Întrebări libera circulație a serviciilor și a capitalurilor

(1 sau 2 răspunsuri posibile)

1. Distincția dintre noțiunea de „plată curentă” și cea de „circulația capitalurilor” a fost făcută de Curtea
de Justiție în cauza:
a. Johannes Henricus Maria van Binsbergen c./Bestuur (Cauza 33/74);
b. Jean Reyners c./Statului Belgian (Cauza 2/74);
c. G. Luisi și C. Carbone c./Ministero del Tesoro (Cauzele reunite C-286/82 și C-26/83).

2. Prin circulaţia capitalului se înţelege:

a. simplu transfer de bani pentru plata unor mărfuri;
b. transferul peste hotare de mijloace de plată care sunt necesare în legătură cu o contraprestaţie;
c. transferul unilateral de valori în formă de capital material sau în formă de capital bănesc dintr-un stat
membru în alt stat membru care de obicei reprezintă o investiţie de capital.

3. Care dintre următoarele reprezintă excepții de la aplicarea principiului liberei circulații a capitalurilor:
a. măsurile justificate în temeiul ordinii publice sau securității publice;
b. procedurile de declarare a circulației capitalurilor în scopuri de informare administrativă și statistică;
c. restricționările în domeniul scoaterii de devize de stat.

4. Care dintre următoarele constituie restricții permise ale principiului libertății de prestare a serviciilor:
a. condiționarea prestației de obligația de prezență în zonă a prestatorului;
b. motivele de interes general;
c. restricțiile destinate protejării proprietății intelectuale.

5. Libera furnizare de servicii nu se admite:

a. în domeniul public al statului;
b. în domeniul privat;
c. în domeniul cultural.

6. Care dintre următoarele fac parte din criteriile de identificare pentru servicii stabilite de jurisprudența
CJUE:
a. beneficiarul de servicii nu se poate afla într-un alt stat membru;
b. beneficiarul de servicii se poate afla într-un alt stat membru;
c. prestația să fie remunerată.

7. Care dintre următoarele fac parte din criteriile de identificare pentru servicii stabilite de jurisprudența
CJUE:
a. prestatorul serviciilor trebuie să fie stabilit pe teritoriul unui stat membru, altul decât cel al
beneficiarului prestaţiei, iar prestarea serviciului să se facă cu trecerea unei frontiere interioare a
Uniunii;
b. prestația poate să fie neremunerată;
c. prestatorul poate să nu fie stabilit în spațiul Pieței Unice Europene.

8. Principiul liberei circulaţii a capitalurilor nu include:

a. un rol de monitorizare a mișcărilor de capital de către statele membre ;
b. transferuri bancare între filiale ale aceleiași companii dar de pe teritoriul unor state diferite ;
c. plăţile făcute de persoanele fizice dintr-un stat către un organism în alt stat.
9. Directiva 2006/123/CE nu se aplică următoarelor servicii:
a. servicii oferite în domeniul turismului și servicii imobiliare;
b. servicii neeconomice de interes general;
c. servicii financiare, cum ar fi serviciile bancare, de credit, asigurări și reasigurări, pensii ocupaționale și
personale etc.

10. În sensul art. 2 alin (1) al Directivei 2006/123/CE următoarele activități reprezintă servicii:
a. activități de distribuție, precum vânzarea en gros;
b. activitățile consilierilor juridici, arhitecților, inginerilor;
c. activitățile de jocuri de noroc care presupun pariuri cu o miză cu valoare pecuniară în jocuri de noroc, inclusiv
loterie, jocuri de cazinou și tranzacții referitoare la pariuri.

11. În sensul Directivei 2006/123/CE reprezintă servicii:

a. servicii de cazare și de restaurant;
b. serviciile prestate de notari și executori judecătorești numiți de administrația publică;
c. servicii a căror prestare se întinde pe o perioadă îndelungată.

12. O prezumţie generală de evaziune fiscală din partea statului:

a. poate să atragă posibilitatea unor derogări de la libera circulaţie a capitalurilor ;
b. poate să existe în dreptul intern și poate fi contrară dispoziţiilor TFUE ;
c. nu este proporţională conform jurisprudenţei CJUE.

13. În ce condiții sunt admise restricțiile naționale la libera circulație a serviciilor ?

a. să existe o directivă de armonizare ;
b. măsura să nu fie discriminatorie, să urmărească un interes general ;
c. să nu fie necesară.