CARACTERISTICI DINAMICE(c4)

Funcţionarea traductorului în regim dinamic, la care atât intrarea x(t) cât şi semnalul calibrat y(t) sunt
variabile în timp.

n m

a y
k 0
k
(k )
(t )   b j x ( j ) (t ) (*)
j 0

Cai de gasire a solutiilor

1. Determinarea raspunsului in timp Fourier

Y ( j )   y (t )e  jt dt
0

2. Determinarea raspunsului in frecventa Laplace


X ( s)   x(t )e st dt
0

Deoarece traductoarele presupun preluarea unei mărimi printr-o operaţie de măsurare, rezultă că are loc un
consum energetic.
Puterea, care prin integrare dă consumul energetic, este preluată total sau parţial de la mărimea de măsurat
.Puterea preluată de la mărimea de măsurat nu poate depăşi o anumită limită denumită putere disponibilă pentru a
nu influenţa valoarea mărimii de măsurat.
Probleme puse în practica construcţiei traductoarelor:
 adaptarea impedanţei Zm cu cea a sursei Zs
 adaptare în putere
 metodă de zero - măsurare fără consum energetic
 altă problemă este legată de consumul propriu - pe ansamblu - al traductorului.
Caracteristici constructive
Formele constructive sunt condiţionate - în mod esenţial - de natura aplicaţiei
 robusteţea-functionarea la parametrii nominali
 capacitatea de supraîncărcare
 protecţia climatic
 protecţia contra exploziilor
 protecţia anticorosivă
Caracteristici de fiabilitate
Fiabilitatea reprezintă proprietatea ca traductorul să funcţioneze în limitele indicatorilor săi de performanţă
 Mentenabilitate-depistarea si inlaturarea defectiunilor
 Restabilire – recapatarea integral a capacitatilor de functionare dupa reparative
Elementele sensibile ale traductoarelor electronice(c5)
Elementele sensibile permit detectarea mărimilor măsurate, adică fac legătura cu procesul.
a) După principiul conversiei mărimii fizice x(t) aplicate la intrare în semnal electric - importantă pentru evidenţierea
fenomenelor fizice care stau la baza conversiei mărimii de măsurat într-un anumit tip de mărime electrică
- elemente sensibile parametrice;
- elemente sensibile generatoare.
b) După natura mărimii de măsurat- evidenţiază aspectele concrete de utilizare a traductoarelor, în special cele
legate de performanţe, respectiv alegerea elementului sensibil adecvat unei aplicaţii date.
- elemente sensibile mecanice - pentru deplasări, viteze, forţe, cupluri;
- elemente sensibile termice - pentru temperaturi, debite
- elemente sensibile chimice - pentru pH, Redox, concentraţie, umiditate
- elemente sensibile electrice - pentru curenţi, tensiuni, putere activă, putere reactivă etc.
Elementele sensibile parametrice convertesc variaţia mărimii de intrare x în variaţia unui parametru de
circuit electric
Elementele sensibile generatoare sunt folosite pentru preluarea mărimilor active → elementele sensibile
active generează un curent, o tensiune sau o sarcină electrică
Foarte întâlnite - variantele de traductoare rezistive bazate pe variaţia rezistivităţii (termorezistenţe,
termistoare - sub acţiunea temperaturii, fotorezistenţe, fototranzistoare, în general fotoelemente - sub acţiunea
radiaţiilor luminoase, umidometre, concentraţii - sub acţiunea unor procese chimice).
Aceste elemente sensibile sunt specifice mărimilor active → pentru preluarea lor nu mai sunt necesare surse
auxiliare de energie.
Sub acţiunea mărimii de intrare elementul sensibil generează un curent, o tensiune sau o sarcină electrică -
depinzând de intrare - care ar putea fi folosite, ca atare, drept semnale de ieşire din traductor.
Legea inducţiei electromagnetice - generarea - prin inducţie - a unei tensiuni sub acţiunea mărimii de
măsurat:
d(t )
e(t )   N
dt
Efectul termoelectric (efect Seebeck) - generarea unei tensiuni termoelectromotoare (t.t.e.m.) de contact
între două metale diferite
Efectul piezoelectric - constă în aceea că materiale anizotrope supuse la compresiune se încarcă spontan cu o
sarcină electrică.
Efectul piroelectric - se manifestă la anumite substanţe de sinteză care se încarcă spontan cu sarcini electrice
Efectul Hall - manifestat la anumite semiconductoare, care, în prezenţa unui câmp electric, generează o
tensiune de ieşire dependentă de inducţia electromagnetică a câmpului B
Efectul fotovoltaic - se manifestă la anumite dispozitive semiconductoare la care are loc o deplasare a
purtătorilor de sarcină, deci se generează un curent electric
Efectul electrochimic - se manifestă prin generarea unei t.e.m. între doi electrozi plasaţi în soluţii cu
concentraţii de ioni diferite
SAD(c6)
Componente : convertorul analog-numeric CAN + circuite de condiţionare a semnalelor de intrare,
multiplexoare analogice sau numerice, dispozitive de eşantionare cu reţinere, registre temporare de memorare a
informaţiei numerice convertite, precum şi un bloc de comandă care să asigure sincronizat efectuarea operaţiilor
interne din cadrul unui SAD.
Performante:
- rezoluţia şi precizia cu care se realizează conversia A/N;
- numărul canalelor analogice investigate
- frecvenţa de eşantionare pe fiecare canal;
- cadenţa de transfer prin SAD
- facilităţile oferite de condiţionare a semnalului de intrare;
- costul SAD-ului.
Traductoare inteligente(c8)
Ca definiţie generală traductorul este un convertor de energie, transformând un semnal de o anumită
natură fizică, înalt semnal de altă natură fizică.
Un traductor inteligent este un traductor care realizează funcţii suplimentare faţă de cele necesare
reprezentării corecte a cantităţii trimise sau controlate; această funcţionalitate simplifică integrarea
traductorului în aplicaţii dintr-un mediu ‘reţelizat’.
Facilităţile dorite de la un senzor inteligent pot include:
 autoidentificarea;
 autodiagnosticarea;
 “conştienţa timpului”, în sensul marcării timpului corelat cu canalul de pe care se colectează datele;
 “conştienţa locaţiei”, în sensul marcării poziţiei spaţiale pentru fiecare canal;
 funcţii de ordin superior ca: prelucrare de semnale, colectare şi stocare de date, detectarea evenimentelor şi
raportarea lor, fusiunea datelor, adică a măsurărilor provenite de la canale multiple;
 conformitatea cu standarde de comunicaţie a datelor şi protocoale de control a corectitudinii acestora.
Tipuri de senzori(c9)
Senzori de proximitate optici
 Funcţionarea acestor senzori se bazează pe modificarea fluxului luminos, dintre un generator şi un receptor,
în prezenţa obiectului controlat.
 Ca generatoare se utilizează diodele cu radiaţii în infraroşu, iar ca receptoare se utilizează fotorezistoare,
fototranzistoare, fotodiode.
Senzori de proximitate inductivi
 Aceşti senzori au cea mai largă răspândire în practică, deoarece sunt simpli, fiabili şi au un preţ scăzut.
 Elementele componente principale ale senzorilor inductivi sunt: un circuit oscilator rezonant LC, un redresor
(rectifier), un comparator pe baza unui bistabil basculant Schmidt şi un amplificator. Când în zona de control
nimereşte vreun obiect metalic, câmpul electromagnetic alternativ induce în el, ca într-un circuit magnetic,
nişte curenţi turbionari, care produc, la rândul lor, câmpul de reacţie magnetică. Acesta din urmă acţionează
asupra câmpului înfăşurării primare, micşorându-l substanţial şi blocând astfel oscilatorul.
Senzori de proximitate inductivi
 Parametrul principal al senzorilor inductivi de proximitate îl constituie distanţa de control sau activă a
obiectelor metalice, care pot fi depistate.
Senzori de proximitate capacitivi
 Aceşti senzori reprezintă o variantă alternativă şi aditivă senzorilor inductivi, deoarece pot să detecteze atât
obiecte metalice, cât şi cele dielectrice în diferite stări de agregare şi forme: lichide, solide, inclusiv în formă
de praf.
Senzori de proximitate cu ultrasunete
 La baza funcţionării acestor senzori se află emiterea periodică a unor unde ultrasonore de frecvenţă înaltă
(30-400kHz) şi receptarea timpului ecourilor (întoarcerii) acestor unde, reflectate de un obiect, distanţa până
la care trebuie controlată. Acest timp depinde de frecvenţa undelor ultrasonore şi de distanţa până la obiect.
Cunoscând viteza ultrasunetelor şi măsurând timpul dus-întors al lor, se poate calcula distanţa sau înălţimea
până la obiect.
Senzori pentru gaz
 Studiile asupra unui număr mare de oxizi au demonstrat că variaţia conductivităţii electrice în prezenţa unor
urme de gaze din aer constituie un fenomen comun oxizilor şi nu aparţine unei clase specifice /1,2/. Dacă un
material oxidic prezintă valori ale rezistivităţii cuprinse în domeniul 104-108 cm la 300-400C, atunci el va
funcţiona ca un senzor de gaze când este încălzit la o temperatură situată în acest domeniu.
În principiu, un senzor pentru detecţia gazelor este compus din:
 două terminale pentru rezistenţa de încălzire;
 două terminale de la filmul semiconductor (SnO2);
 capsula poroasă ce protejează mecanic senzorul, lăsând gazul să treacă spre el.
Bucle inductive
 Detectorul de tip buclă inductivă reprezintă cea mai simplă metodă de detecţie a traficului. Forma şi
mărimea acestuia variază de la caz la caz, între pătrate, dreptunghiuri sau cercuri cu diametre cuprinse în
intervalul 1.5-2m.
 Principalele componente ale detectorului sunt una sau mai multe spire dintr-un conductor izolat amplasat
într-un locaş din drum, un cablu de alimentare care soseşte dintr-o cutie de joncţiune situată pe
marginea drumului, un dulap de echipament şi unitatea electronică din interior, conectată la surse de
alimentare fixe cu rezervare.