1.

------IND- 2015 0323 SK- RO- ------ 20150714 --- --- PROJET
(Proiect)
DECRET

al Biroului de Standardizare, Metrologie şi Încercări din Republica Slovacă

din.... 2015

de modificare a Decretului nr. 210/2000 al Biroului de Standardizare, Metrologie şi

Încercări din Republica Slovacă privind mijloacele de măsurare şi controlul metrologic,
astfel cum a fost modificat

În temeiul articolului 8 alineatul (5), articolului 9 alineatul (9), articolului 10 alineatul

(8) şi articolului 15 alineatul (8) din Legea nr. 142/2000 privind metrologia şi privind
înlocuirile şi modificările anumitor legi astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 431/2004,
Biroul de Standardizare, Metrologie şi Încercări din Republica Slovacă, prin prezentul,
stabileşte următoarele:

Articolul I

Decretului nr. 210/2000 al Biroului de Standardizare, Metrologie şi Încercări din

Republica Slovacă privind mijloacele de măsurare şi controlul metrologic astfel cum a fost
modificat prin Decretul nr. 310/2000, Decretul nr. 403/2000, Decretul nr. 9/2001, Decretul
nr. 48/2001, Decretul nr. 75/2001, Decretul nr. 133/2001, Decretul nr. 27/2002, Decretul
nr. 69/2002, Decretul nr. 427/2003, Decretul nr.361/2004, Decretul nr. 669/2004, Decretul
nr. 187/2005, Decretul nr. 570/2006, Decretul nr. 171/2008, Decretul nr. 13/2009 şi Decretul
nr. 162/2011 se înlocuieşte şi se modifică după cum urmează:

1. Articolul 12a are următoarea formulare:

„Articolul 12a

Prezentul decret a fost adoptat în conformitate cu un act obligatoriu al Uniunii Europene

în domeniul standardelor şi reglementărilor tehnice.7)”.

Nota de subsol 7 are următoarea formulare:

„7) Directiva 98/34/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 22 iunie 1998
referitoare la procedura de furnizare de informaţii în domeniul standardelor,
reglementărilor tehnice şi al normelor privind serviciile societăţii informaţionale (JO L
204, ediţie specială în limba slovacă: capitol 13 volum 20), astfel cum a fost modificată.”

2. În anexa 1, punctul 2.1.8 are formularea următoare:

„
2.1.8 Cântarele automate pentru cântărirea
vehiculelor rutiere în mişcare şi pentru da da 1 an 30
măsurarea masei pe osie2),3)

1
 .”

3. Anexele 30 şi 31, inclusiv titlurile acestora, au formularea următoare:

„Anexa 30
la Decretul nr. 210/2000

CÂNTARE AUTOMATE PENTRU CÂNTĂRIREA VEHICULELOR RUTIERE ÎN

MIŞCARE ŞI PENTRU MĂSURAREA MASEI PE OSIE

Partea întâi

Definirea mijloacelor de măsurare şi modul de control metrologic al acestora

1. Această anexă se aplică cântarelor automate pentru cântărirea vehiculelor rutiere în

mişcare şi pentru măsurarea greutăţii pe osie (denumite în continuare „cântare pentru
cântărire în mişcare”) care
a) sunt utilizate ca mijloace de măsurare specificate în temeiul articolului 8 din lege;
b) sunt utilizate pentru a determina şi a indica greutatea vehiculelor rutiere (denumite în
continuare „vehicule”), pentru a stabili şi a indica greutatea vehiculului şi masa pe osie
sau pentru a stabili şi a indica greutatea vehiculului, masa pe osie şi masa pe un grup
de osii ale vehiculelor atunci când acestea sunt cântărite în mişcare şi
c) sunt instalate într-o zonă de cântărire dintr-o locaţie în care viteza vehiculului cântărit
este limitată.
2. Prezenta anexă nu se aplică pentru cântarele destinate cântăririi în mişcare care
a) specifică masa pe osie ca fiind valoarea dublă a masei pe o singură roată sau
b) sunt instalate direct pe vehiculul care este cântărit.
3. Cântarele destinate cântăririi în mişcare fac obiectul omologării de tip şi verificării iniţiale
înainte să fie introduse pe piaţă.
4. Cântarele destinate cântăririi în mişcare omologate vor fi marcate de către producătorul
sau importatorul acestora cu un marcaj de omologare în temeiul articolului 14 alineatul (2)
din lege.
5. Cântarelor destinate cântăririi în mişcare care îndeplinesc cerinţele prevăzute în timpul
verificării li se acordă un marcaj de verificare şi li se eliberează un certificat de verificare.

Partea a doua

Cerinţe metrologice, cerinţe tehnice, metode de încercare tehnică pentru omologare şi

metode de încercare pentru verificarea cântarelor destinate cântării în mişcare

1. Definiţie

1.1 Definiţii generale

1.1.1 Cântarele destinate cântăririi în mişcare sunt cântare automate cu un element de masă
care include o platformă care stabileşte şi indică greutatea vehiculului şi masa pe osie

2
 sau stabileşte şi indică greutatea vehiculului, masa pe osie şi masa pe un grup de osii
ale unui vehicul atunci când acesta este condus de-a lungul elementului de cântărire.
1.1.2 Cântarele de verificare sunt cântare utilizate pentru a stabili greutatea statică a unui
vehicul de referinţă şi masa statică pe fiecare osie a unui vehicul de referinţă compact
cu osie dublă.
1.1.3 Cântarele de verificare sunt utilizate în timpul încercărilor deoarece cântarele de
referinţă pot fi
a) cântare autonome sau
b) cântare încorporate, în cazul în care cântarele testate pentru cântărirea în mişcare
au un mod de cântărire static.

1.2 Proiectare
1.2.1 Zona amenajată pentru cântărire este o locaţie destinată pentru utilizarea cântarelor
pentru cântărire în mişcare, care este în conformitate cu cerinţele de instalare.
1.2.2 Secţiunea de cântărire este o prelungire a drumului cu un element de masă şi cu
platforme amplasate în ambele capete ale unui element de masă în direcţia de
circulaţie a vehiculului care este cântărit.
1.2.3 O platformă este acea parte a secţiunii de cântărire care nu este elementul de masă, dar
este amplasată la ambele capete pentru a crea o cale dreaptă, plată şi netedă în direcţia
de deplasare a vehiculului care este cântărit. Proiectarea şi geometria platformelor
trebuie să îndeplinească cerinţele unui standard tehnic.1)
1.2.4 Elementul de masă este acea parte a secţiunii de cântărire care este destinat să suporte
masa roţilor vehiculului, ceea ce modifică balanţa cântarelor destinate cântăririi în
mişcare după ce acestea au fost încărcate.

1.3 Caracteristici metrologice

1.3.1 Cântărirea în ansamblu este cântărirea unui vehicul care rămâne în întregime pe
elementul de masă.
1.3.2 Cântărirea pe părţi este cântărirea unui vehicul în mod gradual cu două sau mai multe
părţi pe acelaşi element de masă.
1.3.3 Cântărirea în mişcare este procesul de stabilire a greutăţii unui vehicul, masa pe o osie
sau pe un grup de osii ale unui vehicul în mişcare care trece peste elementul de masă
al cântarului destinat cântăririi în mişcare prin măsurarea şi analizarea forţelor
dinamice exercitate de către anvelopele vehiculului.
1.3.4 Cântărirea statică este cântărirea vehiculelor sau o masă de încercare imobilă.
1.3.5 Greutatea unui vehicul este greutatea totală a vehiculului care include toate părţile
ataşate.
1.3.6 Osia unui vehicul (denumită în continuare „osie”) este un ax cu două sau mai multe
roţi, al cărui centru de rotaţie este aproximativ pe acelaşi ax pe întreaga lăţime a
vehiculului şi funcţionează perpendicular pe direcţia de mişcare a vehiculului.
1.3.7 Un grup de osii este constituit din două sau mai multe osii dintr-un grup definit de osii
şi din ampatamentul lor parţial reciproc, care este distanţa dintre centrele osiilor
grupului de osii în cauză.
1.3.8 Masa osiei este o parte din masa vehiculului care este alocat axei care se sprijină pe
elementul de încărcare la momentul cântăririi.
1.3.9 Masa pe fiecare osie este masa unei osii care nu face parte dintr-un grup de osii

1
) STN 17 7015 Cântare automate pentru cântărirea vehiculelor rutiere în mişcare şi pentru măsurarea masei pe
osie. Cerinţe metrologice şi tehnice. Metode de testare. Anexa B (17 7015).
3
1.3.10 Masa de referinţă statică pe o osie individuală este masa pe o osie individuală cu o
valoare reală cunoscută în mod convenţional determinată în timpul cântăririi statice a
unui vehicul compact cu două osii.
1.3.11 Masa pe ansamblul de osii este suma masei pe toate osiile dintr-un grup de osii definit.
Masa pe ansamblul de osii este o parte din greutatea vehiculului care se sprijină pe un
grup de osii, la momentul cântăririi.
1.3.12 Masa pe anvelopă este o parte din greutatea vehiculului care se sprijină pe o anvelopă,
la momentul cântăririi.
1.3.13 Masa pe roată este suma maselor pe toate anvelopele unui boghiu la un capăt al osiei.
Un boghiu poate avea una sau mai multe anvelope.
1.3.14 Limita de cântărire superioară (Max) este masa maximă a elementului de încărcare,
atunci când se cântăreşte în mişcare fără însumare.
1.3.15 Limita inferioară de cântărire (Min) este valoarea masei sub care rezultatele cântăririi
în mişcare înainte de însumare pot fi afectate de erori relative crescute.
1.3.16 Gama de cântărire este intervalul între limitele de cântărire inferioare şi superioare.
1.3.17 Valoarea gradaţiei (d) este o valoare exprimată în unităţi de greutate pentru cântărirea
în mişcare corespunzătoare diferenţei dintre două valori apropiate indicate sau
imprimate.
1.3.18 Valoarea gradaţiei pentru masa staţionară este o valoare exprimată în unităţi de
greutate pentru cântărirea vehiculelor staţionare sau a unor sarcini de încercare
corespunzătoare diferenţei dintre două valori apropiate indicate sau imprimate.
1.3.19 Viteza de operare (v) este viteza medie a vehiculului cântărit în timpul mişcării sale
peste elementul de masă.
1.3.20 Viteza maxima de operare (vmax) este viteza maximă a vehiculului pentru care cântarul
pentru cântărirea în mişcare poate cântări în mişcare; peste această valoare, rezultatele
de cântărire pot fi supuse unei erori relativ crescute.
1.3.21 Viteza minimă de operare (vmin) este viteza minimă a vehiculului pentru care cântarul
pentru cântărirea în mişcare poate cântări în mişcare; sub această valoare, rezultatele
de cântărire pot fi supuse unei erori relativ crescute.
1.3.22 Intervalul vitezei de operare este intervalul de valori specificate de producător între
viteza minimă de funcţionare şi viteza maximă de funcţionare peste care un vehicul
poate fi cântărit în mişcare.
1.3.23 Viteza maximă transversală este viteza maximă cu care un vehicul poate traversa
secţiunea de cântărire, fără a provoca o modificare permanentă a caracteristicilor
funcţionale ale cântarelor pentru cântărirea în mişcare dincolo de sfera de aplicare a
caracteristicilor specificate.

1.4 Indicaţii şi erori

1.4.1 Indicaţia cântarului este afişarea valorii cantităţii indicate de mijlocul de măsurare.
Termenul indicaţie include reprezentarea datelor pe un ecran, precum şi pe un
exemplar tipărit.
1.4.2 Indicaţiile primare sunt indicaţii, semnale şi simboluri care fac obiectul cerinţelor
pentru cântare pentru cântărirea în mişcare.
1.4.3 Eroarea maximă admisă (MPE) este eroarea maximă permisă prevăzută în temeiul
punctului 2.2, cu eroarea fiind exprimată ca diferenţa dintre indicaţia pe cântar pentru
cântărirea în mişcare şi valoarea reală corespunzătoare în mod convenţional.
1.4.4 Deviaţia maximă permisă (MPD) este deviaţia maximă permisă a unei mase pe o osie
individuală sau a unei mase pe un ansamblu de osii din masa medie corectată a osiei
sau valoarea masei pe un ansamblu de osii.

4
1.4.5 O valoare corectată este un rezultat al măsurătorii după corecţia algebrică a unei erori
sistematice.

1.5 Vehicule
1.5.1 Un vehicul încărcat sau gol pe care trebuie să îl recunoască cântarele pentru cântărirea
în mişcare ca un vehicul specificat pentru cântărire.
1.5.2 Un vehicul compact este un vehicul rutier cu un şasiu format dintr-o singură piesă la
care nu este conectată o remorcă sau o semiremorcă. Un vehicul compact are două sau
mai multe osii.
1.5.3 Un vehicul de referinţă este un vehicul cu o valoare reală a greutăţii cunoscută în mod
convenţional şi mase pe osia individuală în cazul unui vehicul compact cu două osii
sau greutate în cazul altor vehicule utilizate pentru încercările în mişcare, determinate
pe cântarele de verificare.

1.6 Alţi termeni şi definiţii sunt enumeraţi într-un standard tehnic.2)

2. Cerinţe metrologice

2.1 Clase de precizie

2.1.1 Greutatea vehiculului
Pentru stabilirea greutăţii vehiculului, cântarele pentru cântărirea în mişcare sunt
clasificate în patru clase de precizie

a) 0,2
b) 0,5
c) 1
d) 2

2.1.2 Masa pe osia individuală şi masa pe ansamblul de osii

Pentru stabilirea masei pe o osie individuală sau masa pe un ansamblu de osii,
cântarele sunt clasificate în patru clase de precizie

a) A
b) B
c) C
d) D

2.1.3 Cântarele pentru cântărirea în mişcare pot avea clase de precizie diferite pentru
determinarea masei pe o osie individuală şi pentru determinarea masei pe un ansamblu
de osii.
2.1.4 Relaţia între clasele de precizie

2
) STN 17 7015 Cântare automate pentru cântărirea vehiculelor rutiere în mişcare şi pentru măsurarea masei pe
osie. Cerinţe metrologice şi tehnice. Metode de încercare (17 7015).
5
 Relaţia între clasele de precizie pentru masa pe o osie individuală sau pentru masa pe
ansamblul de osii şi clasele de precizie pentru greutatea vehiculului este prezentată în
tabelul 1.

Tabelul 1
Clasa de precizie pentru greutatea vehiculului
Clasa de precizie pentru masa pe
osia individuală şi pentru masa pe
ansamblul de osii 0,2 0,5 1 2

A x x
B x x x
C x x x
D x x

2.2 Limita de eroare

2.2.1 Cântărirea în mişcare
2.2.1.1 Greutatea vehiculului
Eroarea maximă permisă pentru determinarea greutăţii vehiculului în timpul cântăririi
acestuia în mişcare este cea mai mare dintre următoarele valori:
a) valoarea calculată în conformitate cu tabelul 2 rotunjită la valoarea celei mai
apropiate gradaţii a cântarului;
b) 1 d × numărul total de osii în timpul verificării iniţiale sau 2 d × numărul total de
osii în timpul unei verificări operaţionale.

Tabelul 2
Clasa de precizie Procentul din valoarea greutăţii convenţionale a vehiculului
pentru greutatea
vehiculului Verificarea iniţială Verificarea operaţională

0,2 ±0,10 % ±0,20 %

0,5 ±0,25 % ±0,50 %
1 ±0,50 % ±1,00 %
2 ±1,00 % ±2,00 %

2.2.1.2 Masa pe osia individuală şi masa pe ansamblul de osii

Limitele de eroare pentru masa pe osia individuală şi pentru masa pe ansamblul de osii
a) pentru o masă pe o osie individuală de referinţă statică pentru un vehicul de
referinţă compact cu două osii sunt prevăzute la punctul 2.2.1.2.1;
b) pentru masa pe o osie individuală şi pentru masa pe un ansamblu de osii pentru
toate celelalte vehicule de referinţă sunt prevăzute la punctul 2.2.1.2.2.
2.2.1.2.1 Eroarea maximă permisă (MPE) pentru un vehicul de referinţă compact cu două
osii

6
 În cursul încercărilor în mişcare ale unui vehicul de referinţă compact cu două osii,
diferenţa maximă între masa indicată pe o osie individuală şi valoarea reală
convenţională a masei statice pe o osie individuală nu trebuie să depăşească cea mai
mare dintre următoarele valori:
a) valoarea din tabelul 3, rotunjită la valoarea celei mai apropiate gradaţii a
cântarului;
b) 1 d în cursul verificării iniţiale sau 2 d în timpul verificării operaţionale.

Tabelul 3
Procentul valorii reale convenţionale a masei pe osia
Clasa de precizie pentru masa pe individuală de referinţă statică
osia individuală
Verificarea iniţială Verificarea operaţională

A ±0,25 % ±0,50 %
B ±0,50 % ±1,00 %
C ±0,75 % ±1,50 %
D ±1,00 % ±2,00 %

2.2.1.2.2 Deviaţia maximă permisă (MPD) pentru toate tipurile de vehicule de referinţă cu
excepţia vehiculelor de referinţă compacte cu două osii
Pentru toate tipurile de vehicule de referinţă cu excepţia vehiculelor de referinţă
compacte cu osie dublă, diferenţa maximă între masa pe o osie individuală indicată
sau masa pe un ansamblu de osii înregistrată în timpul încercărilor în mişcare şi
valoarea medie corectată a masei pe o osie individuală sau valoarea corectată a
masei pe un ansamblu de osii trebuie să fie egală cu sau mai mare decât
următoarele valori:
a) valoarea din tabelul 4, rotunjită la valoarea celei mai apropiate gradaţii a
cântarului;
b) 1 d × n în cursul verificării iniţiale sau 2 d × n în timpul verificării operaţionale.
unde n este numărul de osii din grup, iar n=1 pentru osia individuală.

Tabelul 4

Clasa de precizie pentru masa pe Procentul din valoarea medie corectată a masei pe o osie
osia individuală şi pentru masa pe individuală sau pe un ansamblu de osii
ansamblul de osii
Verificarea iniţială Verificarea operaţională
A ±0,50 % ±1,00 %
B ±1,00 % ±2,00 %
C ±1,50 % ±3,00 %
D ±2,00 % ±4,00 %

7
2.2.2 Cântărirea statică
Tabelul 5 prezintă valoarea maximă permisă în timpul cântăririi statice pentru
creşterea sau scăderea masei.

Tabelul 5
Erorile maxime admise
Clasa de precizie pentru Masa (m) exprimată în
greutatea vehiculului gradaţii ale cântarului Măsurătoare
Verificarea iniţială în timpul
funcţionării
0 ≤ m≤ 500 ±0,5 d ±1,0 d
0,2 0,5 1 500 < m ≤ 2000 ±1,0 d ±2,0 d
2000 < m < 5000 ±1,5 d ±3,0 d
0 ≤ m ≤ 50 ±0,5 d ±1,0 d
2 50 < m ≤ 200 ±1,0 d ±2,0 d
200 < m ≤ 1000 ±1,5 d ±3,0 d

2.3 Gradaţia cântarului (d)

Pentru o metodă specifică de cântărire în mişcare şi combinaţie de elemente de masă,
fiecare dispozitiv pentru indicarea greutăţii şi imprimarea rezultatelor trebuie să aibă
aceeaşi valoare a gradaţiei.
Tabelul 6 specifică relaţia între clasa de precizie, dimensiunea gradaţiei cântarului şi
numărul de gradaţii ale cântarului pentru limita superioară a capacităţii de cântărire.

Tabelul 6
Clasa de precizie
Cel mai mic număr de Cel mai mare număr de
pentru greutatea d (kg)
gradaţii gradaţii
vehiculului
0,2 ≤5

0,5 ≤ 10 500 5000

1 ≤ 20

2 ≤ 50 50 1000

Valorile pentru gradaţiile de indicare şi dispozitivele de imprimare sunt exprimate ca 1

× 10k, 2 × 10k sau 5 × 10k, unde k este un număr întreg pozitiv sau negativ sau zero.

2.4 Limita inferioară a capacităţii

Limita inferioară a capacităţii nu trebuie să fie mai mică decât greutatea exprimată în
gradaţii ale cântarului specificate în tabelul 7.

8
 Tabelul 7
Clasa de precizie pentru
Limita inferioară a capacităţii în gradaţii ale cântarului
greutatea vehiculului
0,2 0,5 1 50

2 10

2.5 Compatibilitatea între indicaţie şi dispozitivele de imprimare

Rezultatele cântăririi indicate de două dispozitive cu aceeaşi gradaţie a cântarului
trebuie să fie consecvente sub o masă identică.

2.6 Temperatura
Cântarele pentru cântărirea în mişcare trebuie să îndeplinească cerinţele metrologice şi
cerinţele tehnice la temperaturi cuprinse între –10 °C şi +40 °C. Intervalul de
temperatură poate fi diferit pentru scopuri speciale, dar cel puţin 30 °C şi trebuie să fie
marcat pe cântare pentru cântărirea în mişcare.

2.7 Viteza de funcţionare

Cântarele pentru cântărirea în mişcare trebuie să îndeplinească cerinţele metrologice şi
cerinţele tehnice la vitezele vehiculului în cadrul intervalului de viteză de funcţionare.

2.8 Unităţi de măsură

Greutatea şi masa sunt exprimate în kilograme (kg) sau în tone (t).

2.9 Cerinţele metrologice suplimentare sunt prevăzute într-un standard tehnic.2)

3. Cerinţe tehnice

3.1 Caracterul adecvat pentru utilizare

Cântarele pentru cântărirea în mişcare trebuie să fie proiectate pentru a fi adecvate
pentru vehiculele, locaţia şi procedurile de lucru pentru care au fost prevăzute.

3.2 Utilizarea necorespunzătoare

Cântarele pentru cântărirea în mişcare nu trebuie să aibă caracteristici care să permită
utilizarea frauduloasă.

3.3 Defectarea accidentală sau configurarea incorectă

Cântarele pentru cântărirea în mişcare trebuie să fie proiectate astfel încât deteriorarea
accidentală sau configurarea incorectă a elementelor de control care cauzează
funcţionare incorectă fără ca apariţia acestora să fie evidentă sau indicată.

3.4 Utilizarea cântarelor cu funcţionare neautomată

9
 Cântarele pentru cântărire în mişcare care pot funcţiona în mod neautomat, cu excepţia
faptului că acestea trebuie să îndeplinească cerinţele dintr-un standard tehnic 3) pentru
cântare cu funcţionare neautomată, trebuie, de asemenea, să fie echipate cu mijloace
care permit funcţionarea neautomată în cursul căreia funcţia de cântărire automată a
cântarelor în mişcare şi funcţia de cântărire în mişcare sunt blocate.

3.5 Funcţionarea automată

Cântarele pentru cântărire în mişcare trebuie să fie proiectate pentru a asigura un nivel
de siguranţă care să garanteze că acestea îşi vor păstra precizia şi vor îndeplini
cerinţele în termen de cel puţin un an de utilizare în condiţii normale de funcţionare.
Acestea trebuie să indice în mod automat şi clar să indice toate deficienţele.

3.6 Calitatea indicării

Citirea datelor primare trebuie să fie sigură, uşoară şi neambiguă în condiţii normale
de funcţionare.

3.7 Imprimanta
Ieşirea tipărită trebuie să fie lizibilă şi permanentă pentru scopul în cauză. Cifrele
imprimate trebuie să aibă cel puţin 2 mm înălţime. În cursul imprimării, numele sau
simbolul unităţii de măsură este amplasat în partea dreaptă a valorii sau în partea de
sus a unei coloane de valori.

3.8 Stocarea datelor

Datele măsurătorii pot fi stocate în memoria cântarului pentru cântărirea în mişcare
sau în memoria externă pentru utilizare ulterioară. Datele trebuie protejate conform
legii împotriva modificărilor intenţionate sau accidentale în cursul procesului de
transmitere sau de stocare şi trebuie să conţină toate informaţiile necesare pentru a
reconstitui măsurătoarea anterioară.

3.9 Mijlocul de însumare

Cântarele pentru cântărirea în mişcare trebuie să fie echipate cu un aparat de însumare
care funcţionează
a) în mod automat: aparatul începe să funcţioneze după ce recunoaşte un vehicul sau
b) semiautomat: aparatul începe să funcţioneze automat după o comandă manuală.

3.10 Aparat de recunoaştere a vehiculului

Cântarele pentru cântărire în mişcare care sunt capabile să funcţioneze fără intervenţia
operatorului trebuie să fie echipate cu un aparat de recunoaştere a vehiculului. Acest
aparat stabileşte dacă un vehicul este prezent în secţiunea de cântărire şi recunoaşte
când a fost cântărit întregul vehicul. Cântarele pentru cântărirea în mişcare nu trebuie
să indice sau să tipărească datele referitoare la cântărire până când nu au fost cântărite
toate osiile vehiculului.

3.11 Aparat de aliniere a vehiculului

3
) STN EN 45501 Aspecte metrologice ale aparatelor de cântărit cu funcţionare neautomată (99 4102).
10
 Cântarele pentru cântărire în mişcare nu trebuie să indice sau să tipărească date
referitoare la greutatea vehiculului, la masa pe o osie individuală sau la masa pe un
ansamblu de osii dacă nicio roată nu a traversat în întregime elementul de masă. Dacă
cântarele în cauză pentru cântărirea în mişcare sunt destinate pentru cântărirea într-un
singur sens, venirea unui vehicul din direcţia incorectă trebuie să afişeze un mesaj de
eroare sau cântarul de cântărire în mişcare nu trebuie să indice sau să tipărească date
privind greutatea vehiculului, masa pe osia individuală sau masa pe grupul de osii.

3.12 Viteza de funcţionare

Cântarele pentru cântărirea în mişcare nu trebuie să indice sau să tipărească date
privind greutatea vehiculului, masa pe osia individuală sau masa pe ansamblul de osii
dacă vehiculul a traversat elementul de masă la o viteză în afara intervalului specificat
pentru viteza de funcţionare, fără a oferi un mesaj clar că rezultatele nu sunt verificate.

3.13 Software
Software-ul utilizat în cântare pentru cântărirea în mişcare trebuie să fie instalat astfel
încât să nu poată fi modificat fără a încălca securitatea sau fără un cod de identificare
de semnalizare a modificărilor în software.

3.14 Instalare
Cântarele pentru cântărirea în mişcare sunt fabricate şi instalate în aşa fel încât să
reducă la minim efectele negative ale mediului asupra rezultatului de cântărire. Dacă
anumite condiţii de instalare pot afecta procesul de cântărire, acest lucru va fi
menţionat în decizia de omologare de tip. Instalarea cântarelor pentru cântărirea în
mişcare trebuie să îndeplinească cerinţele unui standard tehnic.1)

3.15 Cerinţele metrologice suplimentare sunt prevăzute într-un standard tehnic.2)

4. Etichete şi marcaje

4.1 Informaţiile în temeiul punctelor 4.1.1 şi 4.1.2 trebuie să fie prevăzute pe cântare
pentru cântărirea în mişcare.
4.1.1 Informaţii furnizate integral:
a) numele sau logo-ul producătorului;
b) numele sau logo-ul importatorului, în cazul cântarelor importate pentru cântărirea
în mişcare;
c) tipul de cântare pentru cântărirea în mişcare;
d) numărul de serie al cântarelor pentru cântărirea în mişcare pe fiecare element de
masă în cazul în care cântarul pentru cântarele în mişcare au elemente de masă
multiple;
e) avertismentul „A nu se utiliza pentru cântărirea produselor lichide,” dacă tipul de
cântare pentru cântărirea în mişcare nu se aprobă pentru cântărirea produselor
lichide;
f) viteza maximă a vehiculului în timpul cântăririi în km/h;
g) direcţia de cântărire, dacă tipul de cântare pentru cântărire în mişcare nu se aprobă
pentru cântărirea bidirecţională;
h) lungimea maximă a vehiculului cântărit;
11
 i) valoarea gradaţiei pentru încărcarea staţionară, dacă tipul de cântare este, de
asemenea, omologat pentru cântărire staţionară;
j) tensiunea de intrare în V;
k) frecvenţa curentului electric în Hz;
l) intervalul de temperatură, în °C, dacă intervalul nu este cuprins între –10 °C şi
+40 °C;
m) identificarea software-ului (dacă este cazul).
4.1.2 Informaţii furnizate în coduri:
a) clasa de precizie 0,2, 0,5, 1 sau 2;
b) clasa de precizie pentru masa pe osia individuală A, B, C sau D, dacă tipul de
cântar pentru cântărirea în mişcare este de asemenea, omologat pentru măsurarea
masei pe osia individuală;
c) clasa de precizie pentru masa pe ansamblul de osii A, B, C sau D, dacă tipul de
cântar pentru cântărirea în mişcare este, de asemenea, omologat pentru măsurarea
masei pe osia ansamblului de osii;
d) limita capacităţii superioare Max = kg sau t;
e) limita capacităţii inferioare Min = kg sau t;
f) valoarea gradaţiei d = kg sau t;
g) viteza maximă de funcţionare vmax = km/h;
h) viteza minimă de funcţionare vmax = km/h;
i) numărul maxim de osii pe vehicul Amax = , dacă tipul de cântare pentru cântărirea
în mişcare este, de asemenea, omologat pentru măsurarea masei pe osia
individuală sau a masei pe ansamblul de osii;
j) un marcaj de omologare de tip.

4.2 Etichete suplimentare

În funcţie de scopul specific al cântarelor de cântărire în mişcare, autoritatea
metrologică care eliberează certificatul de omologare de tip pentru cântarele destinate
cântăririi în mişcare necesită una sau mai multe etichete suplimentare în domeniul de
aplicare al omologării de tip.

4.3 Executare
Etichetele şi marcajele trebuie să fie vizibile, lizibile în condiţii normale de
funcţionare şi permanente. Acestea sunt amplasate într-un loc vizibil pe cântarul
destinat cântăririi în mişcare, în apropierea aparatului indicator sau chiar pe aparatul
indicator.

4.4 Marcaje de verificare

4.4.1 Locaţie
Cântarele destinate cântăririi în mişcare trebuie să aibă un loc rezervat pentru aplicarea
unui marcaj de verificare, care trebuie să
a) să fie astfel încât partea cântarului destinat cântăririi în mişcare pe care se află
marcajul de verificare să nu poată fi îndepărtată fără a deteriora marcajul de
verificare;
b) să permită aplicarea simplă a mărcii de verificare fără a modifica caracteristicile
metrologice;
c) să permită marcajului de verificare să fie vizibil în condiţii normale de funcţionare.

12
4.4.2 Aplicare
În cazul în care marcajul este în relief, suportul marcajului de verificare poate fi o
placă din plumb sau din alt material echivalent care este încorporat într-un panou
situat pe cântarul pentru cântărirea în mişcare sau într-o cavitate scobită. Dacă
marcajul este pe un autocolant, cântarele destinate cântăririi în mişcare trebuie să aibă
un loc rezervat corespunzător pentru acest autocolant.

5. Cerinţe pentru cântarele electronice destinate cântăririi în mişcare

Cântarele electronice destinate cântăririi în mişcare, pe lângă alte cerinţe, trebuie să
îndeplinească, de asemenea, cerinţele prevăzute la punctele 5.1-5.6

5.1 Condiţii de funcţionare

Cântarele electronice destinate cântăririi în mişcare trebuie să fie proiectate şi fabricate
pentru a nu depăşi erorile maxime admise în condiţii normale de funcţionare.

5.2 Interferenţa
Cântarele electronice destinate cântăririi în mişcare trebuie să fie proiectate şi fabricate
astfel încât, atunci când sunt expuse la interferenţe
a) să nu prezinte erori grave sau
b) trebuie să recunoască erori grave şi să reacţioneze la acestea.
Erorile care sunt mai mici sau egale cu 1 d sunt permise indiferent de valoarea erorii
datelor.

5.3 Aplicare
Cerinţele de la punctul 5.2 se aplică separat
a) în fiecare caz de eroare gravă în parte sau
b) fiecărei părţi a cântarelor electronice de cântărire în mişcare.

5.4 Reacţia la o eroare gravă

După ce o eroare gravă a fost detectată
a) cântarul destinat cântăririi în mişcare trebuie să se oprească în mod automat;
b) trebuie să existe un semnal vizual automat;
c) sau trebuie să existe un semnal sonor automat.
Semnalul prevăzut la literele (b) şi (c) trebuie să dureze până când eroarea este
eliminată sau intervine operatorul.

5.5 Interfaţa
Cântarele destinate cântăririi în mişcare pot fi echipate cu o interfaţă de comunicare
care permite conectarea cântarelor destinate cântăririi în mişcare la dispozitive
externe, precum şi cu o interfaţă de utilizator care permite schimbul de informaţii între
operator şi cântarele destinate cântăririi în mişcare. Interfaţa nu trebuie să influenţeze
funcţionarea corectă a cântarelor destinate cântăririi în mişcare şi nu trebuie să
influenţeze funcţiile metrologice ale acestora.

13
5.6 Securitatea interfeţei
Interfaţa de comunicare sau interfaţa de utilizator nu trebuie să permită intervenţii
neautorizate la software, la funcţiile metrologice ale cântarelor destinate cântăririi în
mişcare şi la datele măsurate, cauzate de dispozitivele conectate sau de interferenţele
care afectează interfaţa.

5.7 Cerinţe suplimentare pentru cântare electronice destinate cântăririi în mişcare sunt
stipulate într-un standard tehnic.2)

6. Metode încercare în cursul omologării de tip

6.1 Documentaţie
O cerere de omologare de tip trebuie să conţină documentaţie cu următoarele
informaţii:
a) caracteristicile metrologice ale cântarelor destinate cântăririi în mişcare;
b) specificaţiile generale ale cântarelor de cântărire în mişcare;
c) o listă de funcţii de componente şi dispozitive ale cântarelor destinate cântăririi în
mişcare;
d) desenele, schemele şi informaţiile software generale care clarifică proiectarea şi
funcţionarea cântarelor destinate cântăririi în mişcare;
e) documente care să ateste faptul că proiectarea şi fabricarea cântarelor destinate
cântăririi în mişcare îndeplineşte cerinţele tehnice, cerinţele metrologice şi un
standard tehnic.2)

6.2 În general
O încercare în scopuri de omologare se efectuează pe cel puţin un set de cântare pentru
cântărirea în mişcare reprezintă un anumit tip. Cântarele destinate cântăririi în mişcare
trebuie să fie complet instalate într-o locaţie tipică de utilizare.

6.3 Încercări
Documentaţia depusă este verificată, iar încercările sunt efectuate pentru a verifica
dacă cântarele destinate cântăririi în mişcare îndeplinesc
a) cerinţele tehnice;
b) cerinţele metrologice;
c) în cazul cântarelor destinate cântăririi în mişcare, de asemenea, cerinţele pentru
cântare electronice destinate cântăririi în mişcare.

6.4 Furnizarea mijloacelor de încercare

Examinatorul omologării de tip poate cere solicitantului omologării de tip o cantitate
adecvată de material, greutăţi de referinţă, vehicule de referinţă şi personal calificat.

6.5 Locaţia de desfăşurare a încercării

Cântarele destinate cântăririi în mişcare prezentate pentru omologarea de tip pot fi
încercate la:

14
 a) o locaţie stabilită de comun acord de către examinatorul omologării de tip şi de
solicitantul omologării de tip sau
b) un laborator pe care examinatorul omologării îl consideră adecvat.

6.6 Specificaţiile suplimentare pentru metodele tehnice de încercare utilizate în timpul

omologării de tip sunt prevăzute într-un standard tehnic.2)

7. Metode de încercare în timpul verificării iniţiale şi verificării ulterioare

7.1 Încercări
Subiectul care efectuează verificarea trebuie să verifice dacă cântarele destinate
cântăririi în mişcare corespund cu tipul omologat şi să testeze dacă cântarele de
cântărire în mişcare îndeplinesc cerinţele tehnice şi cerinţele metrologice. Cântarele
pentru cântărirea în mişcare trebuie să îndeplinească cerinţele tehnice şi cerinţele
metrologice pentru toate vehiculele şi toate produsele de pe vehiculele pe care sunt
utilizate cântare destinate cântăririi în mişcare pentru a cântări în condiţii normale de
funcţionare. Încercările se efectuează de către autoritatea metrologică competentă la
faţa locului pe o instalaţie normală de cântare destinate cântăririi în mişcare. Cântarele
destinate cântăririi în mişcare trebuie să fie instalate astfel încât în timpul încercării,
metoda de cântărire automată să fie aceeaşi ca în timpul cântăririi în scopuri
comerciale. În cazuri justificate şi în interesul prevenirii repetării încercărilor care au
fost deja efectuate în timpul omologării de tip, subiectul care efectuează verificarea
poate utiliza aceste rezultate în timpul verificării iniţiale conform articolului 15 din
lege.

7.2 Furnizarea mijloacelor de încercare

Persoana care efectuează verificarea poate cere solicitantului omologării de tip o
cantitate adecvată de material, greutăţi de referinţă, vehicule de referinţă şi personal
calificat.

7.3 Locaţia de desfăşurare a încercării

În timpul verificării, toate încercările efectuate în locaţia în care sunt instalate
cântarele destinate cântăririi în mişcare, iar în timpul încercărilor, cântarele destinate
cântăririi în mişcare trebuie să conţină toate piesele utilizate.

7.4 Numărul de încercări în mişcare

7.4.1 Numărul de încercări de mişcare în timpul verificării iniţiale şi în timpul verificării
iniţiale după reparaţii
În timpul unei încercări a fiecărui set de cântare pentru cântărirea în mişcare, sunt
necesare cel puţin 48 de traversări ale vehiculelor de referinţă. Fiecare vehicul de
referinţă compact cu două osii şi unul sau mai multe vehicule de referinţă suplimentare
se efectuează cel puţin şase traversări la două viteze diferite, încărcate şi goale.
7.4.2 Numărul de încercări în mişcare în cursul verificării ulterioare
În timpul unei încercări pentru cântarele destinate cântăririi în mişcare, sunt necesare
cel puţin 40 de traversări ale vehiculelor de referinţă. Fiecare vehicul de referinţă

15
 compact cu două osii şi unul sau mai multe vehicule de referinţă suplimentare se
efectuează cel puţin cinci traversări la două viteze diferite, încărcate şi goale.

7.5 Specificaţiile suplimentare pentru metode de încercare în timpul verificării iniţiale şi

ulterioare şi în timpul controalelor operaţionale sunt stipulate într-un standard.2)

8. Controale operaţionale
8.1 Un control operaţional se efectuează în timpul verificării ulterioare, în timp ce se
utilizează limite de eroare pentru un control operaţional.

8.2 Un control operaţional poate fi efectuat numai după ce au fost verificate cântarele
destinate cântăririi în mişcare.

16
 Anexa 31
la Decretul nr. 210/2000

Vitezometre rutiere

Partea întâi

Definirea mijloacelor de măsurare şi modul de control metrologic al acestora

1. Prezenta anexă se aplică vitezometrelor rutiere care sunt utilizate pentru a măsura viteza
autovehiculelor rutiere atunci când sunt utilizate pentru a verifica respectarea normelor de
circulaţie ca mijloace de măsurare în temeiul articolului 8 din lege.
2. Această anexă se aplică
a) vitezometrele radar care măsoară viteza unui autovehicul rutier pe baza efectului
Doppler;
b) vitezometrele radar măsoară viteza unui autovehicul rutier pe baza măsurării
modificării distanţei dintre obiectul măsurat şi mijlocul de măsurare de-a lungul
timpului;
c) vitezometrele secţionale care măsoară viteza medie a unui autovehicul rutier pe o
secţiune de drum pe baza măsurării timpului de care are nevoie pentru a traversa o
secţiune cu o lungime cunoscută;
d) vitezometrele medii care măsoară viteza medie a unui autovehicul pe baza măsurării
vitezei vehiculului de măsurare, care, atunci când sunt îndeplinite condiţiile definite,
se atribuie vehiculului măsurat.
3. Vitezometrele fac obiectul omologării de tip şi verificării iniţiale înainte să fie introduse
pe piaţă. Cerinţele tehnice, cerinţele metrologice, metodele de încercare tehnice pentru
omologarea de tip şi metodele de încercare pentru verificarea iniţială şi ulterioară a
vitezometrelor sunt enumerate în partea a doua.
4. Vitezometrele omologate vor fi marcate de către producătorul sau importatorul acestora cu
un marcaj de omologare în temeiul articolului 14 alineatul (2) din lege.
5. Vitezometrelor care îndeplinesc cerinţele prevăzute în timpul verificării li se acordă un
marcaj de verificare şi li se eliberează un certificat de verificare.
6. În timpul utilizării acestora ca mijloace de măsurare specificate, vitezometrele fac obiectul
verificării ulterioare.

Partea a doua

Cerinţele tehnice, cerinţele metrologice, metodele de încercare tehnice pentru

omologarea de tip şi metodele de încercare pentru verificarea vitezometrelor

1. Termeni şi definiţii

17
1.1 Termeni şi definiţii aplicabile vitezometrelor
1.1.1 Vitezometru rutier (denumit în continuare „vitezometru”) este un mijloc de măsurare
destinat măsurării vitezei autovehiculelor rutiere (denumite în continuare „vehicul”)
care este amplasat în afara vehiculului a cărui viteză este măsurată.
1.1.2 Viteza vehiculului este o cantitate fizică care este definită ca raportul lungimii
traseului parcurs de către vehiculul măsurat şi intervalul de timp corespunzător, cu
condiţia ca mişcarea vehiculului să fie uniformă de-a lungul întregii rute. Unitatea de
viteză este km/h.
1.1.3 Viteza medie pe secţiune a unui vehicul (denumită în continuare „viteza pe
secţiune”) este viteza care este definită ca raportul dintre lungimea secţiunii de
măsurare şi timpul de care are nevoie vehiculul măsurat să traverseze secţiunea de
măsurare.
1.1.4 Un senzor de vitezometru este partea vitezometrului care generează semnale care
caracterizează deplasarea vehiculului măsurat sau de măsurare.
1.1.5 O unitate de control este partea vitezometrului care serveşte pentru a controla
vitezometrul şi de a introduce valori ale mărimii de intrare.
1.1.6 O unitate a scării este partea vitezometrului care procesează semnale de la senzor(i)
şi le utilizează pentru a calcula viteza vehiculului măsurat şi asigură faptul că datele
măsurate sunt corecte.
1.1.7 O unitate de analiză este partea vitezometrului care este utilizată pentru a analiza
infracţiunile şi pentru a crea documente de infracţiune.
1.1.8 O unitate de afişare este partea vitezometrului care afişează valorile măsurate ale
vitezei şi alte date.
1.1.9 O unitate de documentare a imaginii este partea vitezometrului utilizată pentru a
înregistra situaţia din trafic prin utilizarea documentelor cu imagini şi pentru a le stoca
împreună cu datele măsurate.
1.1.10 Locaţia de măsurare este determinată prin raza activă a senzorului (senzorilor)
vitezometrului.
1.1.11 Situaţia traficului este un set de obiecte, care constă din vehiculul măsurat şi
obiectele înconjurătoare care ar putea influenţa datele măsurate.
1.1.12 Un vitezometru portabil este un vitezometru care poate fi transportat dintr-o poziţie
în alta, dar în timpul măsurătorii trebuie amplasat în conformitate cu instrucţiunile
producătorului.
1.1.13 Un vitezometru staţionar este un vitezometru destinat pentru instalaţia fixă dintr-o
locaţie staţionară definită.
1.1.14 Un vitezometru mobil este un vitezometru care are capacitatea de a măsura viteza
vehiculelor de la un vehicul de măsurare aflat în mişcare.
1.1.15 Constanta vitezometrului este un parametru care exprimă relaţia între numărul de
impulsuri eliberate de către senzorul de viteză al vehiculului de măsurare şi un traseu
traversat cu lungimea de 1 km.

1.2 Termenii şi definiţiile aplicabile vitezometrelor rutiere (radar tip pistol)

1.2.1 Frecvenţa diferenţială Doppler fd este exprimată ca diferenţa între frecvenţa de bază
şi frecvenţa semnalului înregistrat de către senzorul radarului tip pistol după ce acesta

18
 este reflectat de la obiectul măsurat. Această frecvenţă este proporţională cu viteza
obiectului aflat în mişcare pe baza următoarei relaţii:
fd  c
v
f 0  cosα
unde: v este viteza vehiculului măsurat în m/s;
fd este frecvenţa diferenţială Doppler în Hz;
f0 este frecvenţa de bază în Hz;
α este baza măsurării unghiului în grade;
c este viteza mişcării ondulatorii în m/s.
1.2.2 Unghiul măsurării de bază α este unghiul subîntins de axa profilului maxim al
radiaţiei radarului de tip pistol şi axa direcţiei de mişcare a vehiculului măsurat.
1.2.3 Frecvenţa de bază f0 este frecvenţa semnalului emis de către senzorul radarului tip
pistol care este utilizat pentru a măsura viteza.
1.3 Termenii şi definiţiile aplicabile vitezometrelor rutiere cu laser (radar cu laser tip
pistol)
1.3.1 Lungimea de undă a laserului λ este lungimea de undă a unui fascicul de radiaţie
monocromatică generată de către un radar laser tip pistol.
1.3.2 Unghiul solid al radiaţiei unui fascicul laser este divergenţa unui fascicul laser –
unghiul de poziţie al unui con de lumină măsurat atât în plan orizontal, cât şi în plan
vertical.
1.3.3 Puterea laserului este energia fasciculului emisă de către laser.

2. Cerinţe tehnice

2.1 Cerinţe tehnice generale

2.1.1 Atunci când este utilizat corect în conformitate cu documentaţia tehnică, un
vitezometru trebuie să garanteze alocarea clară a valorii măsurate a vitezei la vehiculul
măsurat.
2.1.2 Intervalul de temperatură de funcţionare a unui vitezometru trebuie să fie de cel puţin
(între –10 şi +40) °C. Vitezometrul trebuie să îşi menţină parametrii de-a lungul
întregului interval de temperatură ambientală.
2.1.3 Intervalul temperaturii de stocare a unui vitezometru (între –25 şi +70) °C.
Depozitarea unui vitezometru într-un interval de temperatură dat nu trebuie să
influenţeze parametrii metrologici ai vitezometrului.
2.1.4 Un vitezometru trebuie să fie echipat cu un aparat care nu permite măsurarea în afara
intervalului de operare a tensiunii sursă şi a intervalului temperaturii de funcţionare
sau stabileşte că este incorectă.
2.1.5 Un vitezometru trebuie să fie echipat cu un aparat care indică faptul că valoarea
măsurată a vitezei vehiculului este în afara intervalului de măsurare vitezei definit.
2.1.6 O înregistrare a măsurării este creată sub forma unui document de imagine. Alinierea
corectă a axei optice a dispozitivului de înregistrare şi a axei de măsurare a senzorului
vitezometrului trebuie să fie asigurată prin mijloace mecanice sau trebuie să poată fi
verificată folosind o altă metodă adecvată descrisă în documentele de însoţire în
temeiul punctului 2.1.14.

19
2.1.7 Înregistrarea de măsurare trebuie să conţină:
a) informaţii cu privire la ora şi data locală;
b) informaţii cu privire la locaţia de măsurare;
c) identificarea clară a elementelor vehiculului măsurat (de exemplu, numărul de
înmatriculare al vehiculului);
d) viteza măsurată a vehiculului măsurat şi unitatea de viteză;
e) identificarea clară a vitezometrului utilizat;
f) identificarea programelor de calculator ale vitezometrului;
g) limitele de viteză stipulate;
h) informaţiile necesare în conformitate cu documentaţia tehnică de la producătorul
vitezometrului pentru atribuirea clară a valorii vitezei măsurată la vehiculul
măsurat;
i) informaţii privind direcţia măsurată de deplasare a vehiculului, în cazul în care
vitezometrul permite măsurarea vitezei unui autovehicul rutier în ambele direcţii
de deplasare a vehiculului;
j) viteza vehiculului de măsurare şi unităţile de viteză, în cazul unui vitezometru
mobil, informaţii cu privire la timpi de pornire şi de încheiere a măsurării vitezei,
în cazul în care înregistrarea este sub forma unei secvenţe video şi aceste
informaţii sunt necesare pentru atribuirea clară a valorii vitezei măsurate la
vehiculul măsurat.
2.1.8 Un vitezometru trebuie să fie proiectat astfel încât să fie imposibil să se modifice
setarea constantă a parametrilor de bază metrologici, a software-ului sau a
vitezometrului, fără alterarea marcajelor de verificare sau a marcajelor de securitate.
2.1.9 În timpul utilizării, un vitezometru nu trebuie să radieze energie electromagnetică care
ar putea interfera cu funcţionarea altor echipamente în conformitate cu cerinţele de
compatibilitate electromagnetică.1)
2.1.10 Software-ul unui vitezometru supus controlului metrologic trebuie să fie identificabil.
Un vitezometru trebuie să permită identificarea simplă a software-ului.
2.1.11 Software-ul, înregistrările de măsurare, precum şi datele supuse controlului metrologic
stocate în memoria instrumentului (instrumentelor) de măsurare sau transmise de la
memoria instrumentului de măsurare trebuie să fie protejate în mod corespunzător
împotriva utilizării abuzive accidentale sau intenţionate.
2.1.12 Când se foloseşte un vitezometru mobil, trebuie să fie înregistrate dimensiunile
anvelopelor de propulsie a vehiculului de măsurare (arborele de propulsie), care au
fost determinante atunci când constanta vitezometrului a fost stabilită.
2.1.13 Fiecare vitezometru include documentaţia de însoţire prevăzută. Documentaţia de
însoţire prevăzută conţine:
a) principiul de funcţionare fizic al vitezometrului;
b) diagrama bloc a vitezometrului cu o explicaţie a activităţii blocurilor individuale;
c) specificaţiile tehnice ale vitezometrului;
d) condiţii şi metode de funcţionare şi instalare a vitezometrului;
e) informaţii privind sursele de bază ale erorilor de măsurare sau de incertitudine,
precum şi cuantificarea metodelor individuale de utilizare;

1
) Ordinul nr. 194/2005 al Guvernului Republicii Slovace privind compatibilitatea electromagnetică, astfel cum a
fost modificat prin Ordinul nr. 318/2007 al Guvernului Republicii Slovace.
20
 f) un manual de instrucţiuni;
g) evidenţele de întreţinere ale vitezometrului.
2.1.14 Fiecare parte a contorului de viteză trebuie să poarte următoarele informaţii într-un
mod de neşters:
a) numele sau marca de fabrică a producătorului;
b) denumirea de tip;
c) numărul de serie;
d) şi marcajul de omologare de tip.
2.2 Cerinţe tehnice suplimentare aplicabile vitezometrelor rutiere (radar tip pistol)
2.2.1 Un radar tip pistol trebuie să îndeplinească cerinţele de sănătate şi siguranţă în temeiul
legislaţiei speciale2) privind emisiile de microunde.
2.2.2 Senzorul unui radar tip pistol trebuie să fie proiectat pentru a preveni măsurarea
vitezei în acea parte a diagramei de radiaţie polară a antenei în care pot apărea erori de
măsurare mai mari de 2 %.
2.2.3 Un radar tip pistol trebuie să fie proiectat astfel încât, în condiţii normale de
funcţionare, măsurarea vitezei la o distanţă mai mare de doua benzi să apară foarte rar.
Dacă în cazuri speciale este necesar un interval mai mare de măsurare, informaţiile cu
privire la setările de sensibilitate trebuie să fie afişate în înregistrările privind
infracţiunea.
2.2.4 O abatere în stabilirea unghiului de măsurare de bază nu trebuie să provoace o eroare
de măsurare a vitezei mai mare de 0,5 %. Unghiul de măsurare de bază se stabileşte
prin ataşarea senzorului radarului tip pistol la şasiului radarului tip pistol sau pe
vehicul.
2.3 Cerinţe tehnice suplimentare aplicabile vitezometrelor cu laser (radare tip pistol cu
laser)
2.3.1 Unghiul solid de radiaţii a fasciculului laser este prevăzut în documentaţia tehnică a
producătorului şi nu trebuie să fie mai mare de 10 mrad măsurat ca unghiul plan în
plan orizontal şi vertical în punctul în care radiaţiile de ieşire scad la 50 %.
2.3.2 Ieşirea unui senzor al radarului cu pistol trebuie să se încadreze în clasa 1 a cerinţelor
de protecţie a siguranţei în timpul utilizării acestuia.3)
2.3.3 Documentaţia tehnică sau software-ul unui radar tip pistol cu laser trebuie să descrie
cea mai mică distanţă de măsurare şi cea mai mare distanţă laterală a radarului tip
pistol, astfel încât eroarea maximă admisă să nu fie depăşită.
2.4 Cerinţe tehnice suplimentare aplicabile vitezometrelor rutiere secţionale
2.4.1 Începerea şi încheierea secţiunii de măsurare şi datele de timp relevante pentru
tranzitul prin vehiculul măsurat trebuie să fie marcate clar pe înregistrarea infracţiunii.
2.5 Cerinţe tehnice suplimentare aplicabile vitezometrelor rutiere normale
2.5.1 Documentaţia pentru vitezometrele rutiere normale trebuie să descrie în mod clar
condiţiile de atribuire a vitezei vehiculului de măsurare la vehiculul măsurat.
2.5.2 În cursul măsurării, trebuie să fie imposibilă modificarea parametrilor sistemului
camerei, ceea ce ar putea influenţa rezultatul măsurătorii.
2
) Ordinul nr. 443/2001 al Guvernului Republicii Slovace de stabilire a informaţiilor cu privire la cerinţele
tehnice şi procedurile de evaluare a conformităţii pentru echipamentele radio şi echipamentele terminale de
telecomunicaţii.
3
) STN EN 60825-1 Securitatea în utilizare a produselor cu laser. Partea 1: Clasificarea echipamentului şi
prescripţii. (34 1701).
21
3. Cerinţe metrologice

3.1 Intervalul de măsurare şi eroarea vitezometrului

3.1.1 Intervalul de măsurare al unui vitezometru trebuie să fie de cel puţin (30-200) km/h.
3.1.2 Eroarea absolută a unui vitezometru este stabilită în conformitate cu următoarea
relaţie:

v  v x  ve  km/h 

unde: vx este valoarea vitezei indicată de către vitezometru,

ve este valoarea vitezei determinată prin intermediul unui aparat de
referinţă.
3.1.3 Eroarea relativă a unui vitezometru este stabilită în conformitate cu următoarea relaţie:

v
δv   100  %
ve

3.2 Eroarea maximă admisă

a) este 3 km/h atunci când se măsoară vitezele până la 100 km/h,
b) este 3 % din valoarea măsurată pentru valorile vitezei peste 100 km/h.

4. Metodele tehnice de încercare pentru omologarea de tip şi metodele de încercare

pentru verificare

4.1 Încercările tehnice ale unui vitezometru constau din

a) o inspecţie externă a vitezometrului şi a accesoriilor acestora;
b) încercări ale vitezometrului într-un laborator;
c) încercări ale vitezometrului pe teren;
d) încercări ale rezistenţei vitezometrului la interferenţă şi la cantităţile de influenţă.
4.2 Condiţii de referinţă în timpul încercărilor
4.2.1 În cursul încercărilor în laborator, temperatura ambientală trebuie să fie 23 °C ±5 °C şi
umiditatea relativă cel mult 75 %.
4.2.2 Tensiunea de alimentare a vitezometrului trebuie să fie cuprinsă în intervalul prevăzut
de către producător.
4.2.3 Alte cantităţi de influenţare trebuie să aibă valori nominale şi trebuie să se încadreze în
toleranţele prevăzute în temeiul specificaţiilor tehnice aprobate declarate de către
producătorul vitezometrului.
4.3 Încercările tehnice în cursul omologării de tip
4.3.1 Inspecţia externă a unui vitezometru
O inspecţie externă a unui vitezometru implică verificarea:
a) dacă documentaţia însoţitoare este completă;
b) dacă vitezometrul prezentat se potriveşte cu documentaţia însoţitoare;

22
 c) starea găurilor funcţionale individuale din perspectiva funcţionării vitezometrului;
d) identificarea şi siguranţa software-ului vitezometrului;
4.3.2 Încercările în laborator ale radarelor tip pistol
4.3.2.1 Măsurarea frecvenţei de bază f0 a senzorului unui radar tip pistol
Măsurătoarea este efectuată utilizând un aparat corespunzător de măsurare a frecvenţei
imediat ce temperatura radarului tip pistol conectat la o sursă de electricitate s-a
stabilizat. Măsurătoarea este efectuată în conformitate cu recomandările
producătorului.
Un radar tip pistol trece încercarea dacă diferenţa între frecvenţa de bază măsurată şi
nominală nu cauzează o eroare de măsurare a vitezei mai mare de 0,1 %.
4.3.2.2 Măsurarea diagramei de radiaţie polară a unui senzor al radarului tip pistol
Măsurarea se efectuează utilizând un aparat de măsurare cu putere radiată şi este
orientată în plan orizontal. Este măsurată lăţimea lobului principal, care este
caracterizată de unghiul care subîntinde acea parte a diagramei de radiaţie polară în
care radiaţia de ieşire măsurată este cel mult jumătate (- 3 dB) din diagrama de radiaţie
polară maximă. Nivelul lobilor laterali este, de asemenea, măsurat.
Un radar tip pistol trece testul dacă lăţimea lobului principal este în conformitate cu
specificaţiile tehnice ale radarului tip pistol şi lobii laterali ai diagramei de radiaţie
polară sunt de cel puţin 15 dB mai mici decât diagrama de radiaţie polară maximă.
4.3.2.3 Măsurarea radiaţiei de ieşire a unui senzor al radarului tip pistol
Măsurarea se realizează prin utilizarea unui aparat de măsurare corespunzător cu
puterea radiată în direcţia diagramei de radiaţie polară maximă.
Un radar tip pistol trece testul dacă puterea radiată este în conformitate cu
specificaţiile tehnice ale radarului tip pistol.
4.3.2.4 Încercarea de precizie pentru partea cu frecvenţă mai joasă a radarului tip pistol
Această încercare este efectuată prin utilizarea unui simulator corespunzător cu
frecvenţă joasă care simulează semnalele cu o frecvenţă a frecvenţei diferenţiale
Doppler şi cu parametri în conformitate cu documentaţia tehnică a producătorului.
Viteza este simulată timp de cel puţin 10 puncte distanţate egal în cadrul intervalului
de măsurare al radarului tip pistol. Se simulează valorile pentru un vehicul care se
apropie sau se îndepărtează. În cazul unui radar mobil tip pistol, viteza vehiculului de
măsurare este, de asemenea, simulată la trei puncte prin utilizarea unui simulator
corespunzător care simulează semnalele de la senzorul unui vehicul care îşi măsoară
propria viteză.
Un radar tip pistol trece testul dacă eroarea acestuia nu depăşeşte eroarea maximă
admisă.
4.3.2.5 Încercarea unghiului de bază al măsurării α a unui senzor al radarului tip pistol
Măsurarea se efectuează utilizând un aparat de măsurare corespunzător cu putere
radiată şi este orientată în plan orizontal.
Un radar tip pistol trece încercarea dacă diferenţa între unghiul de bază măsurat şi
nominal nu cauzează o eroare de măsurare a vitezei mai mare de 0,5 %.
4.3.2.6 Încercarea de precizie a radarului tip pistol
Încercarea este efectuată utilizând un simulator de viteză corespunzător care simulează
viteza vehiculului prin recepţionarea semnalului de la radarul tip pistol, prin
modificarea frecvenţei acestuia prin frecvenţa diferenţială Doppler şi transmiterea

23
 semnalului modificat înapoi într-un mod pe care radarul tip pistol este capabil să îl
recepţioneze.
Viteza este simulată timp de cel puţin 10 puncte distanţate egal în cadrul intervalului
de măsurare al radarului tip pistol. Se simulează valorile pentru un vehicul care se
apropie sau se îndepărtează.
Un radar tip pistol trece testul dacă eroarea acestuia, crescută prin incertitudinea
extinsă a măsurătorii, nu depăşeşte eroarea maximă admisă.
4.3.3 Încercările în laborator ale radarelor tip pistol cu laser
4.3.3.1 Încercarea radarului tip pistol cu laser care vizează configurarea aparatului
Această încercare este efectuată prin utilizarea unei diagrame la o distanţă
recomandată de către producător. Configurarea este verificată în conformitate cu
câmpul de toleranţă stipulat de către producător. Dacă producătorul nu prevede o
diagramă şi o distanţă de încercare, măsurătoarea din cursul încercării este efectuată în
conformitate cu diagrama de încercare pentru vitezometrele cu laser la o distanţă de
50 m sau de 100 m.
Un vitezometru cu laser trece testul dacă alinierea axei aparatului de înregistrare al
vitezometrului şi axa de măsurare sunt în conformitate cu recomandările
producătorului.
4.3.3.2 Încercarea de precizie a radarului tip pistol cu laser
Această încercare este efectuată utilizând un simulator de viteză corespunzător.
Viteza este simulată pe cel puţin 10 puncte distanţate egal în cadrul intervalului de
măsurare al radarului tip pistol. Se simulează valorile pentru un vehicul care se
apropie sau se îndepărtează.
Un radar tip pistol cu laser trece testul dacă eroarea acestuia, crescută prin
incertitudinea extinsă a măsurătorii, nu depăşeşte eroarea maximă admisă.
4.3.4 Încercarea în laborator a vitezometrelor rutiere secţionale
4.3.4.1 Încercarea de măsurare a timpului
Încercarea este efectuată prin utilizarea unui cronometru corespunzător care începe
automat atunci când vehiculul de încercare sau obiectul intră în raza distanţei măsurate
şi se opreşte automat după ieşirea acestuia.
Un vitezometru rutier secţional trece testul dacă eroarea de măsurare a timpului este
mai mică de 0,2 %.
4.3.4.2 Textul lungimii secţiunii de măsurare
Încercarea este efectuată utilizând un simulator de lungime corespunzător.
Un vitezometru rutier secţional trece testul dacă diferenţa dintre lungimea măsurată şi
nominală a secţiunii măsurate este mai mică de 1 %.
4.3.5 Încercarea în laborator a vitezometrelor rutiere normale
4.3.5.1 Testul de precizie al unui vitezometru rutier normal prin utilizarea unui simulator de
viteză
Măsurătoarea este efectuată utilizând un simulator de viteză corespunzător care
simulează semnalele emise de senzorul de viteză propriu al vehiculului.
Viteza este simulată pe cel puţin 10 puncte distanţate egal în cadrul intervalului de
măsurare al vitezometrului.
Un vitezometru rutier normal trece testul dacă eroarea acestuia, crescută prin
incertitudinea extinsă a măsurătorii, nu depăşeşte eroarea maximă admisă.
24
4.3.6 Încercările pe teren ale vitezometrului
4.3.6.1 Încercarea pe teren a preciziei vitezometrului
Încercarea este efectuată prin utilizarea unui vehicul de încercare a cărui viteză este
măsurată prin utilizarea unui aparat de referinţă corespunzător până la viteza de
130 km/h, pe cel puţin trei puncte pentru apropiere şi îndepărtare. Pentru vitezele care
depăşesc 130 km/h, încercarea este efectuată utilizând un simulator de viteză adecvat
pe cel puţin trei puncte pentru apropiere şi îndepărtare. În cazul unui vitezometru
mobil, o măsurătoare este efectuată pe cel puţin un punct în timpul căruia vehiculul de
măsurare se deplasează la o viteză de cel puţin 50 km/h.
În cazul unui radar tip pistol, încercarea poate fi efectuată pe întregul interval de
măsurare al radarului tip pistol utilizând un simulator de viteză care simulează
înregistrările reale ale reflecţiilor semnalului.
Un vitezometru trece testul dacă eroarea acestuia, crescută prin incertitudinea extinsă a
măsurătorii, nu depăşeşte eroarea maximă admisă.
4.3.6.2 Încercarea de stabilire a constantei vitezometrului
Încercarea este efectuată numai pentru vitezometrele mobile utilizând un instrument
corespunzător pentru măsurarea distanţei parcurse.
Un vitezometru rutier trece testul dacă eroarea de stabilire a constantei nu cauzează o
eroare în măsurarea distanţei parcurse mai mare de 1 %.
4.3.7 Încercările de rezistenţă la interferenţe şi la cantităţile de influenţare
4.3.7.1 Încercarea de precizie
Încercarea este efectuată pentru o valoare arbitrară a vitezei în cadrul intervalului de
măsurare al vitezometrului testat utilizând un simulator corespunzător care este
amplasat sau conectat astfel încât influenţele sau interferenţele sau cantitatea de
influenţare asupra parametrilor simulatorului este redusă la minim. Dacă această
condiţie nu poate fi îndeplinită, dispozitivul de referinţă trebuie să fie suficient de
rezistent la cantitatea de influenţare sau la interferenţe.
4.3.7.2 Încercarea de rezistenţă pentru a limita temperaturile de depozitare
Atunci când nu este în funcţiune, vitezometrul trebuie să reziste la efectele
temperaturilor ambientale asupra întregului intervalul de temperatură de depozitare
definit de către producător fără deteriorarea sau modificarea parametrilor metrologici.
Încercarea este efectuată timp de două ore prin utilizarea căldurii uscate conform unui
standard tehnic4) la limita superioară a intervalului de temperatură de depozitare.
Încercarea este efectuată timp de două ore prin utilizarea frigului conform unui
standard tehnic5) la limita inferioară a intervalului de temperatură de depozitare.
Durata încercării este calculată din momentul în care temperatura se stabilizează.
Dispozitivul este testat în timp ce este oprit. Încercarea de precizie este efectuată după
expunerea la o cantitate de influenţare.
Vitezometrul trece testul dacă, după ce este expus la cantitatea de influenţare, eroarea
vitezometrului nu depăşeşte eroarea maximă admisă şi vitezometrul nu prezintă nicio
deteriorare fizică a componentelor testate.
4.3.7.3 Încercarea la frig
Vitezometrul trebuie să funcţioneze în siguranţă la cea mai mică limită de temperatură
ambientală definită de către producător.

4
) STN EN 60068-2-2 Încercări de mediu. Partea 2-2: Încercări. Încercare B: Căldură uscată (34 5791).
5
) STN EN 60068-2-1 Încercări de mediu. Partea 2-1: Încercări. Încercarea A: Frig (34 5791).
25
 Încercarea este efectuată în temeiul unui standard tehnic.5)
Dispozitivul este testat în timp ce este pornit. Încercarea este efectuată timp de două
ore la limita inferioară a intervalului temperaturii de funcţionare. Durata încercării este
calculată din momentul în care temperatura se stabilizează. O încercare de precizie
este efectuată în timpul expunerii la o cantitate de influenţare.
Un vitezometru trece testul dacă, după ce este expus la cantitatea de influenţare,
eroarea acestuia nu depăşeşte eroarea maximă admisă.
4.3.7.4 Încercarea la căldură uscată
Vitezometrul trebuie să funcţioneze în siguranţă la limita superioară de temperatură de
funcţionare definită de către producător.
Încercarea este efectuată în temeiul unui standard tehnic.4)
Dispozitivul este testat în timp ce este pornit. Încercarea este efectuată timp de două
ore la limita superioară a intervalului temperaturii de funcţionare. Durata încercării
este calculată din momentul în care temperatura se stabilizează. O încercare de
precizie este efectuată în timpul expunerii la o cantitate de influenţare.
Un vitezometru trece testul dacă, după ce este expus la cantitatea de influenţare,
eroarea acestuia nu depăşeşte eroarea maximă admisă.
4.3.7.5 Încercarea la căldură umedă ciclică
Vitezometrul trebuie să funcţioneze în siguranţă într-un mediu cu modificări ale
temperaturii ciclice şi posibila condensare a vaporilor de apă.
Încercarea este efectuată în temeiul unui standard tehnic.6)
Dispozitivul este testat în timp ce este pornit. Încercarea este efectuată utilizând
căldura umedă ciclică, în două cicluri de 24 de ore cu o limită superioară de
temperatură de 55 °C. O încercare de precizie este efectuată după expunerea la
interferenţe.
Vitezometrul trece testul dacă, după ce este expus la interferenţe, eroarea
vitezometrului nu depăşeşte eroarea maximă admisă şi vitezometrul nu prezintă nicio
deteriorare fizică a componentelor testate.
4.3.7.6 Încercarea de rezistenţă la apă
Componentele vitezometrului care în timpul funcţionării în conformitate cu manualul
de instrucţiuni pot fi stropite cu apă trebuie să fie rezistente împotriva stropirii.
Încercarea este efectuată în temeiul unui standard tehnic.7)
Dispozitivul este testat în timp ce este oprit. Încercarea de precizie este efectuată după
expunerea la interferenţe.
Vitezometrul trece testul dacă, după ce este expus la interferenţe, eroarea
vitezometrului nu depăşeşte eroarea maximă admisă şi vitezometrul nu prezintă nicio
deteriorare fizică a componentelor testate.
4.3.7.7 Încercarea de rezistenţă la praf
Componentele vitezometrului care în timpul funcţionării în conformitate cu manualul
de instrucţiuni pot fi expuse la niveluri excesive de praf trebuie să fie rezistente
împotriva prafului.
Încercarea este efectuată în temeiul unui standard tehnic.8)

6
) STN EN 60068-2-30 Încercări de mediu. Partea 2-30: Încercări. Încercarea Db: Căldură umedă ciclică (12 h +
ciclu de 12 h) (34 5791).
7
) STN EN 60068-2-18 Încercări de mediu. Partea 2-18: Încercări. Încercările R şi instrucţiuni: Apă (34 5791).
26
 Dispozitivul este testat în timp ce este oprit. Încercarea de precizie este efectuată după
expunerea la interferenţe.
Vitezometrul trece testul dacă, după ce este expus la interferenţe, eroarea
vitezometrului nu depăşeşte eroarea maximă admisă şi vitezometrul nu prezintă nicio
deteriorare fizică a componentelor testate.
4.3.7.8 Încercarea la rezistenţă la vibraţii aleatorii
Un vitezometru rutier trebuie să fie rezistent la vibraţii aleatorii.

Încercarea este efectuată în temeiul unui standard tehnic.9)

Dispozitivul este testat în timp ce este pornit. Intervalul frecvenţei de vibrare este (10-
150) Hz, valoarea acceleraţiei efective totale: 7 m/s, densitatea spectrală a acceleraţiei
(10-20) Hz: 1 m2/s3, densitatea spectrală a acceleraţiei (20-150) Hz:
–3 dB/octavă. O încercare de precizie este efectuată în timpul expunerii la o cantitate
de influenţare.
Un vitezometru trece testul dacă, după ce este expus la cantitatea de influenţare,
eroarea acestuia nu depăşeşte eroarea maximă admisă.
4.3.7.9 Încercarea de rezistenţă la impactul fizic
Componentele vitezometrului care în timpul funcţionării, în conformitate cu manualul
de instrucţiuni, nu sunt ataşate în siguranţă trebuie să fie rezistente la impactul fizic.
Încercarea este efectuată în temeiul unui standard tehnic.10)
Nivelul încercării este 50 mm. Dispozitivul este testat în timp ce este oprit. Încercarea
de precizie este efectuată după expunerea la interferenţe.
Vitezometrul trece testul dacă, după ce este expus la interferenţe, eroarea
vitezometrului nu depăşeşte eroarea maximă admisă şi vitezometrul nu prezintă nicio
deteriorare fizică a componentelor testate.
4.3.7.10 Încercarea de rezistenţă la deviaţiile statice ale tensiunii electrice
Vitezometrul trebuie să fie rezistent la deviaţiile statice din alimentarea cu electricitate
şi din frecvenţa care depăşeşte întregul interval al tensiunii de alimentare şi frecvenţa
definită de către producător.
Nivelurile de încercare sunt determinate de către tensiunea de alimentare şi limitele de
frecvenţă prevăzute de către producător. Încercarea este efectuată pentru tensiunea de
alimentare superioară şi inferioară şi limitele de frecvenţă. Dispozitivul este testat în
timp ce este pornit. O încercare de precizie este efectuată în timpul expunerii la o
cantitate de influenţare.
Un vitezometru trece testul dacă, după ce este expus la cantitatea de influenţare,
eroarea acestuia nu depăşeşte eroarea maximă admisă.
4.3.7.11 Încercarea la întreruperea scurtă a tensiunii de alimentare
Vitezometrul trebuie să fie imun la întreruperile scurte ale tensiunii de alimentare.
Încercarea se aplică numai dispozitivelor alimentate cu curent alternativ.

8
) STN EN 60512-11-8 Componente electromecanice pentru echipări de bază şi metode de măsurare. Partea 11:
Încercări climatice. Secţiunea 8: Încercarea 11h. Nisip şi praf. (35 4055).
9
) STN EN 60068-2-47 Încercări de mediu. Partea 2-47: Încercări. Montarea componentelor, echipamentelor şi a
altor articole pentru încercări dinamice la vibraţii, la impact şi alte încercări similare (34 5791).
10
) STN EN 60068-2-31 Încercări de mediu. Partea 2-31: Încercări. Încercarea Ec: Şocuri datorate manevrărilor
brutale, încercare destinată în special probelor de tip echipament (34 5791).
27
 Încercarea este efectuată în temeiul unui standard tehnic.11)
Niveluri de încercare (durata afundării): 0 %/0,5 ciclu, 0 %/1 cicluri, 40 %/10 cicluri,
70 %/25 cicluri, 80 %/250 cicluri, 0 %/250 cicluri. Dispozitivul este testat în timp ce
este pornit. Încercarea de precizie este efectuată în cursul expunerii la interferenţe.
Un vitezometru trece testul dacă, după ce este expus la interferenţe, eroarea acestuia
nu depăşeşte eroarea maximă admisă.
4.3.7.12 Încercarea de imunitate la fenomenele tranzitorii rapide
Vitezometrul trebuie să fie imun la trenuri de impulsuri rapide de tensiune pe cablurile
de electricitate şi de semnal.

Încercarea este efectuată în temeiul unui standard tehnic.12)

Nivel de încercare: 2 kV pe cablurile de electricitate, 1 kV pe cablurile de semnal.
Dispozitivul este testat în timp ce este pornit. Încercarea de precizie este efectuată în
cursul expunerii la interferenţe.
Un vitezometru trece testul dacă, după ce este expus la interferenţe, eroarea acestuia
nu depăşeşte eroarea maximă admisă.
4.3.7.13 Încercarea de imunitate la descărcare
Vitezometrul trebuie să fie imun la unde de şoc pe cablurile de electricitate şi de
semnal.
Încercarea se aplică numai dispozitivelor ale căror cabluri de electricitate şi semnal pot
fi mai lungi de 10 m în conformitate cu documentaţia tehnică.
Încercarea este efectuată în temeiul unui standard tehnic.13)
Impuls de încercare la tensiune: 1,2/50 μs, nivel de încercare: tensiune nesimetrică
2 kV, tensiune simetrică 1 kV. Dispozitivul este testat în timp ce este pornit. Încercarea
de precizie este efectuată după expunerea la interferenţe.
Un vitezometru trece testul dacă, după ce este expus la interferenţe, eroarea acestuia
nu depăşeşte eroarea maximă admisă.
4.3.7.14 Încercare de imunitate la câmp magnetic de frecvenţa reţelei
Vitezometrul trebuie să fie imun la câmpurile magnetice de frecvenţa reţelei.
Încercarea este efectuată în temeiul unui standard tehnic.14)
Nivelul câmpului de încercare: 30 A/m continuu. Dispozitivul este testat în timp ce
este pornit. Încercarea de precizie este efectuată în cursul expunerii la interferenţe.
Un vitezometru trece testul dacă, după ce este expus la interferenţe, eroarea acestuia
nu depăşeşte eroarea maximă admisă.
4.3.7.15 Încercarea de imunitate la perturbaţii conduse, induse de câmpuri de radiofrecvenţă
Vitezometrul trebuie să fie imun la perturbaţii conduse, induse de câmpuri de
radiofrecvenţă.
11
) STN EN 61000-4-11 Compatibilitate electromagnetică (CEM). Partea 4-11: Tehnici de încercare şi de
măsurare. Încercări de imunitate referitoare la scăderi temporare de tensiune, întreruperi de scurtă durată şi
variaţii de tensiune (33 3432).
12
) STN EN 61000-4-4 Compatibilitate electromagnetică (CEM). Partea 4-4: Tehnici de încercare şi de măsurare.
Încercări de imunitate la trenuri de impulsuri rapide de tensiune(33 3432).
13
) STN EN 61000-4-5 Compatibilitate electromagnetică (CEM). Partea 4-5: Tehnici de încercare şi de măsurare.
Încercări de imunitate la unde de şoc (33 3432).
14
) STN EN 61000-4-8 Compatibilitate electromagnetică (CEM). Partea 4-8: Tehnici de încercare şi de măsurare.
Încercare de imunitate la câmp magnetic de frecvenţa reţelei (33 3432).
28
 Încercarea se aplică numai dispozitivelor ale căror cabluri de electricitate şi semnal pot
fi mai lungi de 3 m în conformitate cu documentaţia tehnică.
Încercarea este efectuată în temeiul unui standard tehnic.15)
Încercarea este efectuată pentru banda de frecvenţe: (0,15-80) MHz, modulaţia de
semnal: 80 % amplitudinea modulaţiei, undă sinus cu frecvenţa de 1 kHz. Nivelul de
interferenţă: 20 V. Dispozitivul este testat în timp ce este pornit. Încercarea de precizie
este efectuată în cursul expunerii la interferenţe.
Un vitezometru trece testul dacă, după ce este expus la interferenţe, eroarea acestuia
nu depăşeşte eroarea maximă admisă.
4.3.7.16 Încercări de imunitate la câmpuri electromagnetice de radiofrecvenţă, radiate
Vitezometrul trebuie să fie imun la câmpuri electromagnetice de radiofrecvenţă,
radiate.
Încercarea este efectuată în temeiul unui standard tehnic.16)
Încercarea este efectuată pentru benzile de frecvenţe: (80-1 000) MHz, (800-
960) MHz şi (1,4-3) GHz, modulaţie de semnal: 80 % amplitudinea modulaţiei, undă
sinus cu frecvenţa de 1 kHz. Nivelul de interferenţă: 20 V ∙ m-1. Dispozitivul este testat
în timp ce este pornit. Încercarea de precizie este efectuată în cursul expunerii la
interferenţe.
Un vitezometru trece testul dacă, după ce este expus la interferenţe, eroarea acestuia
nu depăşeşte eroarea maximă admisă.
4.3.7.17 Încercare de imunitate la descărcări electrostatice
Vitezometrul trebuie să fie imun la descărcări electrostatice.
Încercarea este efectuată în temeiul unui standard tehnic.17)
Nivel de încercare: 6 kV descărcare la contact, 8 kV descărcare la aer. Dispozitivul
este testat în timp ce este pornit. Încercarea de precizie este efectuată după expunerea
la interferenţe.
Vitezometrul trece testul dacă, după ce este expus la interferenţe, eroarea
vitezometrului nu depăşeşte eroarea maximă admisă şi vitezometrul nu prezintă nicio
deteriorare fizică a componentelor testate.
4.3.7.18 Încercarea de imunitate la perturbaţia electrică numai prin conducţie în lungul liniilor
de alimentare
Un vitezometru mobil trebuie să fie rezistent la perturbaţia electrică numai prin
conducţie în lungul liniilor de alimentare.
Încercarea se aplică numai dispozitivelor destinate pentru instalarea pe vehiculele care
sunt acţionate prin bateria autovehiculului.
Încercarea este efectuată în temeiul unui standard tehnic.18)
Sunt testate următoarele impulsuri: +50 V, –150 V, +100 V, dip 7 V. Dispozitivul este
testat în timp ce este pornit. Încercarea de precizie este efectuată în cursul expunerii la
interferenţe.
15
) STN EN 61000-4-6 Compatibilitate electromagnetică (CEM). Partea 4-6: Tehnici de încercare şi de măsurare.
Încercări de imunitate la perturbaţii conduse, induse de câmpuri de radiofrecvenţă (33 3432).
16
) STN EN 61000-4-3 Compatibilitate electromagnetică (CEM). Partea 4-3: Tehnici de încercare şi de măsurare.
Încercări de imunitate la câmpuri electromagnetice de radiofrecvenţă, radiate (33 3432).
17
) STN EN 61000-4-2 Compatibilitate electromagnetică (CEM). Partea 4-2: Tehnici de încercare şi de măsurare.
Încercări de imunitate la descărcări electrostatice (33 3432).
18
) ISO 7637-2 Vehicule rutiere. Perturbaţie electrică prin conducţie şi cuplaj. Partea 2: Autoutilitare cu tensiune
nominală de 24 V.
29
 Un vitezometru trece testul dacă, după ce este expus la interferenţe, eroarea acestuia
nu depăşeşte eroarea maximă admisă.
4.3.7.19 Încercarea de imunitate la perturbaţia prin cuplaj
Un vitezometru mobil trebuie să fie rezistent la perturbaţia electrică care poate apărea
pe liniile de semnal ale unui vehicul.
Încercarea se aplică numai dispozitivelor destinate pentru instalarea pe vehiculele care
sunt acţionate prin bateria autovehiculului.
Încercarea este efectuată în temeiul unui standard tehnic.19)
Sunt testate următoarele impulsuri: -60 V şi +40 V. Dispozitivul este testat în timp ce
este pornit. Încercarea de precizie este efectuată în cursul expunerii la interferenţe.
Un vitezometru trece testul dacă, după ce este expus la interferenţe, eroarea acestuia
nu depăşeşte eroarea maximă admisă.
4.4 Sfera de aplicare a metodelor de încercare în timpul verificării iniţiale şi verificării
ulterioare
4.4.1 În cursul verificării iniţiale a vitezometrelor, conformitatea cu vitezometrul prezentat
cu tipul omologat este verificată şi se efectuează un set de încercări corespunzătoare
pentru tipul dat de vitezometru în conformitate cu punctele 4.3.1-4.3.6.
4.4.2 În cursul verificării iniţiale a vitezometrelor, conformitatea cu vitezometrul prezentat
cu tipul omologat este verificată şi se efectuează un set de încercări corespunzătoare
pentru tipul dat de vitezometru în conformitate cu punctele 4.3.1-4.3.5. În cazul unui
vitezometru mobil, se efectuează, de asemenea, încercarea prevăzută la punctul
4.3.6.2.

5. Verificare

Un vitezometru care îndeplineşte cerinţele prevăzute în timpul tuturor testelor trebuie

să fie marcat cu un marcaj de verificare şi trebuie eliberat un certificat de verificare în
temeiul articolului 15 din lege.
Părţile care ar putea cauza rezultate incorecte care urmează să fie furnizate după
modificarea neautorizată trebuie să fie inscripţionate cu un marcaj de securitate
(modificare neautorizată protejată cu un sigiliu sau prin alte mijloace).
Marcajele de verificare şi marcajele de securitate sunt amplasate pe vitezometru în
conformitate cu decizia de omologare a vitezometrului.”

Articolul II

Prezentul decret intră în vigoare la 1 octombrie 2015.

19
) ISO 7637-3 Vehicule rutiere. Perturbaţie electrică prin conducţie şi cuplaj. Partea 3: Transmisia perturbaţiei
prin cuplaj capacitiv sau inductiv prin linii altele decât liniile de alimentare.
30