Mao Zedong, “On the People’s Democratic Dictatorship”, 248-257

La început, China avea ca model țările vestice, în special SUA. Chiar trimitea studenți în aceste
țări și luau informațiile “noi” pentru a le înlocui pe cele “vechi” ale lor. Dar, odată cu Revoluția
din Octombrie din Rusia, China și “intelectualii” ei au început să preia idei Marxist-leniniste pe
care le vedeau ca fiind mai potrivite.
Partidul Comunist Chinez a fost fondat în 1921 de către Sun Yat-Sen; acesta dorea colaborarea cu
partidul comunist sovietic și alte viitoare partide comuniste.
Din conducerea comunistă, populația chineză (de la țărani la burghezi) s-au unit sub o conducere
dictatorială a poporului. Pe de altă parte s-a dorit unirea (prin problemele comune) cu partidul
comunist sovietic și alte partide comuniste.
Ei văd lucrurile ca fiind „one sided”: ori ești de partea imperialiștilor, ori a comuniștilor, nu există
un al 3 lea drum. Mănâncă sau ești mâncat.
Ei vor să creeze relații diplomatice cu celelalte state, bazate pe respect mutual, dar susțin că statele
îi împiedică să facă asta. De asemenea, pentru ca mișcarea lor să poată avea sens ei au nevoie de
susținerea și ajutorul celorlalte state din lume.
Nu neagă faptul că sunt o dictatură, dar o susțin prin ideea că îi împiedică pe revoluționari să
acționeze sau să vorbească.
Abolirea statului se va face treptat, abia după ce aparatul poporului este consolidat (în special
armata și poliția). Admit că folosesc persuasiunea și propaganda. Susțin că clasa muncitoare este
cea mai altruistă. Conducerea comunistă se bazează pe o colaborare între clasa muncitoare și țărani.

Revoluția Chineză și Partidul Comunist Chinez

A avut o trecere înceată din punct de vedere economic, cultural și politic, de la sclavie la societatea
feudală. Caracteristicile ei în perioada feudală au fost:
- Economie autonomă
- Împăratul, nobilimea și proprietarii dețineau mare parte din pământ
- Proprietarii cereau pe lângă chirie și taxe
- Sistemul feudal era autonom și centralizat
Țăranii nu aveau drepturi, faptul că erau tratați în condiții mizere de către proprietari au dus la mai
multe răscoale ale țăranilor, în număr foarte mare. Cu toatea astea, ei nu erau conduși cum trebuie
și toate revoltele lor s-au soldat cu un alt eșec. Au existat câteva progrese sociale după ele, dar nu
și o schimbare a sistemului economic feudal sau a celui politic.
China a fost o societate feudală pentru 300 de ani.
După războaiele opiumului, China a devenit o societate semi-colonială sau semi-feudală.
Capitalismul a venit în China la jumatatea secolui XIX. Acesta a grabit procesul de dezvoltare
economică și a dezintegrat economia feudală autonomă.
Concomitent cu apariția capitalismului a venit și imperialismul, care voia să oprească instalarea
celui dintâi în China.
MAO CONSIDRERĂ CĂ EXISTĂ DOAR ȚĂRANI, NU ȘI BURGHEZI.
Puterile imperialiste au forțat China să semneze tratate inegale prin care staționau pe pământul și
apa Chinei, punând mâna pe punctele de schimb și port. Au pus mâna pe băncile lor și pe
întreprinderi. Puterile imperialiste au creat o rețea de exploatare a comerțului și a comerciantului-
consumator în întreaga China. Imperialiștii voiau să prezerveze feudalismul.
Since September 18, 1931, the large-scale invasion of Japanese imperialism has turned a big chunk
of semi-colonial China into a Japanese colony.
Agresiunea imperialistă împotriva Chinei a dus, pe de-o parte, la dezintegrarea societății feudale
și creșterea capitalismului, iar pe de altă parte, a redus independența și libertatea țării și a
cetățenilor.
PROPRIETARII: sunt baza imperialismului în China; exploatează țărănimea și nu ajută la
progresul economic al țării.
BURGHEZIA: există o diferență între marea burghezie și burghezia națională. Cea dintâi este
subordonatul capitaliștilor din statele imperiale. Burghezia națională are caracter dual: e o forță
revoluționară, asupriți de imperialiști, iar pe de altă parte nu are putere economică și politică destul
de mare încât să se împotrivească imperialismului.
ȚĂRANIMEA ȘI MICA BURGHEZIE: intelectualii, studenții, meștesugarii. Țăranii formează
aproape 80% din populația Chinei (cei bogați 5%, cei de mijloc 20%, cei săraci 70% din zona
rurală).
PROLETARII: în jur de 12 mil din totalul populației + cei din zona rurală. Ei sunt asupriți și de
burghezi și de imperialiști și de feudali. Sunt cei mai politicat - councious. Sunt cauza revoluției
Chineze.
VAGANȚII: cei care își câștigă traiul prin ilegalități. Un instrument al proletariatului. Ei sunt cei
class-concious care îi vor trezi și pe restul, ei conduc revoluția. (termen adus de Lenin)
Revoluția avea caracter burghez-democratic (sec XX).

Mao - experiența dă formă teoriei

- Era naționalist și anti - vestic
- Mao relied on army support in conflicts with his party in the 1950s and ’60s.
- Marxiști - leniniștii vedeau țăranii ca fiind prea proști ca să poată începe revoluția
comunistă, dar Mao s-a bazat fix pe ei, fiind de ordinul sutelor de milioane, puterea lor
stătea fix în violența de care puteau da dovadă, dat fiind starea lor mizeră
- Până în anii 40 el a proletarizat țăranii, ne existând alți proletari în China
 - Statul comunist chinez a luat naștere în 1949, pe baza modelului stalinist de construcție a
socialismului. Oamenii săi erau împotriva creării unei elite tehnocratice și manageriale pe
care o susținea Statul Sovietic.
- 1995 - a crescut procesul de colectivizare a agriculturii, a urmat Marele Pas Înainte (parte
a planului cincinal), prin crearea unor mici industrii. Eșecul acestui experiment a dus la o
foamete îngrozitoare care a omorât între 15-30 milioane.
- 1966 - Mao pornește Revoluția Culturală împotriva burgheziei și era anti - intelectuală,
voiau egalitate pentru țărani

Partidul Comunist Chinez

- Fondat în 1921
- Membrii au format sindicate prin orașe
- În 1924 s-a unit cu Partidul Naționalist, dar în 1927 liderul naționaliștilor s-a întors
împotriva comuniștilor