Brazilia (portugheză Brasil; pronunție portugheză braziliană: /bɾaˈziw/), oficial Republica

Federativă a Braziliei ( República Federativa do Brasil (ajutor·info)), este

o republică federativă formată din 27 de unități federative — Districtul Federal și 26 de state. Țara
este împărțită administrativ în 5.564 de municipii[6]. În 2008 avea o populație de 189.612.814 de
locuitori[7] și o suprafață de 8.511.965 km²[8], ocupând 47% din teritoriul continentului sud-
american[6]. Comparată cu celelalte țări ale lumii, Brazilia ocupă locul al cincilea după numărul
populației[9] și aceeași poziție după suprafață[10]. Fiind a noua putere economică din lume și cea
mai mare din America Latină[11], Brazilia are astăzi o influență internațională mare, atât la nivel
regional cât și la nivel global[12]. De asemenea, aproximativ 15-20% din biodiversitatea mondială
se concentrează aici[6], exemple ale acestei bogății fiind Pădurea
Amazoniană, Pantanal și Cerrado.
Brazilia se învecinează cu Venezuela, Guyana, Surinam și Guyana Franceză la nord, cu
statul columbian la nord-vest, cu Peru și Bolivia la vest, cu Paraguay și Argentina la sud-vest și
cu Uruguay la sud. Dintre țările Americii de Sud, doar Chile și Ecuador nu au frontieră comună cu
această țară. La nord-est, est și sud-est, Brazilia are ieșire la Oceanul Atlantic. De asemenea, în
larg, departe de coastă, țara posedă și câteva arhipelaguri, cum ar fi Fernando de Noronha.
Înainte ca portughezii să ajungă în Brazilia, acest teritoriu era locuit de aproximativ 5 milioane de
amerindieni. Oficial, cel care a descoperit Brazilia este Pedro Álvares Cabral. La 22 aprilie 1500,
Cabral a luat în stăpânire coastele orientale braziliene, teritoriu care astăzi corespunde,
aproximativ, cu zona în care se află orașul Porto Seguro (statul Bahia). Colonizarea a început
în 1532odată cu fondarea cetății São Vicente de Martim Afonso de Sousa. Mai târziu, la 7
septembrie 1822, Brazilia și-a declarat independența și a devenit o monarhie
constituțională. Imperiul Brazilian a avut o existență de 67 de ani, perioadă în care a fost condus
de doi împărați. În 1889, o lovitură de stat militară a cauzat demisia primului ministru Afonso
Celso de Assis Figueiredo. Apoi, sub influența mișcării republicane, mareșalul Deodoro da
Fonseca a proclamat republica și a forțat exilul familiei imperiale. După lovitura de stat, Imperiul
Braziliei s-a transformat în Republica Statelor Unite ale Braziliei, Deodoro da Fonseca devenind
primul președinte al Braziliei. În secolul al XX-lea s-au remarcat personalități politice
precum Getúlio Vargas și Juscelino Kubitschek.
În ciuda faptului că Brazilia este a cincea țară a lumii ca populație, ea are una dintre cele mai mici
densități ale populației[13]. Majoritatea locuitorilor trăiesc în zonele situate de-a lungul litoralului,
pe când interiorul și partea de vest se caracterizează printr-o populare extrem de scăzută[14].
Brazilia este unica țară americană în care limba oficială este portugheza[15], acest lucru fiind
rezultatul colonizării portugheze. Religia predominantă este romano-catolicismul[16], Brazilia fiind
statul cu cel mai mare număr de catolici de pe Glob[17]. Există însă și reprezentanți ai altor culte,
în special protestanți, dar și atei. Societatea braziliană este, printre altele, una dintre cele mai
diverse din punct de vedere etnic, fiind formată din descendenții europenilor, popoarelor
autohtone, africane și asiatice[18].

Cuprins

 1Etimologie
 2Istorie
o 2.1Perioada precolonială
o 2.2Începuturile colonizării
o 2.3Dezvoltarea economică și invaziile străine
o 2.4Revolte coloniale
o 2.5Independența
o 2.6Epoca imperială
o 2.7Republica
 3Guvernul și politica
o 3.1Legislație
 o 3.2Împărțirea teritorială
o 3.3Politica externă și forțele armate
 4Geografie
o 4.1Clima
o 4.2Ape
o 4.3Mediul înconjurător
 5Demografie
o 5.1Naționalități și etnii
o 5.2Limbi
o 5.3Aglomerări urbane
o 5.4Educație
o 5.5Sănătate
 6Economie
o 6.1Structura economică și energetică
o 6.2Transportul
o 6.3Știința și tehnologia
 7Cultură
o 7.1Religie
o 7.2Mass-media
o 7.3Sport
 8Note
 9Lectură suplimentară
 10Legături externe

Etimologie[modificare | modificare sursă]

Articol principal: Etimologia termenului „Brazilia”.
Originile termenului „Brazilia” nu pot fi determinate cu exactitate. Filologul Adelino José da Silva
Azevedo a emis ipoteza că acest cuvânt și-ar avea originile în limbile celtice, într-o legendă
despre o „țară a deliciilor” văzută printre nori, însă tot el a observat că proveniența termenului se
poate găsi chiar și în limba fenicienilor antici[19].

Arbore fernambuc din Rio de Janeiro.

În timpul perioadei coloniale, cronicari precum João de Barros, Frei Vicente do Salvador și Pero
de Magalhães Gandavo au prezentat explicații concordante asupra originii numelui „Brazilia”.
După aceștia, numele derivă de la fernambuc[20](Caesalpinia echinata), cunoscut în portugheză
ca pau-brasil, o esență de lemn folosit pentru spălarea țesăturilor[21]. În epoca marilor descoperiri
geografice, se obișnuia ca exploratorii să țină în mare secret descoperirile și cuceririle cu scopul
de a le explora avantajos, însă zvonuri despre „insula Brazilia” amplasată în Oceanul Atlantic, de
unde se putea extrage „lemnul brazilian” s-au răspândit imediat în întreaga Europă. Totuși,
această teorie tradițională nu poate fi pe deplin adevărată, pentru că termenul „Brazilia” a apărut
pe hărți abia în secolul al XIV-lea, cu referire la o insulă ce s-ar fi aflat la vest de Azore[22].
Etnonimul „brazilian” (brasileiro în portugheză) a apărut în secolul al XVI-lea, referindu-se la
început doar la cei care s-au ocupat de afacerile cu fernambuc[23]. Mai târziu a fost folosit pentru
a-i desemna pe oamenii născuți în colonia portugheză pentru a-i deosebi de cei care proveneau
din Portugalia. Termenul de „brazilian” a intrat în limbajul oficial cu sensul de „nativ al Braziliei” în
anul 1824, acest eveniment fiind în strânsă legătură cu adoptarea primei constituții braziliene[24].
Înainte de a primi numele „Brazilia”, teritoriile fostei colonii portugheze au purtat diverse denumiri,
ca de exemplu: Monte Pascoal (Muntele Paștelui), insula Vera Cruz (Adevărata Cruce), Terras
de Santa Cruz (Țările Sfintei Cruci), Nova Lusitânia (Noua Lusitanie) și Cabrália (după Pedro
Álvares Cabral, descoperitorul „oficial” al regiunii). Numele oficial actual,
în portugheză este: República Federativa do Brasil, iar în română: Republica Federativă a
Braziliei, care a intrat în uz în 1967. Denumirile precedente includeau și sintagmele: Imperiul
Braziliei și apoi, în portugheză Estados Unidos do Brasil, în română: „Statele Unite ale Braziliei”.

Istorie[modificare | modificare sursă]

Articol principal: Istoria Braziliei.

Perioada precolonială[modificare | modificare sursă]

Articol principal: Descoperirea Braziliei.
Amerindienii au trecut în urmă cu 30–25 000 de ani strâmtoarea Bering ce făcea legătura
între Siberia și Alaska. Determinați de scăderea nivelului mării și de creșterea numărului
de calote glaciare, aceștia au traversat fâșia îngustă de pământ urmând traseul vânatului. În jurul
anului 12 000 î.Hr. s-au răspândit în toată emisfera sudică a continentului american[25].

Amerindienii din Brazilia, tablou de Jean-Baptiste Debret.

Teritoriul care astăzi este controlat de Brazilia era locuit la început de aproximativ cinci milioane
de amerindieni[26][27] și era împărțit între două state europene, Castilia și Portugalia, chiar înaintea
descoperirii sale oficiale. Tratatul de la Tordesillas, semnat în 1494, a fost un acord important
pentru definirea unei viitoare frontiere a Braziliei. Conform tratatului, linia care leagă
orașele Belém (statul Pará) și Laguna (statul Santa Catarina) a fost o linie de demarcație a
zonelor de influență castiliană (apoi spaniolă) la vest și portugheză la est. Totuși, din cauza
expansiunii portugheze spre vest, linia de demarcație s-a modificat spre apus[28].

Începuturile colonizării[modificare | modificare sursă]

Articole principale: Colonizarea portugheză a Americilor și Brazilia colonială.
Oficial, descoperitorul Braziliei a fost Pedro Álvares Cabral. La 22 aprilie 1500, acesta a luat în
stăpânire coastele orientale braziliene, teritoriu care astăzi corespunde, aproximativ, cu zona în
care se află orașul Porto Seguro (statul Bahia). Colonizarea a început în 1532 odată cu fondarea
cetății São Vicente de Martim Afonso de Sousa. De Sousa a condus două căpitănii[29] —
căpitănia São Vicente și cea a Noii Lusitanii (astăzi Pernambuco). Dintre toate cele
douăsprezece căpitănii care au existat în perioada amintită, doar acestea două au prosperat[30].
Nemulțumit cu această situație, regele Ioan III a decis să creeze un guvern central al coloniei
pentru a elimina problemele, însă fără să desființeze căpităniile. L-a ales pe Tomé de Sousa să
devină primul guvernator general. Guvernatorul numit de regele portughez a fondat la data de 29
martie 1549orașul Salvador și i-a acordat statutul de „capitală” a Braziliei[31].
De-a lungul secolului al XVI-lea[30], s-a format sistemul economic al sclavagismului. Primii sclavi
în Brazilia erau indivizi ai triburilor băștinașe, dar după o serie de atacuri sângeroase comise
împotriva colonizatorilor a început aducerea de captivi noi din coloniile africane ale Portugaliei[30].
Tot în această perioadă s-au întreprins și primele încercări de explorare a interiorului continental,
proces care s-a dezvoltat în secolul următor[32].

Dezvoltarea economică și invaziile străine[modificare | modificare sursă]

Formarea Braziliei (cu verde) și a celorlalte țări din America de Sudîncepând cu anul 1700.

Începutul colonizării portugheze pe teritoriul brazilian este reprezentat de prima invazie lusitană.
Până în acel moment, Brazilia (sau „Pindorama”, semnificând „Țara Palmierilor”) era dominată de
tribul de indieni numiți tupi.[33]. Tupii s-au opus dominației portugheze de multe ori, spre exemplu
în Războiul Barbarilor, dar fiindcă nivelul lor de dezvoltare tehnologică a fost mult sub cel al
colonizatorilor, nu au avut nicio șansă să recupereze dominația lor asupra teritoriilor acaparate de
coloniștii portughezi.
În secolul al XVII-lea au avut loc câteva acțiuni militare împotriva francezilor care încercau să
stabilească baze proprii în America de Sud, baze destinate pirateriei și afacerilor cu fernambuc,
această intenție ducând la un război între Franța și Portugalia. Totul a culminat prin expulzarea
francezilor conduși de către Nicolas Durand de Villegagnon (ei au construit Fort Coligny în
orașul Rio de Janeiro de astăzi) și confirmarea hegemoniei portugheze în regiune.
Tot în secolul al XVII-lea s-a dezvoltat și agricultura. Au apărut primele fazende (ferme), care
foloseau ca forță de muncă sclavii negri aduși din Africa, unde s-a cultivat tutun și mai ales trestie
de zahăr[34] în statele actuale Bahia, Pernambuco și, mai târziu, Rio de Janeiro. Expedițiile
din São Paulo, ai căror participanți erau numiți bandeirantes (stegari), au dus la
descoperirea aurului și plantelor medicinale în Minas Gerais.
Partea de nord-est a Braziliei a fost ocupată de olandezi în 1624 și mai apoi între 1630 și 1654.
Contele Mauriciu de Nassau, numit guvernator al teritoriilor portugheze nou dobândite de
către Compania olandeză a Indiilor de Vest, a întemeiat o administrație înfloritoare sub numele
de „Brazilia olandeză”.