UNIVERSITATEA BABEȘ-BOLYAI

Facultatea de Istorie și Filosofie

Managementul securității în societatea contemporană

GUVERNANȚA UNIUNII EUROPENE

GUVERNANŢA MULTI-NIVEL ÎN ROMÂNIA

Bucilă Anamaria
CUPRINS

CADRUL POLITIC ŞI INSTITUŢIONAL .................................................................................................. 5

GUVERNANŢA MULTI-LEVEL ÎN NOILE STATE MEMBRE U.E. ..................................................... 7
GUVERNANŢA MULTI-NIVEL ÎN ROMÂNIA. PROBLEME ACTUALE ............................................ 7
STRUCTURILE GUVERNANŢEI ÎN SPAŢIUL POLITIC ROMÂNESC ................................................ 8
ÎMBUNĂTĂŢIRI PE CARE LE ADUCE IMPLEMENTAREA MODELULUI GUVERNANŢEI
MULTINIVEL ............................................................................................................................................ 10
LIMITĂRI ALE GUVERNANŢEI MULTI -NIVEL ................................................................................ 10
PUNCTE SLABE ALE MODELULUI MULTI LEVEL GOVERNANCE ............................................. 10
GUVERNANŢA MULTI-LEVEL ÎN ROMÂNIA .................................................................................... 11
CANALELE PRIN CARE SE IMPLEMENTEAZĂ GUVERNANŢA MULTI-NIVEL ÎN ROMÂNIA 13
TENDINŢE ACTUALE ALE GUVERNANŢEI EUROPENE ................................................................. 13
REFORMAREA GUVERNANŢEI ECONOMICE .................................................................................. 14
CONCLUZII ............................................................................................................................................... 15
BIBLIOGRAFIE ......................................................................................................................................... 16
ABSTRACT

Prezenta lucrare îşi propune să analizeze conceptul de guvernanţă multi nivel în

România în contextul emergenţei acestui concept dar şi în contextul abordării contemporane a
subiectului în ceea ce priveşte asigurarea obiectivului de consolidare a legitimităţii democratice
a guvernanţei europene pentru viitor.

În acest sens am analizat modul de implementare a structurilor guvernanţei în spaţiul

politic românesc atât din punct de vedere al autorităţilor publice cât şi al societăţii civile şi
organizaţiilor non guvernamentale având în vedere specificitatea ţărilor post-comuniste,
dificultăţile, carenţele şi mijloacele de îmbunătăţire a procesului de implementare a guvernanţei
în România.

Un rol important în apariţia acestor forme incipiente ale modelului multi level
governance l-au avut condiţionalităţile impuse de programele de preaderare, de fondurile
structurale precum şi de eforturile susţinute ale UE în acest sens. În România, apropierea faţă
de modelul multi level governance a început printr-un proces de descentralizare a diverselor
competenţe ale autorităţilor publice centrale cât şi prin înfiinţarea regiunilor de dezvoltare însă
fără personalitate juridică. Deşi s-au făcut anumite progrese există unele dificultăţi privind
dezvoltarea unei structuri decizionale, asemănătoare modelului MLG. Prin întărirea rolului
regiunilor de dezvoltare se va dezvolta şi cel de-al treilea nivel, alături de celelalte două
existente: central şi local1.

1
Chiriac Constantin „Emergenţa Modelului Guvernanţei Multi-Levelă în România” Revista Transilvană de Ştiinţe
Administrative, http://www.rtsa.ro/494,emergen-354;a-modelului-guvernan-354;ei-multi-level-%C3%8En-
rom%C3%82nia.html RTSA 1(23) 2009 - 1Chiriac.pdf.
INTRODUCERE

Guvernanţa multi-nivel este modelul Uniunii Europene cel mai recent şi mai adecvat
pentru situaţia actuală.

Termenul de guvernanţă Multi-Level este folosit pentru a descrie un nou pattern privind
sistemul de decizie comunitar şi a fost un răspuns la teoriile integrării europene, în special cele
interguvernamentaliste, cu abordare centrată pe stat, care au subestimat rolul unor actori şi au
supraevaluat rolul altora. Conceptul modifică într-o mare măsură concepţia proceselor de
guvernare aşa cum există, fie la nivel local sau la cel internaţional, accentuând cadrul
interdependent existent între diverşi actori.
Guvernanţa europeană aduce o estompare a graniţelor statelor naţionale componente
provocând o deznaţionalizare a spaţiului public procesul putând fi conceptualizat în doi paşi.
Primul ar fi că guvernanţa europeană are un efect direct asupra structurii politice a statelor
naţionale, dând posibilitatea actorilor naţionali de a putea acţiona scurtcircuitând nivelul
naţional. Acest efect ar putea avea consecinţe importante odată cu dezintegrarea structurilor
naţionale şi dezvoltarea structurilor transnaţionale. În final se apar noi diferenţieri sociale şi
politice care vor produce modificări de substanţă în structurile şi sistemele de interese de la nivel
intermediar. Totuşi schimbările în sistemele politice nu sunt suficiente pentru o integrare reuşită
a statelor naţionale. Al doilea pas al dinamicii guvernanţei va urma doar în momentul în care
aplicarea principiului subsidiarităţii va transcede graniţele teritoriale. Organizarea statală este
menţinută nu doar de structura politică internă ci şi de identităţile culturale şi sentimentele
naţionale. De aceea trebuie ţinut cont, în procesul de integrare europeană de structura naţională şi
o dată cu progresul către o guvernanţă europeană, de diferenţele din noua structură comunitară
faţă de sistemele naţionale individuale şi de modul cum de administrare a procesului de
extindere2.

CADRUL POLITIC ŞI INSTITUŢIONAL

La nivelul UE există un cadru politic şi instituţional al guvernanţei, definit încă din anul
2001 cadru care este în plin proces de implementare în toate ţările membre U.E. şi în cele în curs
de aderare.

Un prim pas către reglementarea unui cadru politic al guvernanţei europene a fost făcut in
1998 prin Convenţia privind accesul la informaţie, participarea publicului la luarea deciziei si
accesul la justiţie în probleme de mediu (Convenţia de la Aarchus, Danemarca)3, document al
Natiunilor Unite, prin care se garantează “protejarea drepturilor oricarei persoane din
generaţiile actuale şi viitoare de a trăi într-un mediu adecvat sănătăţii şi bunăstării sale şi
garantarea drepturilor privind accesul la informaţie, participarea publicului la luarea deciziei şi
accesul la justiţie în probleme de mediu”.

Chiar dacă referirea la politicile de mediu pare o îngustare de perspectivî, documentul

pune bazele unui model de abordare incrementală şi participativă a unei probleme de politici4.

In primul rând, însuşi termenul de mediu este definit amplu, dintr-o perspectivă
participativă – bun public, fizic şi cultural – şi, în al doilea rând şi cel mai important, documentul
este un cadru foarte coerent pentru politicile de cooperare şi un foarte bun model pentru politicile
cu public.

Convenţia descrie cele trei sfere de acţiune ale guvernanţei:

2
Chiriac Constantin Teza de doctorat “ Subsidiaritatea şi proporţionalitatea, principii fundamentale în guvernanţa
comunitară. Mecanismele şi eficienţa economică a proceselor decizionale în Uniunea Europeană”, ASE Bucureşti
2010, pag. 6.
3
Conventie, din 25 iunie 1998, privind accesul la informaţie, participarea publicului la luarea deciziei şi accesul la
justiţie în probleme de mediu, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 224 din 22 mai 2000
4
Munteanu Monica “Guvernanţa europeană şi dinamica formulării politicilor publice în România”
http://www.sferapoliticii.ro/sfera/125/art06-munteanu.html
  dreptul la informaţia publică,
 dreptul la participare publică
 accesul la justiţie în cazul nerespectării celor două drepturi.
Prin reglementarea participării publicului la deciziile privind problema de politici, din
momentul intrării acesteia pe agenda formală, prin obligativitatea structurilor de stat de a
gestiona transparent informaţia5, participarea publicului în timpul pregătirii planurilor şi
programelor legate de problema politici publice (mediul în acest caz) şi prin participarea
publicului în timpul pregătirii regulamentelor de aplicare, a normativelor şi a instrumentelor
legale obligatorii, general aplicabile, se fundamentează un model european de guvernanţă6.

Al doilea pas a fost adoptarea, de către Comisie la 25 iulie 2001 a Cărţii Albe a
Guvernanţei Europene7, un document-cadru privind elaborarea politicilor europene într-un
mediu interactiv, deschis participării actorilor sociali prin reglementări îmbunătăţite, considerat
un document complex de politici de cooperare care se concentrează pe modul în care Uniunea
gestionează puterile date de către cetăţenii săi. Pentru a promova o interacţiune mai puternică
între societatea civilă şi autorităţile publice locale şi centrale, Cartea Alba prevede cele 5
principii de bază:

 deschidere,
 participare,
 responsabilitate,
 eficacitate,
 coerenţă
precum şi intenţiile generale bazate pe aceste principii, incluzând dialogul, consulările şi
parteneriatul. Comisia s-a angajat să ia la rândul său măsuri concrete: îmbunătăţirea şi
clarificarea legislaţiei europene, publicarea de ghiduri, dezvoltarea de standarde şi criterii,
organizarea de dezbateri publice şi dezvoltarea unui cod de conduită privind dialogul şi
consultările8.

5
Obligaţia autoritătilor publice de a colecta, disemina şi a permite accesul la informaţie (Art. 4 si Art. 5 din
Convenţie).
6
Munteanu Monica op. cit.
7
Commission of the European Communities, European Governance. A White Paper, Brussels, 25.7.2001,
COM(2001) 428 final.
8
Munteanu Monica, op. cit.
 În procesul de elaborare a politicilor publice, guvernanţa reprezintă, în cadrul sferei
publice, un spaţiu al acţiunii politice9 prin care se promovează în mod direct interesele politice
ale cetăţenilor, care pot participa prin reprezentare activă la procesul decizional. In plus,
beneficiarii politicilor se pot organiza într-o “comunitate a politicilor” sau în “reţele ale
politicilor” (policy networks), care pot fi: reţelele profesionale, reţelele de producţie,
comunităţile teritoriale sau pur şi simplu “reţele tematice”, pe probleme de politici publice şi care
sunt deschise tuturor partenerilor interesaţi de domeniu (Rhodes 2003).

GUVERNANŢA MULTI-LEVEL ÎN NOILE STATE MEMBRE U.E.

Cea mai mare problemă în sistemele politice post-comuniste în ceea ce priveşte aplicarea
modelului MLG este lipsa de standarde şi de raţionalitate în alocarea resurselor printre toţi actorii
implicaţi, precum şi slăbiciunea instrumentelor de conducere şi control a reţelelor de guvernanţă apărute.
Schimbările necesare pentru o reuşită a implementării modelului de guvernanţă ar consta în crearea unor
„punţi de legătură”, a „portiţelor” şi definirea exactă actorilor implicaţi (Szczerski, 2005). Calitatea
modelului MLG depinde de eficienţa punţilor de legătură care pot fi stabilite între diverşi actori precum şi
porţile prin care se controlează intrările/ieşirile din sistem. Dezvoltarea modelului MLG în noile state
membre este dependentă de anumite precondiţii10:

 descentralizarea şi reconstrucţia de pe alte baze a funcţiilor sociale fundamentale.

 existenţa unei societăţi civile puternice însemnând implicarea activă a acesteia în sfera
publică. O societate activă precum şi un „thick public layer” este o condiţie esenţială pentru modelul
MLG (Szczerski, 2005).
 reprezintă transparenţa sferei publice.

GUVERNANŢA MULTI-NIVEL ÎN ROMÂNIA. PROBLEME

ACTUALE

9
Munteanu Monica, op. cit.
10
Chiriac Constantin, op. cit.
  raţionalizarea haotică a resurselor;
 dezvoltarea incompletă a unui sistem de control obiectiv, independent de puterea politică, a
modului de alocare a resurselor;
 lipsa de instrumente eficiente de autocontrol la diferiţi actori din spaţiul public;
 reţelele de guvernare constituite sunt ineficiente în aplicarea unor standarde comune;
 existenţa unui proces negativ, aşa-numita comercializare a statului care reprezintă o modificare
nereuşită post-comunistă a conceptului managerialism în administraţia publică. Apare în situaţia când
există agenţii guvernamentale care cheltuie banul public fără un control parlamentar strict;
 relaţiile informale dintre autorităţile politice şi actorii economici nu sunt în totalitate în interes
public, lăsând loc la derapaje, în timp ce zona de lobby este încă în zona gri;
 conexiunile dintre actorii de la diferite niveluri au un cadru legal incomplete dezvoltat iar
procedurile existente nu au la bază în toate cazurile bunele practici, cadru legal modificându-se în
permanenţă, imprevizibil, ducând la o instabilitate a acestora.

STRUCTURILE GUVERNANŢEI ÎN SPAŢIUL POLITIC

ROMÂNESC

Structurile guvernanţei în spaţiul public românesc, au un cadru instituţional mai mult

formal, configurat sub presiunea acquis-ului şi nesusţinut de o cultură autentică a autonomiei, a
transparenţei sectorului public şi a parteneriatului public-privat.
In spaţiul public românesc (şi în cel post-socialist în general) nu există o “invăţare”
coerentă şi strategică a negocierii colective a deciziei - desi există o lege a transparenţei
decizionale în administraţia publică11, alta a liberului acces la informaţiile de interes public, se
derulează o reformă a administraţiei publice, inclusiv a elaborarii politicilor publice, exista o
lege-cadru a descentralizarii insotita de strategii sectoriale – şi toate documentele acestor reforme
susţin că urmăresc principiile participării publice şi al transparenţei procesului decizional, al
subsidiarităţii etc12.
În Parlament nu există nici o structură specializată privind parteneriatul cu societatea
civilă în procesul decizional, există doar proceduri, mai mult sau mai puţin formale în practica
activităţii comisiilor.

11
Legea nr.52 din 21 ianuarie 2003 privind transparenţa decizională în administraţia publică.
12
Munteanu Monica, op. cit.
 Guvernul are câteva încercări hibride şi între care nu există legături suficiente pentru a se
fundamenta o strategie de cooperare, altfel decât formală. Astfel, în subordinea Guvernului
funcţionează Direcţia de Relaţii cu Mediul Asociativ, Colegiul pentru Consultarea Societăţii
Civile,
Modul de elaborare al documentelor dar şi conţinutul acestora denotă o concepţie
centralizată, bazată pe distribuirea ierarhică a deciziei13.
Tot la nivelul administraţiei centrale, ministerele au prevăzute reglementări în ceea ce
priveşte procesul de consultare publică, dar nu au un sistem coerent de cooperare, reprezentat de
structuri specializate şi de seturi/coduri de proceduri; acestea fie desfaşoară consultări formale,
fie cooperează în cadrul obligaţiilor asumate prin derularea unor proiecte cu finanţare europeană.
Introducerea de către guvernul ungar a Programului de Legislaţie Deschisă pentru a
îmbunătăţi calitatea legislaţiei prin creşterea participarii publice şi introducerea unor practici
iniţiale din legislaţia europeană privind participarea organizaţiilor neguvernamentale, spre
exemplu, prior şi post-legiferare a evaluărilor de impact, publicarea draftului de legislaţie 14 ar
putea constitui un bun exemplu şi pentru România.
Agenţiile sau autorităţile care îşi desfăşoară pe lângă ministere ar trebui să fie jucători
importanţi în cooperarea inter-sectorială. Puterea decizională a agenţiilor creşte direct
proporţional cu gradul de autonomie (subordonată, coordonată, independentă) şi de independenţa
bugetară a acesteia în raport cu bugetul autorităţii publice centrale care gestionează sectorul. În
contextul profundelor schimbări pe plan socio-economic din ţara noastră generate de măsurile
anticriză luate de Guvern, agenţiile şi autorităţile care şi aşa au fost minimalizate, au suferit şi ele
restructurări care nu sunt de natură să ajute nici la redresarea economiei şi nici la îndeplinirea
rolului pentru care au fost create. Cu siguranţă gradul lor de autonomie şi de independenţă
bugertară este grav afectat.
Reprezentativitatea sectorului non-profit are de suferit la noi în România deoarece de
multe ori a fost confundată cu reprezentarea publicului în ansamblu fără a se face distincţie între
organizaţii non guvernamentale, sindicate, patronate, etc. Instituirea unei democraţii
participative şi a unei culturi a guvernanţei .

13
Ibidem.
14
Ibidem.
 ÎMBUNĂTĂŢIRI PE CARE LE ADUCE IMPLEMENTAREA
MODELULUI GUVERNANŢEI MULTINIVEL

 conexiuni între un număr crescut de centre de putere ale diverşilor actori pentru a construi reţele
de guvernare stabile, supuse cadrului legal şi procedurilor convenite;
 implicare activă a unităţilor descentralizate şi autonome de la niveluri de guvernare inferioare cu
respectarea identităţii acestora;
 includerea reţelelor economice autonome în sfera publică şi o nouă redefinire a relaţiilor dintre
piaţă şi politică care ar duce la mărirea libertăţilor de alegere;
 revitalizarea naturii reprezentative a sistemelor politice prin îngustarea decalajului dintre instituţii
şi cetăţeni, iar administraţia publică să devină mai deschisă societăţii civile;
 noi forme de integrare internaţională.

LIMITĂRI ALE GUVERNANŢEI MULTI -NIVEL

 structura instituţională rigidă şi limitele clar definite ale jurisdicţiilor determină dificultăţi
operaţionale în implementarea schimbărilor structurale;
 identităţile teritoriale puternice şi numărul inelastic de membri limitează dezvoltarea
instituţională, exacerbând rezistenţa la crearea de noi jurisdicţii supranaţionale şi subnaţionale;
 eficienţa modelului MLG depinde de calităţile manageriale şi administrative a tuturor actorilor
implicaţi.

PUNCTE SLABE ALE MODELULUI MULTI LEVEL

GOVERNANCE
  nedepartajarea responsabilităţilor în domeniul politicilor publice, finanţării şi prestării serviiilor
publice;
 lipsa unor mecanisme simple şi clare de politici publice în baza cărora să fie elaborate şi aplicate
programe şi proiecte;
 nesepararea clară a nivelului de elaborare a politicilor publice de cel de implementare;
 lipsa unei corelaţii stricte între resursa umană în raport cu obiectivul unui serviciu public;
 lipsa unor departajări clare administrative şi financiare între serviciile publice aflate în
managementul unor actori publici situaţi la nivele diferite (judeţ/local);
 lipsa unor sisteme eficiente de planificare strategică pentru fiecare autoritate din administraţia
publică centrală şi locală în raport cu serviciul public pe care îl furnizează;
 lipsa unui sistem de monitorizare şi evaluare a executării contractelor pentru servicii şi utilităţi
publice, prin autorităţi autonome de reglementare;
 necorelarea planurilor de dezvoltare la nivel judeţean cu planurile de dezvoltare regională şi
planurile operaţionale, existând suprapuneri;
 lipsa unor mecanisme simple şi clare de elaborare şi aplicare a politicilor publice în activitatea
ministerelor, agenţiilor şi autorităţilor locale pentru a asigura coerenţa, predictibilitatea şi transparenţa
activităţii;
 clarificarea statului juridic a unor agenţii guvernamentale
 delimitarea de autorităţi publice pe deplin autonome, ca organisme publice de reglementare şi
control aflate sub control parlamentar;
 lipsa unui sistem eficient de monitorizare şi evaluare a rezultatelor de politici publice precum şi a
mecanismelor de monitorizare şi evaluare a serviciilor şi utilităţilor publice la diverse niveluri.

GUVERNANŢA MULTI-LEVEL ÎN ROMÂNIA

În conformitate cu aspectele şi măsurile impuse de fondurile de preaderare iar apoi de cele

structurale, aplicarea modelului multi level governance în România a pornit de la autorităţile
administrative locale prin crearea unui număr de 8 regiuni de dezvoltare. Pentru a se asigura
funcţionalitatea acestora s-a decis lărgirea competenţelor la nivel local însă fără a se acorda şi
personalitate juridică acestor regiuni.
 Adunarea Regiunilor Europei a definit regiunile ca fiind „entităţi politice de nivel inferior
statului, care dispun de anumite competenţe exercitate de un guvern, care la rândul lui este responsabil
în faţa unei adunări alese în mod democratic”.

Abordând acest subiect putem constata faptul că în România fiecare judeţ poate fi interpretat ca
fiind o regiune cu toate că există cele 8 regiuni de dezvoltare. Situaţia paradoxală este completată de
faptul că cele 8 regiuni de dezvoltare existente în România nu îndeplinesc condiţiile de a fi considerate
regiuni aşa cum prevede Consiliul Europei.

Descentralizarea în sensul cel mai larg înseamnă transferarea unor atribuţii de la nivel central la
nivel regional/local, acestea realizându-se fie prin transferul de la nivelul central către unităţile
administrative fie prin detaşarea unor servicii publice de sub autoritatea centrală sau locală şi acordarea
personalităţii juridice în îndeplinirea atribuţiilor. Ca modalitate de organizare administrativă, în cazul
organizării descentralizate, statul nu îşi asumă singur sarcina administrării, ci o împarte, în anumite
proporţii, cu alte categorii de persoane juridice. Prezenţa persoanelor juridice de drept public, având o
organizare autonomă şi organe alese, este o altă caracteristică a organizării descentralizate. Sistemul
descentralizării înlocuieşte puterea ierarhică, care este specifică centralizării, cu puterea distribuită15.

În România principiile pe baza cărora se desfăşoară procesul de descentralizare, se regăsesc în

textul Legii 195/2006:

 principiul subsidiarităţii,
 principiul asigurării resurselor corespunzătoare competenţelor transferate,
 principiul responsabilităţii autorităţilor administraţiei publice locale în raport cu
competenţele ce le revin
 principiul asigurării unui proces de descentralizare stabil, predictibil bazat pe criterii şi
reguli obiective.
În acest proces intervin doi termeni asemănători dar diferiţi respective deconcentrarea şi
descentralizarea. În timp ce deconcentrarea reprezintă redistribuirea de competenţe administrative şi
financiare de către administraţia publică centrală către structurile proprii de specialitate din teritoriu,
descentralizarea reprezintă transferal de competenţă administrativă şi financiară de la nivelul
administraţiei publice centrale la nivelul administraţiei publice locale sau către sectorul privat16.

Conceptul de descentralizare asigură autorităţilor locale posibilitatea de a acţiona pentru anumite

sectoare marginalizate şi conform intereselor locale în condiţii de transparenţă dar şi de responsabilitate

15
Chiriac Constantin, op. cit.
16
Chiriac Constantin, op. cit.
crescută stabilindu-se ca obiectiv o utilizare cât mai eficientă a fondurilor. Se realizează o reprezentare
mult mai relevenată la nivel local precum şi dezvoltarea unei societăţui civile bine organizată şi
informată.

Capacităţile limitate de management din cadrul acestor regiuni constituie un impediment serios
pentru implementarea conceptului de guvernanţă, formarea profesională insuficientă şi lipsită de viziune
precum şi fluctuaţia personalului nu sunt de natură să stimuleze procesul de descentralizare.

CANALELE PRIN CARE SE IMPLEMENTEAZĂ GUVERNANŢA

MULTI-NIVEL ÎN ROMÂNIA 17

 Coercitiv care rezultă din faptul că U.E. este capabilă să emită acte cu putere obligatorie
adoptate în aplicarea unor acte legislative şi care produc o omogenizare a aplicării şi a efectelor obţinute;
 Imitarea modelelor care rezultă din transferul politicilor europene;
 Ajustare, bazat pe faptul că statele membre reacţionează similar la condiţiile create de
U.E.;
 Polidifuzie, care este executat de o varietate de actori care transferă idei şi practici în
diferite moduri.

TENDINŢE ACTUALE ALE GUVERNANŢEI EUROPENE

În luna iunie 2009 a avut loc o consultare generală iniţiată de către Comitetul Regiunilor cu
privire la la cea mai bună modalitate de aplicare a guvernanţei pe mai multe niveluri în Europa.

Criza mondială actuală scoate în evidenţă importanţa unei bune guvernanţe, mai ales la nivel european,
precum şi necesitatea implicării susţinute a autorităţilor locale şi regionale în conceperea şi execuţia
strategiilor comunitare, având în vedere că acestea pun în aplicare aproape 70% din legislaţia comunitară
şi joacă astfel un rol esenţial în execuţia planului de redresare economică. În plus, într-un context de
diminuare a finanţelor publice, este posibil să se încerce reasumarea politicilor comune de către nivelul
naţional şi centralizarea mijloacelor, în timp ce, dimpotrivă, globalizarea sporeşte pertinenţa guvernanţei
pe mai multe niveluri

17
Chiriac Constantin, op. cit.
 Comitetul Regiunilor a recomandat, printre altele, ca fiecare reformă strategică comunitară
majoră să fie însoţită de un plan de acţiune teritorial, negociat între Comisia Europeană şi Comitetul
Regiunilor, care să prevadă mecanisme politice pentru facilitarea însuşirii, realizării şi evaluării politicilor
realizate şi care să dispună de un plan de comunicare descentralizată. Această măsură ar permite
inversarea procesului actual care, mult prea adesea, menţine intervenţia autorităţilor locale şi regionale în
aval de faza de concepere a acţiunilor comunitare;

De asemenea, s-a mai recomandat ca pactele de stabilitate şi creştere economică ale statelor
membre, precum şi evaluarea lor de către Comisia Europeană, să ia pe deplin în considerare dimensiunea
cantitativă şi calitativă a finanţelor locale şi regionale şi, totodată, să asocieze mai mult autorităţile locale
şi regionale la procesul de control al cheltuielilor publice.

O sugestie de interes şi pentru România a fost aceea ca statele membre să demareze, atunci când
nu există posibilitate de reprezentare formală în cadrul Consiliului sau al comisiilor sale pregătitoare,
procese de consultare şi de coordonare interne împreună cu autorităţile locale şi regionale şi să le
faciliteze acestora accesul electronic la sistemul de monitorizare al statelor membre pentru proiectele de
acte legislative UE aflate în pregătire în vederea luării în considerare a competenţelor lor în cadrul
pregătirii poziţiei naţionale, precum şi pentru a le oferi acestora posibilitatea de a participa la
monitorizarea din perspectiva principiului subsidiarităţii18.

REFORMAREA GUVERNANŢEI ECONOMICE

Pentru a putea face faţă mai bine posibilelor crize viitoare prin care ar putea trece
Uniunea Europeană, în contextul actualei crize economico-financiare, s-a supus aprobării în
Parlamentul European reformarea guvernanţei economice, aspecte care sunt avute în vedere şi în
strategia UE pentru anul 2020. Conform celor discutate în forul legislativ în centrul noului model
de guvernanţă economică trebuie să se afle Comisia Europeană şi să se bazeze pe o abordare de
tip „sancţiuni şi recompense”, prin oferirea de stimulente economice sau penalizarea Statelor
Membre recalcitrante. Realizarea unei guvernanţe economice consolidate trebuie să fie însoţită

18
Comitetul Regiunilor A 80-a sesiune plenară 17-18 iunie 2009 aviz din proprie iniţiativă al Comitetului
Regiunilor privind “Cartea Albă a Comitetului Regiunilor privind Guvernanţa pe mai multe niveluri”
de consolidarea legitimităţii democratice a guvernanţei europene, printr-o implicare mai strânsă
şi mai oportună a Parlamentului European şi a parlamentelor naţionale.
În documentul adoptata se insistă, aşa cum era de aşteptat, pe necesitatea utilizării mai extinse a
măsurilor cu caracter obligatoriu, existând o legătură directă între necesitatea reformării guvernanţei şi
creştere economică şi stabilitate19.

Coordonarea bugetară reprezintă un element important al reformării guvernanţei.

Compatibilitatea şi complementaritatea bugetelor naţionale sunt obiective necesar a fi îndeplinite.
"Statele membre ar trebui să îşi considere politicile economice nu numai ca o problemă de interes
naţional, ci şi ca o problemă de interes comun", se precizează în rezoluţia adoptată.

CONCLUZII

Succesul implementării modelului multi level governance este condiţionat de alocarea

responsabilităţilor în conformitate cu principiile subsidiarităţii precum şi de abilitatea de a
construi parteneriate eficiente şi credibile cu toţi partenerii sociali şi economici20.
Conceptul cheie al modelului multi level governance îl reprezintă realocarea autorităţii între
diferite niveluri de autoritate din perspectiva principiului subsidiarităţii sau a descentralizării
competenţelor. Ambele variante au implicat reconfigurarea jurisdicţiilor şi crearea altora în conformitate
cu capacitatea autorităţilor de acţiune, caracteristica procesului fiind dependenţa reciprocă 21.

Pentru România, în perioada următoare, este esenţial să se realizeze o schimbare de percepţie cu

privire la implicarea tuturor partenerilor sociali şi economici în implementarea proiectelor de
descentralizare regională printr-o comunicare pe orizontală mult mai eficientă. În contextul crizei actuale
regionalizarea este probabil cea mai bună soluţie de conştientizare a opiniei publice cu privire la
necesitatea unor măsuri de redresare, de uniformizare şi compatibilitate regională.

19
http://www.europarl.europa.eu/news/expert/infopress_page/042-76132-165-06-25-907-20100615IPR76131-14-
06-2010-2010-false/default_ro.htm
20
Chiriac Constantin, op. cit.
21
Popescu, G., „Structural Dynamic of the public sector and multilevel governance: beween hierarchies, market and
network forms”, 2007, NSPA studies, p. 7-10.
 Semnalul transmis de Parlamentul European este unul destul de dur fără a lua în considerare
avertizările primite de România în perioada anterioară de la FMI, respectiv s-a stabilit că trebuie luate
măsuri cu caracter obligatoriu mai extinse, discutându-se totodată despre reformarea guvernanţei
europene, aspect care trebuie luat în considerare deoarece în România funcţionalitatea regiunilor este
discutabilă iar implementarea conceptului de multi level governance este departe de a fi finalizat.

În perioada următoare se impune cu necesitate o utilizare mai extinsă a parteneriatelor de tip

public-privat şi o implicare mai responsabilă a factorilor de decizie în ceea ce priveşte comunicarea pe
verticală prin luarea în considerare a opiniei şi interesului Uniunii în ansamblu decât a interesului naţional
(dominat politic) deoarece mai devreme sau mai târziu întârzierea uniformizării şi echilibrului ne va
aduce prejudicii pe care nu le putem estima.

BIBLIOGRAFIE

 Lucrări de specialitate

Chiriac C-tin Teza de doctorat “ Subsidiaritatea şi proporţionalitatea, principii fundamentale în

guvernanţa comunitară. Mecanismele şi eficienţa economică a proceselor decizionale în Uniunea
Europeană”, Ed. ASE Bucureşti 2010
Popescu, G., „Structural Dynamic of the public sector and multilevel governance: beween
hierarchies, market and network forms”, 2007, NSPA studies

 Periodice
Revista Transilvană de Ştiinţe Administrative, Chiriac Constantin „Emergenţa Modelului
Guvernanţei Multi-Levelă în România” http://www.rtsa.ro/494,emergen-354;a-modelului-
guvernan-354;ei-multi-level-%C3%8En-rom%C3%82nia.html RTSA 1(23) 2009 - 1Chiriac.pdf.

 Surse electronice

http://www.europarl.europa.eu/news/expert/infopress_page/042-76132-165-06-25-907-
20100615IPR76131-14-06-2010-2010-false/default_ro.htm
http://www.sferapoliticii.ro/sfera/125/art06-munteanu.html Munteanu Monica “Guvernanţa
europeană şi dinamica formulării politicilor publice în România”
  Acte normative

Legea nr.52 din 21 ianuarie 2003 privind transparenţa decizională în administraţia

publică.
Comitetul Regiunilor A 80-a sesiune plenară 17-18 iunie 2009 aviz din proprie iniţiativă al
Comitetului Regiunilor privind “Cartea Albă a Comitetului Regiunilor privind Guvernanţa pe mai multe
niveluri”
Commission of the European Communities, European Governance. A White Paper, Brussels,
25.7.2001, COM(2001) 428 final

Conventie, din 25 iunie 1998, privind accesul la informaţie, participarea publicului la

luarea deciziei şi accesul la justiţie în probleme de mediu, publicată în Monitorul Oficial al
României nr. 224 din 22 mai 2000