METODE ȘI TEHNICI DE CUNOAȘTERE A GRUPULUI ȘCOLAR

,,Cunoscând portretul psihosocial al unui grup, punctele lui tari sau nevralgice, cei care
lucrează cu grupurile sociale și-ar putea organiza mai bine propria lor activitate, ar putea asigura
mai bine condițiile în care aceasta se desfășoară astfel încât ea să dețină cât mai multe influențe
educative” (M. Zlate)
Pentru cadrul didactic este necesară cunoașterea psihologică pentru asigurarea
caracterului diferențiat al instruirii și educării personalității elevilor proiectând metodele adecvate
particularităților dezvoltării lor psihice și fizice, de vârstă și individuale. A cunoaște un elev
înseamnă a descifra notele dominante ale personalității sale, a înțelege și a identifica motivele pe
care îl determină să acționeze într-un mod sau altul și a prevede la ce să ne așteptăm de la el.
Potrivit profesorului M. Ionescu, (2005, p.11): ,, Orice activitate a binomului profesor-
elevi este purtătoare de mesaj educațional, reprezentând o acțiune programată dar și suficient de
elastică, în desfășurarea căreia sunt posibile și necesare proiectarea, dirijarea, remodelarea,
evaluarea. Pentru a asigura un nivel superior de realizare a demersului de conducere a procesului
de învățământ se impune utilizarea unor modalități de cunoaștere a pulsului muncii pe baza cărora
să se poată deduce, crea mersul mai departe al activității didactice.
Consider că între aceste modalități de cunoaștere a pulsului muncii, cu rezultat eficient
asupra activității didactice se numără și metodele de cunoaștere a clasei ca grup și a fiecărui elev
în parte.
Orice intervenţie educativă a profesorului are un scop clar. Formularea lui porneşte de la
cunoaşterea unei stări de fapt şi vizează o stare nouă, ameliorată. Cunoaşterea elevului şi a grupului
la momentul iniţierii intervenţiilor şi viziunea asupra a ceea ce se urmăreşte a se obţine îl fereşte
pe profesor de acţiuni hazardate, arbitrare şi sporeşte şansele ca acţiunea sa să aibă eficiență.
Dacă nimeni nu se îndoieşte de necesitatea cunoaşterii, în general, a obiectului asupra
căruia acţionezi pentru a obţine o transformare a acestuia, în ceea ce priveşte cunoaşterea elevului,
aceasta este cu atât mai imperioasă, cu cât obiectul nu este o realitate inertă, ci o fiinţă constientă,
a cărei transformare vizează resorturile ei profunde. Empirismul, care încă se mai întâlneşte în
acest domeniu, trebuie să-i ia locul cunoaşterea sistematică, desfăşurată după toate regulile ştiinţei.
Intuiţia, flerul, spontaneitatea sunt indiscutabil utile, dar nu şi suficiente. Aplicarea noului fără o
stăpânire temeinică a tehnicii respective face mari deservicii procesului educativ şi compromite
prestaţia profesorului.
Pentru studierea și cunoașterea grupurilor școlare se folosesc un sistem de metode,
procedee și tehnici psihosociometrice:
Sociometria se ocupă de studiul relațiilor interpersonale stabilite în cadrul unui grup
social. Psihosociologul american de origine română Iacob Moreno este considerat întemeietorul
acestei discipline. În 1934 Iacob Moreno publică lucrarea Who Shall Survive? Care este
considerată lucrarea de bază a sociometriei. În 1954 această lucrare va fi tradusă în franceză sub
titlul Fondamentes de la sociometrie, punând în acest fel bazele sociometriei.
Tehnicile și metodele sociometrice reprezintă un ansamblu de instrumente și procedee
destinate să măsoare configurația și intensitatea relațiilor interpersonale din interiorul unui grup
social. Cele mai cunoscute metode sociometrice sunt:
Testul sociometric este folosit pentru măsurarea relațiilor interpersonale dintre elevi,
îndeosebi a celor afectiv-simpatetice, de preferință sau de respingere.
Această metodă sociometrică este descrisă de însuși creatorul ei, J.L. Moreno astfel : ,,
testul sociometric constă în a cere subiectului să aleagă, din grupul al cărui membru este, indivizi
pe care ar vrea să-i aibă drept parteneri. Este un instrument care studiază structurile sociale în
lumina atracțiilor și respingerilor ce se manifestă în sânul grupului.”
Testul sociometric este o metodă fundamentală de studiere și cunoaștere a grupului școlar,
care presupune:
a) Determinarea locului ce-l ocupă individul în cadrul relațiilor interpersonale din grup
(apreciat, popular, izolat, respins, ignorat)
b) Detectarea structurii psihosociale globale a grupului, cu eventualele lui substructuri, centre
de influență, grade de coeziune, capacitate de autoconducere.
Testul sociometric se poate prezenta sub forma unui interviu (atunci când se aplică
școlarilor mici) sau sub forma unui chestionar, ale cărui întrebări îi pun pe elevi să-și exprime
preferințele pentru colegii din clasă cu care ar dori să stea în aceeași bancă, sau să-și petreacă
timpul liber, ori să colaboreze în realizarea diferitelor tipuri de activități școlare.
În funcție de conținutul lor, întrebările unui test sociometric se pot împărți în mai multe
criterii sociometrice:
  Criterii diagnostice – urmăresc obținerea de informații despre anumite stări din interiorul
grupului
De exemplu: informații despre atmosfera generală socio-afectivă a grupului, despre
gradul de coeziune a grupului respectiv.
 Criterii acționale – urmăresc intenția de reorganizare a colectivului în vederea desfășurării
cu mai multă eficiență a unei anumite acriviăți, pe baza preferințelor elevilor de a lucara în echipă
cu anumiți colegi.
Un test sociometric poate cuprinde unul sau mai multe criterii, în funcție de obiectivele
urmărite în cercetare (P. Golu,1981)
De exemplu: Testul poate să conțină o singură/mai multe întrebare de tipul:
,, Dacă s-ar schimba așezarea în bănci, cu cine ți-ar plăcea să stai în bancă?”
,, Cu cine nu ți-ar plăcea?”
,, De ce tocmai pe el îl preferi?”
,,De ce nu îl preferi?”
,, Pe tine cine crezi că te va alege să-i fii coleg de bancă?”
,, Cine crezi că nu te va alege?’’
Întrebările care solicită elevilor să ghicească pe acei colegi care i-ar prefera/i-ar respinge
pe ei înșiși în calitate de parteneri pentru activitatea respectivă se folosesc mai rar.
Întrebările care fac parte din testul sociometric pot să se refere bineînțeles la persoanele
preferate ca parteneri într-un joc sportiv, ori pentru elaborarea unui referat sau pentru îndeplinirea
unei sarcini școlare în colaborare. Conținutul întrebărilor depinde de intențiile de cunoaștere ale
învățătorului deoarece putem constata că cei preferați în calitate de coechiperi sportivi, pot să nu
mai fie preferați pentru întocmirea unei lucrări sau în calitate de colegi de bancă.
Valoarea și eficiența testului sociometric sunt asigurate de acuratețea aplicării lui de aceea
cadrul didactic are obligația să fie precaut atât în faza de elaborare a instructajului care va fi
prezentat elevilor, cât și în etapa de aplicare.
Instructajul va trebui să cuprindă:
 Motivarea aplicării testului (,, în semestrul următor am vrea să schimbăm aranjarea în
bănci”)
 Caracterul confidențial (,, răspunsurile voastre nu vor fi aduse la cunoștința colegilor”)
  Determinarea situației de alegere (,, va rebui să indicați pe cine anume preferați, pe cine nu
preferați; ,, va trebui să răspundeți prin nominalizări, nu prin formulări de tipul ,, cu toți”, ,,cu nici
unul”, ,, nu este cazul”)
 Limitarea sau nelimitarea alegerilor (,, alegeți câți vreți, după cum credeți de cuviință”)
 Ordinea de preferință (,, pe cel pe care îl doriți cel mai mult îl treceți pe primul loc, pe un
altul pe locul doi, și așa mai departe”)
Aplicarea testului va fi precedată de câteva atenționări ale elevilor de genul : ,, să nu
comunice între ei; să răspundă la toate întrebările, să fie sinceri în răspunsuri, să îi ia în considerație
pe toți membrii grupului, chiar dacă vreunul dintre ei nu este prezent în momentul aplicării
testului”
Am aplicat această metodă în diferite situații din viața socială a colectivului de elevi
pentru a cunoaște relațiile interpersonale din interiorul grupului. Randamentul și productivitatea
unui colectiv școlar, dar și evoluția lui, depind în mare măsură de natura relațiilor care se stabilesc
între membrii acestuia. Existența unor relații preferențiale pozitive între elevi, a unor afinități și a
unor constelații amicale favorizează colaborările și induc o atmosferă destinsă de lucru.
Testul sociometric l-am aplicat la clasa Pregătitoare B a Școlii Gimnaziale Nr.2 Vicovu
de Jos, clasă pe care o conduc, cu un număr de 18 elevi (9 fete și 9 băieți) și cuprinde două întrebări:
1. Cu cine ai vrea să stai în bancă?
2. Cu cine nu ai vrea să stai în bancă?
În perioada de pregătire a testului s-a precizat:
- Instructajul a cuprins motivarea aplicării (,, în semestrul următor am vrea să schimbăm
aranjarea în bănci”)
- Caracterul confidențială (,,nu voi comunica rezultatul”)
- Conținutul acțiunii subiectiv (,,va trebui să indicați pe cine preferați/nu preferați”)
- Limitarea ariei preferențiale (,,numai la grupul clasă”)
- Limitarea posibilităților de răspuns (,,alegeți doar 3 colegi”)
- Ordinea de preferință (,, pe cel pe care îl doriți cel mai mult, îl treceți pe primul loc, pe
următorul îl treceți al doilea, apoi pe al treilea”)
În faza aplicării, cerințele au fost să nu comunice între ei, să răspundă la ambele întrebări
nominal, adică nu prin formulări de genul ,, nici unul”, ,,toți”
 Testul sociometric oferă doar materialul brut în legătură cu aspectele relaționale ale
elevului și ale grupului în totalitatea sa. Sociomatricea este un instrument utilizat pentru descifrarea
răspunsurilor primite din partea elevilor.
Sociomatricea se prezintă sub forma unor tabele cu două întrebări unde sunt notate atât
pe verticală cât și pe orizontală numele elevilor (sau inițialele).
Pe orizontală sunt trecute atracţiile, respingerile sau indiferenţele acordate de fiecare elev
colegilor, iar pe verticală atracţiile, respingerile sau indiferenţele primite de fiecare elev de la
ceilalţi colegi.
Pe orizontală se trec în ordine, corespunzător fiecărui elev, +3, +2, +1 puncte în dreptul
colegilor aleşi, preferaţi, iar - 3, - 2, - 1 puncte în dreptul colegilor respinşi, nominalizaţi la
întrebarea a doua.
Primul coleg ales la prima întrebare primește +3 puncte, al doilea +2 puncte, iar al treilea
+1 punct.
Primul coleg nominalizat la întrebarea a doua primește - 3 puncte, al doilea - 2 puncte, iar
al treilea - 1 punct.
Am realizat sociomatricea clasei pregătitoare pe care o conduc formată din 18 membri.
Indici sociometrici.Pe baza datelor brute rezultate din testul sociometric și trecute în
matrice se pot calcula o mulțime de indici sociometrici. Cei mai utilizaţi indici sociometrici sunt:
 Indicele statusului sociometric sau scorul sociometric indică numărul de alegeri
primite de fiecare subiect și se află prin însumarea pe verticală a numărului de alegeri primite sau
prin formula:
Alegeri  primite
 ISS= unde:
N 1
N-numărul de elevi din clasă
Se calculează pentru a cunoaște care este locul, poziția ocupată de fiecare individ în grup.
Acest indice oferă profesorului informații despre rolurile asumate și recunoscute de elevii clasei
(lideri, marginali, excluși). Potrivit lui M. Zlate (1972, p.247-248) de obicei sunt preferați elevii
care:
- prezintă o mai mare opurtunitate de a interacționa;
- cei care au caracteristicile cele mai dezirabile în termenii normelor și valorilor grupului;
 - cei care sunt asemănători în atitudini, valori și caracteristici ale mediului social cu cel care
alege;
- cei care sunt percepuți de alegător că l-ar alege sau că i-ar atribui caracteristici favorabile;
- cei în compania cărora alegătorul își satisface nevoile socio-emoționale
Cunoașterea acestor aspecte de către profesor îl va ajuta în înțelegerea preferințelor
elevilor. El va putea să distingă între liderul formal și cel informal al clasei.

𝐴𝑙𝑒𝑔𝑒𝑟𝑖−𝑅𝑒𝑠𝑝𝑖𝑛𝑔𝑒𝑟𝑖
 indicele statusului preferenţial ISP = unde:
𝑁−1

N-numărul de elevi din clasă

Prin această formulă se stabileşte indicele de statut preferenţial al subiecţilor. Statutele
pot fi: pozitive, negative, zero, ceea ce indică existenţa unor subiecţi populari, acceptați, indiferenți
sau izolaţi afectiv (marginalizaţi) în cadrul grupului.

𝑅∗𝑞
 indicele de coeziune a grupului IC =
𝑈∗𝑝

R - relaţii reciproce ;
U - relaţii unilaterale;
𝑘
p= 𝑁−1; unde k - alegeri permise;

N-numărul de elevi din clasă ;

q=1-p.
Indicele coeziunii grupului exprima, de asemenea, calitatea relaţiilor sociometrice la
nivelul grupului; cu cât valoarea indicelui este mai mare, cu atât grupul este mai coeziv.
Sociograma este o modalitate de prezentare a rezultatelor obținute prin metodele
sociometrice, îndeosebi prin testul sociometric aplicat unui grup școlar (clasă de elev) sub formă
grafică (un fel de hartă) a intereselor și obiectivelor comune, interacțiunea persoanelor în grup,
gradul de coeziune și apartenență la grup, a configurației relațiilor preferențiale, care ne permit să
evidențiem tipologia rețelelor și substructurilor simpatetice ale grupului și care sunt izolații din
punct de vedere preferențial.
 Pe baza datelor cuprinse în matricea sociometrica putem întocmi sociograma care ne
prezintă sub forma grafică relațiile interpersonale din interiorul colectivului. Ea scoate în evidență
printr-un mod grafic nu numai locul fiecarui elev ci și diverse tipuri de rețele interpersonale. Aceste
rețele se cuantifică în sociogramă prin diferite simboluri grafice.
După informațiile pe care le conțin, sociogramele pot fi clasificate în :
a) după numărul persoanelor cuprinse:
- sociogramă individuală (redă sistemul relațiilor unui singur subiect)
- colectivă (redă relațiile între absolut toți membrii grupului;
b) cea colectivă poate fi :
- în spațiul funcțional al grupului (ia în considerare așezarea spațială a membrilor grupului
în funcție de necesitățile, specificul sarcinilor de muncă);
- colectivă liberă (valoarea psihosocială a fiecărui individ)
O sociogramă se poate prezenta sub formă moleculară (asemeni legăturilor dintre
molecule) sau sub formă "țintă" . (relațiile sunt prezentate în cadrul unui număr de cercuri
concentrice).
Liderul informal al grupului (cu punctajul cel mai mare) este așezat în centrul cercului
numarul 1 (cerc numerotat astfel de la interior spre exterior). Cu cât un elev are un punctaj mai
mic cu atât se departeaza mai mult de centrul cercului 1 sau chiar de grup. Sociograma colectivă
ne oferă posibilitatea cunoașterii structurii preferențiale ce se stabilește în interiorul colectivului,
indicându-se în mod grafic cine cu cine relaționează din punctul de vedere al afinităților.
Pe grafic alegerile sunt reprezentate printr-o săgeată , → iar respingerile printr-o săgeată
neagră punctată (A îl alege pe B, adică A→B sau A îl respinge pe B; adică A B). Relațiile
de atracție reciprocă ne apar cu o săgeată neagră în ambele sensuri ( ↔ ), iar relațiile de respingere
reciprocă cu o săgeată neagră întreruptă în ambele sensuri )
Legenda reprezentărilor grafic:
- atracția se reprezintă printr-o linie continuă ____
- respingerea se prezintă printr-o linie întreruptă ------
- atracția unilaterală A →B (A îl alege pe B);
- atracția reciprocă A↔B (A îl alege pe B, iar B îl alege pe A);
- respingere unilaterală A B (A îl respinge pe B );
- respingere reciprocă A B (A și B se resping reciproc);
 Se pot realiza analize multiple și foarte complexe, cât și aprecieri calitative diverse în
funcție de: numărul alegerilor/respingerilor, subgrupurile care se formează, statutul sociometric al
elevilor ce fac parte dintr-un subgrup sau altul, distanța dintre ei, etc.
Dacă un elev trimite alegeri spre colegi cu statut sociometric mare are altă semnificație
decât un altul care trimite alegeri spre un coleg cu un statut sociometric mai mic. Putem săatribuim
unui lider o semnificație pozitivă sau una negativă în raport cu poziția subgrupului din care face
parte în cadrul colectivului clasei.
Prezentarea sociogramei se poate face în fața clasei (punctând pe aspectele generale) dar
și individual (punctând pe aspectele particulare ale elevului). Trebuie subliniat că este recomandat
a se scoate în evidență partea pozitivă a concluziilor astfel încât să îmbunătățim climatul
psihosocial, să încălzim relațiile dintre elevi.
Se impune conștientizarea fiecărui elev asupra rolului, statutusului și poziției sale în grup
în mod realist și consilierea acestora pentru a diminua conflictele sau atitudinile negative.
Este de așteptat ca acţionând asupra relațiilor interpersonale de grup să putem exercita
indirect o anumită îmbunătăţire asupra reușitei școlare și invers.
În ceea ce privește cunoașterea psihologică a elevilor, a tinerilor, în general, testul
sociometric poate furniza o informație prețioasă atât prin confruntarea datelor selective și
perceptive obținute în ancheta, cât și prin totalizarea motivării alegerilor/respingerilor care denotă
modul cum este proiectat în afara individul de către grupul sau de apartenență. Informația ce se
colectează pe această bază, poate fi utilizată în scop formativ: se comunică persoanelor în cauza
opinia colectivă despre ei, evitându-se, bineînteles, orice nominalizare. În cadrul unor convorbiri
individuale, subiectul este făcut conștient de calități sau defecte pe care le ignora, deși le posedă -
conform relatării grupului.
Se scontează, în felul acesta, reducerea cotei de iluzie în percepția propriei poziții în grup
sau se elimină anumite lacune perceptive, ceea ce favorizeaza formarea unei imagini de sine mult
mai juste.
Relaționând cu elevii, influențându-le comportamentul de învățare, profesorul intervine în
direcționarea evoluției lor generale. Este absolut necesar, așadar, să poată interveni în situații de
criză, educațională, să aibă la dispoziție metode cunoaștere și optimizare a relațiilor interpersonale
din clasa de elevi, să managerieze conflicte, probleme disciplinare.
Cunoaşterea fiecărei eleve/ fiecărui elev este una din cele mai importante provocări pentru un
cadru didactic. Într-o abordare complexă şi atractivă, fiecare elev(ă) va fi tratat în mod special, ca
o individualitate unică şi nu ca parte a unui grup. Responsabilitatea cunoaşterii elevilor, pentru a
le descoperi şi a le dezvolta potenţialul, pentru a-i ajuta pe ei să se cunoască, pentru dezvoltarea
încrederii în sine este „startul” pentru reuşita activităţii educaţionale. Dezvoltarea materialelor de
învăţare adecvate nevoilor individuale şi potenţialului constituie baza formării abilităţilor utile în
timpul şcolii, dar mai ales după aceea.

Am aplicat la clasă exerciții de cunoaștere a elevilor, dar nu înainte de a solicita respectarea

unor reguli de păstrare a sincerității, a confidențialității, a opiniilor celorlalți, de manifestare a
înțelegerii și deschiderii. Exercițiile intitulate “Istoria, legenda prenumelui”, “Zoom foto”, “Eu-
Eu, Eu – Ceilalți, Eu ideal!” vizează crearea unei atmosfere destinse, calme, calde, în care să se
folosească doar prenumele, eliminând obstacolele din comunicarea autentică, stabilirea încrederii
în sine, închegarea relației cu ceilalți, crearea unei imagini de sine pozitive și creșterea spiritului
de echipă al clasei. Primul exercițiu ajută la dezvoltarea unei culturi organizaționale centrate pe
învățare, fără discriminări și prejudecăți legate de vârstă, gen, al doilea exercițiu vizează
încurajarea elevilor, prin prezentările fotografiilor personale, elevii având ocazia de a se cunoaște
pe ei și de a-i cunoaște pe ceilalți, al treilea exercițiu urmărește crearea unei relații cu ceilalți și
importanța proiectării propriului Eu. Profesorii au responsabilitatea de a propune astfel de activități
de auto și intercunoaștere pentru a dezvolta ideea de sine pozitivă și de a crește spiritul de echipă
al clasei.

Managementul conflictului este un termen generic pentru toate acțiunile de gestionare a

conflictului: prevenție, tratarea consecințelor, dar și pentru strategiile de control sau reglare a
conflictelor de lungă durată și refractare la soluții. Soluționarea conflictelor presupune strategii
cum ar fi: strategia orientată spre agresivitate, strategii orientate spre evitare, strategii orientate
spre acomodare, strategii orientate spre compromis, strategii orientate spre colaborare. Aceste
strategii trebuie să fie combinate cu strategii de prevenire a conflictului. Gestionarea conflictelor
presupune anumite procese, precum: negocierea, persuasiunea, cedarea, constrângerea, rezolvarea
problemei, instruirea, arbitrarea, medierea. Activitatea de consiliere și managament al conflictelor
reclamă abordări inovatoare, activități educative, care presupun creativitate. Exemple de astfel de
activități:
 Activitatea 1 – Icebreaker: Sculptura sentimentelor(10 minute)

Descriere: Așezați în cerc, participanții sunt invitați de către moderator să aleagă

un bilet pe care poate fi scrisă litera S(sculptor) sau L(lut). Moderatorul le cere participanților să
formeze perechi: un elev cu biletul S și unul cu biletul L. Deținătorii biletelor cu S au 5 minute la
dispoziție să-i modeleze pe colegii lor cu biletele L, astfel încât să exprime mimico-gestual și static
un sentiment negativ de pe biletul tras la sorți la începutul activității. Statuile vor rămâne în cerc
nemișcate ca într-o expoziție cel puțin 2 minute, timp în care ceilalți sculptori, mai puțin autorul
lucrării respective vor ghici sentimentul exprimat.

Soluționarea conflictelor se face prin adoptarea unor strategii. Modul de acțiune și de soluționare
a unor conflicte este influențat de percepțiile, interesele și nevoile părților.

În concluzie, managementul conflictului presupune abilități și strategii de manamegent

educațional pe care profesorii trebuie să le demonstreze în contactul relațional cu copiii.

BIBLIOGRAFIE

 Bocoş, M., Chiş, V. (2013), Management curricular. Volumul I – repere teoretice

şi aplicative, Editura Paralela 45, Piteşti;
 Bocoş, M., Gavra, R., Marcu, S.-D. (2008), Comunicarea şi managementul
conflictului, Editura Paralela 45, Piteşti;
 Dumitru, I.Al. (2008), Consiliere psihopedagogică, Editura Polirom, Iaşi;
 Gherguţ, A. (2007), Management general şi strategic în educaţie – ghid practic,
Editura Polirom, Iaşi.