Grătare de post ardere

Generalităţi:

O parte din combustibilul solid (cărbunele ) insuflat în camera focarului nu apucă să

ardă în suspensie – timpul de cădere fiind prea scurt – acesta căzând în pâlnia rece a
cazanului şi fiind evacuat în exterior. Aceasta reprezintă pierderi prin nearse mecanice a
combustibilului care la capitolul pierderi şi randamente a cazanului se notează cu q4 şi care
teoretic au o valoare de 0,5-1%, pentru un exces de aer normal în camera focarului de 1,2 .
Valoarea acestor pierderi depinde de mulţi factori iar pentru reducerea lor sunt
recomandate următoarele:
A. Îmbunătăţirea procesului de uscare şi măcinare la morile de cărbune pentru a obţine
particule de combustibil cât mai fine;
B. Ridicarea temperaturii în spaţiul de ardere peste temperatura de ardere a coxului şi a
materiilor volatile – funcţionarea cu instalaţia la peste 80% din sarcina nominală.
C. Separarea xilitei în urma procesului de concasare.

Pentru reducerea pierderilor s-a trecut la montarea unor instalaţii auxiliare sub pâlnia
rece a cazanului numite „grătare de post ardere” cu următorul rol:
- prelungirea duratei de staţionare în focar a particulelor căzute în pâlnia rece a
cazanului şi care conţin încă substanţe combustibile, acestea arzând în
continuare pe grătar.
- arderea unui cărbune măcinat mai grosier şi a xilitei;
- realizarea unui pat de flacără la punctul inferior al cazanului ceea ce duce la o
bună stabilizare a arderii
Tipuri constructive de grătare
După gradul de răscolire a stratului de cărbune căzut se pot întâlni două tipuri de
grătare :
- cu strat liniştit;
- cu strat răscolit.
Din prima categorie fac parte grătarele fixe, fără dispozitiv de mişcare a barelor de
grătar, grătarele rulante, care realizează doar funcţia de transport a cărbunelui şi a zgurii
spre zona de deversare, fără a influenţa mişcarea granulelor în stratul de cărbune, aceasta
fiind realizată de presiunea aerului terţiar.
Categoria grătarelor cu strat răscolit este reprezentată de două tipuri de grătare:
- cu împingere directă – la care mişcarea barelor are acelaşi sens cu sensul de
curgere a cărbunelui pe grătar;
- cu împingere răsturnată – la care mişcarea barelor se realizează în sens
invers sensului de curgere a cărbunelui pe grătar.
Grătare fără răscolirea stratului de cărbune.
Grătarul în trepte este constituit din mai multe traverse aşezate oblic la o distanţă de
aproximativ 500 mm. între ele pe care sunt aşezate plăcile grătarului(fig.1) .

Fig.1. Grătar în trepte

1- traversă; 2-nervură de susţinere; 3- placă grătar; 4- cărbune

Plăcile se găsesc la o distanţă de 20-30 mm pe

verticală una faţă de cealaltă asemenea unor scări. Forma
aceasta s-a ales pentru a combina avantajele unei înaintări

1
bune a cărbunelui de-a lungul grătarului cu posibilitatea aprinderii de jos în sus, prin căldura
furnizată de la cuiburile de jeratec rămase pe trepte. Curgerea pe grătar este continuă, stratul
este dependent de unghiul de taluz natural al stratului de cărbune. Plăcile sunt prevăzute cu
nervuri ce permit pătrunderea aerului terţiar necesar arderii.
Acest tip de grătar se poate utiliza la cazane de debit mic de combustibil întrucât
răscolirea stratului de cărbune este slabă, datorată numai presiunii aerului terţiar, randamentul
de ardere este scăzut, la creşterea stratului arderea fiind incompletă. Prezintă avantajul că nu
se defectează neavând piese în mişcare.
Grătare mecanice (grătarul rulant) se utilizează în instalaţiile de ardere energetice
de debit mare, se caracterizează prin aceea că asigură numai translatarea cărbunelui şi zgurii
spre evacuare, arderea având loc în strat liniştit. Răscolirea stratului de cărbune se face
datorită presiunii aerului terţiar, la debite mari creşte grosimea stratului şi răscolirea scade. La
o nefuncţionare timp de o oră a grătarului, la un procent de nearse de 4,5 % căzut pe grătar,
vom avea o înălţime de strat de aproximativ 0,9 m.
Descrierea grătarului rulant.
În figura 2 este prezentat în secţiune şi vedere, transversal şi longitudinal un grătar
post ardere pentru cazane cu ardere în stare pulverizată a lignitului.

a
Legenda:
a- longitudinal
b- transversal
1- ax antrenare
2- clapete aer
3- ax întoarcere
4 – vizor
5 - uşă vizitare
6- pâlnie colectoare cenuşă
7- grindă susţinere longitudinală
8- grindă susţinere şine de rulare
9-şine de rulare
10-înzidire capete frontale
11-grindă frontală de etanşare
12-pânză de grătar
13-bară de grătar
14-cadre portante
15- placă de etanşare

b
Fig. 2. Grătar rulant

2
Se compune din următoarele părţi principale:
- grătar propriu-zis
- circuit aer terţiar şi aer baraj răcire plăci etanşare;
- sistemul de susţinere;
- sistemul de etanşare;
- circuite apă răcire grinzi şi axe;
- acţionare.
Grătarul propriu-zis se compune din următoarele:
- ax acţionare ;
- ax întindere ;
- lanţuri antrenare şi susţinere suport bare
- suport bare stânga- dreapta;
- bare .
Axul de acţionare (antrenare) (fig. 3) are montat pe el steluţele de antrenare, al căror număr
depinde de numărul lanţurilor de antrenare . Axul de antrenare este găurit tehnologic pentru a
permite răcirea , gaura fiind astupată la capătul de antrenare, pe celălalt capăt având montat
un cap de răcire pentru intrare – evacuare apă răcire. Steluţele de antrenare sunt executate din
fontă pentru a rezista la funcţionarea într-un mediu eroziv.

Fig.3 Ax antrenare pânză grătar

Ax de antrenare – vedere transversală

Axul de antrenare este susţinut de două lagăre de alunecare sprijinite pe grinzile longitudinale
ale grătarului.
Axul de întindere (fig 4) este prevăzut cu inelele de ghidare a lanţurilor, inele ce se strâng pe
ax prin fretare. Axul este găurit tehnologic de la un capăt la altul pentru a permite trecerea
apei de răcire dintr-o parte în alta.

3
Conducta de ieşire este prevăzută cu antisifon pentru a asigura o răcire sigură a axului.

Figura 4 Ax de întindere

Ax întindere – vedere transversală

Axul se sprijină pe două lagăre de alunecare pe care sunt montate dispozitivele de întindere,
găurile de trecere a şuruburilor de prindere prin suportul lagărului fiind ovale pentru a
permite deplasarea lagărului pe suport.
Lanţurile de antrenare (fig.5) sunt formate din eclise legate între ele prin bolţuri lungi
pe care sunt montate elementele de rulare.

Fig. 5.Lanţuri de antrenare

Pe fiecare lanţ sunt montate elemente suport bare, prevăzute cu găuri în care se montează
barele de grătar.
Rularea grătarului prin intermediul rolelor se face la partea superioară pe şinele
montate pe cadrele portante ale grătarului(figura 6). Rolele sunt montate, între lanţurile de
antrenare, pe ţevi distanţier ce permit rotirea acestora şi nu permit înclinarea lanţului decât la

4
uzuri foarte mari . În partea inferioară sprijinirea pânzei de grătar se face pe şinele inferioare
de susţinere prin intermediul barelor.

Legenda:
1- suport port bară
2- piuliţă bară distanţier
3- bară distanţier
4- ţeavă distanţier
5- rolă
6- bară
7- şină portantă

Fig.6 Rulare superioară grătar.

Şinele inferioare nu sunt continui, iar datorită întreruperii acestora barele de grătar se
destind atârnând liber şi permiţând curăţirea cenuşii pătrunsă între pânza de grătar.
Întreruperea şinelor de susţinere este asigurată în zona pâlniilor colectoare ce asigură totodată
şi etanşarea hidraulică a grătarului faţă de transportorul de zgură.
Gresarea lagărelor se face cu vaselină Li3, pentru gresare fiecare lagăr este prevăzut
cu un dispozitiv de gresare de tip ştauffer. Cantitatea de vaselină necesară ungerii fiecărui
lagăr fiind de aproximativ 0,2 kg., cu o periodicitate de ungere de 200 ore.

Circuitul aer terţiar şi aer baraj răcire etanşare

Aerul necesar pentru arderea combustibilului căzut pe grătar , este luat prin două
canale din aerul de ardere ce merge la arzătorii praf cărbune. Cele două canale alimentează o
buclă dispusă în jurul grătarului din care prin mai multe canale aerul este introdus între pânza
de grătar. Canalele dispuse pe buclă sunt prevăzute cu clapete de reglare manuală, pentru a
regla presiunea aerului şi răscolirea stratului, dar chiar dacă presiunea aerului de ardere nu
este echilibrată stânga dreapta, datorită buclei presiunea aerului între pânza de grătar stânga şi
dreapta este sensibil egală. Pe canalele de alimentare a buclei sunt prevăzute clapete de
izolare cu acţionare electrică şi compensatoare de dilatare, bucla de aer fiind fixată pe grinzile
de susţinere a grătarului.
Din canalele de aer terţiar, în faţa clapetelor de izolare, se ia aerul necesar pentru a
asigura îndepărtarea particulelor de cărbune căzute pe marginea grătarului şi a limita
infiltraţiile de aer din exterior (aer de baraj), răcind totodată plăcile de etanşare.
Susţinerea grătarului.
Grătarul este susţinut de două grinzi longitudinale montate în lungul grătarului şi
susţinute pe fundaţie. Între cele două grinzi longitudinale sunt montate grinzile transversale
ce susţin calea de rulare a grătarului. Grinzile longitudinale sunt protejate împotriva încălzirii
(pentru a evita deformările) prin răcire cu apă din circuitul de apă de spălare, apă ce este

5
evacuată în cuva transportorului de zgură şi asigură apa de adaos. Grinzile transversale cele
mai expuse la temperatură sunt cele din zona de deversare a grătarului şi sunt răcite cu apă
decarbonatată care se recuperează la pâlnii în vederea recirculării. Restul grinzilor
transversale şi a şinele de rulare sunt răcite cu aerul terţiar a cărui temperatură este de maxim
260 oC.
Sistemul de etanşare,
Etanşarea cazanului în zona grătarului de post ardere cuprinde două aspecte:
a- etanşarea faţă de pâlnia rece ,
b- etanşarea faţă de cuva transportorului de zgură.
Etanşarea faţă de pâlnia rece a cazanului se face pe pereţii laterali cu ajutorul
etanşărilor hidraulice, iar pe părţile frontale cu ajutorul unor construcţii de închidere frontale.
Etanşarea hidraulică se compune din plăci se sicromal prinse de ţevile de intrare în
vaporizator, plăci ce se deplasează odată cu dilatarea cazanului pe lângă elementele de
închidere de colţ ce sunt prinse elastic pe grinzile de susţinere longitudinale. Plăcile de
etanşare se cufundă la dilatare în apa din zăvorul hidraulic al grătarului, apă ce asigură
totodată şi o răcire a elementelor de etanşare.
Între plăcuţele de etanşare se insuflă aer de baraj , pentru a limita debitul de aer fals şi a
înlătura particulele de cărbune căzute lângă perete cu posibilitatea trecerii în zăvorul
hidraulic.
Construcţia de închidere frontală are rolul de a închide grătarul faţă de pâlnia rece a
cazanului stânga-dreapta în zona axelor de întoarcere a grătarului.
Cutia de închidere este executată din tablă căptuşită la interior cu material refractar. Cutia se
sprijină pe grinzile de susţinere iar plăcuţele de etanşare se deplasează pe lângă ea, în zona
grinzii frontale de etanşare (poziţia 11 din desenul general al grătarului) existând o rolă liberă,
dispusă pe toată lăţimea grătarului, ce preia diferenţele de dilatare. Protejarea grinzii la
temperatură se face prin răcire cu apă decarbonatată, intrarea apei fiind pe la partea inferioară
şi evacuarea pe la partea superioară pentru a evita fenomenul de sifonare.
Etanşarea faţă de cuva transportorului de zgură are rolul de a împiedica ieşirea aerului
terţiar spre exterior în zona pânzei de grătar şi pătrunderea aerului fals în zona dintre grătare.
Etanşarea cuprinde mai multe pâlnii sudate la partea superioară de grinzile longitudinale şi
între ele, iar partea inferioară cufundată în apa din cuva transportorului de zgură. Datorită
temperaturii mari cuva dintre grătare (zona de deversare) este placată cu material refractar.
Pentru limitarea eroziunilor este recomandată şi placarea celorlalte cuve cu material refractar
uşor.
Circuitele de răcire a grătarului.
Datorită temperaturilor mari create prin arderea cărbunelui căzut pe grătar (până la
o
1400 C) există pericolul ca suprafeţele supuse acestor temperaturi să se deformeze. De aceea
aceste suprafeţe fie se execută din materiale rezistente la temperaturi, fie se plachează cu
material refractar sau se răcesc cu apă.
Apa se foloseşte la răcirea grinzilor longitudinale, grinzilor transversale din zona de
deversare , axelor de acţionare şi întindere şi a grinzilor frontale de etanşare. Pentru răcirea
grinzilor longitudinale se foloseşte apă de spălare iar pentru celelalte zone se foloseşte apă
decarbonatată.
Deformarea grinzilor longitudinale atrage după sine schimbarea poziţiei axelor de
acţionare şi întoarcere cu influenţe asupra funcţionării pânzei de grătar.
Lipsa răciri axelor influenţează temperatura lagărelor, stabilitatea unguentului în lagăr.
Deformarea grinzilor de etanşare frontală duce la pătrunderea de aer fals în camera
focară.
Acţionarea grătarului rulant.

6
 Având în vedere viteza mică de deplasare a grătarului (12 – 24 m/h) antrenarea
grătarului se face cu ajutorul unui grup de antrenare prevăzut cu un reductor cu mai multe
trepte de reducere.
Pentru a permite un reglaj de viteză funcţie de cantitatea de cărbune căzută pe grătar
grupul de acţionare (figura 7 ) este echipat cu motor cu două trepte de viteză sau variator de
turaţie cu lanţ.

Fig.7 Grup acţionare grătar post ardere cu motor cu două trepte de viteză
1- ax acţionare grătar; 2-electromotor; 3-cuplaj de siguranţă; 4- vizor nivel ulei.
Cuplajul de siguranţă (figura 8) are rolul de a proteja grătarul la suprasolicitări mecanice
cauzate de eventualele blocări ale pânzei de grătar.

Fig.8. Cuplaj de siguranţă

1-ax antrenare; 2-ax antrenat; 3-semicuplă ax antrenare; 4-semicuplă mobila axial;5-bile; 6-resort; 7-piuliţă
reglare moment; 8-inel reţinere bile.
În situaţii de blocare a pânzei de grătar, cuplul rezistent depăşeşte valoarea cuplului ce
poate fi transmis de cuplajul de siguranţă, cuplu dat de tensionarea resortului 6, bilele 5
ies din locaş prin deplasarea axială a semicuplei 4 şi ajung pe o suprafaţă plană a
semicuplelor 3 şi 4 întrerupând transmisia de la reductorul treapta I spre reductorul
treapta II, fiind menţinute să nu cadă în găurile ovalizate ale inelului 8.
Rearmarea cuplajului se face prin reintroducerea bilelor în locaş, rotind inelul 8 în
sens invers celui de funcţionare.
În carcasa cuplajului este prevăzut un limitator ce semnalizează în CCT decuplarea
cuplajului de siguranţă.

7
 La acţionările prevăzute cu variator de turaţie, pe cuplajul de siguranţă este montat un
disc cu 15 dinţi pe care un traductor citeşte şi transmite în CCT viteza de deplasare a
grătarului.
Pentru ungerea reductoarelor este recomandat uleiul de transmisie TIN 125 E.P.,
fiecare reductor fiind prevăzut cu vizor pentru controlul nivelului de ulei.
Exploatarea grătarului rulant.
La exploatarea grătarului rulant concură şeful de tură, operatorul cazane din camera
de comandă şi operatorul de deservire.
Grătarul rulant este prevăzut cu următoarele :
a) Comenzi
- comandă pornire grup antrenare (local şi din CCT);
- buton avarie (local),
- reglaj turaţie variator (local şi din CCT)
b) Măsură (cu indicare în CCT)
- presiune aer terţiar
- debit aer terţiar
c) Semnalizări
- oprire grătar,
- efort maxim depăşit (cuplaj de siguranţă acţionat),
- presiune apă răcire axe.
Instrucţiuni de punere în funcţiune:
Înainte de punerea în funcţiune sau după o oprire mai îndelungată se vor face
următoarele controale şi verificări:
- strângerea şuruburilor de fixare la lagăre, cadru portant de mijloc şi grup de
antrenare;
- jocul la şuruburile de ghidare de la talpa cadrelor portante;
- nivelul de ulei în reductorul de antrenare;
- ungerea lagărelor;
- starea de funcţionare a aerisirilor de la reductoare;
- funcţionarea instalaţie de apă de răcire;
- funcţionarea supraveghetorului de turaţie;
- punerea la pământ a electromotoarelor grupului de antrenare.
După controlul instalaţiei se face proba de funcţionare la rece, ce se face pe turaţie minimă
timp de 4 h, perioadă în care se vor urmării următoarele:
- funcţionarea silenţioasă, fără smucituri şi agăţări,
- lipsa încălzirilor locale în zona lagărelor sau a acţionării.
În timpul probei se creşte treptat viteza urmărindu-se comportarea la viteză maximă .
La pornirea cazanului grătarele trebuie să fie în funcţiune pe viteză minimă cu clapele
de aer în poziţia „închis”- în această poziţie se asigură debitul de aer necesar răcirii grătarului.
Deschiderea clapelor se face treptat, funcţie de necesităţi, după începerea căderii
cărbunelui pe grătar.
Instrucţiuni de exploatare curentă
Reglajul vitezei grătarului se va face funcţie de cantitatea de cărbune căzută pe grătar.
La o oprire accidentală a grătarului cazanul va putea fi menţinut în funcţiune un timp ce
depinde de acumulările pe grătar, acumulări ce depind de unghiul de taluz a nearselor căzute.
La funcţionarea cazanului pe păcură, grătarul va fi menţinut în funcţiune pe viteză mică
pentru echilibrarea deformaţiilor, clapele de aer fiind în poziţia închis. Reglajul arderii pe
grătar se va face funcţie de cantitatea de cărbune căzută, acţionând asupra vitezei de
deplasare şi asupra clapelor de aer.

8
 Se va urmări evitarea aglomerărilor de cărbune în zona etanşărilor prin suflarea cu aer
prin duzele dispuse în lungul grătarului.
Se vor controla temperatura reductoarelor şi a lagărelor.
Se va urmării cu regularitate, odată pe schimb, dacă apa circulă corect pe traseele de
răcire. Se va regla debitul în aşa fel încât să nu debordeze peste pâlniile colectoare pentru a
evita distrugerea izolaţiei pe canalul de aer terţiar.
Se va urmării menţinerea nivelului de apă în etanşarea hidraulică
Se va urmării cel puţin odată la 24 h rularea completă a grătarului, urmărind dacă nu
s-au desprins bare.
La oprirea cazanului grătarul va rămâne în funcţie până la eliminarea întregii cantităţi
căzute pe grătar după care se va opri şi se vor închide clapele de aer.
Ungerea
Pentru o ungere corectă a lagărelor se fac următoarele recomandări:
- ungerea să se facă în perfecte condiţii de curăţenie;
- să se utilizeze numai unsoarea prescrisă;
- alimentarea cu unsoare să se facă până la apariţia unsorii proaspete în exterior
Pentru lagăre se recomandă unsoare de litiu – tip 3UM 185 Li3 sau o altă unsoare cu
următoarele caracteristici:
- punct de picurare 185 oC;
- penetraţie – 215-255 oC;
- stabilitatea la rulare 15%.
Pentru ungerea reductoarelor se foloseşte ulei de transmisie T 90 sau TIN.
Deranjamente posibile la grătarul rulant.
1. Zgomote anormale în grupul de antrenare.
Aceste zgomote pot fi provocate de cauze multiple ca: uzuri sau deteriorări de
rulmenţi, ruperi de dinţi etc. Aceste fenomene apar frecvent la reductorul treapta I din
următoarele cauze:
- centraj necorespunzător al motorului de antrenare cu reductorul,
- lipsă ulei în baia reductorului,
- turaţie mult mai ridicată decât în restul acţionării.
NOTĂ. Se recomandă ca cel puţin odată la 24 h să se introducă 200-300 g ulei la reductorul
treapta I .
În situaţia apariţiei unui zgomot este indicat ca grătarul să se oprească.
2. Încălziri locale în lagăre.
Pot fi cauzate fie de o răcire insuficientă fie de o gripare.
Se va controla în primul rând dacă circulă apa de răcire şi se va compara temperatura apei la
axul încălzit cu temperatura apei de intrare. Dacă temperatura apei la ieşire este egală cu
temperatura apei la intrare înseamnă că apa nu circulă prin interiorul axului, ţeava de răcire
fiind întreruptă.
3. Zgomote suspecte în porţiunile de rulare.
Pot fi cauzate de desprinderea unor elemente din pânza de grătar sau de frecări între
pânza de grătar şi partea de etanşare laterală a grătarului. În această situaţie se recomandă
funcţionarea grătarului la viteză mică. Pericolul cel mai mare apare la desprinderea barelor de
grătar şi căderea lor în interiorul pânzei, ceea ce duce la blocarea grătarului prin prinderea
barei între pânză şi axul de întoarcere.
4. Semnalizare grătar oprit.
Semnalizarea este dată de dispozitivul de supraveghere a turaţiei. În această situaţie se
vor verifica următoarele:

9
 - funcţionarea motorului de antrenare – dacă acesta nu funcţionează se va
solicita prin şeful de tură verificarea părţii electrice ; motor, circuit de
alimentare şi comandă, sertar de alimentare.
- Dacă motorul funcţionează se va verifica starea cuplajului de siguranţă –
decuplarea se poate datora unor eventuale sarcini mai mari decât sarcina
reglată.
- Dacă grătarul se roteşte se va verifica partea de semnalizare şi supraveghere a
turaţiei.
5. Deteriorarea etanşărilor grătarului. Se poate manifesta prin căderea
etanşărilor de colţ, arderea pâlniilor de evacuare de sub grătar şi are ca
rezultat o ardere necorespunzătoare a grătarului şi scăderea randamentului
cazanului.
6. Deteriorarea grinzilor de susţinere. Se poate datora lipsei apei de răcire şi
duce la deformarea construcţiei de susţinere cu creşterea frecărilor între
pânza de grătar şi calea de rulare cu solicitarea totodată a acţionări.

Grătarele cu împingere.
Se construiesc în mai multe variante ce se deosebesc prin sistemul de împingere,
realizat prin deplasarea barelor de grătar.
După modul de împingere a cărbunelui căzut se pot deosebi:
- cu împingere directă;
- cu împingere în cascadă;
- grătarul oscilant;
- cu împingere răsturnată.
Prin mişcarea barelor de grătar se obţine o scormonire mai bună a stratului şi
deplasarea spre evacuare a zgurii rezultate.
Grătarul cu împingere directă, prezentat în figura 9 se compune dintr-un cadru fix pe
care se mişcă o sanie sprijinită pe role. Atât cadrul cât şi sania au fixate alternativ tije
transversale pe care sunt montate barele de grătar. Astfel se formează rânduri de bare
fixe ce alternează cu rânduri de bare mobile, acestea asigurând deplasarea şi
scormonirea stratului de cărbune.

Fig.9. Schema de principiu a grătarului cu

împingere directă
1- cadru fix, 2-cadru mobil, 3-role, 4-tije transversale,
5-bare mobile, 6- bare fixe.

Grătarul cu împingere în cascadă, prezentat în figura 10, este constituit din rânduri
alternative de bare fixe şi mobile; două rânduri de bare mobile consecutive se mişcă în
sensuri contrare, Grătarul este orizontal sau uşor înclinat spre spate unde se găseşte
stăvilarul pentru reglarea înălţimii stratului. Mişcarea barelor determină ca particulele
de cărbune să aibă o traiectorie asemănătoare cu cea prezentată în schemă.

10
 Fig.10. Schema unui grătar
cu împingere în cascadă
1-bară mobilă, 2-bară fixă, 3-
stăvilar, 4-strat cărbune.

Grătarul oscilant (fig.11) are toate barele mobile, dar fiecare al doilea rând de bare
execută o mişcare relativă faţă de celelalte rânduri. Pentru realizarea acestei mişcări fiecare al
doilea rând de bare se sprijină direct pe un cadru mobil, iar rândurile intermediare se sprijină
pe pârghii oscilante acţionate de acelaşi cadru mobil. Lungimea braţelor pârghiilor oscilante
scade treptat şi astfel scade şi cursa relativă a treptelor de grătar.

Fig.11. Schema unui grătar oscilant

1-cadru fix, 2-cadru mobil, 3-bare,
4-pârghii oscilante

Grătarul cu împingere răsturnată ( fig 12) realizează o independenţă totală a efectului de

scormonire a startului faţă de debitul de cărbune transportat.

Fig.12. Schema grătarului cu împingere răsturnată.

Grătarul este înclinat faţă de orizontală cu circa 24 o, barele executând mişcări oscilante una faţă de
alta.
Grosimea stratului de cărbune pe grătar poate atinge 150-400 mm.

11