UNIVERSITATEA “BABEȘ-BOLYAI”, CLUJ-NAPOCA, ÎNVĂȚĂMÂNT

LA DISTANȚĂ

FACULTATEA DE PSIHOLOGIE ȘI ȘTIINȚELE EDUCAȚIEI

PEDAGOGIA ÎNVĂȚĂMÂNTULUI PRIMAR ȘI PREȘCOLAR

PEDAGOGIA ÎNVĂȚĂMÂNTULUI PREȘCOLAR ȘI PRIMAR

asist.univ. CONSTANTINA CATALANO

STUDENT: DASCĂL FLORIN-GEORGE

ANUL II, IDD, SEM III
 MODALITĂȚI DE APLICARE ÎN PRACTICĂ A PRINCIPIULUI ABORDĂRII
INTERDISCIPLINARE A CONȚINUTURILOR ÎN ACTIVITATEA DIN ȘCOALĂ

În ultimii ani, fenomenului educațional i se impun o serie de restructurări adaptative care

să genereze un spațiu din ce în ce mai complex și mai elaborat, în scopul stimulării continue a
învățării spontane a copilului, a dezvoltării capacității de a realiza transferuri rapide și eficiente
între diferitele discipline. Corelarea, sintetizarea și utilizarea sistematică și integrată a
cunoștințelor, deprinderilor și competențelor dobândite prin studierea unor discipline diferite se
deprind în școală – mediul stimulativ în care literatura, muzica, artele plastice, mișcarea, natura
se află într-un permanent dialog. Accentul nu se mai pune pe cunoașterea de tip disciplinar, ci pe
cunoașterea de tip transdisciplinar. Se renunță treptat la fragmentarea pe discipline în favoarea
integrării acestora.
Integrarea curriculară presupune sintetizarea și organizarea didactică a conținuturilor din
diferite domenii ale cunoașterii, astfel încât elevii să achiziționeze o imagine coerentă, unitară,
despre lumea reală. Acest proces implică o serie de probleme complexe, referitoare la abilitatea
metodică a cadrului didactic care trebuie să stabilească modalități de evaluare a performanțelor
individuale, mai ales în situația învățării prin cooperare, acomodarea corectă a proiectelor și
abordarea temelor într-o schemă orară coerentă.
Activitățile integrate sunt cele din planificarea calendaristică, proiectate conform planului
de învățământ și orarului aferent clasei. Cadrul didactic organizează și desfășoară activitățile
integrate generate de subiecte stabile, planificate pentru tot timpul anului.
Interdisciplinaritatea presupune o intersectare a diferitelor arii curriculare în urma căreia
pot lua naștere diferite obiecte de studiu. Abordarea integrată la acest nivel se realizează prin
ignorarea limitelor stricte a disciplinelor, căutând teme comune diferitelor obiecte de studiu.
Abordarea integrată se realizează fie pe orizontală( reunește într-un ansamblu coerent două sau
mai multe obiecte de studiu aparținând unor arii curriculare diferite, fie pe verticală( reunește
două sau mai multe obiecte de studiu din aceeași arie curriculară ).
În clasele pregătitoare și I , activitățile integrate pot fi desfășurate după un scenariu
elaborat de învățător care începe cu întâlnirea de dimineață, inițiată în fiecare zi și care se poate
realiza sub forma unei povestiri, a întâlnirii unui personaj, a vizitei unei persoane adulte,
prezența unui animal, o întâmplare trăită sau imaginată, un eveniment social sau unul special
petrecut în familie sau în clasă. Tematica acestor scenarii integrative este astfel aleasă încât prin
activitățile realizate să se înlesnească contactul cu lumea înconjurătoare. Fiecare scenariu
didactic integrativ este explicitat într-un proiect didactic unic, cu o structură flexibilă, care să
evidențieze caracterul integrat al abordărilor, interacțiunea dintre discipline, sprijinirea cognitivă
și metacognitivă a elevilor.
Exemple de activități integrate:
1. TEMĂ INTEGRATOARE: Iarna;
CLASA: I;
DURATA: o săptămână;
DISCIPLINE IMPLICATE: Comunicare în limba română, matematică și științe ale
naturii, arte vizuale și abilități practice, muzică și mișcare;
PRODUSE CURRICULARE FINALE ALE PROIECTULUI: Portofoliu individual cu
tema “colinde”, expoziție de lucrări pictate și colaje, felicitări ale elevilor.
 2. TEMĂ INTEGRATOARE: Prietenia;
CLASA: pregătitoare;
DURATA: o zi;
DISCIPLINE IMPLICATE: Comunicare în limba română, matematică și științe ale
naturii, arte vizuale și abilități practice, muzică și mișcare, educație fizică, educație
muzicală;
PRODUSE CURRICULARE FINALE ALE PROIECTULUI: Portofoliu individual cu
tema “Prietenia”, desene ale elevilor.
3. TEMĂ INTEGRATOARE: Circuitul apei în natură;
CLASA: a III-a;
DURATA: o săptămână;
DISCIPLINE IMPLICATE: Științe ale naturii, matematică, limba și literatura română,
arte vizuale și abilități practice, educație fizică, educație civică, istorie;
PRODUSE CURRICULARE FINALE ALE PROIECTULUI: Portofoliu individual
cuprinzând lucrări pictate și colaje, compuneri ale elevilor.
4. TEMA INTEGRATOARE: Delta Dunării;
CLASA: a IV-a;
DURATA: o zi;
DISCIPLINE IMPLICATE: Științe ale naturii, matematică, limba și literatura română,
arte vizuale și abilități practice , educație civică.

Situațiile de învățare se organizează pe durata unei săptămâni și prilejuiesc elevilor

realizarea de conexiuni pe orizontală între disciplinele de studiu implicate, precum și pe verticală
între discipline aparținând acelorași arii curriculare. Abordarea integrată a conținuturilor iese din
monotonia aceluiași algoritm de predare a unei lecții, elevii sunt stimulați și atrași prin
diversitatea activităților de învățare dintr-o singură oră și prin apariția elementelor surpriză. Se
imprimă lecțiilor un caracter aparte, diferit de modul de predare tradițional.
În concluzie, dacă succesul școlar este dat de performanța elevului în cadrul contextelor
disciplinare, succesul personal ține de capacitatea de a ieși din tiparul unei discipline, de a
realizare conexiuni și transferuri între diverse domenii pentru soluționarea problemelor apărute.
 COMUNICAREA ȘCOALĂ-FAMILIE

Familia și școala sunt agenții educativi cu o influență deosebită asupra formării și

dezvoltării personalității copilului. Un factor important în constituie raporturile dintre cei doi
factori educativi, relațiile reciproce pe care le dezvoltă, poziția pe care o adoptă fiecare în relația
școală-familie. Școala și familia trebuie să colaboreze real, bazându-se pe încredere și respect
reciproc, pe grija față de elev, făcând loc unei bune relații deschise. Acțiunea educativă a familiei
devine eficientă doar atunci când scopul ei este același cu al școlii, obiectivele urmărite de
ambele subordonându-se idealului social și educațional. Comunicarea dintre cei doi factori
educativi nu se reduce la reușita școlară, ci urmărește reușita umană în toate condițiile și în toate
momentele vieții. Școala, prin dascălii ei, promovează și corectează în același timp comunicarea.
În contextul actual, realitatea de zi cu zi a familiilor este diferită de cea din trecut. Părinții au tot
mai puțin timp pentru copiii lor, se confruntă cu dorința permanentă de a echilibra cererile
solicitante ale vieții de familie cu cele ale serviciului. Asupra părinților se pun presiuni
fantastice, care îi fac tot mai puțin capabili să participe la activitățile familiilor și nevoia de a se
implica în educația copiilor crește.
Școala este chemată să răspundă nevoilor părinților și să le ofere sprijinul necesar pentru
ca ei să se poată implica mai mult în procesul de învățare al copiilor. De aceea, formele și
metodele tradiționale de comunicare dintre familie și școală trebuie completate cu alte forme,
mai actuale. Astfel, pe lângă întâlnirile din cadrul școlii la care părintele participă organizat și
ritmic( ședințe cu părinții, lectorate cu părinții, consultații individuale, activități de consiliere,
serbări școlare, participare la acțiunile școlii ), învățătorul poate să comunice cu familiile și prin
alte mijloace cum ar fi:
- vizite la domiciile elevilor care reflectă condițiile concrete de viață și educație a copilului
în familie;
- vizite la locul de muncă al părinților care contribuie la cunoașterea specificului unei
profesii și la influența pe care acestea îl au asupra confortului material și afectiv al
familiei;
- excursii și drumeții școlare la care părinții contribuie cu supravegherea copiilor, cu
organizarea și sponsorizarea;
- sărbătorirea zilelor de naștere ale copiilor, prilej prin care cadrul didactic se poate întâlni
cu părinții, dar și cu bunicii elevilor invitați;
- convorbirile telefonice care au luat amploare datorită dezvoltării telefoniei, dar și
stresului cotidian la care este supusă familia;
- revista și site-ul web al școlii ce conține informații despre activitatea instituției, anunțuri
despre activitățile ce urmează a fi desfășurate, prezentarea unor evenimente ș.a.m.d;
- crearea unui grup online al părinților clasei în care aceștia comunică zilnic cu profesorii;
- jurnalul online al clasei cuprinzând fotografii ale elevilor și ale altor persoane implicate
în activitățile acestora, descrieri de acțiuni și diplome obținute de elevi, lucrări ale
acestora;
- catalogul virtual al școlii cu aplicația sincronizată în timp real valabilă pe Android/IOS
prin care părinții sunt informați periodic cu privire la rezultatele la învățătură și frecvența
la ore a copiilor;
 - scrisorile sau însemnările pe caietele elevilor care constituie mijloace operative comode
și la îndemâna fiecăruia.
În concluzie, școala stabilește colaborarea cu familia sub diverse forme. Urmărind formele
comune, distincte și diferențiate pe care viața de elev le prezintă, părinții pot completa, susține și
dezvolta personalitatea viitorului adult cu o singură condiție – colaborarea constantă cu școala.