I.

Sarcina tehnică
1.1. Proprietățile încărcăturii supuse transportării.

Hrișca este o specie de plante

din genul Fagopyrum, familia
Polygonaceae. Plantă ierboasă cu o
înălțime de 20 – 60 cm . Cu toate că nu
face parte din categoria cereale
semințele ei sunt asemănătare cu cele de
grâu folosindu-se sub formă măcinată ca
făină. Planta provine din Asia fiind
răspândită în Europa de mongoli și
turci.
Hrişca este un aliment popular şi tradiţional în ţări precum Rusia, Ucraina, Franţa şi Polonia.
În România, hrişca este la mare căutare mai ales în Bucovina, unde este un ingredient tradiţional
pentru sarmale.
Hrişca este bogată în vitaminele E, B1 şi B2, dar şi în proteine, carbohidraţi, fibre, fosfor,
magneziu, cupru, zinc, mangan, seleniu şi fier.
Deşi nu face parte din clasa cerealelor (este o plantă ierboasă înrudită cu rubarba și stevia
creață), hrişca este net superioară grâului, de exemplu, prin elementele nutritive care protejează
organismul de factorii externi şi îl fortifică mai ales în sezonul rece şi la începutul primăverii
Denumirea stiintifica pentru hrisca comuna, este Fagopyrum esculentum. Hrisca a fost
cultivata pentru prima oara, se pare, in Asia de sud-est, acum cca 8000 de ani. In Balcani prezenta ei
este datata cu cca 6000 de ani in urma. Creste pe terenuri putin fertile, chiar acide, dar care trebuiesc
bine drenate. De asemenea, nu ii priesc zonele cu temperaturi ridicate.
70-80% din masa fructelor de hrisca este reprezentata de amidon, in care 25% este amiloza si
75% amilopectina. Proteinele se afla intr-un raport de 18% (dintre care cele cu aport biologic
deosebit sunt peste 90%),printre care se numara gluteina si globulina, si se evidentiaza concentratia
deosebita de aminoacizi esentiali precum arginina, lyzina, threonina, triptofanul, cysteina.
Continutul in minerale este de asemenea ridicat: fier, zinc, seleniu. Compusii aromatici care
dau "aroma", parfumul caracteristic pentru hrisca sunt in principal reprezentati de salicilaldehida (2-
hidroxibenzenaldehida). Hrisca este o planta ierboasa ce creste la inaltimi de pana la 60 de cm.
Foarte multa lumea crede ca hrisca face parte din familia cerealelor dar ea defapt se aseamana doar
cu boabele de grau. Zona de origine este Asia unde este foarte apreciata si consumata pentru aportul
natural de fibre. In prezent hrisca este apreciata si in Europa in tari precum: Rusia, Ucraina, Franta si
Polonia. Aceasta este bogata in vitamine dar si fosfor, magneziu, cupru, zinc, mangan, seleniu si fier
 Romania nu intruneste toate conditiile necesare pentru cultura de hrisca, dar riscurile nu sunt
mari. Este o planta iubitoare de caldura. Pentru a se dezvolta ii trebuie o temperatura de 15—30 grade
C. Sub 15 grade C ea creste slab, iar temperaturile mai mari de 30 grade C ii sunt daunatoare. Cele
mai bune premergatoare pentru hrisca sunt porumbul, cartoful si sfecla de zahar, de aceea se cultiva
hrisca in nordul tarii (judetul Suceava). Nu se recomanda semanarea boabelor de hrisca dupa ovaz. In
judetul Suceva semanatul se face in luna mai (15-20 mai), la distanta de 12-15 cm, si se calculeaza
400 boabe germinabile, ceea ce corespunde cu 80 kg/ha de samanta. Adancimea este de 2-3 cm pe
solurile lutoase si de 5-6 cm pe cele nisipoase. Productia de hrisca poate ajunge pana la 2000 kg/ha.
Recoltarea incepe cand 2/3 din seminte se gasesc in coacere parga spre deplina. Recoltarea se face in
doua faze: secerat (numai dimineata sau seara); dupa 4-7 zile, treierat. Se poate face si direct pe
vreme noroasa dar semintele se vor usca in magazie. Pe suprafate mici se practica seceratul si legatul
in snopi si claitul. Dupa uscare se cara la arie unde se treiera.
Valori nutriționale
Valoare per 100 g

Calorii (kcal) 343

Lipide totale 3,4 g

Lipide saturate 0,7 g

Lipide polinesaturate 1 g

Lipide mononesaturate 1 g

Colesterol 0 mg

Sodiu 1 mg

Potasiu 460 mg

Carbohidrați 72 g

Fibre alimentare 10 g

Proteine 13 g

Vitamina A 0 IU Vitamina C 0 mg

Calciu 18 mg Fier 2,2 mg

Vitamina D 0 IU Vitamina B6 0,2 mg

Vitamina B-12 0 µg Magneziu 231 mg

Dimensiunile bobului de hrisca:

- lungimea 6-7 mm;
- latimea 3,4-3,8 mm;
- grosimea 3,1-3,6 mm;
 - masa 16-25 mg.

Structura bobului de hrisca

Bobul de hrisca este acoperit cu membranele fructului de culoare bruna-inchis,formate din cellule cu
peretii grosi,partial implut cu un peghiment de culoare bruna(fagoprin).Membranele fructului sint
bogate in celuloza si pentozani.Ponderea lor este de 16-22 din masa bobului.
In interiorul bobului se gaseste un embrion mascat in forma de placa incovoiata,ca litera S.Ponderea
embrionuli este de 10-15 % din masa bobului.
Structura anatomica a bobului de hrisca se deosebeste prin aceea ca embrionul nu este localizat intr-
un anumit loc al bobului,el este situate in tpata suprafata interioara a endospermului.De aceea
inlaturarea embrionului este imposibila.
In interiorul bobului de hrisca se contine rutina,care poseda proprietatile vitaminei P.

Compozitia chimica a bobului de hrisca este:

amidon 61-62 %

zaharuri 1,5 %

celuloza 12-15,0 9%

proteine 12-15 %(sunt de valoare completa)

grasimi 2,5-2,9 %(stabile in timpul pastrarii,contin lecitina).

vitamine B1,B2,PP

Substante minerale 2-3 % (P,Ca,fe)

Actualmente in Republica Moldova se cultiva 3 soiuri de hrisca: Kazancea, Roma, Leana.

1.2. Nivelul tehnic actual de dezvoltare a transportoarelor

Transportoarele cu raclete sunt instalatii de transport continuu, cu unulsau doua organe flexibile de
tractiune (cablu sau lant) pe care sunt fixate laintervale egale niste organe de lucru numite raclete.
Transportoarele cu raclete se folosesc, in general, pentru transportulmaterialelor varsate care nu se
aglomereaza si nici nu adera pe suprafetele cu carevin in contact. Ele sunt folosite pentru distribuirea
hranei animalelor, pentruevacuarea gunoiului din adaposturi, pentru colectarea oualelor, in
cadrulfabricilor de nutreturi combinate pentru transportul diverselor componentefurajere, in
constructia masinilor de recoltat.Dupa modul de dispunere al materialului in fata racletelor avem:
- transportoare cu raclete cu flux discontinuu de material.
- transportoare cu raclete cu flux continuu de material.

Conveioare înclinate cu raclete

Conveioarele cu raclete înclinate sunt adesea utilizate în sistemele de

silozuri pentru cereale când este necesară urcarea produsului câțiva
metri. Un astfel de conveior este format din trei secțiuni:

 un segment orizontal
 un segment înclinat
 o secțiune cu o curbură care asigură un unghi de la 15° până la
45° între cele două segmente

Racletele care cuprind sarcina transportată pe conturul secțiunii

jgheabului asigură o curgere continuă a produsului, în consecință, la
realizarea lor se ține cont și de asigurarea unei rezistențe la uzură.
Astfel, cele mai des întâlnite materiale utilizate în confecționarea
acestor elemente sunt polietilena, oțelul sau fonta maleabilă.

Pentru o bună funcționare a

transportorului,este important
ca înălțimea produsului în jgheab să depășească înălțimea
racletei. Lanțul este antrenat de o roată montată pe un arbore,
în zona de descărcare a transportorului, în capătul opus
existând o altă roată montată pe un arbore care poate întinde
lanțul. Pasul lanțului și dimensiunile zalelor variază în funcție
de capacitatea conveiorului.
Transportoarele cu racleti (lant) sunt utilizate pentru
transportul pe orizontala al produselor: grau, porumb, rapita,
floarea soarelui, etc. Se pot executa din otel galvanizat, din
inox sau din otel carbon vopsit intr-o culoare la alegere.
o Capacitate intre 40 – 200 tone/ora.
o Corpul transportorului din tabla galvanizata.
o Variante de executie speciala pentru cuve de receptie.
o Grupul de actionare include dispozitiv antiretur.
o Lungimea tronsoanelor este de 0,6 m, 1,0 m, 1,5 m, 2,0 si 2,40 m.
o Lantul este executat din otel si are o rezistenta mare la uzura.
Variante de executie speciala pentru cuve de receptie.

Transportor cu raclete – este un

dispozitiv de transportare cu o acțiune
continuă, care transportă marfa cu
ajutorul racletelor. Acestea sunt atașate
de lanțuri care le pun în acțiune și sunt
scufundate într-un strat de material în
vrac.
Transportoarele cu raclete sunt
folosite pentru a muta marfa de
dimensiuni mici sau în vrac, cum ar fi
cereale, semințe și alte bunuri. Acest
tip de transportoare este pe larg utilizat
în industria chimică, agricultură,
minerit, construcții, metalurgie și multe
alte industrii.
Transportorul reprezintă o construcție metalică cu o secțiune dreptunghiulară, format din
componente omogene. Elementul care se află în continuă mișcare este lanțul la care sunt atașate
racletele care se deplasează și mișcă produsele.
Transportorul prevede locuri pentru încărcare și descărcare. Cea din urmă are loc în partea de
jos a construcției metalice, iar încărcarea are loc în locul exploatării pe unde vine produsul.
Dimensiunile materialului transportat nu trebuie să depășească 15-30 mm, iar temperatura nu mai
mare de 200° C.
Lungimea transportorului este stabilită în funcție de nevoile de producție și preferințele
individuale ale clientului. Transportorul se face în secțiuni cu lungimea maximă de 80m. Acesta
poate fi cu orientare, atât orizontală cât și înclinată cu unghiul de până la 45°.
Performanța unui transportor cu raclete ajunge până la 300 t/h cu viteza de 1 m/s.
Avantajele transportorului cu raclete sunt:

 Transportarea mărfurilor cu o temperatură ridicată;

 Durabilitate;
 Ușor de folosit;
 Posibilitatea de a folosi în linii complexe și curbate.