Stevia dulce

Stevia rebaudiana Bertoni

Familia: Asteraceae
Denumire științifică: Stevia rebaudiana Bertoni
Denumire populară: stevia dulce, iarba dulce de Paraguay

Origine şi răspândire

Planta este utilizata inca de acum 1500 de ani, de catre guarani (trib Sud-American a carei
activitate principala era agricultura) in Paraguay, locul de origine al steviei dulci. Guaranii
utilizau aceasta planta pentru a indulci diferite ceaiuri, in special ceaiul denumit maté (obtinut
din Ilex paraguariensis, cultivat prima data de Iezuiti si care a ramas inca extrem de popular in
tarile Sud –Americane). Foloseau frunzele acesteia, fie uscate si puse in ceai pentru indulcire fie
crude, le mestecau pentru a se delecta cu gustul dulce al acestora.
In anul 1887, cercetatorul dr. Moises Santiago Bertoni, in calitate de director al Colegiului
Agricol din Asuncion, a fost primul care a descris proprietatile biologice ale steviei dulci. Mai
tarziu, in anul 1900, Ovidio rebaudi a fost chimistul care a izolat ingredienete active, glicozidele,
responsabile cu capacitatea de indulcire a extractelor din frunzele de stevia. Caracterizarea
diferitelor glicozide din stevia a fost terminata in anul 1931. In anul 1970, cercetatorii japonezi
au dezvoltat primul indulcitor comercial pe baza de stevia, a carei utilizare a devenit extrem de
popularade altfel, incepand cu secolul 21, aceasta planta a capatat notorietate in intreaga lume, in
principal in Europa. Dupa mai multe studii, utilizarea sa a fost interziza intrucat se considera ca
ar avea proprietati anticanceriene, interdictie ce a aparut odata cu popularizarea indulcitorului de
sinteza- aspartam. In anul 2008, FDA (SUA) a aprobat utilizarea anumitor glicozide din aceasta
urmand ca in 2011 su Uniunea Europeana sa permita utilizarea indulcitorilor pe baza de stevia.
Prima cultivare pe scara larga a fost raportata in Paraguay, in anul 1964. De atunci a fost
introdusa in cultura in numeroase tari, precum Brazilia, Korea, Mexic, SUA, Indonezia, Tanzania
si Canada in 1990, Bangladesh. In prezent, cea mai mare productie se realizeaza in China, iar
piata principala de desfacere este Japonia. In Kenya, cultivarea in scop comercial a inceput in
2008, iar introducerea acesteia ca indulcitor in magazinele de profil au condus la declinul
industriei de obtinere a zaharului.

Proprietati alimentare

Frunzele au un gust placut, dulce, care persista cateva ore, puterea de indulcire a acesteia fiind de
pana la 300 de ori ai puternica comparativ cu cea a zaharului. Frunzele pot fi utilizate la
indulcirea diverselor sosuri, bauturi, ceai, cafea, bauturi racoritoare, cocktailuri si alte preparare
asemanatoare. Totodata se pot adauga in salate, relizate fie din legume fie din fructe. Nu in
ultimul rand se pot consuma ca atare, mestecate, fiind foarte mult apreciate de catre persoanele
ce au interdictie in consumul produselor dulci si al zaharului, consumul fruzelor de stevia fiind o
alternativa sanatoasa si rapida in potolirea asa numitei ‚pofta de dulce’.

Proprietati medicinale

Potrivit cerectarilor realizate de catre OMS (Organizarea Mondiala a Sanatatii) stevia regleaza
presiunea arteriala, lupta impotriva cariilor, stimuleaza pancreasul in producerea de insulina,
functioneaza ca un agent bactericid, are proprietati antiseptice, anti-inflamatorii, hipotensive,
diuretice, cardiotonice. Rezultatele au fost foarte bune in utilizarea sa impotriva dermatitelor,
eczemellr, ridurilor, inrosirii tenului, iritatii. Steviolul, regleaza nivelul glucozei din sange, prin
stimularea producerii de insulina dar si stimularea capacitatii de utilizare a acesteia. . S-a
constatat ca pentru persoanele care prezinta diabet si obezitate este indicat consumul de stevie
dulce. Frunzele de stevie dulce sunt sursa principala de producere al glicozidului steviol care
hraneste pancreasul si il ajuta astfel sa isi recapete functia normala de producere al insulinei.
Totodata, contine o mare cantitate de fenoli si flavonoizi ceea ce conduce catre capacitatea sa
antioxidanta specifica. Desi este de 300 de ori mai dulce decat zaharul, contine 0 calorii.
Cele doua glicozide importante continute de aceasta planata sunt steviozida si rebaudiozida,
compusi responsabili cu gustul dulce al steviei dulci. Pe langa acestea, mai gasim cumarine, acizi
cinamici, triterpene, steroli.
Alte utilizari

Produsele care raman dupa procesarea frunzelor de stevie dulce (tulpina, frunzele neconforme)
sunt adesea utilizate in producerea si obtinerea de fertilizanti sau adaugate ca aditivi alimentari
in hrana animalelor.

Particularitati biologice

Este o planta erbacee, perena, a carei tulpina lemnoasa de culoare verde poate atinge 100 cm
inaltime. Prezinta un sistem radicular viguros, tulpini fragile care produc Frunze mici eliptice.
Frunzele sunt sessile, de 3-4 cm lungime, lanceolate sau spatulate, lamina este obtuza catre varf,
cu marginile serate. Partea superioara a frunzei este pubescenta. Florile sunt mici, albe cu un gat
de culoare roz-pal, grupate cate 5.

Tehnologia de cultura