Strategia de dezvoltare

Strategia de dezvoltare defineşte obiectivele de dezvoltare viitoare ale întreprinderii, modul

de alocare a resurselor şi acţiunile ce trebuie întreprinse pe orizonturi de timp bine precizate
ţinând cont de accentuarea competiţiei pe diferite pieţe şi de cerinţele asigurării unei anumite
rentabilităţi pentru activităţile desfăşurate.
Elaborarea unei strategii presupune:
- analiza situaţiei curente;
- examinarea perspectivelor pentru viitor;
- elaborarea unui set de alternative strategice pentru viitor si alegerea strategiei de urmat;
- punerea în aplicare a strategiei alese;
- evaluarea strategiei si controlul ei.

O buna strategie economica trebuie sa satisfaca exigentele:

 sa permita o confruntare eficienta a firmei cu alte firme într-un proces economic

concurential, în conditiile unui mediu în permanenta evolutie;

 sa faca fata cu succes prin produse si servicii noi sau modernizate exigentelor crescute ale
consumatorilor sub raportul calitatii, al preturilor si tarifelor;

 sa relizeze perfectionarea continua a structurilor existente astfel încat sa fie cat mai bine
adaptate noilor exigente impuse, modificarilor care survin în tehnologii, pe pietele de
desfacere si cerintelor în continua crestere si schimbare ale consumatorilor.

Stabilirea obiectivelor reprezinta o componenta de baza a strategiei. Obiectivul strategic este

componenta care stabileste ceea ce îsi propune sa realizeze firma la un anumit nivel de atingere
si într-un anumit orizont de timp.
Ex: O firma îsi poate propune ca obictiv cresterea în decursul a 3 ani a cifrei de afaceri cu 10%,
în fiecare an cu 3,3% în conditiile cresterii productivitatii muncii cu 10% si scaderii costurilor cu
8%.

Clasificarea obiectivelor
În raport cu orizontul de timp stabilit pot fi:

 pe termen scurt

 pe termen mediu

 pe termen lung

În raport cu nivelul si influenta pe care o exercita asupra activitatii pot fi:

  obiective stabilite pentru nivelul organizatiei superioare (corporatii, holding, grup de
întreprinderi)

 obiective cu caracter divizionar cand se refera la o anumita latura de activitate a unei

întreprinderi (ex: obiective ale activitatii marketing)

 obiective cu caracter departamental – se refera la un anumit departament al firmei (ex:

departamentul comercial)

Pentru punerea în aplicare a unei strategii economice se stabilesc anumite politici economice sau
linii de conduita.
Politica economica reprezinta componenta strategiei prin care se precizeaza actiunile care trebuie
întreprinse pentru punerea în aplicare a strategiei pe orizonturi de timp mai mici si limitele în
cadrul carora trebuie realizate obiectivele.
Pentru elaborarea unei strategii economice aceasta trebuie sa defineasca în mod clar 4
componente de baza:
1. Sfera de aplicare (anvergura) – defineste domeniile sau directiile în care urmeaza sa-si
desfasoare activitatea întreprinderea.
2. Desfasurarea resurselor – componenta strategiei care precizeaza modul în care firma îsi va
utiliza resursele umane, materiale, financiare pentru realizarea obiectivelor propuse.
3. Caracteristica distinctiva defineste domeniul de activitate sau activitatile în care, conform
strategiei, întreprinderea trebuie sa exceleze.
4. Sinergia reprezinta componenta strategiei care defineste modalitatile de crestere a capacitatii
productive, de componente, a unui ansamblu de activitati printr-o buna si minutioasa structurare
a acestora.
Ex: În productia de confectii de serie efectul se obtine în principal prin asigurarea vanzarii
confectiilor produse dar si prin executarea, vanzarea confectiilor la comanda, unicat, cursuri de
croitorie, casete care sa prezinte produsele executate obtinandu-se în acest mod un profit mai
mare decat în cazul în care activitatea s-ar fi limitat numai la productia si vanzarea productiei de
serie mare.

Tipologia strategiilor
În raport cu nivelul de adoptare pot fi 2 tipuri:

1. Strategii la nivel de organizatie superioara (organizationala cooperativa)

2. Strategii de afaceri

Se stabilesc la nivel de corporatie, holding, grup de întreprinderi si de asemenea pentru

ansamblul unitatilor, filiale, sucursale subordonate unei întreprinderi mama, indiferent de ramura
din care fac parte. Se stabilesc la nivelul cel mai înalt al organizatiei.
Prin acest tip de strategii se determina:

 domeniile în care întreprinderea îsi va concentra activitatea;

 evolutia indicatorilor economici propusi pentru perioada considerata;

 modul de alocare a resurselor;

 actiuni principale ce urmeaza a fi întreprinse pentru punerea în aplicare a strategiei.

Principalele tipuri de strategii organizationale:

 de crestere

 stabilitatii

 de descrestere

 combinate

Strategia de crestere – extinderea semnificativa a volumului de activitate ceea ce determina în

mod normal cresterea cifrei de afaceri.
Motivele pentru care o firma promoveaza strategia de crestere:

 în anumite domenii de afaceri, cu o anumita dinamica a schimbarilor numai firmele de

talie mare pot supravietui.

 Interesul actionarilor, investitorilor este ca firma sa se dezvolte pentru ca în felul acesta

creste valoarea capitalului bursier (cotatiei) la bursa si speranta de recuperare a acestora.

 Strategia stabilitatii – promovata de firma cand este satisfacuta de situatia curenta

adoptand aceasta strategie firma face putine schimbari în ceea ce priveste produsele,
pietele sau metodele sale de producere sau prestari servicii.
 Volumul activitatii ramane în general acelasi iar daca apare o anumita crestere aceasta
este lenta si agresiva.
 Strategia stabilitatii poate fi aplicata atat pe termen scurt si este promovata de toate
întreprinderile în alternanta cu alte strategii de crestere sau ofensive, cat si pe termen lung
promovata de firme mici, proprietate individuala care sunt impulsionate spre crestere de
actionari si de unele companii mai mari care opereaza în domenii de afaceri aflate în
stadiul de maturitate.
 Strategia de descrestere – vizeaza reducerea în diverse proportii a volumului de
activitate sau de operatii ale unei firme în scopul redresarii unei tendinte negative sau
pentru rezolvarea unor situatii critice în care se afla firma.
 Strategiile combinate – utilizate de o firma cand aceasta foloseste în mod simultan
strategii diferite (de crestere, de stabilitate, de descrestere) pentru anumite sectoare de
activitate, subunitati – de firmele care opereaza în mai multe domenii de activitate.