Sunteți pe pagina 1din 9

TULBURARI DE ALIMENTATIE

Atunci cand atitudinea si comportamentul normal in raport cu alimentele,


greutatea si imaginea corporala se altereaza, se pot dezvolta si instala tulburarile de
alimentatie. Aceste anomalii pot afecta persoane de orice rasa, sex, nivel socio-economic
sau de inteligenta. Statistic, tulburarile de alimentatie sunt mai raspandite la populatia
alba, in special fiind afectate femeile din clasele de mijloc si superioara, cu varste intre 13
si 30 de ani. Debutul apare de obicei in timpul liceului si afecteaza 5-10% dintre eleve.
Aceste dereglari se manifesta printr-o tulburare de comportament si printr-o
imagine tulburata despre propria persoana. Sunt diferite forme de dereglare a
comportamentului alimentar, cele mai des intalnite fiind intercalate intre ele. In
majoritatea cazurilor, tulburariile sunt cauzate de o trauma. Ele sunt privite de psihologi
drept forme de compensare a unor deficiente psiho-afective si emotionale.
Exista o serie de factori care influenteaza dezvoltarea tulburarilor de alimentatie.
Perceptia corpului ideal feminin cat mai suplu, iar a idealului masculin cat mai conturat
muscular, determina anumite persoane sa-si stabileasca teluri nerealiste si sa faca eforturi
anormale pentru a-si schimba structura corporala. De fapt aceste persoane se identifica cu
forma corpului lor si dau atentie deosebit de mare dietelor drastice, cantaritului de mai
multe ori pe zi si informatiilor de orice natura care privesc scaderea in greutate. Cu toate
ca nu poate fi identificat un singur factor care sa constituie cauza tulburarilor de
alimentatie, specialistii sunt de acord ca de cele mai multe ori aceste afectiuni se
instaleaza dupa urmarea unor diete foarte restrictive in mod repetat.
Comportamentele alimentare anormale sunt cauzate de obicei de o combinatie de
factori, care includ:
~ norme sociale care favorizeaza caractere delicate;
~ personalitatea vulnerabila;
~ distorisiuni ale perceptiei;
~ supraevaluarea beneficiilor cresterii sau scaderii in greutate sau modificarii formei;

1
~ regim alimentar, in special la varste critice.
Acesti factori laolalta pot duce la tulburari de dezvoltare semnificative si la
tulburari de alimentatie sustinute de insusi bolnavul, in principal anorexia nervoasa si
bulimia nervoasa.
Tulburarile de alimentatie, care incep ca un raspuns la restrictia calorica stricta, se
transforma treptat in probleme de autoapreciere, in relatiile interpersonale si de
dispozitie. Aceste comportamente alimentare sunt sustinute de preocuparile bolnavului in
legatura cu greutatea si de o teama irationala de a deveni supraponderal, precum si de
distorsionarea imaginii propriului organism.

Anorexia nervoasa
O tulburare caracterizata prin pierderea deliberata a greutatii, indusa si sustinuta
de pacient. Se produce de cele mai multe ori la fetele adolescente si femeile tinere, dar
baietii adolescenti si tinerii barbati pot fi de asemenea afectati, asa cum pot si copiii care
se apropie de pubertate si femeile mai in varsta pana la menopauza. Tulburarea este
asociata cu o psihopatologie specifica in care frica de a se ingrasa si de a avea uncorp
gras persista ca o idee sacaitoare si supraevaluata, iar pacientii isi impun ei insisi o limita
de greutate scazuta. Exista deobicei o subnutritie de severitate variabila cu schimbari
secundare endocrine si metabolice si perturbari ale functiilor corpului Viata acestor
persoane este condusa practic de calorii, grame de grasime sau controlul permanent al
greutatii, iar incercarea celorlalti de a le ajuta este ignorata, refuzata sau privita cu repros.

Simptomele includ alegerea restrictiva a regimului, exercitii excesive, voma si purgatie


induse si folosirea de substante contra apetitului si diuretice.
Anorexie nervoasa atipica
Tulburari care au unele dintre trasaturile anorexiei nervoase, dar in care tabloul
clinic complet nu justifica acest diagnostic. De exemplu, unul din simptomele cheie, cum
ar fi amenoreea sau frica deosebita de ingrasare, poate sa lipseasca in prezenta unei
pierderi de greutate marcate si a unui comportament de reducere a greutatii.
Exista doua clase majore de pacienti cu anorexie nervoasa:
~ cei care isi restrictioneaza drastic aportul alimentar – tipul restrictiv;

2
~ cei care abuzeaza de alimente pentru o perioada de timp dupa care isi provoaca
varsaturile sau abuzeaza le de laxative sau diuretice – tipul bulimic.
Criteriile de diagnostic ale anorexiei nervoase tipul restrictiv sunt:
~ infometarea pana la scaderea greutatii cu cel putin 15% fata de normal;
~ teama excesiva si irationala de a deveni supraponderal;
~ hipogonadismul, manifestat la femei prin lipsa a 3 menstruatii succesive, iar la barbati
prin scaderea apetitului sexual si tulburari ale functiei organelor sexuale;
Criteriile de diagnostic ale anorexiei nervoase, tipul bulimic sunt:
~ toate criteriile pentru tipul restrictiv;
~ exces alimentar timp de 3 luni in medie;
~ exces de laxative sau diuretice sau varsaturi repetate sau exercitii fizice excesive pentru
a evita cresterea in greutate.
Desi aceasta afectiune este denumita anorexie, bolnavii isi pierd apetitul alimentar
doar dupa scaderea considerabila in greutate. O alta caracteristica observata la multi
bolnavi de anorexie nervoasa este perceptia distorsionata a aspectului exterior, bolnavii
crezand ca sunt mult mai grasi decat sunt in realitate.
In mai mult de 95% din cazuri, anorexia nervoasa incepe printr-o dorinta
constienta de a scadea in greutate prin dieta, adesea combinata cu exercitii fizice, si
ocazional varsaturi autoprovocate si abuz de laxative sau diuretice sau medicamente
pentru scaderea in greutate. Tulburarea se instaleaza definitiv in general dupa luni sau ani
de cercetare atenta a marimi si formei corpului. Foamea poate determina tulburari
psihiatrice coexistente, in special tulburari de dispozitie, depresie, tulburari de
personalitate, tulburari de somn, iritabilitate, abuz de substante.
Unii bolnavi incep dietele stricte datorita prietenilor sau rudelor care tin o dieta
sau care fac comentarii in legatura cu imaginea lor. Varful incidentei debutului anorexiei
nervoase este intre 14 si 18 ani. Dar este posibil si debutul la varste de 7 sau de 70 de ani.
Persoanele predispuse sunt femeile tinere sensibile, autocritice sau cu aspecte compulsive
ale personalitatii, care provin din familii cu istorie de tulburari depresive sau din familii
cu un stil de viata "ingradit" de parinti (copii lipsiti de libertate). Practicarea sportului,
baletului, modelingului, luptelor sau altor asemenea activitati care promoveaza aspectul
slab al omului, poate duce de asemenea la dorinta de scadere excesiva in greutate.

3
Dorinta de scaderea in greutate pornita din teama excesiva si neintemeiata de a fi
supraponderal este un simptom care diferentiaza cert anorexia nervoasa de alte tulburari
psihiatrice sau medicale care pot duce la scaderea in greutate. Bolnavii cu oricare dintre
cele doua tipuri de anorexie nervoasa isi organizeaza viata sociala, comportamentul si in
ultima faza identitatea in jurul dorintei de a slabi in continuare si de a nu creste in
greutate. Familiile sufera din cauza comportamentului anorexic al bolnavilor, care nu trec
peste rugamintile si amenintarile rudelor. Acest fapt determina familiile sa se simta
incapabile, furioase sau invinse, si ocazional le poate determina sa abuzeze de proprii
membrii de familie.
Stadiul final al acestei boli are doua caracteristici. Boala devine autonoma cu
modificari definitive, iar pacientul isi dezvolta o identitate bazata pe anorexia nervoasa,
un "rol de bolnav" care altereaza dezvoltarea sociala si psihologica normala. Scaderea
cronica in greutate poate fi sustinuta de asemenea de efectele patofiziologice ale
malnutritiei, cum ar fi golirea intarziata a stomacului dupa aportul alimentar si durerile
abdominale severe.
Tratamentul Anorexiei nervoase
Cei mai multi dintre pacientii care intrunesc toate criteriile pentru anorexia
nervoasa trebuie tratati intraspitalicesc pentru mai multe saptamani sau luni. Initial, sunt
stabilizati din punct de vedere medical, dupa care este inceputa reabilitarea nutritionala.
Cea mai buna metoda de a-i hrani este de a-i convinge sa accepte anumite alimente
sanatoase, recomandate de medicul specialist, cu promisiunea ca nu li se va permite sa
creasca in greutate. Educatia si sustinerea din partea familiei si medicului, face pacientii
sa isi inteleaga boala si necesitatea de tratament. Modificarile de la nivelul sistemul
nervos central ii determina pe pacienti sa vada diferit aspectul exterior al organismlui si
necesitatile nutritionale si sa inteleaga ca boala a preluat controlul asupra vietii lor.
Tratamentul este indreptat, de asemenea, spre identificarea si tratarea tulburarilor
coexistente, care includ tulburarile de dispozitie, anxietatea, tulburarile de personalitate si
abuzul de alcool sau alte substante. Tratamentul pacientilor cu varsta sub 18 ani are
succes doar daca este inclusa intreaga familie. Perioada de convalescenta (perioada de
recuperare completa) dureaza de obicei 2-3 ani si include tratamentul individual, al
grupului sau al familiei. Rata de mortalitate a anorexiei nervoase este de aproximativ

4
18% in primul rand datorita complicatiilor medicale si suicidului. Cei mai multi pacienti
care supravietuiesc, fac progrese de obicei, dar acestea apar dupa o perioada lunga de
timp de la ani pana la decade. Tulburarile psihiatrice coexistente, in special tulburarile de
dispozitie, de personalitate si abuzul de substante, necesita cel mai mult timp si sunt cele
mai dificil de tratat. Mortalitatea poate fi redusa prin stabilizarea medicala prompta a
scaderii in greutate si a hipokaliemiei (hipopotasemiei) si prin recunoasterea si
tratamentul tulburarilor depresive aparute concomitent (in 30-50% din cazuri).

Bulimia nervoasa
Bulimia se manifesta printr-o pofta de mancare exagerata, iar dupa mesele
copiase, in care bulimicii consuma enorm, apare sentimentul de vinovatie, care conduce
la aplicarea unor metode de a frana sau evita procesul de ingrasare, prin folosirea
laxativelor sau a unor metode de provocare a vomarii. Un alt semn distinctiv intalnit la
persoanele afectate de bulimie este vesnica preocupare in ceea ce priveste alimentatia,
mancarea, greutatea corporala, slabirea, caloriile, sportul, si bulimicii nu sunt atat de usor
reamarcati, deoarece ei pot avea o greutate normala, subnormala sau excedentara. In
general, insa ei au un ideal al greutatii foarte bine stabilit. Deseori, dar nu intotdeauna,
exista un istoric mai timpuriu al unui episod de anorexie nervoasa, intervalul de timp
fiind de la cateva luni la mai multi ani.
Bulimie atipica nervoasa
Tulburari care cuprind unele dintre trasaturile bulimiei nervoase, dar in care
intregul tablou clinic nu justifica acel diagnostic. De exemplu, pot exista accese recurente
de apetit excesiv si folosirea exagerata a purgativelor fara schimbarea importanta a
greutatii, sau poate fi absenta preocuparea tipica excesiva fata de forma corpului si
greutate.
Bulimia nervoasa reprezinta un sindrom care include 2 elemente: aportul
alimentar excesiv si autoprovocarea varsaturilor si abuzul de laxative (sau alte metode
pentru a scadea in greutate).
Criteriile de diagnostic a bulimiei nervoase sunt:
~ exces alimentar timp de 3 luni in medie;

5
~ exces de laxative sau diuretice sau varsaturi repetate sau exercitii fizice excesive
pentru a evita cresterea in greutate;
~ teama irationala de a creste in greutate;
~ greutate normala sau crescuta;
~ perceptia distorsionata a aspectului exterior;
~ simptome depresive.
Aproximativ 20% nu isi autoprovoaca varsaturi sau nu abuzeaza de laxative si
diuretice, dar dupa perioada de exces alimentar urmeaza o perioada de infometare. Un
criteriu caracteristic pentru bulimie sunt episoadele de exces alimentar (in medie de doua
ori pe saptamana timp de 3 luni) in timpul carora pacientii simt ca nu isi pot controla
aportul alimentar.
La fel ca si anorexia nervoasa, bulimia nervoasa incepe printr-un regim alimentar.
Acestia se indreapta mai degraba spre bulimie decat spre anorexie, atunci cand foamea
invinge incercarile lor de restrictie a alimentatiei si ei incep sa manance excesiv, aceasta
actiune nefiind prin ea insasi anormala dupa o perioada de deprivare alimentara atunci
cand este pus in fata unei mese bogate.
Tulburarile clinice apar atunci cand teama morbida de crestere in greutate se
consolideaza si pacientii sufera psihologic din acest motiv sau cand apar complicatiile
medicale dupa episoadele de abuz alimentar urmate de purgatie, si in special atunci cand
abuzul alimentar este determinat de suferintele emotionale, mai mult decat de foame.
Abuzul alimentar este sustinut de restrictionarea meselor din timpul zilei (de exemplu
lipsa micului dejun, iar pranzul consta intr-o salata) astfel ca apetitul este inhibat pana
dupa masa sau chiar pana seara tarziu, cele mai frecvente momente in care se desfasoara
abuzul alimentar. In cazurile extreme, pacientii consuma intre 10.000 si 30.000 de calori
pe zi. Viata sociala a bolnavilor este organizata, tintita asupra acestor abuzuri alimentare
secrete si asupra episoadelor de purgatie, care necesita momente programate de plecari si
reveniri.
Intr-o minoritate substantiala de pacienti, comportamentul bulimic este o parte a
comportamentului anormal, impulsiv, care include, de asemenea, abuzul de bauturi
alcoolice, de droguri, promiscuitate sexuala si furturi.

6
Bulimia poate debuta la orice varsta, incepand de la varsta de scolar pana la varsta de 50
de ani, cu varful incidentei putin mai ridicat decat al anorexiei nervoase, si anume intre
18 si 20 de ani. Jumatate din pacienti cu bulimie au suferit anterior de anorexie nervoasa
sau au avut un episod asemanator anorexiei. Bulimia poate alterna cu anorexia cu
repetabilitate neregulata timp de mai multe decade. Cele mai multe decese in randul
pacientilor de bulimie se datoreaza aritmiilor sau suicidului.

Tratamentul bulemiei nervoase


Dupa diagnosticare si tratamentul initial, multi pacienti cu bulimie nervoasa pot fi
tratati in continuare ambulatoriu (extraspitalicesc) odata ce gradat, scad frecventa si
severitatea episoadelor de abuz alimentar si de purgatie. Insa, unora dintre pacienti
trebuie sa le fie intrerupte brusc aceste comportamente in timpul spitalizarii, in special in
cazurile severe si greu de tratat sau acompaniate de planuri de suicid sau in cazurile cu
complicatii medicale.
Pacientii bulimici sunt, de obicei, surprinsi si usurati de descoperirea faptului ca 3
mese pe zi in cantitati moderate nu determina cresterea in greutate, asa cum se temeau.
Dupa ce episoadele de abuz alimentar si de purgatie au fost intrerupte si toate
complicatiile medicale tratate, tinta tratamentului este inhibarea pe termen lung a acestor
comportamente cu ajutorul terapiei cognitive si comportamentale. La fel ca si in
tratamentul anorexiei nervoase, medicul trebuie sa recunoasca tulburarile psihiatrice
coexistente. In aproximativ 50% dintre cazurile de bulimie, medicamentele antidepresive
sunt eficiente. Exercitiile fizice moderate sunt de ajutor, atat in ameliorarea stresului cat
si in promovarea unei stari de sanatate. Atata psihoterapia cognitiva cat si cea
interpersonala au efecte mult mai benefice semnificative si de mai lunga durata decat
terapia antidepresiva singura.

Supra-alimentatie
Acest fel de tulburare nevrotica este foarte asemanatoare cu bulimia, insa in acest
caz, persoanele afectate nu isi provoaca voma si nu folosesc laxative pentru a elimina
ceea ce au consumat in mod abuziv. Pierderea controlului si sentimentele de vinovatie sau
repulsie fata de propriul corp sunt identice precum in cazul bulimiei. Aceasta pierdere de

7
sub control a poftei de mancare rezulta in majoritatea cazurilor datorita stresului si
neputintei de a face fata unor probleme de natura psihologica.

Alte tulburari de alimentatie si apetit


Acestea includ tulburarile alimentare in cazurile unor pacienti nu intrunesc toate
criteriile pentru anorexia si bulimia nervoasa. De exemplu, pacientii pot scadea mai putin
de 15% fata de greutatea normala sau pot face abuz alimentar pentru o perioada de la
cateva saptamani pana la 3 luni, dar fara alte manifestari sau tulburari. Aceste suferinte
sunt denumite tulburari de alimentatie atipice. Tulburarea de alimentatie cu abuz
alimentar (dar neurmata de exces de laxative, diuretice, provocarea varsaturilor, etc. ca in
cazul bulimiei nervoase) este o tulburare de alimentatie atipica comuna.
Tulburarile de alimentatie pot fi complicatii ale altor boli medicale sau psihiatrice:
~ pacientii cu depresie majora scad substantial in greutate;
~ schizofrenia poate determina scadere in greutate in cazul pacientilor care au halucinatii
legate de faptul ca sunt otraviti prin alimentatie;
~ pacientii cu dementa din cadrul anumitor boli, cum ar fi boala Alzheimer, sufera de o
incapacitate cognitiva progresiva care ii impiedica sa se alimenteze;
~ pacientii cu tulburari de anxietate, care dezvolta fobii sociale in legatura cu mancatul
sau varsaturile in public, vor scadea in greutate datorita evitarii alimentelor din cauza
acestor fobii;
~ apetit excesiv psihogen.

8
Bibliografie:
1. Lazarescu, M. (1998), Curs de psihiatrie generala, Ed. U.M.F.T, Timisoara.
2. Lista Tabelară a Bolilor ICD-10-AM 2002, Tulburari mentale si de comportament,
Copyright Commonwealth - Australia 2002, a treia ediţie.

3. http://www.psihiatrie.info/psihiatrie-anorexia-bulimia-obezitatea