Sunteți pe pagina 1din 4

In costul de productie reflectat in contabilitate, o societate are consumurile directe de

materii prime si materiale pe care care le-a utilizat pentru obtinerea produsului finit.
Insa conform pct. 79 OMFP 1802/2014 si mai ales OUG 99/2000, art.17, costul efectiv
de productie trebuie sa contina atat cheltuielile directe, cat si indirecte.
Vom oferi astfel raspuns, tinand cont de contextul amintit, urmatoarelor intrebari:
Cum se pot aloca respectivele cheltuieli indirecte in costul de productie si care ar fi
algoritmul de calcul pentru o societate care are productie cu ciclu lung de fabricatie, cu
sectii diferite si categorii de produse diferite (destul de variate)?
De la ce punct se porneste in calculul costurilor produselor si alocarea corecta a
cheltuielilor indirecte si de regie astfel incat firma sa nu obtina un cost de productie mai
mare decat pretul de vanzare ?

La pct.7 din Reglementarile contabile aprobate prin OMFP 1802/2014, se regasesc


informatii cu privire la costul de productie. Deasemenea, instructiuni privind calculatia
efectiva a costurilor, repartizarea cheltuielilor pe sectii de productie si auxiliare,
impartirea costurilor in directe si indirecte, precum si in costuri fixe si variabile, se
ragasesc in Ordinul 1826/2003 privind aprobarea Precizarilor privind unele masuri
referitoare la organizarea si conducerea contabilitatii de gestiune.
In costul de productie al bunului se include o proportie rezonabila din cheltuielile de
regie fixe sau variabile atribuibile indirect bunului in cauza, in masura in care acestea se
refera la perioada de productie. Includerea in costul stocurilor a regiilor generale poate fi
adecvata in masura in care reprezinta costuri suportate pentru a aduce stocurile in locul
si forma dorita.
In costul de productie nu se includ costurile de distributie;
Cheltuielile indirecte cuprind:
- regia fixa de productie, formata din cheltuielile indirecte de productie care raman
relativ constante indiferent de volumul productiei, cum ar fi: amortizarea utilajelor si
echipamentelor, intretinerea sectiilor si utilajelor, precum si cheltuielile cu conducerea si
administrarea sectiilor;
- regia variabila de productie, care consta in cheltuielile indirecte de productie, care
variaza in raport cu volumul productiei, cum ar fi: cheltuielile indirecte cu consumul de
materiale si forta de munca.

Alocarea regiei fixe asupra costurilor se face pe baza capacitatii normale de productie.

Capacitatea normala de productie reprezinta productia estimata a fi obtinuta, in medie,


de-a lungul unui anumit numar de perioade, in conditii normale, avand in vedere si
pierderea de capacitate rezultata din intretinerea planificata a echipamentului.
Regia fixa care se recunoaste ca o cheltuiala a perioadei = regia fixa x (1 - nivelul
real al activitatii/nivelul normal al activitatii).
Nivelul real al activitatii este reprezentat de productia obtinuta, iar nivelul normal al
activitatii este reprezentat de capacitatea normala de productie.
Regia fixa nealocata costului se recunoaste drept cheltuiala in perioada in care a
aparut.
Atunci cand costurile de productie sau de prelucrare nu se pot identifica distinct pentru
fiecare produs in parte, acestea se aloca pe baza unor procedee rationale aplicate
consecvent, din care:
-procedeul diviziunii simple;
-procedeul cantitativ;
-procedeul indicilor de echivalenta;
-procedeul echivalarii cantitative a produsului secundar cu produsul principal;
- procedeul deducerii valorii produselor secundare.
Calculatia costurilor poate fi efectuata dupa una dintre metodele prevazute in aceste
instructiuni respectiv:
- metoda costului standard;
-metoda pe comenzi;
-metoda pe faze;
- metoda globala;
-metoda direct costing sau alte metode adoptate de persoana juridica in functie de
modul de organizare a productiei, specificul activitatii, particularitatile procesului
tehnologic si de necesitatile proprii.
Ar trebui sa aveti o calculatie( reteta) pe unitate de produs , pentru fiecare sectie in
parte, in care sa existe toate materiile prime si materialele necesare fabricarii
produselor respective, manopera directa, consumul direct de utilitati (energie electrica,
apa, gaze etc), consumul de scule, daca este cazul, amortizarea mijloacelor fixe direct
atribuite productiei, precum si o cota rezonabila de cheltuieli indirecte repartizate asupra
produsului.
La finele ciclului de productie in baza acestei retete , veti putea determina costul total de
productie pentru fiecare produs in parte. Calculatia costurilor, din punct de vedere
contabil, se realizeaza cu ajutorul contabilitatii de gestiune (conturi din clasa 9) sau prin
dezvoltare de analitice (pe gestiuni, centre de costuri, centre de gestiune) la conturile de
cheltuieli.
Asadar ar trebui sa va stabiliti o metoda pentru determinarea costului de
productie. Potrivit prevederilor pct.286 din OMFP 1802/2014, in functie de specificul
activitatii, pentru determinarea costului pot fi folosite, de asemenea, metoda costului
standard, in activitatea de productie sau metoda pretului cu amanuntul, in comertul cu
amanuntul.
Costul standard ia in considerare nivelurile normale ale consumurilor de materiale si
consumabile, manoperei, eficientei si capacitatii de productie. Aceste niveluri trebuie
revizuite periodic si ajustate, daca este necesar, in functie de conditiile existente la un
moment dat. Diferentele de pret fata de costul de achizitie sau de productie trebuie
evidentiate distinct in contabilitate, fiind recunoscute in costul activului.
Repartizarea diferentelor de pret asupra valorii bunurilor iesite si asupra stocurilor se
efectueaza cu ajutorul unui coeficient.
Asadar, metoda costurilor standard sau normate consta in determinarea cu
anticipatie fata de punerea in fabricatie a produselor atat a cheltuielilor directe, cat si a
celor indirecte (grupate in cheltuieli fixe si variabile), cuprinse in costul de productie sub
forma unor antecalculatii. Abaterile de la costurile standard se inregistreaza in
contabilitate in conturi distincte. Prin adaugarea sau scaderea lor, dupa caz,
la costurile standard, se determina costurile efective ale productiei obtinute.

Pentru determinarea costurilor produselor realizate se porneste, de la reteta de


fabricatie realizata per unitatea de produs. In urma postcalculului se ajunge la
determinarea costului efectiv al produselor.
Asadar, costul de productie efectiv al produselor finite trebuie sa cuprinda acele
cheltuieli, fixe sau variabile sau directe si indirecte, care sint legate de procesul de
productie si de aducerea stocurilor in forma si in locul in care se gasesc in prezent.
In contabilitate, odata cu obtinerea produselor finite, prin articolul contabil 345 = 711,
se inregistreaza deja o parte din cheltuieli in costul bunurilor, acestea generind asa
numitul cost standard (sau prestabilit).
Utilizarea acestui cost standard este utila, deoarece in cursul lunii nu se cunosc toate
cheltuielile care concura la obtinerea produsului si, deci, nu putem avea un cost
definitiv. Costul definitiv (efectiv) de productie se determina, prin postcalcul, doar la
finalul lunii, dupa inregistrarea tuturor cheltuielilor.
La finalul lunii, dupa inregistrarea tuturor cheltuielilor, se stabilesc diferentele de cost
intre cheltuielile inregistrate si costul standard.
In privinta cheltuielilor indirecte, nici unul din actele normative mentionate anterior nu
stabileste baza la care se vor repartiza cheltuielile indirecte de productie, astfel lasand
profesionistului contabil adoptarea unei solutii ce poate fi instituita in unitatea
respectiva, in functie de specificul activitatii desfasurate.
- cheltuieli indirecte sunt acelea care privesc fie fabricarea mai multor produse
,executarea mai multor lucrari, servicii sau comenzi in cadrul unui atelier, fie chiar
intreprinderea in ansamblul ei. Astfel de cheltuieli nu pot fi identificate pe un anumit
obiect de calculatie (produs, lucrare) in momentul efectuarii lor si ca atare nu se pot
include direct in costul acestora ci indirect pe baza unor criterii conventionale dupa ce
au fost colectate pe centrele de cheltuieli care le-au ocazionat .Din aceasta categorie
fac parte cheltuielile indirecte de productie, de administratie.
In functie de particularitatile tehnologiei si organizarii productiei drept criterii sau baze
de repartizare pot fi:
-Cheltuieli cu materii prime si materiale directe.
-Cheltuielile cu salariile directe
-Totalul cheltuielilor de prelucrare
-Numarul orelor de functionare a utilajelor
Baza de repartizare trebuie sa fie aceeasi ca natura pentru toate produsele asupra
carora se repartizeaza o anumita categorie de cheltuieli indirecte dintr-o perioada de
gestiune.
Se calculeaza mai intai pentru fiecare sectie in parte un coeficient de repartizare K, care
va fie egal cu total cheltuieli indirect impartit la baza de repartizare aleasa.
Se inmulteste apoi coeficientul astfel calculat cu baza de repartizare a fiecarui obiect de
calculatie ( produs, lucrare, comanda) in parte si se obtine cota de cheltuieli indirecte de
productie de repartizat .
Cota de cheltuieli indirecte de productie astfel determinata se adauga la cheltuielile
directe ale produsului respectiv ce se gasesc deja inregistrate in debitul contului 921
"Cheltuielile activitatii de baza" si se obtine costul de productie al acesteia.
Raspuns oferit pentru www.portalcontabilitate.ro de Elena Garofil, consultant
fiscal