Boala Meniere. Etiopatogenie. Tratament.

Boala Meniere
* 1861 medicul Prosper Meniere - "O formă gravă de surditate generată de afectarea urechii
interne", unde a descris triada de simptome: vertij, acufene şi hipoacuzie.

Etiopatogenia ?
- bolile generale: diabetul zaharat, hipertonia, hipotonia, dereglările sanguine,mai ales în
sistemul arterelor vertebrale;
- alergia;
- diateza hemoragică, exsudativă, traumatismul cerebral. Leucemia acută şi cronică.
Trombocitopatiile;
- distoniile vegetative, neurovegetative. Tulburările cardiovasculare, endocrine
- avitaminozele, mai ales a vitaminei C;
- tulburările metabolismului apei, sărurilor minerale;
- infecţiilor de focar;
- afectarea mecanismelor neurovegetative şi neuroendocrine,
- procese sau boli autoimune.
Patogenia include mai multe verigi patogenice: hipersecreţia de lichid endolimfatic şi
resorbţia lui insuficientă.
dilatarea canalului cohlear, a sacuiei şi a uriculei, şi atrofia striei vasculare creşterea
lichidului labirintic, aşa numitul "hidropsul labirintului".
Evoluţia bolii cuprinde perioade de crize şi de remisie.
Clinic:
• Hipoacuzia de tip percepţie; acufene. Vertijul concomitent. Durata crizei este de la câteva
minute până la 1-2 ore,hipoacuzia este unilaterală. Crizele se pot repeta în aceeaşi zi sau la un
anumit interval de timp. La examenul bolnavului în perioada dintre crize se pune în evidenţă
persistenţa hipoacuziei, hiperrefiexiei, care trece apoi în hiporeflexie labirintică.
• Dereglări de echilibru.
• Modificări la fundul ochiului (dilatarea venelor, arterele spasmate).
• Proba Rinne este pozitivă, dar scurtată.
• Proba Schwabach este prescurtată.

Tratamentul este medicamentos şi chirurgical.

• Spasmolitice.
• Cardiotonice
• Calmante
• Antihistaminicelor.
Sunt descrise mai mult de 30 tipuri de intervenţii chirurgicale în caz de Boala Meniere.