În studiul meu,urmaresc să inteleg viziunea despre realitate a lui Eugen Ionescu,prin

intermediul personajului Berenger Întaiul din piesa Regele Moare.Consider ca paralela intre
viata si moarte pe care o face Ionescu a pornit din frustrari si din traume personale pe care
vreau sa le pun fata in fata cu acest personaj.

Eugen Ionescu s-a nascut in Slatina in anul 1909 si a decedat in Paris 1994,el spunea din
anumite motive ca s-ar fi nascut in 1912 voind sa faca legatura directa cu predecesorul
sau,Ion Luca Caragiale . Tatal sau pe care il chema tot Eugen Ionescu era avocat in slatina si
mama lui Marie-Therese era nascuta in Franta.Eugen Ionescu isi insoteste la varsta de 4 ani
familia in Franta unde se simte foarte bine.Ionescu isi aduce aminte mereu cu placere de
mama lui fiindca ea a jucat rolul ambilor parinti pana la varsta de 13 ani pentru Eugen si
pentru sora lui Marilina.Prima trauma care eu consider ca l-a afectat pe Eugen Ionescu a fost
faptul ca fratele lui mai mic Mircea a murit de meningita numai la 18 luni dupa nastere.Tatal
lor a plecat in 1916 la Bucuresti si se inroleaza in armata lasandu-si familia de izbeliste,chiar
daca tatal a plecat Marie Therese devine o mama eroina,relatia dintrea ea si copii ei era mai
stransa ca niciodata.Inainte de moartea lui Ionescu apare un text in saptamanalul Le Figaro
Litterarie,in care Ionescu ii multumeste mamei sale pentru tot ce a facut pentru el si sora
lui:”Mama, care m-a crescut,era de-o incredibila tandrete si plina de umor, in ciuda faptului
ca unul dintre copii ii murise la o varsta frageda si ca fusese abandonata de sotul e ice a lasat-
o singura in marele Paris.Din cauza situatiei din Franta care se afla in razboi, Marie-Therese
decide sa ceara ajutorul rudelor pentru a se asigura de siguranta copiilor ei,decide sa ii trimita
in Mayenne au stat doi ani acolo din 1917 pana in 1919,locul acesta pentru Eugen a fost un
adevarat paradis, fica lui Ionescu spune ca si ei i-ar fi povestit de Chapelle-Anthenaise sic a
spunea ca au fost cei mai frumosi doi ani din copilaria lui.Dupa terminarea razboiului viata
lui Eugen avea sa se schimbe,tatal lui pe care toata lumea il considera mort in razboi se
intoarce acasa si pentru ca avea relatii sus-puse,a reusit sa castige procesul de divort si sa
castige custodia copiilor.Eugen si Marilina sunt nevoiti sa plece din Franta si sa se intoarca la
Bucuresti pentru a locui cu tatal lor si cu noua sotie a acestuia,Lola,viata lor devenind astfel
un adevarat cosmar.Ei nu stiau limba asa ca au trebuit sa invete totul de la zero,Eugen este
inscris in clasa A V-A la Liceul Sfantul Sava din Bucuresti . Ionescu nu a avut o viata usoara
in Romania nici la scoala dar nici acasa,el ca elev era foarte greu de starnit si prefera sa nu
zica nimic la nici o ora,se pare ca inca din anii liceului Ionescu isi pune bazele operei sale
pentru ca daca Balzac studia sufletul uman normal,Ionescu incepe chiar din liceu sa studieze
sufletul uman depravat,mergand prin bordeluri si vorbind cu femeile depravate de
acolo,aceasta este doar una din afirmatiile lui Ionescu la o ora de la liceu,el chiar daca a fost
un geniu al literaturii,simtea ca unele materii si unele ore sunt neimportante pentru el,asa a
ajuns in situatia de a trebui sa mai astepte un an pentru a intra in examenul de Bacalaureat.In
anul acela sora lui fusese alungata de acasa de catre Lola, isi gaseste refugiul alaturi de mama
ei naturala Marie Therese care pentru a putea fi mai aproape de copii ei se stabileste si ea la
Bucuresti.Nu a trecut mult timp si Eugen Ionescu tatal, s-a certat cu fiul sau si il alunga pe
acesta, asa ca Eugen si Marilina isi regasesc mama.Acestia traiau in saracie chiar daca tatal
lor avea o situatie financiare foarte buna , Ionescu nu isi mai gasea alinarea in nimic,spunand
ca viata lui a devenit robotica si vedea lumea din jurul lui ca o pedeapsa sau chiar ca o
moarte.