Universitatea „Al. I.

Cuza” Iași

Facultatea de Filosofie și Științe Social-Politice

Specializarea: Asistență Socială

An III, Grupa 2

Metode și instrumente de lucru cu persoanele care au

comis infracțiuni

Prof. Coord.:

Director general: Niculina Karacsony

Studente:

Ciupercă Andreea-Roxana

Barbu Ana Maria

Roman Angela Mădălina

Ionică Iuliana

Iași

2019
Cuprins:
1. Colectare de date și diagnoză
2. Programul Unu la Unu (OTO)
3. Dezvoltare de abilități sociale la minori
4. Dezvoltare de abilități sociale la majori
5. Programul STOP, „Gândește-te și schimbă”
6. Interviul motivațional- Să ajuți oamenii să se schimbe
7. Modelarea pro-socială
 1. Colectare de date și diagnoză

Introducerea „Instrumentului de Colectare de date și diagnoză”, ca tehnică structurată de evaluare

a comportamentului infracțional, a infractorului și a nevoilor criminogene ale acestuia, a fost parte
componentă a proiectului MATRA „Reintegrarea socială a delicvenților minori: introducerea
sancțiunilor comunitare în România”, proiect desfășurat timp de doi ani în România. Proiectul a
fost derulat de către Direcția de Probațiune din România în parteneriat cu Serviciul Național de
Probațiune din Olanda, Comitetul Helsinki și Centrul de Resurse Juridice și a fost finanțat de
Ministerul olandez al Afacerilor Externe.

Proiectul menționat a urmărit și dezvoltarea a două programe de reintegrare care-i vizau atât pe
infractorii minori, cât și pe cei majori, precum și a unor centre experimentale de dezvoltare a
activităților neplătite într-o instituție de interes public.

Prezentare generală a instrumentului de diagnoză și a chestionarului

După cum arată experiența serviciilor de probațiune din România, acumulată în activitatea de
reintegrare socială a infractorilor în general, în toate cazurile, o bună evaluare inițială include:
adunarea de informații despre persoana delicventului; explorarea faptelor, gândurilor,
sentimentelor și comportamentelor acestuia; identificarea nevoilor/problemelor clientului
(insistându-se asupra celor criminogene), a motivației pentru schimbare comportamentală, a
riscului de recidivă și al altor tipuri de riscuri; înțelegerea în context a situației celui evaluat;
dezvoltarea unei imagini de ansamblu asupra situației acestuia pentru planificarea acțiunilor
necesare rezolvării problemelor identificate sau satisfacerii nevoilor și reducerii riscului
identificat.

Toate aceste aspecte conduc la o bună evaluare centrată pe client (persoana infractorului).
Problemele celui evaluat sunt inventariate astfel într-un mod riguros. De multe ori obținem un
portret încărcat de lipsuri.

Evaluarea prin intermediul Instrumentului de Diagnoză conduce într-o manieră structurată la

determinarea riscului de recidivă și a celorlalte tipuri de riscuri care prezintă interes în activitatea
de probațiune, precum și la identificarea factorilor relavanți din punct de vedere criminogen pentru
diferitele zone de existență ale persoanei evaluate.

Aplicarea Instrumentului de Diagnoză reprezintă un demers profesional personal, iar acesta are ca
rezultat formularea unei opinii proprii a consilierului de probațiune asupra persoanei evaluate. Este
vorba deci de o investigație a consilierului și nu a clientului. Dar și opinia subiectului supus
evaluării este importantă, motiv pentru care, împreună cu Formularul de Diagnoză se utilizează și
un „Chestionar” special, pe care îl completează clientul însuși.

Evaluarea nu este doar o culegere de date, este un proces de decizie, ceea ce se evaluează fiind nu
persoana, ci comportamentul infracțional.

În formularul de colectare de date și diagnoză se înregistrează:

Partea întâi: a. Date personale

b. contactul cu probațiunea în trecut

c. sursele contactate

Partea a doua: istoricul infracțional

Paretea a treia: infracțiunea actuală (sunt identificate atitudinile și motivele care au determinat
persoana evaluată să comită o astfel de infracțiune)

Partea a patra: adăpostul sau locuința (trebuie identificat dacă persoana condamnată a fost vreodată
fără adăpost, dacă are în momentul evaluării un spațiu în care locuiește și dacă zona în care
locuiește este o zonă cu criminalitate)

Partea a cincea: școlarizarea (categoriile de învățământ absolvite, dar și interesul manifestat pentru
participarea la cursurile școlare)

Partea a șasea: munca (situația actuală a încadrării în muncă, determinarea abilităților și motivației
celui evaluat pentru muncă)

Partea a șaptea: financiar (venitul actual, cheltuielile pe care le face, dacă există datorii, dacă se
pune problema dependenței față de jocurile de noroc, droguri sau alcool)
Partea a opta: relațiile cu partenerul, familia și rudele (componența familială actuală, membrii
familiei și vârsta acestora, experiențele din copilările/adolescență. Această relație poate reprezenta
o bună indicație în ceea ce privește repetarea comportamntului infracțional)

Partea a noua: relațiile cu prietenii și cunoștințele (în acest caz trebuie identificat dacă prietenii sau
cunștințele nu îl influențează pe acesta)

Partea a zecea: consumul de droguri

Partea a unsprezecea: consumul de alcool

Partea a douăsprezecea: petrecerea timpului liber și programul (ritmul) zi/noapte

Partea a treisprezecea: sănătatea fizică

Partea a paisprezecea: sănătatea emoțională

Partea a cincisprezecea: tipare de gândire (dacă este impulsiv, dominant, stăpânește și constrânge)

Partea a șaisprezecea: atitudinea

Teoria „What works” („Ce dă rezultate”) a pus bazele practicii bazate pe probe. Această teorie
reprezintă un punct esențial în evaluare, pentru că împreună cu Instrumentul de Diagnoză oferă
posibilitatea realizării unui plan de intervenție individualizat cu rezultate în reintegrarea persoanei
evaluate.

Avantajele folosirii instrumentului de colectare de date și diagnoză și a chestionarului în practică:

- Asigură o evaluare structurată pe toate criteriile

- Aduce în prim-plan comportamentul infracțional al persoanei evaluate
- Permite investigarea ariilor personale cu influență directă asupra comportamentului
infracțional
- Ajută la delimitarea ariilor de intervenție și stabilirea priorităților (te ajută în a stabili ce
trebuie să faci)
 - Prin această investigare se obține un beneficiu de timp întrucât prin evaluare ne axăm pe
factorii criminogeni care au legătură directă cu infracțiunea
- Luându-se în considerare acești factori, se pot determina mai ușor nevoile criminogene ale
persoanei evaluate, ceea ce va duce la stabilirea unui plan de intervenție cu obiective clare
și precise, axat pe nevoile criminogene cu risc infracțional
- Întrucât instrumentul de diagnoză presupune completarea cu acuratețe atât a datelor
personale, cât și a evoluției comportamentale, având foarte multe informații despre
antecedentele antisociale ale persoanei evaluate, poate fi de folos în completarea bazei de
date
- Din aceleași considerente, în cazul în care dosarul clientului se referă la un alt Serviciu de
probațiune, competent din punct de vedere teritorial să realizeze o anumită activitate,
Instrumentul de Diagnoză reprezintă o sursă completă de informații cu privire la clientul
respectiv, o descriere detaliată a cazului, serviciul respectiv având un punct de plecare în
demersurile pe care le va realiza
- Întrucât ceea ce se evaluează este comportamentul infracțional, nu persoana, Instrumentul
de Diagnoză facilitează identificarea cu ușurință a factorilor de risc și a pericolelor pe care
le reprezintă persoana evaluată pentru societate, pentru sine și pentru consilier

Aplicarea chestionarului- puncte tari:

- Se furnizează mai multe informații despre cel evaluat, se oferă mai multe date despre client
și se pot aduce explicații cu privire la anumite adicții
- Se poate constata gradul de conștientizare de către cel evaluat a cauzelor care au dus la
comportamentul antisocial
- Se identifică stadiul motivațional în care se află clientul, capacitatea de reacție, dorința de
a învăța, dorința de a se schimba putând astfel ști cu certitudine care este programul cel
mai indicat de aplicat în fiecare caz particular
- Se află care sunt prioritățile privind nevoile criminogene ale persoanei evaluate, ce vor
constitui ulterior punctul de plecare în redactarea unui plan de intervenție
 2. Programul Unu la Unu (OTO)

În România a fost introdus un program de consiliere individuală, „Unu la Unu”. Programul își
propune reducerea riscului de recidivă a beneficiarilor serviciilor de probațiune, prin schimbarea
modului de gandire și a comportamentelor antisociale.

Ideea centrală a programului- schimbarea modului de gândire a infractorilor determină schimbarea

comportamentului acestora- are ca suport teoretic abordarea cognitiv-comportamentală.

Programul OTO folosește în cadrul sesiunilor exerciții care reflectă metodele specifice abordării
cognitiv-comportamentale. Astfel, încă de la prima sesiune, beneficiarului i se fac cunoscute
conceptele de „gânduri”, „sentimente” și „comportament”, cu evidențierea legăturii dintre ele.

O tehnică folosită în cadrul programului OTO este Interviul Motivațional. Consilierii de probațiune
care aplică programul trebuie să țină cont, pe tot parcursul lucrului cu beneficiarii, de principiile
care stau la baza acestei tehnici (empatia, dezvoltarea discrepanțelor, evitarea confruntării,
autoresponsabilizarea) și să exerseze permanent abilitățile necesare (ascultarea activă, observarea,
întrebările deschise/socratice, reflectarea și sumarizarea, evidențierea discrepanțelor, stabilirea de
obiective, încurajarea beneficiarului).

Programul OTO este caracterizat de o abordare dinamică, interactivă, și nu didactică, scopul

exercițiilor fiind îndeplinit atunci când consilierul reușește să determine beneficiarul să găsească
singur argumente în vederea schimbării sale.

Având ca principal suport teoretic abordarea cognitiv-comportamentală, programul OTO își

propune sprijinirea beneficiarilor serviciilor de probațiune pentru a învăța sa-și rezolve
problemele, să stabilească obiective și să găsească soluții, să fie empatici și mai flexibili, să-și
dezvolte gândirea orientată spre consecințe. Astfel, beneficiarii devin capabili să renunțe la
comportamentul infracțional, prin crearea unor modalități de a împiedica revenirea la vechile tipare
de comportament.

Acest program este structurat în cinci module:

 Modulul I- gânduri, atitudini, motivație, obiective

 Modulul II- rezolvarea problemelor
 Modulul III- convingeri/ discuția cu sine
 Modulul IV- empatie față de victimă
 Modulul V- prevenirea recidivei