Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
2. Epiteliul
Suprafetele externe ale organismului si suprafetele interne ale organelor cavitare sunt acoperite de epiteliu.
Celulele din care sunt constituie epiteliile pot fi diferite, dand nastere unui tesut epitelial pavimentos, cubic,
prismatic, cilindric etc, avand o asezare unistratificata sau multistratificata. Sub orice epiteliu se gaseste tesut
conjunctiv, bogat in vase. Separarea dintre ele are loc printr-o membrana bazala.
Epiteliul nu este un strat continuu ci poseda diferite tipuri de jonctiuni: jonctiuni stranse, jonctiuni largi,
desmozomi.
Jonctiunile stranse se formeaza intre proteine specifice ale doua membrane invecinate care fac un contact
direct prin spatiul intercelular. Se prezinta ca niste suvite intermembranare care asigura unirea dintre celule sub
forma unor centuri. La nivelul jonctiunilor stranse nu mai ramane vreun spatiu intercelular, distanta dintre
celule la acest nivel fiind de cca 2 angstromi. Existenta jonctiunilor stranse este de o importanta deosebita
pentru mentinerea unei functii selective bariera. Astfel, la nivelul epiteliului intestinului subtire, se asigura
mentinerea continutului intestinal in lumen, dar celulele pot sa pompeze anumiti compusi nutritivi in lichidul
extracelular de unde sunt absorbiti in sange. Jonctiunile stranse actioneaza ca bariere pentru difuzie in stratul
dublu lipidic, impiedicand transportul proteinelor la nivelul membranei apicale si unesc celulele invecinate
printr-un strat continuu de celule printre care nu pot trece nici moleculele mici.
Jonctiunile largi sunt mai raspandite intre celule, fiind caracterizate de regiuni in care membranele celulare
sunt separate prin spatii largi, de 2-3 nm. In aceste spatii exista insa filamente citoplasamtice care permit
transferul intre celule. La acest nivel pot trece molecule pana la 1200 daltoni, dar cele cu marime mai mare sunt
1
oprite. Acesti pori permit deci trecerea unor macromolecule (ioni anorganici, glucide, aminoacizi etc) dar
impiedica trecerea macromoleculelor.
Desmozomii sunt prezenti in tesuturi si asigura unor grupe de celule sa functioneze ca unitati structurale.
Prezenta lor este mai insemnata in tesuturi care sunt supuse unui stres mecanic (tesut muscular cardiac, epiteliu
cutanat etc).
3. Mucusul
Majoritatea epiteliilor prin care are loc absorbtia sunt acoperite cu mucus. Acesta este alcatuit dintr-o
polizaharida cu molecula mare numita mucina alcatuita din subunitati de 500.000 daltoni sau mai mari. Este
alcatuita dintr-un lant proteic constituit din cca 800 aminoacizi bogati in seringa, prolina si treonina. Lanturile
laterale se oligozaharide sunt legate prin resturi hidroxilice. Oligozaharidele contin cca 18 resturi intre N-
acetilgalactozamina, galactoza, fructoza si acidul N-acetilneuraminic. Contine cca 95% apa.
Mucusul are rol protector si lubrifiant. Are o grosime de pana la 600 microni. Prin proprietatile sale
vascoelastice actioneaza ca o bariera mecanica dar poate, de asemenea, sa se deplaseze. Particulele cu
dimensiuni mai mici decat grosimea sa pot fi retinute si deplasate odata cu deplasarea acestuia. Moleculele mici
difuzeaza usor prin mucus, in timp ce moleculele mai mari raman o perioada mai lunga in contact cu mucoasa.
In acest fel, unele particule sau sisteme microparticulate bioadezive pot sa adere de epiteli perioade mai lungi
de timp, pana ce are loc detasarea mucusului datorita turnoverului sau relativ rapid.
4. Difuzia pasiva
Difuziunea simpla:
- la nivelul complexului lipoproteic membranar ;
- trec usor medicametele liposolubile si neionizate;
- are loc dupa gradientul de concentratie fara consum de energie;
- este in functie de gradul de ionizare si deci de relatia dintre pK si pH precum si de constanta de
permeabilitate;
- conform legii I a lui Fick, in difuzia pasiva sensul transferului este de la compartimentul mai concentrat
spre cel mai putin concentrat in substanta care difuzeaza.
- tratare prin teoria pH-partitiei – considerea ca moleculele SM acizi sau baze slabe sunt usor ionizabile. In
functie de valoarea pKa (constanta de ionizare) a acidului sau bazei slabe si a pH-ului mediului inconjurator,
ionizarea are loc intr-o masura mai mare sau mai mica. Formele neionizate fiind mai putin ploare se absorb mai
usor prin membranele biologice, care sunt preponderent lipofile. In plus, conteaza si coeficientul de partitie
lipide/apa. Cu cat acesta e mai mare, cu atat solubilitatea in lipide este mai mare, ceea ce ofera premisa pentru o
absorbtie mai mare.
5. Difuzia facilitata
Difuziunea facilitata:
-se efectueaza cu sisteme de transport;
-dupa gradientul de concentratie sau electric ;
-nu se consuma energie .
Exista situatii cand fluxul nu mai este proportional cu diferenta de activitate chimica. Fluxul creste mai lent
la inceput, apoi mai rapid decat in cazul difuziei simple, pentr ca la diferente mari de activitate sa prezinta
saturatie.
Ionii nu pot traversa membrana lipofita dar pot fi transportati prin canalele de transport hidrofil, facilitat de
prezenta proteinelor in stratul dublu lipidic. Transferul se face conform gradientului de concetratie, dar prezenta
unui transportor determina fenomenul de saturatie si competitie pentru acesta. Nu necesita energie.
2
6. Transportul activ
Transportul activ:
-necesita sisteme transport ;
-are loc cu consum de energie;
-este limitat in unitate de timp;
-functioneaza de regula contra gradientului de concentratie sau potentialului electric;
-trec substantele ionizate si cu masa moleculara mare ;
-se caracterizeaza printr-o specificitate sterica;
- permite competitia carausilor.
Se realizeaza impotriva gradientului de concentratie. Spre deosebire de transportul pasiv, in cazul
transportului active este nevoie de o pomba care s-a considerat initial a fi un caraus, un transportor (o enzima)
care face naveta de pe o fata spre alta a membrane si necesita energie din partea organismului. Energia poate fi
furnizata prin hidroliza ATP sub actiunea unei enzime, ATP-aza. Termenul de pompa este mai corespunzator,
deoarece deplasarea carausului prin stratul lipidic este putin probabila. Transportul activ este caracterizat prin
dependenta de energie, este saturabil, prezinta specificate, este supus competitiei pentru transportor, viteza nu
depinde de concentratie. Se regaseste in procese in care intervin enzime: metabolizare, absorbtie, excretie.
7. Pinocitoza. Fagocitoza.
moleculele mari pot fi absorbite cu o eficienta redusa prin fenomenul de endocitoza. Acesta poate fi
impartit in pinocitoza si fagocitoza. Pinocitoza reprezinta procesul in care o picatura de lichid este inconjurata
printr-o invaginare a membranei care in final se internalizeaza ca o vezicula intracelulara. Continutul acesteia
poate fi evacuat in citosol. In fagocitoza are loc transferul transmembranar si eventual transcelular al unor
macromolecule (toxina botulinica avand 900.000 daltoni) sau particule solide. Absorbtia orala a unor vaccinuri
sau polipeptide implica endocitoza.
8. Transcitoza
Transcitoza reprezinta un proces de interes major pentru transportul la anumite regiuni tinta. Ea este
importanta deoarece lumenul vaselor este inconjurat de celule endoteliale care fac o demarcare intre
compartimentul vascular si extravascular. In timp ce moleculele mici beneficiaza de transfer transmembranar la
nivelul patului capilar sistemic, moleculele mari sau particulele pot scapa din sistemul vascular doar prin
endoteliul fenestrat (ficat, maduva osoasa, placile Peyer din intestin). Posibilitatea unui transport prin celulele
endoteliale prin fenomenul transcitozei ar implica endocitoza mediata de receptori si transcitoza
transendoteliala care ar fi de interes pentru proteine medicamentoase.
9. Calea intercelulara.
Intre celule exista legaturi stranse care nu sunt insa sudate, ci permit trecerea apei, electrolitilor si a unor
molecule mici, cu sau fara sarcina electrica. Marimea „porilor” la nivelul tractului gastrointestinal permite, spre
exemplui, trecerea unor polietilenglicoli cu diferite mase moleculare, oligozaharide si chiar peptide mici.
La nivelul vaselor capilare exista spatii mici, care permit moleculelor cu dimensiuni inferioare la cca 30 nm
sa paraseasca compartimentul vascular si sa treaca in circulatia limfatica de unde se pot orienta apoi in
circulatia generala.
In concluzie, absorbtia SM este dependenta de factori comuni: mucusul hidrofil, membranele hidrofobe,
procesele de transport si jonctiunile celulare. Aceste bariere fiziologice fata de absorbtia SM pot avea o
prevalenta diferita la nivelul diferitelor formatiuni anatomice (organe) care constituie locuri de absorbtie.
3
10. Anatomia si fiziologia cavitatii orale
Cavitatea bucala:
- Vestibul, cavitate propriu-zisa;
- Anterior: buzele si orificiul bucal;
- Posterior: istmul buco-faringian si uvula;
- Lateral: obrajii;
- Inferior: planseul bucal;
- Superior: palat dur, palat moale si uvule;
- Continut: limba si dintii.
Buzele – falduri musculo-membranoase;
- Ax central;
- Versant extern: epiteliu stratificat keratinizat; foliculi pilosi, glande sebacee, sudoripare;
- Versant intern: epiteliu stratificat scuamos nekeratinizat; orificiile glandelor salivare minore labiale;
- Rosul buzelor;
- Comisuri: glande sebacee.
Mucoasa bucala:
- Zone functionale: de acoperire, masticatorii (palat dur, gingie) si specializata (limba dorsal);
- Epiteliu – stratificat, scuamos, nekeratinizat; paraketaroza;
- Lamina proprie: tesut conjunctiv lax, vase sangvine, fibre nervoase, fibre elastic, colagene, limfocite.
- Submucoasa: numai in zonele cu mucoasa de acoperire (salivare minore, plexuri vasculare).
Obrazul – mucoasa bucala de acoperire (intern);
- Submucoasa cu glande salivare minore;
- Tesut adipos lobulat (bula Bichat);
- Muschiul buccinator;
- Piele faciala (derm, epiderm).
Limba – papile foliate, glande salivare, serioase, fascicule de fibre musculare.
Glandele salivare:
a. Submandibulare; b. Parotide; c. Sublinguale
Parotida – cea mai mare, pereche;
- Predominant seroasa;
- Ducte intercalate, lungi;
- Secretie apoasa;
- Parotina: mentine troficitatea smaltului dentar;
- Produsul de secretie: ductul Stenon, in cavitatea bucala.
Submandibulara – glanda pereche;
- Predominant mixta;
- Ducte intercalate de dimensiuni medii;
- Bogata in tesut limfoid;
- Ductul principal: Wharton, orificii in vecinatatea frenului lingual.
Sublinguala:
- Multipla, predominant mucoasa;
- Parenchim: acini mucosi, rar, micsti;
- Ducte intercalate foarte scurte;
- Duct principal: unic: Bartholin; multiplu: Rivinius.
4
La nivelul cavitatii bucale se disting 2 regiuni: vestibulul bucal si cavitatea bucala propriu-zisa.
Buzele si obrajii formeaza peretele antero-lateral al vestibulului bucal, peretele postero-medial fiind format
din arcadele dentare si gingie. Peretele superior al cavitatii bucale este format din palatal dur si palatul moale
sau valul palatin. Mucoasa valului palatin este aderenta de muschi si se continua cu mocasa regiunilor
invecinate. Pe planseul cavitatii bucale se afla limba si glanda sublinguala. In spatele cavitatii bucale se afla
amigdalele, mari colectii de tesut limfoid, cu rol in combaterea infectiilor.
Mucoasa bucala este umeda, relativ neteda, roz. Ea se imparte in epiteliul oral, membrana bazala care leaga
epiteliul din tesutul conjunctiv, lamina proprie care acopera tesutul conectiv glandular, vase de sange si nervi.
Aceste tesuturi formeaza un strat de muschi pe oase.
Tesutul epitelial al mucoasei orale este compus din celule scuamoase stratificate. In cazul palatului si limbii
sunt celule epiteliale cheratinizate, in timp ce la nivelul obrajilor sunt mai elastice si necheratinizate.
Mucoasa bucala are o mare concentrare de vase. Sistemul venos se varsa in jugulara interna. Capilarele
limfatice sunt prezente in lamina proprie.
Structura – peretele intestinului gros este mai subtire decat al intestinului subtire. Este format din 4 tunici:
1. Tunica seroasa – seroasa peritoneala se comporta diferit pe diversele segmente ale intestinului gros;
9
- Pe segmentele mobile seroasa inveleste toate fetele respectivelor portiuni;
- La nivelul portiunilor fixe, seroasa inveleste doar fata anterioara si fetele laterale, in timp ce fata
posterioara nu este invelita de peritoneu, fata posterioara fiind retroperitoneala.
2. Tunica musculara
- Este formata din 2 straturi muscular:
Un strat extern cu fibre longitudinale care sunt condensate in cele 3 tenii. Intre cele 3 tenii exista fibre
longitudinale dar foarte rare;
Un strat intern din fibre circulare.
3. Tunica mucoasa
- Culoare albicioasa-cenusie;
- Nu are plici circulare si nici vilozitati intestinale;
- Contine numerosi foliculi limfatici solitari;
- Contine glande Lieberkuhn.
a. Functia secretorie – consta in producerea de mucus, cu rol in formarea materiilor fecale si inaintarea
acestora spre a fi eliminate;
Bacteriile simbionte din intestinul gros sintetizeaza vitamina K (anticoagulant);
In intestinul gros, sub actiunea actiunea florei bacteriene simbionte au loc procese de fermentatie si
putrefactie a resturilor nedigerate (glucide si proteine).
- Fermentatia are loc in cecum, colonul ascendent si jumatatea dreapta a colonului transvers;
- Se realizeaza sub actiunea bacteriilor aerobe;
- Glucidele nedigerate (celuloza) sunt degradate pana la acizi organici (acetic, lactic, butiric) si gaze
(metan, CO2 si H2).
- Putrefactia are loc in jumatatea stanga a colonului trasnvers, colonul descendent si colonul sigmoid;
- Se realizeaza de catre bacterii anaerobe;
- Proteinele nedigerate sunt degradate in aminoacizi care vor fi dezaminati si decarboxilati rezultand
amine (putresceina, cadaverina) si gaze (H2S, mercaptani) amoniac (ce trece in sange ajungand la ficat pentru a
fi detoxifiat).
b. Functia de absorbtie – se absoarbe apa, electrolitii, cantitati mici de glucoza, vitamine (B, K);
c. Functia motorie – miscari peristaltice, segmentare, tonice.
In urma proceselor desfasurate la acest nivel rezulta materiile fecale (contin resturi alimentare nedigerate,
celule intestinale descuamate, apa, fosfati, saruri de calciu, magneziu, mucus, leucocite, bacterii simbionte).
Defecatia – este un reflex vegetativ neconditionat pana la 14-15 luni, dupa care devine un reflex vegetativ
conditionat, coordonat de centrii medulari (S2-S5) si controlat de centrii corticali.
11
In anumite cazuri, administrarea rectala poate fi o alternativa a caii intravenoase sau a altor cai parenterale
de administrare a medicamentelor.
Formularea medicamentelor rectale (natura bazei de supozitor, compozitia microclismelor etc.)
influenteaza profilul concentratiilor medicamentoase plasmatice;
Relatia intre formulare si BD s-a demonstrat clar pentru diazepam, paracetamol, indometacin, metadona
etc.
Administrarea concomitenta a unor acceleratori (promotori) ai absorbtiei reprezinta o alta abordare pentru
modificarea absorbtiei rectale dar in acest sens mai sunt necesare studii in ceea ce priveste eficienta si siguranta.
Administrarea unor SM cu sisteme de cedare controlata cum sunt pompele osmotice sau unele hidrogeluir,
poate fi o modalitate de a imbunatati profilul concentratiilor medicamentoase plasmatice:
S-au facut progrese in evaluarea actiunii iritante locale prin administrarea rectala a medicamentelor.
Medicatia pe termen lung cu ergotamina sau acid acetilsalicilic pe cale rectala, poate provoca ulceratii. De
aceea formularea trebuie sa aiba in vedere acest aspect al terapiei pe cale rectala.
12
- Efectele de suprafata se rezuma fie la protectia pielii fata de noxele externe, fie la tratamente alea unor
afectiuni (infectii) superficiale, fie actiunea unor deodorante (actiune asupra celulelor microbiene impiedicand
descompunerea lor).
Corneea
- Alcatuita din tesuturi suprapuse, lipsite de vascularizatie;
- Grosime: cca 0,5 mm in regiunea centrala;
- Sase tesuturi esentiale: epiteliul, membrana bazala, membrana Bowman, stroma, membrana Descematov
si endoteliul.
Vascularizatia ochiului
- Artera oftalmica: artera centrala a retinei, ramurile ciliare anterioare si posterioare;
- Vena oftalmica: vena oftalmica superioara care dreneaza regiunile superioare ale orbitei, pleoapelor si
fruntii;
- Vena oftalmica inferiioara care dreneaza regiunile inferioare ale orbitei, pleoapelor;
- Anastomoze cu vena angulara si plexul ptericoid.
Peptidele
- Peptidele sunt polimeri scurti formati prin legarea, intr-o anumita ordine, a mai multor aminoacizi.
Legatura dintre 2 aminoacizi se numeste legatura peptidica.
Progesteronul
- Progesteronul este unul dintre hormonii vitali pentru femei, joaca un rol esential in stimularea
metabolismului si controleaza activitatile hormonile. Nivelul scazut de progesteron sau deficienta de
progesteron poate duce la complicatii severe;
- Progesteronul joaca un rol vital si in mentinerea sarcinii. Este produs de femei in timpul ciclului
menstrual.
Nircadipina
- Blocant al canalelor de calciu care inhiba intrarea calciului in celulele musculaturii netede vasculare
generand efecte vasodilatatoare prin relaxarea musculaturii. Blocheaza intrarea calciului la nivelul miocitelor
cardiace generand efect inotrop negativ.
Ergotamina
- Este alcaloidul polipeptidic prezent in procentul cel mai mare in cornul secarei (Claviceps purpurea).
- Grupa ergotaminei este formata din diferiti alcaloizi, denumiti in functie de restul de aminoacid grefat
pe nucelul de baza.
- Are actiune vascoconstrictoare mai ales asupra vaselor coronare, periferice, cerebrale- actioneaza asupra
receptorilor adrenergici si serotoninergici. Are actiune deprimanta asupra centrului respirator, vasomotor,
termoreglator, determina cresterea tensiunii arteriale. In asociere cu cafeina, biodisponibilitatea ergotaminei
creste de circa 300 de ori. Aceasta proprietate este utilizata in combaterea crizelor de migrena.
16
Tipurile de preparate farmaceutice utilizate local
- Sunt picaturile pentru nas si aerosolii;
- O picaturia dintr-o solutie nu acopera integral suprafata mucoasei absorbante dar un exces (peste 100
microlitri) se elimina prin inghitire;
- Administrarea de aerosol (o apasare pe buton sau doua) ofera o distributie locala buna.
17
Zona de conducere reprezentata de ansamblul cailor aeriene de la trahee la bronhiolele terminale ajuta la
filtrarea, umezirea si incalzirea aerului inspirat.
Respiratia
- Reprezinta una din functiile esentiale ale organismelor vii, in general, functie prin care se realizeaza
aportul de oxigen din aerul ambiant pana la nivelul celular, in paralel cu eliminarea in atmosfera a dioxidului de
carbon realizat din metabolismul celular. Aceasta functie complexa se realizeaza cu participarea unor sistem
morfofunctionale in mai multe etape strans corelate intr-o stricta succesiune. Acestea sunt: ventilatia pulmonara,
difuziunea si schimbul de gaze la nivelul membranei alveolo-capilare, transportul gazelor in sange si respiratia
celulara.
Ventilatia pulmonara
- Este procesul prin care se realizeaza circulatia alternativa a aerului intre mediul ambiant si alveolele
pulmonare, antrenand astfel patrunderea aerului bogat in oxigen catre alveole si eliminarea dioxidului de carbon
catre exterior.
Miscarile ventilatorii
- Circulatia alternativa a aerului se realizeaza ca urmare a variatiilor ciclice ale volumului cutiei toracice
urmate defel de miscarea in acelasi sens a plamanului care este solidarizat de aceasta prin intermediul foitelor
pleurale. Variatiile ciclice ale volumului aparatului toraco-pulmonar se realizeaza in cursul a doua miscari de
sens opus, definite ca miscarea insiratorie si miscarea expiratorie.
La nivelul plamanilor exista procese biochimice doarece la acest nivel se gasesc toate enzimele prezente in
ficat, dar in cantitati mai mici. La nivelul plamanilor pot avea loc: sinteza de prostaglandine, conversia
angiotensinei I la angiotensina II, cedarea histaminei si preluarea dupa inactivare.
18
3. Factori anatomo-fiziologici:
- Umiditate;
- Stari patologice si caracteristicile respiratiei.
Metabolizarea SM in plamani
- Dupa depunerea in plamani, unele SM pot fi metabolizate;
- Izoprenalina poate fi metabolizata 30%;
- Isoetarina, alt medicament simpatomimetic, are o metabolizare similara;
- Terbutalina nu se metabolizeaza in plamani (in timp ce dupa administrarea orala sufera un important
efect al primului pasaj hepatic);
- Nici cromoglicatul nu se metabolizeaza la nivel pulmonar.
Recipientele presurizate
- Folosesc drept propulsori hidrocarburi fluorurate si clorurate;
- Astazi se impun restrictii privind utilizarea lor, recomandarile UE si ANMDM fiind de inlocuire treptata
a lor deoarece sunt implicati in teoria deteriorarii stratului de ozon din atmosfera pamantului;
- Alternativa o poate constitui folosirea inhalatoarelor de pulberi, sau inlocuirea cu alti propulsori care sa
nu prezinte riscul de mai sus.
Indicatiile aerosolilor
- Aerosolii sunt indicati in:
1. Boli pulmonare (traheite, bronsita cronica, bronsita astmatiforma, bronsiolite, astm bronsic, emfizem
pulmonar);
2. Afectiuni ORL (sinuzite, rinofaringite, laringite, amigdalite).
20
- Pentru a realiza un contact cantitativ optim cu celulele epiteliului bronisc este important un inspir
profund si apoi oprirea respiratiei pentru 10-15 secunde, permitand astfel fixarea particulelor aerosolului la
nivelul mucoasei.
- Este necesara, de asemenea, adoptarea ulterioara a unui ritm respirator lent care sa mareasca timpul de
tranzit si de retentie al substantei active inhalate.
21
Administrarea intraarteriala este tot o cale de administrare directa in circulatia sistemica, dar este mult mai
periculoasa si este mult mai rar folosita. Ea se foloseste uneori in clinica, la pacienti la care plasarea cateterului
se face sub observare radiologica, dupa descoperirea arterei. Efectul medicamentos este instantaneu.
22
Vasele sangvine formeaza o componenta a sistemului circulator sangvin. Ele sunt reprezentate de artere
( vasele care transporta sangele de la inima spre tesuturi), de capilare (la nivelul carora se realizeaza
schimburile dintre sange si tesuturi) si de vene (vasele care transporta sangele de la tesuturi spre inima).
Vasele micii circulatii sau pulmonare. Mica circulatie incepe de la ventriculul drept de unde sangele venos
este transportat la plamani prin arterele pulmonare si este adus in atriul stang prin venele pulmonare.
Vasele marii circulatii. Marea circulatie incepe in ventriculul stang cu artera aorta, prin ramurile careia
transporta sangele arterial in toate partile corpului. Din reteaua capilara, sangele venos este adus, prin sistemul
venelor cave superioare si inferioare, in atriul drept.
Dpdv al alcatuirii, sistemul cardivascular are o alcatuire unitara avand peretele format din 3 straturi
principale: intima, medie si adventice.
Arterele, al caror calibru descreste de la inima spre reteaua capilara, se impart in mari, mijlocii si mici sau
arteriole. Venele, al caror calibru creste de la capilare la inima, se impart in venule, vene mijlocii si vene mari.
Intima este stratul intern al peretelui vascular si este alcatuita din endoteliu (un strat de celule turtite), sub
endoteliu se gaseste un strat conjunctiv cu substanta fundamentala bogata in mucopolizaharide, si membrna
elastica interna.
Media este o tunica cu structura diferita in functie de tipul de vase (fibre elastice sau fibre musculare).
Adventicea este formata din tesut conjunctiv cu fibre colagene si fibre elastice.
Capilarele sunt in jur de 5 milioane. Peretele capilar este alcatuit din endoteliu, membrana bazala si
periteliu.
23
- Curba concentratiei plasmatice difera de cea observata dupa administrare i.v. deoarece in ultimul caz
concentratia plasmatica ajunge la valoarea maxima imediat dupa injectare apoi scade exponential deoarece
lipseste etapa absorbtiei.
Alte caracterisitici ale injectarii i.m. si s.c.:
- Procesul absorbtiei poate fi influentat de diferiti factori fiziologici si farmaceutici ceea ce face ca
profilul absorbitiei sa difere, antrenand dupa el modificarea nivelului plasmatic medicamentos;
- Acesti factori pot influenta atat viteza de absorbtie cat si marimea absorbtiei;
- Intrea calea IM si cea SC exista diferente fiziologice care determina o absorbtie mai rapida in cazul caii
IM (flux sangvin mai mare);
- Factorii farmaceutici depinde de tipul formei farmaceutice si de proprietatile fizico-chimice ale SM.
44. Etapele absorbtiei substantei medicamentoase din forma farmaceutica administrata i.m.
sau s.c. in sange
Modelul absorbtiei SM din forma farmaceutica administrata i.m. sau s.c. in sange:
- Etapa 1: cedarea SM din forma farmaceutica in lichidul biologic;
- Etapa 2: difuzeaza SM din forma farmaceutica din lichidul biologic la membrana absorbanta;
- Etapa 3: transferul SM din membrana biologica in sange;
- Etapa 4: transportul SM prin sange.
25
Estradiolul cat si progesterone sunt metabolizati de ficat. Estradiolul se transforma in estrona, estriol si alti
metabolite si se excreta in urina. Progesteronul se metabolizeaza la pregnandiol care se excreta glucuronidat.
26
parametri fiziologici sau fiziopatologici (in general gradul de afectare al rinichiului si al ficatului) si, atunci
cand se dispune si de concetratia medicamentului la unul sau mai multe momente date, de parametrii
farmacocinetici individuali. Un caz special il prezinta medicamentele care sunt metabolizate diferit in functie de
particularitati genetice in tipul si cantitatea de enzime ale pacientului
In acelasi context, medicul poate individualiza tratamentul in functie de stadiul bolii, stabilind limitele
inferioara si superioara optime pentru concentratiile plasmatice ale medicamentului in functie de balanta intre
eficienta si siguranta asociate medicamentului, bolnavului si bolii.
27
56. Tipurile de transport prin membrane.
Tipurile de transport prin membrane:
pasiv specializat
-filtrare -transport active
-difuziune simpla -difuziune de schimb
-difuziune facilitate
-pinocitoza
Filtrarea:
-prin pori sau disconuitati ale membranei lipidice, umplute cu apa;
- presupune un flux al apei determinat de diferentele de presiune hidrostatica si osmotica;
-are loc dupa gradientul de concentratie sau electrochimic ;
-penetreaza medicamentele hidrosolubile cu masa moleculara mica( sub 150 daltoni) prin epiteliu mucoasei
gastrointestinale,epidermis, dar mai mare (30 000) prin endoteliu capilarelor.
Difuziunea simpla:
-la nivelul complexului lipoproteic membranar ;
-trec usor medicametele liposolubile si neionizate;
-are loc dupa gradientul de concentratie fara consum de energie;
- este in functie de gradul de ionizare si deci de relatia dintre pK si pH precum si de constanta de
permiabilitate;
Transportul activ:
-necesita sisteme transport ;
-are loc cu consum de energie;
-este limitat in unitate de timp;
-functioneaza de regula contra gradientului de concentratie sau potentialului electric;
-trec substantele ionizate si cu masa moleculara mare ;
-se caracterizeaza printr-o specificitate sterica.
Difuziunea facilitata:
-se efectueaza cu sisteme de transport;
-dupa gradientul de concentratie sau electric ;
-nu se consuma energie .
Difuziunea de schimb :
-transportul in celula a unei substante,iar din celula a alteia,folosind acelasi sistem transportor .
Pinocitoza :
-inglobarea de catre celula a picaturii ce contine substanta dizolvata cu formarea veziculei ce se detaseaza
de membrana si se deplaseza in citoplasma
-are loc cu consum de energie.
28
57. Factorii ce influenteaza transportul s.m. prin membrane si bariere biologice
Dependenti de substanta medicamentoasa:
-structura chimica
-masa moleculara
-constanta( pKa) si gradul de ionizare
-liposolubilitatea
-doza si concentratie
Dependenti de membrana:
-tipul membrane
-lipidele
-porii
-sistemele active de transport
-polarizarea
-starea fiziologica si patologica.
Dependenti de mediul de pe cele doua suprafete ale membranei :
-pH-ul mediului
-proteine
-vascularizarea si debitul sanguin
-alte substante.
30
64. Rolul fractiilor libera si cuplata din sange.
Rolul fractiilor libera si cuplata
Fractia libera:
-responsabila de efectul farmacologic
-capabila sa penetreze prin membranele si barierele fiziologice
-se supune biotransformarii
-se poate elimina mai rapid
-determina o latenta mai mica, o potenta mai mare si o durata mai scurta de actiune
Fractia cuplata:
-esteinactiva farmacologic
-reprezinta un depozit sanguin (echilibru dinamic cu fractia libera )
-latenta si durata de actiune mare
-intensitatea efectului redusa
-se metabolizeaza si se elimina mai greu
-limiteaza procesele de difuziune prin membranele si barierele fiziologice si distributia
-creste hidrosolubilitatea preparatelor liposolubile cu consecinte positive.
-poate capata proprietati antigenice
-la proportia de cuplare cu proteinele peste 90% se pot constata interactiuni medicamentoase.
-capacitatea sangelui de a lega medicamente semnificativ scade in patologia ficatului,combustiii mari,
diferite hipoproteinemii s.a.
Fractia libera difuzeaza in faza apoasa a organismului. Distribuirea sa mai departe a preparatului depinde
de liposolubiliatea si afinitatea lui tisulara. Substantele cu liposolubilitate majora treptat se redistribuie in
grasimile depozitelor adipoase cu circulatie sanguine lenta,formand rezerva adipoasa.Unele preparate poseda o
afinitate chimica selectiva fata de anumite organe,tesuturi si sunt capabile sa formeze in ele rezerva tisulara (de
ex. Concentratia unor glicozide cardiace in miocard e de 4-10 ori mai mare decat cea plasmatica).In intregime
distribuirea medicamentelor se supune acelorasi legi care au fost mentionate mai sus.
31
Problemei biotransformarii medicamentelor,substantelor toxice si in general a xenobioticelor actualmente
acorda o atentie deosebita nu numai farmacologii,dar si toxicologii,oncologii,ingienistii,etc.Aceasta se explica
prin aceea ca in ultimii ani drastic sa inrautatit starea ecologica.Legile biotransformarii medicamentului sunt
universal si au aplicabilitate de aseamenea si pentru substante toxice.
Scopul strategic al biotransformarii este transformarea substantelor heterogene si potential periculoase
pentru organism in substante destul de hidrosolubile ca aceastea cat mai repede sa se elimine cu urina (calea
principala) bila,transpiratie,s.a.
Viteza individuala de biotransformare a unui si acelasi medicament poate sa difere de 6 si mai multe ori la
persoanele cu ficatul sanatos.Procesele de detoxifiere sunt afectate foarte mult la bolnavii cu patologia acestui
organ (hepatitele acute si cronice,ciroza).In tratamentul obisnuit (dozele,ritmul administrarii)al acestor bolnavi
preparatele se retin usor in organism si are loc cu evolutia excesiva a reactiilor farmacologice si toxice.
32
66. Epurarea medicamentelor- prezentare generala.
Factorii ce influenteaza
-diureza –volumul de urina eliminat ce variaza in dependenta de fluxul renal, starea de hidratare a
organismului si cea functionala a rinichilor,varsta.
-pH-ul urinei influentiaza gradul de ionizare si respectiv procesul de reabsorbtie tubulara.Substantele
bazice se elimina la un pH acid iar cele acide la un pH bazic
-mecanismul de eliminare – eliminarea cea mai intensa se constata prin secretia tubulara iar reabsorbtia
tubulara dimpotriva se opune proceselor de excretie.
-distributia in sectoarele hidrice – viteza de eliminare este invers proportionala cu numarul de sectoare
hidrice in care se distribuie preparatul si cu Vd al acestuia.
-cuplarea cu proteinele – cu cat mai intens se cupleaza cu proteinele tisulare si plasmatice, cu atat mai lent
se elimina.
-varsta – se constanta diminuarea fuctiei renale la varstnici
-starile patologice – in insuficienta renala,cardiaca, hiper/hipotensiune arteriala, starea de deshidratare si
utilizarea concomitenta a altor medicamente.
37
Formele farmaceutice parenterale sunt preparate printr-o metoda care asigura sterilitatea si evita prezenta
de contaminanti, pirogene cat si dezvoltarea de mici organisme numita metoda aseptica.
40
92. Biodisponibilitatea relativa.
Pentru determinarea biodisponibilităţii relative, se utilizează următoarele relaţii:
Absorbţie
Ka
Compartiment
Central
Ke
Eliminare
Absorbţie
Ka
Compartiment K1;2 Compartiment
Central Periferic
Ke K2;1
Eliminare
43
Figura nr.3.16. Modelul farmacocinetic bicompartimental
Între compartimentul central şi cel periferic pot exista, din punct de vedere al instalării echilibrului,
două situaţii, şi anume:
echilibrare rapidă (în acest caz fiind vorba de un compartiment periferic superficial),
echilibrare lentă (în acest caz fiind vorba de un compartiment periferic profund).
123. Caracterizarea mucoasei nazale. Substante care se absorb prin mucoasa nazala.
Mucoasa nazala inveleste intreaga suprafata interna a cavitatilor nazale. Morfofunctional prezinta doua
regiuni distinct: mucoasa respiratorie cu o intindere mai mare si mucoasa olfactiva cu o suprafata foarte redusa.
Mucoasa respiratorie are un strat profund, lamina proprie mucoasei si un strat superficial, epiteliul
respirator al mucoasei nazale. Stratul profund are o bogata retea de vase sangvine si glande. Epiteliul respirator
este cilindric, stratificat, prevazut cu cili vibratili, cu rol in expulzarea particulelor de praf care au patruns in
cavitatea nazala prin clearance-ul nazal realizat impreuna cu mucusul. La nivelul coanelor, epiteliul respirator
se continua cu epiteliul mucoasei faringiene. Mucoasa nazala este umeda, datorita secretiei glandelor
mucoseroase pe care le contine.
Mucoasa olfactiva, la nivelul cornetului superior si partea superioara a septului nazal este un tip de epiteliu
senzorial care formeaza organul de receptie al analizatorului olfactiv al scoartei cerebrale.
Medicamente aplicate pe mucoasa nazala:
- Tratamentul unor alergii locale (cromoglicat);
- Actiune decongestiva (efedrina);
- Actiune antiinfectioasa (neomicina).
48
- Sunt cele care, dupa administrarea perorala, pot fi inactivate in tubul digestiv sau prin efectul primului
pasaj hepatic;
- In aceasta categorie intra peptidele;
- S-au facut studii care au dovedit o buna absorbtie sistemica dupa administrarea nazala in cazul
propranololului, progesteronului, xilinei, nircadipinei, metoprololului, ergotaminei etc.;
Recipientele presurizate
- Folosesc drept propulsori hidrocarburi fluorurate si clorurate;
- Astazi se impun restrictii privind utilizarea lor, recomandarile UE si ANMDM fiind de inlocuire treptata
a lor deoarece sunt implicati in teoria deteriorarii stratului de ozon din atmosfera pamantului;
- Alternativa o poate constitui folosirea inhalatoarelor de pulberi, sau inlocuirea cu alti propulsori care sa
nu prezinte riscul de mai sus.
49
Glandele salivare:
b. Submandibulare; b. Parotide; c. Sublinguale
Sublinguala:
- Multipla, predominant mucoasa;
- Parenchim: acini mucosi, rar, micsti;
- Ducte intercalate foarte scurte;
- Duct principal: unic: Bartholin; multiplu: Rivinius.
Glandele salivare mici sunt situate in sau sub mucoasa orala. Glanda parotid si submaxilara produc o saliva
apoasa, in timp ce glandele sublinguale produs mai ales o saliva vascoasa. Cantitatea de saliva produsa intr-o zi
este de cca 1 litru. Debitul este de 0,5 mL/min dar in caz de stimulare ajunge la 7 mL/min. Saliva este hipotona
(110-120 mOsm/L) si are pH intre 6,2-7,6, dar in jurul dintilor poate sa scada la pH=3-4 din cauza actiunii
bacteriilor asupra glucidelor.
50
130. Caracterizarea modului in care se absorb nitratii organici la nivel sublingual si prin piele.
Nitratii organici (nitroglicerina, dinitratul de isosorbid) se absorb rapid. Nitroglicerina administrata in
solutie alcoolica in doze de pana la 5 mg se absoarbe in 30-60 de secunde, mai rapid decat are loc absorbtia in
plasturi (STT). In cazul administrarii nitratilor se cunoaste instalarea efectului de toleranta. Terapia prelungita
cu nitroglicerina administrata bucal sau transdermic poate conduce la un astfel de efect. Administrarea bucala a
nitroglicerinei produce un efect profilactic al crizelor de angina pectorala mai prelungit decat dupa administrare
sublinguala, datorita unei durate mai mari de actiune. Pentru tratamentul crizelor, ambele cai de administrare
sunt comparabile ca efect, dar in general se prefera calea sublinguala. In acest caz este important ca
medicamentul, de obicei un comprimat, trebuie sa se dezagrege intr-un timp foarte scurt. (sub 3-5 minute).
51
134. Sisteme farmaceutice gonflabile- aspecte biofarmaceutice.
Sistemele farmaceutice gonflabile reprezinta o modalitate de a creste rezidenta gastrica. Acest fapt se poate
realiza prin aceea ca prin imbibare si umflare diametrul lor crescut nu le permite sa treaca prin pilor.
52
139. Principalii componenti alimentari. Caracterizare.
Principalii componenti alimentari sunt glucidele, proteinele si grasimile.
Dintre glucide, in alimentatie intra in principal amidonul (cu doua polizaharide importante – amiloza si
amilopectina) glucoza si lactoza. Hidratii de carbon nedigerati (celuloza) reprezinta fibrele alimentare.
Amilazele salivare si pancreatice incep hidroliza amidonului la un pH apropiat de cel neutru. Amilaza salivara
isi inceteaza activitatea in stomac. Digestia poliglucidelor are loc in principal in duoden prin prezenta unor
cantitati mari de amilaza secretata de pancreas. Oligozaharidele care rezulta din digestie se formeaza inainte ca
chimul sa ajunga in jejun. Produsii de digestie sunt maltoza si maltrioza. Carbohidratii se absorb in regiunea
proximala a intestinului subtire si sunt absorbiti inainte de a ajunge in ileon. Dizaharidele sunt digerate la
monozaharide de catre enzimele marginii in perie iar absorbtia urmeaza hidrolizei. Glucoza se absoarbe rapid si
complet prin difuzie pasiva si transport activ totodata.
Digestia proteinelor are loc in principal in intestinul subtire sub influenta enzimelor proteolitice ale
secretiei pancreatice. Din stomac ele ajung in duoden mai ales sub forma de polipeptide mari. Sub atacul
enzimelor pancreatice, tripsina si chimotripsina sunt transformate in polipetide mici, apoi
carboxipolipeptidazele le hidrolizeaza pana la aminoacizi. Membrana in perie contine diferite enzime pentru
hidroliza polipeptidelor mici care au mai ramas. Aminoacizii se absorb apoi. Aminoacizii naturali sunt sub
forma izomerilor L si sunt transportati impotriva gradientului de concentratie printr-un mecanism activ in
prezenta de transportor. Cantitati foarte mici de proteine ar putea sa se absoarba intacte.
Grasimile alimentare contin trigliceride compuse din glicerol si acizi grasi. Exista si cantitati reduse de
colesterol, fosfolipide si esteri de colesterol in chim. Grasimile sunt emulsionate de sarurile biliare fiind astfel
supuse mai usor actiunii enzimelor digestive. Trigliceridele sunt hidrolizate la monogliceride si acizi grasi de
catre lipaza sucului pancreatic si lipaza celulelor epiteliale intestinale. Acizii grasi cu lant scurt si mediu se
absorb pasiv prin epiteliu in sange. Acizii grasi cu lant lung si monogliceridele raman in micele si sunt
internalizate de epiteliu. Ele se reasambleaza in trigliceride in celula si se excreta in limfa sub forma de mici
picaturi numite chilomicroni cu marimea de 0,1 microni.
53
142. Ce medicamente se recomanda a se administra concomitent cu alimente sau lapte?
Indometacin, fenitoina, fenilbutazona, nitrofurantoina, steroizii, clorura de potasiu, aminofilina, sarurile de
fier etc. (au actiune iritanta asupra mucoasei gastrice).
55
Solutii – solutia = ff in care SM este dizolvata in momentul prepararii medicamentului si moleculele sunt
disponibile pt absorbtie, imediat dupa administrare.
In mediul gastric – reactii in care substanta poate ramane dizolvata sau sufera transformari care o fac mai
putin solubila.
Substantele din compozitia medicamentului (conservanti, macromolecule, cosolventi) sau din sucul gastric,
prezenta unor alimente pot favoriza reactii cu SA formand noi compusi si cu alte proprietati: proprietati,
solubilitate, coeficient de partaj, difuziune.
Vascozitatea mediului poate influenta difuzia substantei, efectul asupra absorbtiei depinde de concentratia
si de modificarile peristaltismului gastric.
Cu o prezentare sub forma de pulbere sau granule, preparatele vegetale, instant pt ceaiuri, provin din una
sau mai multe preparate din produse vegetale. La administrare sunt destinate realizarii ex-tempore a unei solutii
pentru uz oral.
In acest fel principiile active extrase din plante prin diverse procedee sunt prelucrate in forme solide care
asigura stabilitatea fizico-chimica ale acestora.
Folosirea unui vehicul uleios pentru substante insolubile a dovedit o crestere a BD a acestora. Astfel de
substante sunt avantajate in absorbtie de sarurile biliare, peristaltismul si pH-ul gastric.
BD solutiilor medicamentoase este cea mai mare in raport cu celelalte forme farmaceutice lichide si solide
orale avand SA dizolvata la nivel de molecule si ioni disponibili pt absorbtie.
57
Administrarea capsulelor tari cu un volum de apă presupune că în stomac se îmbibă, se înmoaie, timp în
care are loc în interiorul capsulei accesul lichidului pentru dizolvarea substanţelor din interior şi migrarea în
exterior.
Această etapă care vizează desfacerea capsulei şi dizolvarea gelatinei depinde de: comportarea învelişului
de gelatină la umectare, dizolvare;
interacţiunea între gelatină şi conţinutul capsulei care poate afecta umectarea prelungind timpul de
desfacere;
pH-ul lichidului digestiv şi prezenţa alimentelor;
condiţiile de păstrare ale capsulelor tari până la umplere cu SM.
Faza următoare se referă la conţinutul capsulei care poate fi o pulbere simplă sau compusă, granule,
microtablete în care SM a fost prelucrată în condiţii specifice.
Factorii care favorizează desfacerea capsulei, dizolvarea şi absorbţia SM sunt:
- granulometria substanţei active şi auxiliare;
- capacitatea de umectare sau solubilitatea substanţelor;
-prezenţa şi caracteristicile diluanţilor, lubrifianţilor, tensioactivilor;
- volumul de umplere;
- forţa de tasare sau compactare.
58
• Bentonita şi caolinul utilizate în formularea comprimatelor cu vitamine au scăzut BD prin
absorbţia între diluant şi substanţa activă.
• În cazul tetraciclinei asociată cu sulfat de calciu, fosfat de calciu se formează un complex cu
ionul de calciu, neabsorbabil. BD este scăzută la asocierea tetracilinei cu produse lactate, diminuând eficienţa
antibioticului.
• Diluanţii hidrosolubili - pentru a hidrofiliza substanţele greu solubile şi a favoriza dizolvarea şi
absorbţia.
• Lianţii - caracterizaţi pentru fiecare caz în parte fără a se putea utiliza o regulă generală.
• Se stabileşte natura şi concentraţia cu avantaje în umectare, dezagregare, dizolvare, stabilitate, etc.
• Dezagreganţii facilitează umectarea şi pătrunderea apei în interiorule comprimatului cu eficacitate
influenţată de tipul de substanţă, mecanism de acţiune, concentraţie.
• Includerea agentului dezagregant în faza de granulare sau asociat granulelor va avea consecinţe în
dezagregarea comprimatelor la nivel de agregate sau particule şi apoi în dizolvarea particulelor.
• Lubrifianţii - natura hidrofobă (stearat de magneziu, talc); prezintă caracteristici necesare în procesul
tehnologic de fabricaţie al comprimatelor, dar au dovedit unele efecte negative care încetinesc viteza de
dizolvare.
• Stearatul de magneziu în funcţie de mărimea particulelor, concentraţie poate forma un film hidrofob în
jurul particulelor de substanţă activă ce frânează procesul de dizolvare şi absorbţie.
• Asocierea cu substanţe hidrofilizante (lauril sulfat de sodiu, benzoat de sodiu) îmbunătăţeşte dizolvarea
şi creşte biodisponibilitatea.
• Influenţa factorilor tehnologici asupra eliberării şi dizolvării SM din comprimate
• Metoda comprimării directe pot influenta negativ dizolvarea şi absorbţia SM:
• - lianţii în stare de pulbere sau agenţii de curgere au influenţat viteza de dezagregare şi dizolvare în
cazul SA puţin solubile în apă.
• Asocierea de substanţe hidrofile (amidon, Avicel) facilitează, pătrunderea apei în interiorul
comprimatului şi dizolvarea substanţei active.
• Amidonul modificat poate îmbunătăţi şi coeziunea particulelor, diminuând friabilitatea comprimatelor
realizate cu amidon puţin compresibil.
• Metoda obţinerii comprimatelor prin intermediul operaţiei de granulare (uscată sau umedă)
utilizează pentru comprimare granule ale căror calităţi (granulometrie, coeziune, curgere) favorizează procesul
de comprimare şi ale căror proprietăţi (porozitatea, hidrofilia) asigură dezintegrarea, dezagregarea şi dizolvarea
SM. Modul şi condiţiile de granulare vor influenţa duritatea şi porozitatea granulelor.
• Prin granularea uscată (compactare) - favorizată dezintegrarea rapidă în aglomerări şi apoi
dezagregare în particule ce se vor dizolva uşor.
• COMPRIMATE ACOPERITE
Acoperirea comprimatelor utilizează tehnologii şi substanţe diferite fiind
necesară deoarece:
• protejează substanţa medicamentoasă contra agenţilor externi;
• rezolvă unele incompatibilităţi între două substanţe;
• maschează gustul neplăcut;
• ameliorează aspectul estetic;
• dirijează absorbţia substanţei la nivel de intestin, gastrorezistent, evitând pH-ul
acid şi enzimele digestive care pot degrada substanţele medicamentoase;
• eliberare prelungită a substanţei active cu o dezvoltare care realizează o absorbţie
în mod constant o perioadă de timp de 10-12 ore.
59
Drajefierea cu zahăr este una dintre cele mai vechi metode de acoperire ale comprimatelor;Straturile
succesive ce acoperă nucleul (comprimatul) sunt alcătuite din substanţe insolubile (adsorbante, gume, rezine,
zaharoză, substanţe grase) care alaturi de tehnologia de acoperire diminuează considerabil penetrarea apei
comparativ cu un comprimat neacoperit.
Acoperirea comprimatelor cu pelicule (comprimate filmate) în cazul comprimatelor gastrosolubile are ca
scop protecţia acestora, dizolvarea filmului în mediu gastric şi difuzia SM în mediul biologic.
Comprimatele acoperite sunt apreciate asemănător comprimatelor neacoperite, pentru absorbţia rapidă a
substanţei medicamentoase şi a biodisponibilităţii corespunzătoare.
CONDIŢII DE ADMINISTRARE ÎN ORGANISMUL UMAN
• Condiţiile de administrare de către pacient: vârstă, sex, alte afecţiuni asociate, frecvenţa administrării
medicamentului, poziţia de înghiţire a formelor farmacetuice solide orale, cantitatea de apă, interacţiuni cu alte
medicamente sau alimente, etc., sunt elemente care produc modificări ale BD substanţei medicamentoase.
• Medicamentele absorbante utilizate în afecţiuni gastrice (hiperaciditate, reflux esofagian), pot reduce
absorbţia unei alte substanţei medicamentoase prin legarea în tractul gastro-intestinal.
• Alimentele, sucurile, pot influenţa BD substanţei medicamentoase în condiţiile administrării pe stomacul
gol sau după ingestia de alimente.
• În literatură sunt citate substanţe ale a căror absorbţie şi eficacitate poate fi marcată de procesele
fiziologice din stomac în timpul ingestiei de alimente ca: schimbarea valorii pH-ului, volumul secreţiei
lichidului gastric, motilitate, temperatură, timpul digestiei
62
- Exemple: nitroglicerina cu un timp de actiune constanta de 24h.
Eliberarea controlata a SM
a. Nanoparticule:
- Latex pilocarpina-acetoftalat de celuloza (pilocarpina absorbita pe particule care au fost suspendate intr-
o solutie apoasa (pH=4.5));
- Piloplex – dispersie apoasa polimerica de pilocarpina sub forma de sare si copolimerul de acid acrilic-
laurilmetacrilat.
b. Implanturi
1. Implanturi biodegradabile:
- Fabricate din polimeri hidrofobici dar biodegradabili;
- SM este eliberata prin eroziunea suprafetei implanului;
2. Implanturi solubile:
- Au la baza polimeri hidrofili solubili in apa;
- Lacrisert.
Halotan (C2HBrClF3) – este o hidrocarbura halogenata cu fluor, introdus in medicina in anul 1956:
- Proprietati fizice:
- Punctul de fierbere: 50.2C;
- Densitatea: 1.868 g/cm cub (la 20 de grade);
- Solubilitate: 3,45 mg/mL;
- Greutate moleculara: 195,89;
- Coeficientul de partitie creier/sange: 1,9;
- Nu este inflamabil sau exploziv.
Enfluran (C3H2ClF5O);
- Efluranul este folosit pentru inducerea si mentinerea anesteziei generale in timpul interventiei
chirurgicale, de asemenea, pentru analgezie in timpul nasterii.
- Proprietati fizice:
- Punctul de fierbere: 56,5C;
- Solubilitate: practic insolubil (5,620 mg/L);
- Greutate moleculara: 183,97;
- Toxicitate: 5,4 mL/kg;
- Coeficient de partitie creier/sange: 1,3
- Volatil
Isofluran (C3H2ClF5O);
- Isofluran este un izomer structural al enfluranului;
- Nu este inflamabil;
65
- Toxicitate mica;
- Prezinta un miros intepator de eter;
- Coeficient de partitie creier/sange – satisfacator.
- Greutate moleculara mica;
- Punct de fierbere: 48,5 C;
Desfluran (C3H2F6O);
- Miros intepator de eter;
- Agent incolor, neinflamabil;
- Coef de partitie creier/sange: 1,3 – satisfacator;
- Greutate moleculara mica;
- Densitate supraunitara;
- Punct de fierbere scazut = 22,8C;
- Are un coeficient de partitie gaz/sange scazut (0,42) asemanator protoxidului de azot; inducerea
anesteziei este foarte rapida teoretic insa este limitata de mirosul intepator.
Sevofluranul (C4H3F7O)
- Densitate supraunitara;
- Greutate moleculara: 200,05 (mica);
- Punct de fierbere: 58,6C;
- Coeficient de partitie creier/sange: 1,7;
- Este neinflamabil;
- Are un miros placut;
- In prezenta apei sau absorbantelor de CO2 sufera reactii de hidroliza;
66