Școala Postliceală Sanitară ,, Sfântul Nectarie ’’ București

Enescu (Șteopoae) Sabina-Nina – AMG III B

REFERAT

Disciplina: Calitatea serviciilor în nursing

Profesor: Diana PREDA

- 2019 –
 Asistentul medical,
factor în evaluarea calității serviciilor în nursing

Practica medicală este o artă bazată pe știință, iar pentru a fi desăvârșită,

arta și meșteșugul medicinei trebuie să izvorască din dragoste.1
Paracelsus

Organizaţia Mondială a Sănătăţii definește ,,Calitatea sistemului de sănătate’’ ca

,,nivelul atingerii scopurilor intrinseci ale sistemului de sănătate pentru îmbunătăţirea
sănătăţii și capacităţii de răspuns la așteptările generale ale populaţiei’’.2
În mod obișnuit, pacienţii nu posedă abilitatea sau cunoștinţele necesare evaluării
competenţei tehnice a furnizorului sau a felului în care au fost folosite măsurile de control
ale infecţiilor, dar știu cum se simt, cum au fost trataţi și dacă, așteptările le-au fost
îndeplinite. Pacientul se axează în special pe relaţiile interpersonale pe care le percepe și
le poate evalua mai ușor, deși sunt subiective, spre deosebire de aspectele tehnice sau de
specialitate pe care le poate evalua mai greu.
Îngrijirile asistentului medical trebuie să urmărească întotdeauna promovarea
sănătății, prevenirea îmbolnăvirilor, satisfacerea nevoilor pacientului în vederea
recăpătării independenței cât mai curând posibil, alinarea suferințelor. Ca asistent medical
trebuie să arăţi căldură. E necesar să fii tolerant şi să dai dovadă de empatie.
Asistentul medical nu are o profesie uşoară. El se va întâlni cu durerea şi neputinţa,
va îngriji persoane dependente, lipsite de forţă, de cunoaştere sau de voinţă. Se va
confrunta cu marile urgenţe şi se va întâlni cu moartea. Va vedea suferinţa oamenilor şi
va suferi el însuşi împreună cu cei pe care îi va îngriji. Va fi umărul pe care se vor sprijini
cei îndureraţi şi mâna care-i va hrăni pe cei neputincioşi. Va auzi plânsetul mamei
neconsolate şi strigătul de durere al rudelor celor care nu au putut fi salvaţi. Se va
autoculpabiliza şi se va chirci în propria frustare pentru că nu întotdeauna va putea fi de
ajutor.
Pe lângă acestea asistentul medical are propriile sale neputințe și patimi cu care
trebuie să se lupte pentru a răspunde așteptărilor pacienților. Patima mâniei poate fi ușor
de sesizat în comportamentul unor asistenți medicali. Proasta dispoziție, acreala, formele
1
http://www.citatepedia.ro/index.php?id=14116
2
Legea 95 din 14.04.2006 privind reforma in domeniul sănătăţii

2
mai mult sau mai puțin dezvoltate de iritare și manifestările de nerăbdare sunt unele
dintre expresiile acestei patimi.
Jean Claude Larchet, spune despre patima mâniei că pornește din puterea irascibilă a
sufletului, care este menită de Dumnezeu pentru ca omul să lupte împotriva ispitelor și ca
să se ferească de păcat și de răutate. Mulțimea stărilor și reacțiilor sufletești legate de
mânie ne ajută să înțelegem faptul că ea îl afectează pe om aproape în permanență. Omul
ajunge să vadă lucrurile prin prisma mâniei; rațiunea îi este cu totul supusă patimii.
Cunoașterea realității este perturbată, chiar dacă, privite din exterior, facultățile lui
cognitive par a lucra în mod corect, iar capacitatea de a raționa este, formal vorbind,
teafără. Omul căzut pradă agresivității încetează de a mai sesiza realitatea așa cum este,
ajungând s-o vadă cu totul deformat; patima naște în el o cunoaștere delirantă, legată de
modul patimaș în care o vede. Ea alungă din suflet virtuțile și mai întâi de toate stinge
iubirea.
Managementul eficient al propriei personalităţi, capacitatea de a lua decizii, de a avea
opţiuni, stă în puterea voinţei personale, în disciplinarea spiritului şi a trupului. Astfel:

 să cultive empatia, dragostea şi compasiunea faţă de alţii;

 să înveţe să renunţe la ideile sale şi să cedeze ceva mai uşor;
 să cultive răbdarea, să nu se înfurie atât de uşor;
 să înveţe să-şi stăpânească impulsivitatea, agresivitatea şi să nu mai fie atât de critic;
 să nu fie prea arogant, să combată mândria şi grandomania la care este predispus;
 să-şi stăpânească tendinţele de dominaţie şi control asupra celorlalţi, să nu-i forţeze,
ci să-i convingă prin mijloace paşnice;
 să înveţe să-şi recunoască propriile greşeli şi să ceară iertare;
 să înveţe să ierte, la rândul său;
 să înveţe să-şi controleze furia, să nu explodeze cu uşurinţă, să nu se certe, ci să
rezolve eventualele conflicte pe cale amiabilă;
 să înveţe să asculte şi să acorde celorlalţi respectul cuvenit;
 să combată tendinţa către revoltă.