunci cunoscuta politicli
austriacli, dela aceste părli de gnniţă cu
impărlţia păgânilor, care :1 adus tot mai multi SArbi spre
Bacica şi spre Banat. Novisadul a ajuns o capit:llJ, spiritualli
 C R O N I C A 3 '3

a acestor S�rbi de Nord. Graniţele cele noui s'au întins, ca inferior al r�urilor Pec, Mlava şi Morava. Pe malul drept al
d-i cuprindJ., p�nă in părţile ungureşti �i au incorporat astfel acestui din urmă râu Încetea;:.l intinderea elementului român
Statului iugoslav o bună pute din Dunlire, Împreună cu la Apus. Prin urmare el e mărginit in regiunea dintre râul
guri
l e tuturor mari
l or afluenţi care converg. Fluviul, care In Morava la Apus, Dunărea la Nord �i râul Timoc, sau vechea
cursul lui de jos făct:a odată hotarul intre popoarele b�tinaşe, frontieră bulgaro-drbli, la Răs3rit, ajungând la Sud până la
a fost trecut, prin revlrsarea prisosului etnografic şi cultural linia muntelui Rătan, linia de despărJire a apelor dintre
al unora dintre ele, consfinţită mai târziu de evolUţia politică. Ţ�ma reca şi MoraviIa, sau mai exact, p�nl la o linie în formă
Dela Mohaci până la Baziaş Dunărea a ajuns fluviu sârbesc, de curbă, care incepe din vârful Vrâşca Ciuca la frontiera
aşa cum de din sus de Turtucaia la Vâlcov
e fluviu românesc. AItă inclinare a scoar­
tei plmânteşti adună deopotrivă, tocmai
la noua cotiturl a Ylii dela Galali, Cele
mai insemnate ape de pepov.:l.rnÎl/ul Nord­
estic al Carpatilor, �i dau naştere la o
nou3 apropiere intre împrejurlri
l e dela
intrarea Dunlrii în linuturile balcanice şi
cele dela ieşirea ei din ele.
Românii încep să se întâlnească chiar
din aceste părli ale Bacicăi. Ei coborau
încoace cu oile din munţii de Apus ai
Transilvaniei, aşa cum coborau ceilalţi
din Carpaţii sudici spre bălţile Teleor­
manului şi ale Vllişcei sau spre p3şunile
Dobrogei şi ale Basarabiei. In Banat au
fost, de dnd se pomenqte, locuitori SIa­
tomici. Politica demograficl a paşei din
Timişoara sau a Împărăţiei austriact: i-a
depărtat din unele locuri sau i-a distri­
buit şi împestriţat fantezist. Parte dinei
au căzut cu Banatul apusean in lotul iu- Dunlrea cu piciorul poduluÎ lui Traian la Turnu Severin POlopruft

goslav, cu trei centre de organizare bise-

riceasd proprie, Vârşeţul, lângă hotarul românesc,
ciova, la gura Timişului, şi Toracul Mare spre
intre Becicherec şi Chichinda. Satul românesc cel mai a­
pusean al Banatului se găsqte in vederea Belgr.adului, care se
ridică din Dunăre la orizont. Se cheamă Ovcca şi trleşte tot
at1t din lucratul plmântului, cât din desfact:rea în Capitalli,
peste apa trecută in blrci, a produsdor de gospodărie agricoll
şi de creşterea vitdor. Digul care se va ridica aici ca să pri­
mească linia ferat3 Belgrad-Panciova, peste podul anume
construit in anii din urmă, îi va schimba poate vatra. El va
trebui să se mute, împreună cu alte sate vecine s�rbeşti, aşe­
zate pe un teren supus inundaţiilor, înăuntrul unui ade­
v�rat sistem de diguri. Poate el atunci convieţuirea prea
str3nd cu Sârbii îi va preface c;tracterul pe care până astăzi
singurltatea i l-a plstrat. Hotarul etnografic rom3nesc se va
retrage mai spre Răsărit şi Ovcea îşi va pierde însemnltatea
de post inaintat de astăzi.
Aceasta pe malul stâng al Dunării. Pe malul dimpotrivă,
in Serbia veche, Românii incep dela Morava şi se îmmulţesc
mereu cu cât se apropie de regiunile locuite compact de
conaţionalii lor, din Banatul romilnesc, România veche şi
judelul Vidinului din Bulgaria. Iat3 ce scrie un cercetltor hul_
gar despre ei. Starea descrisă e destul de nou3, din 1917-1918:
• Intinderea populaţiei române incepe dela râul Timoc, unde
coloniile romlneşti împestriate
J cu câteva sate neromâneşti,
stau intr'o leglturl directă cu populaţia de acelaş neam din
părlile Vidinului, şi se continuă in locurile muntoase la Apus
de Valea Timocului, în care satele rom1neşti se îndeliesc,
pentru c;I să se răreasd dn
i nou în clmpiile de pe cursul
Pan­ drho-bulgară şi se încovoae prin muntele rutan spre gura
Nord, rilu!ui Rovanira in Morava, la oraşul Ciupria. Aceastli regiune
cuprinde două judeţe intregi: al Negounului şi al PojarevaJului
şi pl�ile nordice ale altor judeţe: Zlicear �i Boleval din judeţul
Zăicearului, şi Paracin, Despotovaţ �i Sfilainaţ, din judetul
Ciupria . (Romansky).
Merg1nd mai departe, cu Dun3rea la vale, Românii popu­
leazl toată partea de nord li judelului Vidin dn
i Bulgaria,
intre râul Timoc şi oraşul Vidin, şi se întind cu intreruperi,
fie in oraşe şi sate dunărene destul de illllcmnate, ca Oreahovo
şi Codozlui, fie pe duri in sus, din judeţul Plevna. Dela satul
Turc Şmil incepe Dobrogea, cu o popula1ie astlzi in mare
majoritate rom1neascl, dar cu destule Impestriţlturi, atât
intre locuitorii vli
i Dunlrii, cât şi ai câmpului sau ai ţărmului
Mării. Provinciile imperiale de cucerire, fie de origine ger­
manicl, fie de origine ruseascl sau turcească, se deosebesc
numaidecât dupl acest amestec etnografic, realizat artificial,
prin coloni::.are. Am vă�ut Banatul, cu sate vecine, unul rom�­
nesc, unul şvab, altul sârb sau maghiar, slovac, bulgar. Iată
Dobrogea, cu aşezări româneşti, turceşti, tltlrlşti, bulg3rqti,
ruseşti, nemţeşti, italiene. Şi dincolo e Basarabia de sud, cu
comune româneşti, ruseşti, nemţeşti,fran\uzeşti. Toate aşezate
în preajma Dunlrii, deşi drumurile pe care au venit sunt cele
de uSCat, ş i n u d e apă, iar rosturile li s'au plistrat celor mai
mulli cele de-acad, Url legătură cu ea, adică mai mult agri­
cole, dedt pesdreşti şi rnarinlireşti.
Cine strlbate, chiar Ud d cerceteze antropologic valea
Dunlirii-de-jos bagă foarte uşor de seamă d aici a fost o ne­
întreruptl trecere de oameni. Ea nu s'a astâmpărat dedt

www.dacoromanica.ro
3 '4 B O A B E
dup.:l. Intocmirea Statelor naţionale balcanice. Toate tipurile
europtne, asiatice şi africane cu putinţă se imâlnesc, dela
drbul subţire şi iute cu ochi alb�lri, cu amestec de dnge
adriatic, până la hamaJul buz.it şi cu p.:l.rul eref, cu plrinli
îndep!l.rtaţi egipteni sau berber� aduşi pe�aici de trupele lur-
ceşti, dela Evreul spaniol, cu Cap. oval3. oachq;.i şi ochi focoşi,
venit prin poarta Salonicului, p.5nă la Lipovnnul r�t şi
Vedere din portul Giurgiu
bărbos de pe la gurile Donului, dela Grecul inalt. osos şi
vorbărel, plnl la Bulgarul indesat, voinic şi crunt, dela Ro-
manul castaniu, cu fala luminoad şi bucuros de oaspeli,
plnă la Armeanul uscat, cu nasul adus şi plin de socoteli.
Poate el poporul care s'a cheltuit mai mult, trimiţând rânduri
noui de populaţie in valea Dunării, şi: de o parte şi de alta,
13dnd insule mari de conaţionali in alte lliti sau pier:ând
prin desnOlţionaliure at;\tea elemente mlldiQ3Se SOiU mai
zburdOilnice, au fost Romănii. Din aceastl pricină şi mai ales
cât timp Bulgarii până la t879 erau rari şi răriti, în Nordul
ţlrii lor, unde au inceput să coboare dupl aceea pe văile r;\u�
rilor, de pe podi.şurile şi din munţii cu populaţie deasl, mun-
citoare şi mândră, Dunărea apărea dela Porţile-de-fier, şi
chiar mai din sus, şi până in Deltl, ca un fluviu românesc.
Limba românească se inlelege şi astl:i, cu toate schimbârile,
mult mai uşor pe amândoul malurile, dedt oricare alta.
Cei mai isteţi pescari, cele mai multe oraşe şi cele mai bune
porturi pe Dunlre, dintre ţările mlrginaşe, sunt ale României.
Ea OIdăposteşte pe teritoriul ei şi cea mai bătrână Comisie
internaţional!! a fluviului, cu rădăcinile În răsboiul Crimeii
şi În pacea, care i-a urmat, dela Paris, pentru regularea gurilor,
supuse Împotmoliri i, şi pentru ţinerea lor deschisă traficului
nternaţional.
i dela alt filolog, care nu ,tia nimic de cel dintâiu. Chiar dac1
Din OIluatul acesta omenesc, frământat de m;}.na storiei i în
cursul veacurilor, şi din felul de viall deosebit pe care 11 duce
au ieşit o fiinţl �i o socielate aparte, dunăreană, uşor de recu-
noscut dOiel e pusă OIIături de popula,ia cealaltl a celor trei ţări.
Portul s'a $impificat
l şi s'a Întunecat, col să ţie la apă, la mersul
prin stuf şi la vreme rea, afară, cu adăpost deloc sau puţin.
Limba a primit tot felul de inrâuriri, cu o mare bogălie de
www.dacoromanica.ro
D E G R Â U
cuvinte, cu etÎmologiile cele mai neaşteptate. Folklorul a
desvollal mai ales poelÎa epieli, cu treceri de subiecte u�r
de recunoscui dintr'o pane in alra. Eroismul indeletnicirii şi
al impotrivirii fală de natur.:!. şi de oameni se dsfrânge in
versul aventuros, cu iubiri repezi şi plitimaşe şi cu ciocniri
şi lupte şi mai repezi şi pătimaşe. Literatura, care a fâcul
faima unui scri itor ca Panait Istrati, din mahalaua bătăioasl
a Brlilii, se Ingl de acest folklor şi de
acest spirit al lui. Titlul operei de Început,
cunoscuta Kira Kiralina, e un nume curent
in balada popularl rom;\neascl a Dunării.
Oameni i au ceva din ne;lStlmplrul veşnic
al apei, din deschiderea de ori:ont a vlii,
cu veniri şi pleclri neg;\ndite, din via!a
uşoară, schimbkioasl şi coloratl a lun­
cii. Inaintea ochilor lor se ridicl in
a�laş timp ruinele de cetlli, cu pietre
ind dela Romani şi dela Bi:antini, sau
minarttele subţiri ale celor din urmă stl­
plnitori politici strlini, sau trec vasele
repezi, care poartă in toate plrţile cele
mai noui născociri ale civili!a1iei de astl:i.
Locuitorul dela Dunăre işi iubeşte şi aşe­
%.3reaşi felul de traiu, şi nu le-ar schimba
niciodatl de bunlvoie. Ştiu o,ameni din
baltă cari, trimeşti la deal, În podgorie, au
fugit deacolo �i s'au intors de dorul Întin­
derilor de apli, al plec3rilor cu luntrea in
Potopren zori, al singurlitlilii. Altminteri, legătura
lor cu marele fluviu e mai mult elegiac1,
aşa cum e legltura cu $03rta. O cunoscută poezie popuLarl ro-
mâneasc3incepe aşa: Dunăre, Dunăre, drum fără pulbere şi fără
făgaşi, Ce trupuri mancaşi ! E ca un inceput mai pulin orchestral,
mai mult din vioară şi din cobtii, cum il d.ntlllut.uii c:3lltori
prin satele şi tirguri
l e locului, un inceput popular de O�ano nax
al lui Victor Hugo. Copiii au luat Dunlrea În descântecul pe care
il spun melcilor, ca să-i fac3 sli iasă din cochilie : Melc, melc
codobelc, scoate coarne boureşti, Şi te du la Dunăre De bea
apl tulbure. Cu ajutorul cleioaselor şi incetelor gasteropode
numele puternicii ape, care in unele păqi sau În unele urechi
crude nu este decât o sonoritate minunatl şi Ură inţeles, se
plimbă in lungul şi in latul Jlrii, cu indemnul acesta tainic,
in stare si ne scoată şi pe noi din bârlogul nostru de oameni
de uscat �i si ne pornească spre Mia:ă:i: Şi te du la Dunăre
de bea apă turbure. Numele lnsuş li au intr'o forml Sârbii
şi Bulgarii, Dunav, împrumutat dela GOli, şi intr'altă form�,
Românii. Un filolog român, mort prea de timpuriu ca sll-şi
poatl adlnd cercetlrile, credel că Dunăre e la poporul român
de Nord un cuvân! compus, alcătuit din: Duna, termen comun
şi Albanezilor şi Aromânilor, şi din: rea. Duna cea ru s'a
fkut cu vremea Dun�rea, şi chiar nearticulat, dnd s'a pierdut
simlul acestei impreunări. Am auzit aceeaş etimologie ciudată
plrerea nu s'ar pute;\. sprijini până la urmă, ea nu dl mai
pUlin măsura legăturii dintre băştinaşi �i apa la care trăesc.
Să te faci Dun1re de mănie, e o expresie popularl, care ar
da un temeiu mai mult acestei etimologii, dacli nu cumva tocmai
expresia a făcut să se ajungă la etimologie. Sunt cunoscute
şi versurile marelui Eminescu, prelucrate după izvoarele vechi
populare : De e vreme bună, rea, Mie-mi curge Dunărea.
 C R O N I C A ,.,

E vorba aici de mai mult decât numai de o rimll. bogat!!., de cu zarea Ur!i sfârşit şi cu porturile forfolÎtoarede lume exotid.
pll.trunderea mll.reţului fluviu tot pe-at,5,t In p!!.mântul cât şi Astăzi marina a fost pud tn r !lndul al doilea de aviaţie şi
in sufletul rom!lnesc. ind odată pămăntul, fie şi cel mişdtor, a fost învins de cer.
Precum acest fluviu, intr'adev3r european, pentrud pornit Toată luarea aminte şi toate mijloa,ele se cheltuesc pentru
din Apusul continentului, de u'ng3 limita popoarelor latine, nouile păs3ri de olel. Propaganda MlI.rii trebue să-şi revizuiasd
ii stribate intreg mijlocul şi se varsll. Într'o mare ridritean3, metodele. Căile , Ligii navale I s'au ingreuiat. Ea a simlit
se umflll. necontenit de adausul atâtor afluenli din A lpi şi şi s'a schimbat.
din munlii Ger maniei, din Carpaţi şi
din Balcani şi ajunge abia in ,ursul de
jos să le cuprind3 pe toate; la fel şi tot
aid mfrânge şi cde două sau Ifei civi­
lizaţii ale Eur opei. !şi stau faţ3 In fală,
pe malul lui, omul elino-roman, omul
german şi omul slav. Mai mult dec;it
uscatul, care rămilne m3rginit şi nemiş­
cat, apa aceasta, ,are tO!uogoleşte cu ea
atâtea amintiri, vine f3r3 odihnll. din iz­
voare dep3rtat.e şi se duce c.5.nt.5.nd d­
tre pr3pastiile mll.r ilor, îi leagă. Le dă
un suflet. Ascultaţi cum răsunll. de ecoul
ei limba, folklorul şi obiceiurile fiedruia
dintre cde trei rânduri de popoare !
Sub picioarele lor se aşterne dte un co­
vor ţesut ca o grădină, in Irac sau În Per­
sia. Firul turcesc s'a strecurat şi el, ca o
legătură cu A sia vecin3. Prin Marea Nea­
grll. Dunărea e şi fluviu asiatic. Pes,arii
plead şi ;ut1zi, deschizăndu"1i pânzele
bll.rcilor, de pe coastele Anatoliei dtr e B3rd de pescari pe Dunll.re Potopre..
coastele cuchefali ale Mării ei, şi au plecat
şi mai mulţi in trecut, intr.5.nd pe guri şi răspândind meşteşugul,
uneltele şi at.5.tea cuvinte din nomenclatura lor, la popoarele
de pe maluri. Colonia c.:ea mai puternici de pescari rom.5.ni
de pe Dunll.re, dela T�rtucaia, a imprumutat mai cu seamă
RO WANIA
dela ei. Aici e o poartă de popoare şi pragul dintre două con­
tinente. N umele acestei porIi şi al acestui prag e Dunărea. � MA AIT IWĂ
ROMANIA MARITIMĂ ŞI FLUVIALA.-E aproape
un an de dnd • Liga navală • s'a inoit. Semnul public a fost
� $1 FL UVIALĂ
• • Y I S T A IJCIII MAVALI IIOMAfaI P I .. T . II '.OPAO" .. O ....
revista ei, ingrijită de s,riitorul Jean Bati, care e cunoscut O U I " T A I E A , . A P A I A I I A I .. T I I I S I L O I '1 A P A
în lumea marinarilor cu numele temut de Comandorul Eu­
geniu Botez. In titlu, • Rom.5.nia maritimă şi fluvialii ., a hiruit
,omandorul; c.5.t de departe suntem de nume ca • Marea noas­
tră', la care ne g1ndiserlm d\iva prieteni ai apelor rom.5.nq;ti
hotiir!!i s3. scoatem o revistll.; noroc numai el in cuprins scrii�
!Orul [-a dat pe scmenul lui În 1�luri şi ne-a d�ruit ,u unele
din cele mai frumoase pagini despre D uniir e şi Marea Neagr.i.
O mul şi scriitorul de Mare din {runiea ei sunt vădi!i de
la indiul număr. Primejdia carc pândeşle o asemenea publi­
calie, e s3. nu a.jungă un buletin profesional sau o arhivli de
specialita.te. Răsfoiti revista lui Jean Ban sau IănJi să-i in­
toarcă paginile suflarea din larg sdpată din pSnzele ilustr a­
liilor ei, sau din istorisirile de ispr livi de apll., sau din cer·
cet3rile de tot felul de probleme navale. Totul se poate citi.
După această lapt1, care e o chedşie, aşteptăm dela • Liga
naval3 . pe cele următoare. Inceputurile ei inainte de războiu
erau mai uşoare. Marina, ca indeletnicire civilJ sau ca armli,
le intr ecea pe celelalte prin putinţe de aventură şi prin poezie.
O fiţer ul, albastru sau alb, cu o ancorii. undeva la chipiu sau
la gât, trezea amintiru Mării, cu singur!itatu şi primejdiile,
L-
____
____
____
____
__ _��;�M=
:_��
COperta revistei . R ominia Maritim� şi Fluvialli.

www.dacoromanica.ro
,. 6 B O A B E
• Boabe de gdu • a avut din intâia zi în progr:amul ei pu·
neru in lumin3 a Insemnlit3ţii marilor ape româneşti pentru
yi
ala economică şi sufletnscl a poporului. Cuvântul scris
nu ni s'a p3rut insii de ajuns, şi nici cel vorbit. Am incercat
mai mult, d legăm de un loc tot ce ne g3ndeam că se poate
face, �i de-atunci Balcieul s'a ridieat la ori:tont cu acest rOSI
nou, pe carc nu-I avusese in bima ct:a dint1i, de prilej plastic
şi de: colI primitiv oriental. Credem că suntem pe drumul
cel bun. II vom face un port de: frumusele şi capitală a ju-
de:ţului Caliacra, ca o recunoaştere că Dobroge:a e pământul
nostru dintre mari
l e ape şi d viaţa e:i administrativ3. şi eul-
lurală urmeuă sli se aşeze la ţărm, al Duniirii sau al Mării.
După ce: Silistra, Tulcea şi Constanţa m3rturisesc acest ade-
v�r, trebue s1 preg�tim şi rândul Balcicului. Ziua lui va fi
Aquariul dn
i Vama
o zi de biruinţă a unui punCt de vedere mai larg. pe care sun-
tem veseli el de cur;\nd il apăr3 cu alolta convingere . România
fluviaU. şi maritim5 ' şi suntem gata să i-I lăsăm intreg pe
seamă. Noi mai avem şi alte sarcini, iar aceasta e: at�1 de eo-
vii'litoare indt cere pentru ea cu totul.
Unele din faptele pe care: le aşteptăm dela . Liga Navală .
le-am inşirat in leclia de de:schidere a Universitălii libere din
Balcic, de anul ac�ta. Era o �i cum nu cunoaşte pe tot Iărmul
nostru dedt Coasta de Argint. Ne găseam pe terasa pardo-
sită cu pllci de piatră trandafirie zgronluroasă, ca şi cum ar
fi foarte veche, a terasei dminului Asocialiei Femeilor Cre-
ştine:. Soarele incepuse să se lase şi lumina lui piezişe arun-
cată peste Mare, să scoalii in vedere cele mai albastre nuanle:
ale apei. Golful, vă:ut de sus, era liniştit ca o poiană de iarbă
În care: işi scotea cu sfială capul in dou3, trei locuri bd.ndu,a
vre:unei bărci, pornită cu p�n%a deschisă după vânătoare de:
adieri. Plopii regali dela morÎ se umpleau de umbr3 şi de
aşte:ptare. La cele două capete ale terasei UIUiau câte odată
scurt, cele: două steaguri, ridicate la catarge inalte. Fete multe
şedeau pe tre:pte, intr'o cascadă vie şi tânăf�. O amintire de
teatru antic dădea un fior de: frumuse:1e. Marea era pretutin-
dtnta de fală. Nu puteam vorbi despre altceva.
www.dacoromanica.ro
D E G R A U
Nu erau dedt vreo zece zile de d.nd [a Varna vecinl se
inaugurase, poftit fiind şi d-I Gr. Antipa, o staţiune mari-
tirnl bulgar1, un aquariu cu pO$ibili!lţi de cercetare ştiin-
lirid a Mlirii Negre, puse la cale ind dinainte de �zboiu
şi amânate atâta timp de desflişurarea şi de urmlrile lui.
In faţa acestui aşez!imânt noi avem cele două staliuni ma-
ritime, una dela Constanla-Tăbădrie şi alta dela Constanla-
Agigea, cea dindi curat ştiinţifică, iar cealaltă de: caracter
unive:rsitar. • Liga NavaU . ar trebui sii caute:, impreună cu
noi tOli, legaţi de: Mare şi pe cari ne:-ar avea alături, sli do-
bândeasd pentru un aquariu pontic şi pentru un muzeu,
cu expoz.iţie şi conferinţe permanente de popularizare:, fostul
Hotel Carol, cum nu se poate mai potrivit aşezat in asemenea
scop. Cercetarea ştiin,ifid se poate bce in ascuns, dar rezul-
t,lIele: ei trebue să vorbeasd tuturor ochi­
lor şi să fie in drumul tuturor paşilor, ca
s1 c:l.!;lige pentru o al�t de iubită şi
de uitată menire.
In toate ţările vecine legătura cu apa,
uneori chiar dnd Mare:a le lipseşte, CUIII
sum Ungaria şi Cehoslovacia, e: mai
strânsă decât în RomânÎa. Dovadli înv31li­
mâmul înnotului in şcoli, pe-alocuri ob­
ligatoriu. Noutate" str.mdurilor, înfiin1.ue
in vremea din urmli in foarte multe: oraşe
dela noi, şi inflorirea, pe urma acestui
fapt, a asociaţiilor sportive: de nataţie
şi a cercet3şiei dun3rene şi maritime, sunt
un incepul şi o ba::.ii. E timpul ca • Liga
navală . să pună intervenţii pentru intro­
ducerea ca obiect de învă1ământ a Înno­
lului obligatoriu, preglitind un proiect de
lege şi armătura didactică cerută a doua
zi după votarea lui.
Dar chiar aici, la Balcie, şi mai de­
parte, la Cavarna, şi mai spre: Mia::.ii
noapte:. la Mangalia. mai poate: fi multă vre:me: ingli-
duit sol. lipsească pavilionul românesc şi o legătură re:gu-
Iată de vapor ( Ia!3 atâte:a porturi sau popasuri la marginea
Mării noastre, care: nu privesc spre apă, ci spre uscat, din ne-
pricepere: sau absenl3 de iniţiativă, vinovate: de cea mai gua
greit3lă fală de interesele rom�neşti, la acest Iărm. Nicăeri datoria
• Ligii navale . nu e mai vădită, iar amestecul ei n'ar fi mai
rodnic şi mai îmbrăţişat.
Jean Bart era intr'un scaun lung şi ml asculta. Din ciind
in dnd lşi lua înse:mnări, cu loale: d lucrurile auzite: îi erau
mai cunoscute decât celui care le spunea. V�ntul trecea atunci
printre noi şi aducea de jos mireasma grldinilor regale şi a
slirăturu din larg. Comandorul ridica, Ură să-şi de:a se:ama
de ce, o privire încruntată la această chemare, o mişca incet
impre:jur şi o apleca din nou peste hârtie. Lucra pentru re-
vi
stă. ' România fluviall şi maritimă . are mult din acest
material dire:ct, care o face mai de graM decât o faptă lite-
rar�, o atliune de contact $trâns cu o mare realitat,e. Suflă
prin e:a vânwl şi cântă valurile. Intră ca o imbarcalie uşoară
in toate locurile: şi Iasă ind�răt la fereastra casei de oraş, de
câmp sau de munte, un orizont v�n3t de Mare.
 " 1

ED U CAŢ IA P O P O R U L U I I N AL TE Ţ A R I
A D A U S

Educaţia poporului în Finlanda (III) ') şi cam o jumătate din cercuri il primesC, pt dnd cealaltă
jumătate ia "lte subiecte.
VI. CERCURI DE STUDJU. - Mişcarea cercuri
l o r de Ctrcurile de studiu, lucread in deobşte potrivit unor re·
studiu În mijlocul poporului acestei ţiri a inceput In ani i Ruli acceptate. Se depun mari sforlări pentru ca activitatta
1898/99. când s'au infiinţat aşa zisele şcoli acad. Această cercurilor de studiu sol fie continuă dela a n la a n şi se pre·
mişcare, în care o formă de instrucţie potrivitl pentru copii ţutŞte foarte mult lucrul independent al elevilor. Sunt mai
s'a adaptat pentru adul!i, a Încetat după câţiva ani. D upl multe categorii de cercuri, dupl subiectul studiat şi dup3
aceea, au ajuns din ce în ce mai populare în mişcarea cer­ treapta de progres a elevilor, pe Ungă dob�ndirea de cu-
curilor de studiu, studiile c u examinare. In 190a • Raittiuden
Y51livăt 1 (Prieu�ni
j cumplt3ri
i) 3U organiul cursuri c u trei
grade (primar, de continuare şi superior) in studiul chestiei
temperanţei. Pentru cursul primar existau dinainte c â.ttV3
m;anuale. In I907 Societatea pentru Înaintare;!. educaţiei p0-
porului a organiz at in cursuri c u trei grade, cu dferite
i ma­
terii (cam vreo 40) • Kotikasva!Usyhdistys • (Asociaţia pentru
educaţia acas�), infiinţată in acelaş an, a Ucut din organi­
zarea cursurilor de acest fel, una din cele mai însemnate
forme ale activităJii ei.
Cursurile se deosebeau c u toate acestea de cele intocmite
mai Inainte, pentru el erau numai de un grad şi n'aveau decât
un singur manual, anume preg!!.tit În acest scop. I n alte p3rţÎ
s'au pus la cale cursuri asemănătoare. Elevii puteau d lu­
crue cum voiau, sau citind ei singuri acasă, sau studiind in
grupe. Rostul organizaţiilor era mărginit la inceput, la pu­
blicarea programelor de studiu, organizarea de examinări
orale sau scrise şi la decernarea certificatelor. S'au dat in­
strucţii generale pentru organizarea practică a studiului, şi
inv3ţlitura In grup, care a ajuns echivalent!!. c u cercurile de
studii, s'a intins tot mai mult.
In 1920 s'a acordat o subven i
l e de stat mişelrii cercuri
l or
de studiu, dela care dat!!. ea a luat forme mai bine organi­
z.au� şi În acelaş timp şi-a I�rgit scopurile. , Tyovaen Sivi­
stysliitto ' (Asoci alia pentru educaJia lucrăton'lor), infiinţată
În 1919, şi-a însuşit mişcarea cercurilor de studiu, c a parte
integrant� din activitate. Alte organizalii culturale de limbă
fined, s'au alipit În 19a2 la • Valistusjărjestojen opintoto­
imikunta ' (Comitetul de studii al organizaţiilor de educaţie),
care a ajuns astfel, organilaţia centrall a acestei activităţi.
Un serviciu asemilniltor pentru cercurile de limbă sueded,
a luat naştere prin , Svenska Folkskolans Vănner . (Prietenii Cad de artist la TorÎ5eva
şcolilor elementare suedeze), Aceste cercuri de studiu şi-au
dutat modelele peste hotare, În deosebi in Suedia. Cercurile neştiuţe actuale de carte, ţinta-cercurilor de studiu este să
de studiu ale Asociaţiei pentru educaţia lucr!!.torilor şi ale incurajeze educaţia prin sine însuşi a membrilor şi s3-i atragil
grupului dc limbă suedelă au urmat mai cu seamă aceastil in activitatea de asociaJie şi pe căile şi la metodele viep'i cor­
metodă, pe dod felul de lucru al Comitetului de studii al porative.
orgaoiuţiilor educaţi ei, c u toate el in mare parte rezemat Subiectele utm3rite în deosebi de cercuri sunt:
pe acelaş plan, prevedea măsuri care erau caracteristice miş­ 1. (In grupurile Comitetului de studiu al organizaliei de
dri
i mai vechi a studiului acasă, cum era treCHea de exa­ educalie). Vi"ţa in Finlanda (polmânt, popor, economie po­
mene primăvara. litiel, viaţă socialil, educalie), educaţie prin sine însuşi, agri­
O formil caracteristicl a activităţii Comitetului de studiu cultur� şi economie socială.
al organizaţiilor de educ"1ie, este aşa numitul • Subiectul 2. (In grupul Asociaţiei pentru educali a lucrltorilor), che­
unitar de studiu " ceeace Înseamnă un subiect ales şi urmilrit stiuni sociale, literaturl.
anual de Comitet, pentru care Societatea publid de obiceiu 3. (In grupul suede�), literatură.
o carte special3. Acest subiect unitar nu este obligatoriu, Nu existli statistici exacte de numlirul cercurilor de studiu.
Grupele care primesc o subvenţie dela Stat au !inut în mij­
') Vezi -
Boabe dt Gtolu., anul III, N-rele 1, 2 şi 5. lociu 18 adunări c u o pruenţă mijlocie de 18 şi cu un venit

www.dacoromanica.ro
 , ,8 B O A B E
local mijlociu de 456 de m3rci. Subvenţia de Stat pentru
7'i1.7 de cercuri În 19'i1.7 a fost in mijlociu de 1'il.7 mlirci.
VII. DTamd, muzicd fi festivaluri. Caracteristic pentru viaţa
cuhural5. a t1rii este interesul pe care il deşteapt1 drama.
Nu e aproape asociaţie culturalli sau organill:aţie profesional3
Reni primAvara la Kuolajarvi
care d puie la tale o petrecere de sear3 Brli sli nu prevadli
şi o piesă de teatru, chiar şi dac5 Ute numai îmr'un act. Nu-
m3rul teatrelor de amatori, cele mai multe în provincie, e
socotit cam la 2.000; fiecare din ele dli În fiecare an câteva
reprezentaţii. In oraşele şi În di
strictele unde e un auditor
destul de mare, interesul acesta e intensficat,
i se angajeatli
un regisor şi actorii primesc platl de fiecare reprezentaţie
sau sunt pl3tili cu un salar regulat. Aceastl împletire a pro-
fesionistului şi a amatorului este unul din faptele cele mai
b3tltoare la ochi din miJcarea dramatică a Finlandei. Aproape
toate teatrele obişnuite ale ţării, cam 60 la numlir, au izvorit
din asemea inceputuri de amatori. Oouli organizaţii naţionale,
N!iyttămoiden Liitto (asociaţie de teatru) şi Ty6văen N!iytt!i-
m6iden Liitto ' (asociaţia de teatru a muncitorilor) s'au al-
clI.tuit ca să ajute această des...oltare prin organizarea unor
cursuri regulate pentru regisori şi aClori, prin procurarea de
repertori
i potrivite şi prin publicarea de ll:iare.
Un alt fapt vrednic de luat în seamli al activit3ţii culturale
voluntare din Finlanda, este viul interes falli de muzică;
coruri, blirbliteşti, femeeşti şi mixte se găsesc în numlir mare
şi ajung adesea la un nivel înalt de execulie. Sforl3rile locale
sunt sprijinite călduros de Uniunea coruri
l or din Finlanda
şi de Uniunea muzical3 a lucrlitorilor. Existli 400 asemenea
coruri cu 13.000 de membri, neafiliali niciunei organizaţii.
Unlunea pune la cale cursuri anuale pentru începlitori şi lu-
creazi energic pentru îmbunltliţirea dntecului coral. O ac-
tivitate asemănătoare împlineşte Uniunea lucrătorilor, care
publici şi ea o revistă sliptlimânală • Melodia Muncii '. Aceste
Uniuni privesc Populalia de limbă fineză, dar pretuirea
muzici
i de popula{ia care vorbeşte limba suede�ă e deopotrivă
de vie.
www.dacoromanica.ro
D E G R Â U
Muzica instrumentalli nu e uitată şi interesele ei sunt ur·
mlirite de un comitet special, care·şi Împarte activitatea intre
orchestrele de alămuri şi orchestrele de amatori. Popularitatea
celor dintâiu se datoreşte muzicii instrumentale din era miIi·
tar1 ruso-finezl. Oupli eliberare s'au introdus instrumente
de suflat de lemn, mai cu seamli clarinete. S'a calculat cli
exist3 astlill:i cam 150 de asdd de orchestre.
Prin orchestre de amatori se inţeleg mici orche�
stre simfonice, cu viori, instrumente de suflat,
de lemn, de alamă şi de lovire. Şaptesprezece or�
chestIe de acest fel sunt afiliate UniunÎÎ mUll:i·
cale a lucfitori
l or, pe când alte 60 sunt nea�
târoate de ea.
Mare Insemn3tate se d3 în Finlanda festivalu·
rilor populare, care sunt un prilej de împro�
spltare spirituală a mulţimii şi de iniţiere in
marile chestiuni naţionale. Ele ajut3 unitatea na­
lional3, pentruc3 toate clasele iau parte la or­
ganizare şi fiecare cetlilean e 1mblrbltat d-şi
exercite şi sl-şi desvolte propriile puteri de în­
sufleţire.
Societatea pentru inainu.rea educaţiei poporu­
lui a luat iniţiativa punerii la cale de festivaluri
conle şi muâcale, pentru care a nCU! apel la
întreaga ţar3 şi la toate clasele sociale şi a dat
prilej la executarea de compozilii mizicale bă­
ştinaşe. Pânl la 188, s'au dat vreo 20 aseme·
nea festivaluri în diferite părţi ale Finlandei;
într'un rând corul şi executanţii au trecut de
4000, pe când auditorul numlra vreo 25.000. Pân3 la
1920 o activitate la fel a desf�urat societatea mUll:icală a
Jucr3torilor, care a organiut trei asemenea festivaluri. Popu­
latia de Iimb3 suedetli a pus la cale festivaluri in propria ei
limb3. Pe lângl aceste adunliri pornite dela centru exist3 nu-
meroase Întruniri locale întocmite de asociatii culturale din
diferite localitli!i, care au in programele lor piese de teatru
şi jocuri populare.
VIII. Activitalta societdţiloT cultuTale. Prin lipsa de leg3-
turi interioare potrivite, cu toate el ele au fost imbun3tllile
in anii din urm3, ţara nu oferli un câmp prielnic pentru aCli­
vitatea asocia\ionistli. Adunarea la un loc pentru un scop
comun presupune o anumită măsură de jertfi. In ciuda tuturor
greullililor, acti...itatea asociaţiilor in domeniul educaţiei poporu­
lui a crescut în însemn!tate în Finlanda. Cea mai veche orga·
nizalie de acest fel e • Kansavalistusseura . (Societatea pentru
înaintarea educaţiei poporului), care a fost infiinţat!l in 1874
şi a înminunchiat membri din toatli ţara, cari au intocmit
secţii ale Societliţii În df
i erite p3rţi; aceastli activitate a Înce­
tat insli asllill:i. Societatea a a...ut o sarcinli multilaterală în
inaintarea educaţiei poporului. Ea a urmltit sli pun3 la înde­
mân3 literatură de natur3 culturală popularl şi profesional3,
mai cu seamli literatură informati...�J pregiitind drumul unei
însemnate activit3ţi publicistice profesionale. Când cantita­
tea de literatură a crescut Societatea s'a menit deştept3rii
interesului pentru citit, prin infiinţarea de biblioteci şi preglitirea
de bibliotecari, plin3 când in cele din urml aceastli sarcină
şi-a luat-o statul asupra lui. Societatea a luat parte şi la actîvi�
tatea conferenliară, cumpărând şi dând cu imprumut aparate
de proiectie şi diapozitive. Ea sprijină în deosebi cântecul şi
 Z. CASTREN: EDUCAŢIA POPORULUI IN fINLANDA ,.,

muzica instrumentală, prin organizare de festivaluri muzicale. han. Perioada înfloritoare a cercetărilor s'a intins cam de la
ACţiunea aceasta a fost de mare folos pentru îndemnarea 1730 la sfârşitul secolului.
altor organiuţii să intreprindă lucrlri asemăn3toare. In timpurile noastre Comitetul central pentru studiul
Societatea lucrează ast3zi ca un fel de academie culturală diferitelor regiuni ale Finlandei, infiinţat in 1909, are un loc
populară şi are un oficiu de expefli de douăsprezece persoane hotărîtor in aceast3 mişcare. El e alcătuit din asociaţiile ştiin­
şi câteva secretare. Publică trei periodice şi are o mică ,nrâu­ ţifice ale Capitalei, din societăţile de cercetări ale districtelor,
rire asupra activitliţii de educaţie a poporului Întreprinsă de al dror centru este Helsinki, şi din diferitele asociaţi
i ale
alte organizaţii cu un num3r mai bogat de membri. Prin studenţilor universitari. Conducerea lucrărilor curente şi a
şcoala ei prin corespondenţă, infiinţată în 1920, Societatea consultărilor preliminare este incredinţat3 unui comitet de 7
. a preg3tit calea, potrivită împrejurărilor finlandeze, către o persoane, care Îşi alege funCţionarii dintre propriii ei membri.
activitate rodnică de rlspândire a cunoştinţelor de tot felul. Cea mai Însemnată sarcină a Oficiului central e sit urmă­
Uniunea tineretului Firuandei, Uniunea Societlţilor de reasc3 proplşirea lucrlrii in diferitele regiuni şi să strâng1l.
tineri (Nuorisoseurat), infiinţată in 1895, lucrează in popu­ rapoartele anuale ale diferitelor organizaţii. EI transmite cerce­
laţia rurală. Programul este în întregime popular şi n!izueşte t3rile oamenil or de ştiinţ.l publicului din localitate, pune la
să îndemne la exercitarea propriilor puteri şi si'!. deştepte cale deobiceiu adunări regionale publice în fiecare an, fie in
idealismul În tineret. Lozinca ei este ' Idealuri înalte pentru Capitali'!., fie În provincie, cu scopul să imp1l.rtăşeasd mulţimii
tinerime 1. Se incurajază foarte mult activitatea de sine stă­ lucrarea adusă la indeplinire şi să dscute
i diferitele chestiuni
tătoare. Toate ramurile lucread dupi'!. un program hotărit in legăturii cu districtele avute in vedere. Comitetul central
în fiecare an de comitet. La adunările generale se ţin cuvântlri sprijină financiar publicarea de periodice pentru activitatea
şi conferinţe, se pun la cale discuţii, se organizează coruri de cercetiiri, cum este: Kotiseutu, Tinuturi de naştere (in
şi concerte nstrumentale,
i iar seara joc de piese de teatru, limba finlandeză) şi Hem och Hembygd (in limba suedeză).
pemru care Finlanda întreagă arati'!. un viu interes. Societăţile Comitetul are o subvenţie anuală dela guvern de 15.000
de tineri aparţinând Uniunii au 785 de case de intrunire şi mărci.
au fost de mare însemnătate în ridicarea educativă, economică Există vreo 35 de societăţi care lucrează în înţelegere cu comi­
ş,i politică a populaţiei rurale agricole din ultima generalie. tetul central. Dintre acestea 12 sunt regiuni rurale sau socie­
Asociaţia de educaţie a lucdtorilor, infiinţată În 1919, cuprin­ tăţi de muzee; altele sunt sau societăţi ştiinţifice sau asociaţii
dnd cele mai insemnate din organizaţiile muncitoreşti, atât studenţeşti, în Capitală. Fiecare societate lucrează in general
politice cât şi economice, a luat În programul ei rlspândirea după un program determinat.
educaţiei sociale in p3tura muncitorească şi indestularea tre­ Cea mai veche societate de acest fel se gbeşte În parohia
buinţelor spirituale ale acesteia. Activitatea Uniunii În scurtul Lohja din Uusimaa. A fost înfiinţată in IB94 de iniţiatorul
timp de când există a fost rodnică în rezultate. mişdrii de astlzi în cercetarea regională, Dr. Robert Boldt,
Toate organizaţiile culturale amintite până
aici lucrează numai i n populaţia de limbit fi­
neză a ţării. Pentru minoritatea de limb3 sue­
deză indeplinesc un program asemăn3tor orga­
nizaţii de limbă sueded, cum este • Prietenii
şcoli
l or populare suedeze ', • Uniunea societăţi­
lor de tineri 1 din Finlanda suedezli. Mai există
şi alte câteva organizaţi
i şi comitete mai mici.
Organizaţiile culturale au infiinţat în ultimii
ani un comitet comun pentru activitatea cercu­
ri
l or de studiu. Guvernul cooperează de ase­
menea cu organizaţi
ile culturale, punând di­
recţia bibliotecilor populare ca şi activitatea
conferinţelor şi a cercuri
l or de studii, subvenţio­
nate de stat, in mâinile oficiului de delegaJi aleşi
de aceste organizaţii. In 1929, odatl cu exten­
siunea care s'a propus, a Universităţii din Hel­
sinki, aceste organizaţii au să exercite o În­
râurire căl�uzitoare. Astfel însemnătatea socie­
tăţilor culturale în educaţia voluntară a po­
porului este foarte mare.
Casa de adlpost a turiştilor din Ivalo
IX. /storie locald. Cercetlri înlegătur3cu istoria
diferitelor regiuni din Finlanda au fost puse la cale la inceputul care a murit în 1923. Cele mai multe din societ:iţi au fost
secolului al XVIII-lea. Iacob Faggot e cunoscut în istoria înfiinţate şi căIăuzite in activitate sub supravegherea lui.
finlandeză ca pionierul acestei mişcări. Universitatea din Turku Societiiţile de tineri pentru cercetarea ţinuturilor de naştere
a fost atunci îndeosebi interesată in cercetările locale. Cea din Sud-Vest, dela Hame din Forssa, e unul din cele mai
mai de seamă şi mai reprezentativl figură in cercetările cele active şi are cel mai mare număr de membr·i. In afară de Comi­
mai vechi a fost tatll storiei
i finlandeze, Henrik Gabriel Port- tetul central, mai sunt diferite organizaţii de societăţi de ti-

www.dacoromanica.ro
 32· B O A B E
neri, care lucrează in Finlanda în aceealjÎ direcţie. In unele
linulUri, ca la. Satakunta şi Bothnya de mijloc, societăţi
l e de
tineri au comitete de aşa numitele Cercetliri speciale de istorie
locală şi unele din ele au ajuns sli fad destul de Însemnate
colecţii de documente. La sfâilitul lui 1927 societăţile de
tineri din Finlanda a[c3tuiser3 146 de asuel de comitete cu
S09 membri şi cu numir de documente mai mare de 8000.
x. Jnlldţdm6ntul antialcDDlic în Edul:Qţia poporului. Potrivit
regulamentelor În vigoare, inv3ţl.mântu] antialcoolic este obli­
g;lIoriu, atât În şcolile publice primare, secundare, cit şi in
şcolile superioare ale ţ3rii.
Mai multe organizaiii de temperanţ1i din loat3 Iara, care În
1927 numărau 1461 de asociaţii locale, şi-au luat asupra-le
continuarea şi Intrtgirn acestui Înv�ţlm1nt.
Din initiativa lor s'au tinut 15.307 conftrinţe care au tratat
de obiceiu despre istoricul mişclrii amiakoolic;e ta şi despre
latura re1igioas�, moral3, sanitară şi sociaHi a problemei. Or�
ganizaţi
ile de temptranlă au infiinţat ctrcuri de studii, în care
doctrina abstinenlei era, dată nu singurul, unul din cele mai
însemnate subiecte de cercetare. De asemenea, s'au Ucut
cursuri de temperanJil at;it în Helsinki cit şi în tară, aceasta
în fiecare an, de o durat1 de o săptlimânli sau două, care s'au
ocupat cu opera de propagandă antiakoolică.
In afară de org:aniUlille de cumpll2re propriu rise, au lu:at
pnte la ÎnvJtăm�ntul antialcoolic mai multe societăţi de
tineret, cum a fost Uniunea tineretului din Finlanda. Deopo�
trivă, diferite asociaţii creştine, indeosebi Y.M.C.A., care,
in activitatea ei organiută de cumplitare, preglitI!Şte regulat
conferinţe, exercitii de grup şi pune la cale cursuri, apoi
Asociatia de educaţie acad care are În solda ei un mare număr
de conferentiari ambulanţi şi Asociali:a de Educaţia mUDcitori�
lor cu alte asociatii de lucrători, care, in propriile grupe şi
cu menţinerea disciplinei frăleşti, urmlresc d adud la îndepli�
nire idealurile abstinentei.
In afară de invăţlimântul oral, organi%3ţiile de temperanJă
rac şi propagandli în scris in folooul cau%ei. Cele mai însemnate
reviste pentru proplşirea temperanţei sunt: • S�mănătorul "
care apare de două ori pe lun� şi e un organ al Prietenilor
temperanJei; .Steaua de miazănoapte t, organul Asociaţiei de
temperantl a studentilordin Finlanda, care apare de nouă
ori pe an; • Poporul cumpătat 0, organul membrilor absti·
nenli ai partidului social·democrat şi două reviste de absti�
nenţă pentru copii. I Noutălile prohibiţiei 0, o foaie săptămâ·
nall, e organul special al Uniuni i prohibiJioniste, care face
propagandă anume pentru prohibitie şi rlspândeşte cuneştinte
generale despre temperanlă.
De asemenea, şcoli populare superioare, aşezlminte munci·
tore-ilti şi alte aşezlmime similare au un rost foarte insemnat
www.dacoromanica.ro
D E G R Â U
În educaţia poporului. De oarece programul lor este destul
de inaintat, el a fost in stare să dea îndeobşte mai multă luare
amime in inv3t3mânt faţă de cauza abstinenţei decât alte
aşedminte de educalie. Pe lângă aceasta ele au adoptat toate
metodele întrebuintate in activitatea voluntară de educatie.
Printre aceste aşezlminte se glsesc Institutul tineretului dela
Paukkula, Ungă oraşul Nikkeli; Academia munotoreasd de
lAngl Helsi
nki şi Şcoala populară superioară din ace1aş oraş,
in care Învătămlntul antiakoolic ia un loc aşa de Însemnat,
încât ele compensead într'o oarecare măsură lipsa unui insti�
tut special de temperanţl.
XI. Activitatea de educaţie a poporului la Universitate.
Universitatea din Helsinki a organiUt ind din 1907 cursuri
de continuare pentru şcolile elementare de Invăţlmânt, ca şi
cursuri academice aşa zise de vacanlli, Începlnd din 1894,
care sunt deschise celor cui nu sunt mtmbri ai universitătii.
Până in prennt Universitatn n'a fost prea activă În lucrarea
de educaţie a poporului. Cu toate acestea, cu incepere dela 1928
comitetul numit in acest scop a dus la cap3t un plan pentru
creşterea activităţii universitare în acest domeniu pe o bad
cu totul nouă, şi Parlamentul a acordat o subvenţie de 365
mărci [jnlande%e pe 1929 pentru aducere la Indeplinire. Astfel
Universitatea a luat In Finlanda un loc de frunte în mişcarea
pentru educaţia poporului, Si
stemul de lucru pllinuit se În�
temeiuă pe o exttnsiune a cursurilor de continuare pentru
şcoli
l e publice elementare de învăt3tori şi pe cursurile de
var3 acedemice. Punctele de căpetenie sunt: cursuri in "formă
de conferinţe publice, care se fac odatl pe săptămân3 în sala
cea mare a Universităţii, cu discutie de chestii alese; cursuri
de 10 %ile odată pe an, in diferiti ani pemru ziarişti, pentru
lucrători şi şcolile populare superioare şi in aşezlmimele munci�
toreşti, pentru oamenii interesaţi În economia agricoll şi do­
mestică. La cererea organizatiilor rurale de educatie confe·
Tintele pot fi extinse in provincie, in forma unor cursuri de
o săptămână, conferinţe de două ori mai lungi ded.t cele
obişnuite.
Cea mai Însemnată formă a activitltii o repre%int.i insl
clasele de cliIăuzire, adică o serie continuă de conferinţe cu
discuţii şi cu exercitii. Ele se ţin in 26 de sliptăm!ni ale anului,
cu doul ore săptlmânaI. La acestea trebue s3 se mai adaoge
lucrlri de laborator, exercitii literare şi trecerea de examene.
Acest fel de activitate se organizead in deosebi in oraşele
universitare. Pentru conducerea lui urmeazl sli alcătuiască
un birou al educatiei poporului pe lângl universitate, ai drui
membri s� fie deseml1llii pute de Senatul universitar parle,
de anumite organizaţi
i universitare.
z. KASTREN
Din "Handbook" etc. din englezeşte de Emanoil Bucuţa
 INSTITUTUL SOCIAL ROMAN
pour/CA CULTURII (N. Iorga, G. Brlltianu, Dragoş Protopopescu,
N. Bagdasar, M. Sanidevici, Al. Oaudian, P. P.
Panaitescu, Traian Br�i1eanu, D. 1. Suchianu, G.
G. Antonescu, M. Ralea, F. Ştefănescu�oan�, C.
Kiriţescu, C. R3dulescu-Motru, G. Ionescu-Siseşti,
V. Vâlcovici, Paul Negulescu, V. N. Madgearu, P.
Andrei, Mircea Djuvara, I. Petrovici, E. Racoviţll,
EmaDoil Bucuţa, 1. Simionescu, Ion Marin Sado­
veanu, G. Breazul, Tudor Vianu, Eugen Filotti, Fr.
MU11er, D. Gusti) 558 pag. Lei 400

TRANS ILVA N I A
B A N A T U L, C R IŞ A N A, M A R AM U R EŞUL
' 9 '8-'928

o monografie puternică a p�mâDturilor român�ti alipite ţllrii prin

ii a zece ani deJa
hotărârea Adunllrii dela Alba-Iulia, cu prilejul împlinir
acest fapt. Scris3 de cei mai buni cuDosdton ai problemelor şi Imbrăţişând
toate domeniile, istoric, cosmologic, economic, etnografic şi social, admi­
nistrativ, cultural, 1582 de pagini în trei mari volume, cu nenum�rate
planşe în afară de text, diagrame, h�rţi, ilustraţii, reproduceri colorate.
Preţul celor trei polume 2000 lei (la administraţia . Boabelor de Grâu .)

Din cuprinsul numerelor vutoare: Biblioteca centrali din Blaj; Biblioteca Un.ivusitltu
din Cetlliuli; Biblioteca I. I. C. Brltianu; Battyanaeum din Alba Iulia; Colegiul naţional
SUatu �va; Liceul Andrei Şaguna dia Braşov; Şcolile din Blaj; Tipografia din Blaj; �­
t1m.intele muacitorqti; Societatea romJDJ replJ de geot:rafu; Societatea femeilor ortodoxe;
S. K. V. (Societatea carpati.rll ardeleanl); Liga Naval1; Monitorul Oficial; Muuul de att1 bi­
aericease:l; Muuul KauDderu; Muuul .bac al Tiri! 81mi; Muuul Tlrii din CuDluţi;
Muuul Municipal al Ch4iDlului; Mw:eul dcuiesc dia SUntu Gheorghe: Coloana TraianJ.;
Teatrul Na�na1 din Iaşi; Castelul Peleş; Castelul Mog�; Conacul Ciodoeştii; Cetlţile
tlr1neşti slseşti; Mitropolia dia Bucurqti; Catedrala metropolitaDl din Sibiu; Palatul metro­
politan dia CerDluti; Biserica romJoeasc1 din Sofia; Arhiva fOllOgramicl; TUfnu-Stveno;
Delta; Valea prahovei; Du�rea; Piatra Craiului; Mangalia; Ua sat din Basarabia; Bucurq­
tiul vechiu; Copacul romlnelc) Parcuri �i rezervati! naturale.

4000 &lt. 20.IX.'32

www.dacoromanica.ro
www.dacoromanica.ro