UNIVERSITATEA ”LUCIAN BLAGA” SIBIU

FACULTATEA DE DREPT,
SPECIALIZAREA: ADMINISTRAȚIE PUBLICĂ

DISCIPLINA: SISTEME ADMINISTRATIVE COMPARATE

TEMA: COMPARAȚIE ÎNTRE SISTEMUL ROMÂNESC ȘI CEL POLONEZ

AUTOR: VASIU MIHAI

AN: II
COORDONATOR: Asist.unif.dr.O.L.ȘONERIU

2019
 TIP DE STAT

Polonia (poloneză Polska), oficial Republica Polonă (poloneză Rzeczpospolita

Polska), este o ţară din Europa Centrală, care se învecinează cu Germania la vest, Cehia şi
Slovacia la sud, Ucraina şi Belarus la est, şi Lituania, Rusia şi Marea Baltică la nord. Are de
asemenea o frontieră maritimă cu Danemarca şi Suedia. Întreaga suprafaţă a Poloniei este de
312.683 km², situând acest stat pe poziţia 69 în lume din punct de vedere al suprafeţei.
Polonia are o populaţie de 38,1 milioane de locuitori, concentraţi principal în oraşe şi
municipii mai mari, precum capitala istorică – Cracovia, şi cea actuală – Varşovia.

Primul stat polonez a fost creat în anul 966 de Mieszko I. Teritoriul său a fost similar
cu limitele actuale ale țării. În anul 1025, Polonia a devenit regat și în 1569 a cimentat o
asociație de lungă durată cu Marele Ducat Lituanian, prin unire formând Republica Celor
Două Națiuni. Republica a fost desființată în 1795. Polonia și-a recăpătat independența
în 1918 după Primul Război Mondial, dar și-a pierdut-o din nou în timpul celui de-al Doilea
Război Mondial, fiind ocupată de forțele Germaniei Naziste și Uniunii Sovietice, după 1945
devenind un stat comunist aflat sub controlul fostei Uniuni Sovietice. În anul 1989, dominația
comunistă a fost răsturnată și Polonia a devenit ceea ce este neoficial denumit „A treia
Republică Poloneză”.

După căderea comunismului, Polonia, precum alte state ale Europei Centrale, s-a
transformat în republică democratică, și, precum vecinii săi, s-a confruntat cu probleme
economice și cu inflația. În 2007 este clasificată drept stat în curs de dezvoltare. În 1999 a
devenit membru al NATO și în 2004 — al Uniunii Europene. În 2007 Polonia a intrat
în spațiul Schengen. Din 2009 până în 2012, Jerzy Buzek, fostul prim-ministru, a fost
ales Președinte al Parlamentului European.
Conform Constituției Republicii Poloneze din anul 1997, Polonia este o republică
parlamentară bazată pe principiul separării puterilor în stat

Puterea legislativă

Conform art. 61, alin. 1 din Constituţie “ Parlamentul este organul reprezentativ
suprem al unui popor şi unica autoritate legiuitoare a ţării”,acest lucru determinând din
punctul meu de vedere ca aceasta parte a sistemului administrativ să joace un rol destul de
important atât în viata politică a fiecarui stat cât şi în ceea ce priveşte viaţa cetăţenilor din
fiecare tară. În complexul sistem de autorităţi statale, Parlamentul se înfăţişează într- o
contrapondere faţă de Guvern, constituind totodată şi autoritatea de directivare şi control
asupra activităţii executive.
Aşadar, Parlamentul este instituţia juridică şi politică formată din una sau două adunări
ori “camere”,fiecare compusă dintr-un numar diferit de membri (deputaţi, senatori ),care se
bucură de anumite imunitaţi, având drept de control asupra autorităţilor executive şi fiind
unica autoritate legislativa din stat. Prin denumirea de parlament astăzi înţelegem în primul
rând acel organ de stat care funcţionează pe bază reprezentativă, este autoritatea publică
legislativă cea mai importantă.
Potrivit acestei definiţii parlamentul este un organ de autoritate publică, adică una
dintre purtătoarele suveranităţii statale. Deciziile luate de acesta, fundamentate pe puterea de
stat, sunt obligatorii şi trebuie tratate ca cea mai înaltă formă a manifestării de voinţă statală,
având un rang superior tuturor deciziilor ce pot fi adoptate de celelalte organe de stat.
Parlamentele moderne au natură reprezentativă având în compunerea lor membrii aleşi, care
reprezintă la rândul lor o anumită comunitate, comunitate de interese sau întreaga populaţie,
care acţionează teoretic în vederea influenţării deciziilor luate în parlament în interesul
alegătorilor. Desi adoptarea legilor apare ca principală atribuţie parlamentară, parlamentele
moderne exercită şi o atribuţie de control asupra puterii executive, respectiv au atribuţii în
domeniul adoptării şi modificării legilor fundamentale, în cazul situaţiilor de urgenţă, la
ratificarea tratatelor internaţionale sau în procedura adoptării bugetului naţional.
Parlamentul, Poloniei este împărțit în două camere – Seim (camera inferioară) cu 460
de membri, și Senatul (camera superioară) cu 100 de membri. Este ales prin vot universal,
direct, egal, secret și proporțional pentru o perioadă de 4 ani. Îndatorirea sa principală este
stabilirea drepturilor prin aprobarea legilor și ratificarea convențiilor internaționale.
Dizolvarea Seimului înainte de terminarea mandatului e posibilă doar în unele cazuri
speciale descrise în Constituție. Prelungirea mandatului este și ea posibilă, dar doar în cursul
aplicării dreptului marțial sau cu 3 luni înainte de sfârșitul mandatului.Seimul și Senatul aleg
din cadrul lor un președinte al camerei, numit mareșal (marszałek) și vicepreședinți, numiți
vicemareșali (wicemarszałkowie), care formează un prezidiu (prezydium). Președintele
Seimului (Marszałek Sejmu) este ales ca reprezentant suprem al camerei inferioare a
Parlamentului. Prerogativele sale sunt conducerea dezbaterilor camerei și reprezentarea
Seimului în exterior. Ambele camere creează și comisii parlamentare permanente, care au
drept scop pregătirea proiectelor din domeniul legislației și controlului, în prezent
funcționează 41 de comisii (27 în Seim și 14 în Senat). Există și comisii speciale, create cu
scopul de a cerceta cazurile concrete ale camerelor, care sunt dizolvate în urma realizării
activității.Parlamentarii pot crea cluburi parlamentare formate din cel puțin cincisprezece
membri.
Membrii Seimului pot, de asemenea, forma grupuri parlamentare, care necesită cel
puțin 3 membri. Parlamentarii se bucură de imunitate pe perioada legislativă.

Puterea executivă

Puterea executivă este reprezentată în Polonia prin Președinte (Prezydent

Rzeczypospolitej Polskiej) și Consiliul Miniștrilor (Rada Ministrów). Președintele este ales
prin vot universal pentru un mandat de 5 de ani. Pentru a câștiga alegerile, un candidat trebuie
să obțină o majoritate simplă (mai mult de 50%). Poate deține această funcție maxim 10 ani
(două mandate). Președinte al Poloniei este Andrzej Duda.
Conform Constituției, Președintele este reprezentantul suprem al statului în relațiile
interne și externe, este comandantul Forțelor armate ale Republicii Poloneze, garantează
inviolabilitatea și indivizibilitatea teritorului statal, precum și respectarea Constituției.
Principalele sale atribuții sunt: promulgarea legilor acceptate de Parlament, ratificarea
tratatelor internaționale, numirea judecătorilor, acordarea cetățeniei sau folosirea dreptului de
clemență.
Organul consultativ al Președintelui în cazuri de siguranță statală este Consilul
Siguranței Naționale (Rada Bezpieczeństwa Narodowego). În cazuri importante pentru
interesul statului, Președintele poate convoca Consiliul Cabinetului (Rada Gabinetowa) – o
ședință la care acesta participă împreună cu membrii Consiliului Miniștrilor. Organul auxiliar
al Președintelui, care îl ajută în executarea îndatoririlor, este Cancelaria Președintelui
Republicii Poloneze (Kancelaria Prezydenta RP).
Consiliul Miniștrilor (guvernul) este organul colectiv al puterii executive. Este compus
din: prim ministru, vicepremieri, miniștri și șefii comitetelor.
Sistemul de creare a guvernului este descris în Constituția Republicii Poloneze,
conform căreia Președintele desemnează Consiliul Miniștrilor împreună cu Primul Ministru.
Premierul este obligat să prezinte în Seim, într-o perioadă de 14 de zile de la numirea sa, un
program de guvernare (exposé) prin care cere un vot de încredere. Seimul poate acorda votul
de încredere doar când cel puțin jumătate din delegați sunt prezenți. Dacă guvernul nu obține
votul de încredere, Seimul, într-o perioadă de 14 de zile, alege Primul Ministru și miniștrii
conform unor principii asemănatoare.

Puterea judecătorească

În majoritatea statelor membre există diferite categorii de instanțe. În general, trei

tipuri principale de instanțe pot fi identificate: instanțe judecătorești de drept comun; instanțe
specializate; și/sau instanțe competente în materie de drept constituțional.
De obicei, instanțele judecătorești de drept comun se ocupă de litigii în materie civilă
(și anume litigii între cetățeni și/sau societăți) și/sau în materie penală. În plus, numeroase
state membre au înființat instanțe care au competențe specifice, cum ar fi litigiile între
autorități publice și cetățeni sau societăți (litigii de natură administrativă etc.).
De asemenea, în diferite state membre există o instituție sau o instanță care asigură
respectarea Constituției acestora. Multora dintre aceste instanțe sau instituții li se poate
solicita să verifice dacă o anumită lege sau legislație este conformă cerințelor constituționale.
Unele dintre acestea pot să judece cauze individuale, dar, de obicei, doar ca instanță de ultim
grad de jurisdicție.

Izvoare de drept

Izvoarele de drept în Polonia sunt Constituția, statutele, acordurile internaționale

ratificate și regulamentele. Constituția este considerată cel mai important izvor de drept din
Polonia. Aceasta cuprinde informații privind sistemul de drept din Polonia, organizarea
instituțională, sistemul judiciar și autoritățile locale. De asemenea, include și libertățile și
drepturile politice. Constituția care are în prezent caracter obligatoriu a fost adoptată în 1997.
Textul Constituției Poloneze este disponibil pe site-ul web al Camerei Inferioare a
Parlamentului din Polonia (Sejm) în limbile poloneză, engleză, germană, franceză și rusă.

Raporturile dintre principalele autorităţi statale

Conform Constituţiei, Polonia este o republică în care puterea supremă este exercitată
de popor. Sistemul de guvernare al Republicii Polone are la bază principiul separării puterilor
în stat, al echilibrului dintre puterea legislativă, executivă și judecătorească. Parlamentul este
bicameral, alcătuit din Dietă (Sejm) și Senat, și exercită întreaga putere legislativă. Împreună,
ambele Camere formează Adunarea Naţională. Dieta este alcătuită din 460 de deputaţi aleși
prin vot universal, egal, direct, secret și liber exprimat pe baza principiului reprezentării
proporţionale. Senatul este alcătuit din 100 de senatori aleși prin vot universal, direct, egal și
secret. Atât Dieta, cât și Senatul sunt alese pentru un mandat de patru ani. Vârsta minimă
pentru a candida la Senat este de 30 de ani, iar la Dietă de 21 de ani. Nicio persoană nu poate
candida în mod simultan pentru Dietă și Senat. Membrii Parlamentului nu răspund pentru
activitatea legată de exercitarea mandatului lor, nici pe durata acestuia și nici după expirarea
acestuia. În privinţa acestor activităţi, ei sunt responsabili doar în faţa Camerei din care fac
parte și, în cazul în care se aduce atingere drepturilor terţilor, aceștia pot fi trași la răspundere
în faţa unei instanţe judecătorești doar cu acordul Camerei din care fac parte.

Tipuri de instrumente legislative

Statutele sunt instrumente cu caracter obligatoriu universal care reglementează aspecte

importante. Orice aspect poate face obiectul statutelor. În anumite cazuri, Constituția impune
obligația de a reglementa o anumită chestiune printr-un statut: de exemplu, bugetul sau
statutul juridic al cetățenilor.
În conformitate cu Constituția Poloneză, unele din acordurile internaționale (umowy
międzynarodowe), înainte de a fi ratificate, trebuie să fie confirmate de un statut, care trebuie
să fie adoptat de parlament și semnat de Președinte. Acestea includ chestiuni precum alianțe;
tratate politice sau militare; libertățile, drepturile și obligațiile cetățenești; calitatea de membru
în organizații internaționale, precum și alte aspecte reglementate de Constituție.
Regulamentele sunt adoptate de către organele guvernamentale prevăzute în Constituție,
conform puterilor conferite de statut.
Tribunalele judecă litigiile în numele Republicii Polonia, toți judecătorii și membrii
tribunalelor supunându-se numai Constituției și legilor. Judecătorii nu pot fi membri de partid
politic ori de sindicat și nu pot desfășura activități publice care contravin principiilor de
independență a tribunalelor și a judecătorilor (art. 178 alin 3. din Constituția Poloniei).
 Organizarea administrativ-teritorială

Polonia este împărțită în 16 voievodate (poloneză województwo). Acestea sunt

subdivizate în 314 powiate,adică unitățile administrativ poloneze de nivel intermediar, între
voievodate și comune 65 de municipii (poloneză miasto na prawach powiatu sau powiat
grodzki) și 2.478 de comune descentralizate (poloneză gmina, dintre care 307 sunt comune
urbane, 582 comune rurbane și 1.589 comune rurale).
Procesul descentralizării a fost iniţiat în Polonia începând din 1990 cu restabilirea
autonomiei locale şi organizarea primelor alegeri municipale. O profundă reformă a
organizării teritoriale şi de modernizare a Statului a intrat în vigoare la 1 ianuarie 1999
obiectivul urmarit era de a răspunde exigenţelor impuse prin Carta Autonomiei Locale a
Consiliului Europei (1993), semnată şi ratificată de Polonia (intrată în vigoare la 1.03.1994) şi
dreptului comunitar în perspectiva viitoarei aderări a Poloniei la Uniunea Europeană.
Conform principiului subsidiarităţii, reforma vizează creşterea competenţelor
colectivităţilor locale pentru a răspunde cât mai eficace nevoilor cetăţenilor. De altfel,
fondurile structurale europene nu pot fi absorbite decât de colectivităţile teritoriale, chiar dacă
distribuirea fondurilor se face prin intermediul autorităţilor centrale. Reforma din 1999 a
stabilit un sistem de administrare a colectivităţilor locale pe trei niveluri : comunele (gmina),
districtele (powiaty) şi regiunile (voïvodies). Entităţile regionale inferioare voievodatelelor
actuale şi care au o puternică identitate teritorială au fost suprimate în avantajul organizării
administrative actuale, care a creat regiuni foarte vaste.
Comunele (gmina) sunt în număr de 2489. Ele reprezintă entitatea administrativă cea
mai descentralizată. Ele sunt conduse de o adunare deliberantă şi de un birou executiv condus
de Primar ales din 2002 prin vot universal, funcţie din ce în ce mai profesionalizată. Primarul
se numeşte wójt în comunele rurale, burmistrz în comunele urbane şi prezydent miasta în
orasele cu mai mult de 100 000 de locuitori. Ca şi competenţe, comuna gestionează toate
bunurile comunale şi pune în aplicare întreaga politică care nu se aplica altor entităţi
teritoriale. Comuna dispune asadar de competenţe proprii foarte largi : ordine publică şi lupta
împotriva incendiilor, amenajarea teritoriului, protecţia mediului, spaţiile verzi, drumurile
comunale, transportul colectiv local, ajutor social, habitat social (construcţia şi gestionarea
imobilelor), educaţie (şcolile elementare şi grădiniţele). Ea asigura şi alte competenţe care-i
sunt încredinţate de Stat : starea civilă, tutela persoanelor fizice, vânzarea la licitaţie a
bunurilor Statului. Comunele pot delega districtelor sarcini mai complexe, iar districtele pot
delega comunelor unele dintre proiecte. O comună medie cuprinde 16 000 de locuitori, 130
km² . Nici o comună nu are mai puţin de 1000 de locuitori. Există şi o altă structură, inferioară
unei comune în zonele rurale.
Districte (Powiat-urile) : 380 powiat-uri sunt entitaţi administrative care au în medie
100 000 de locuitori. 65 de orase poloneze cumulează funcţia de comună şi de district dintr-un
total de 380 la care se adaugă încă 7 noi powiat-uri în martie 2002. Voievodatul de
Wielkopolska număra 31 de powiat-uri Powiat-ul este condus de un consiliu al Powiat-ului
(zarząd powiatu)şi un birou executiv condus de un préşedinte (le Staroste). Powiat-urile joacă
un rol intermediar între regiune şi comună ca un element auxiliar al comunelor în realizarea
anumitor acţiuni, dar şi ca subsidiar comunelor în domeniile care depăşesc posibilităţilor
acestora din urmă.
In sfărşit, prin statutul său, powiat-ul poate să se ocupe de multiple acţiuni delegate
înainte regiunilor. Districtele au aşadar competenţe largi, însă foarte specifice.
Powiat-ul trebuie să îndeplinească un rol complementar în privinţa misiunilor publice,
depăşind cadrul strict al competenţelor unei comune medii prin aplicara principiului
subsidiarităţii. Aşadar el execută sarcini publice cu caracter supracomunal determinate de legi
în domeniile : educaţie publică (învăţământ secundar), ajutor social, sănătate publică şi
inspecţie veterinară, politică familială, asistenţa persoanelor handicapate, transport, drumuri
publice, amenajarea teritoriului şi urbanism, cadastru, agricultură, pescuit şi păduri, lupta
împotriva şomajului şi dinamizarea pieţii locale a muncii, protecţie civilă.
Voievodatele (Regiuni) sunt cele mai mari entităţi administrative poloneze şi sunt în
număr de 16. Structura administrativă a Voievodatelor se împarte într-un corp legislativ,
Dietina (Sejmik Wojewódzki) şi un corp executiv (Zarząd Wojewódzki) având la conducerea
sa un Mareşal. Competenţele regiunilor acoperă pe cele ale comunelor şi în parte pe cele ale
powiat-urilor. Politic autonome, financiar susţinute de numeroasele programe de ajutor şi de
cooperare, regiunile au un impact foarte puternic asupra politicii locale mai ales datorită
importantului buget de care dispun ele, dar şi pentru că ele apar ca actorul privilegiat în
domeniul cooperării internaţionale. Ele sunt principalul gestionar al tuturor formelor de
programe şi primul partener pentru potenţialii investitori.
Voievodatul concepe o strategie de dezvoltare regională care privilegiază identitatea
locală şi naţională, dinamizarea iniţiativei antreprenoriale şi a inovaţiei, protecţia
patrimoniului natural şi cultural şi crearea « unei ordini spaţiale armonioase ». Pentru aceasta
ea pune în aplicare mai ales programe ale căror scopuri sunt : dezvoltarea economică şi mai
ales susţinerea locurilor de muncă ; ameliorarea infrastructurilor şi promovarea progresului
tehnologic; realizarea de acţiuni care vizează creşterea formării şi nivelului educativ al
cetăţenilor; păstrarea şi punerea în valoare a patrimoniului cultural şi natural.
Asadar competenţele Voievodatului sunt largi însă ele ţin şi de principiul de
subsidiaritate. Ele sunt determinate de legi care prezintă în mod necesar un caracter regional şi
se referă la numeroase domenii: educaţia (mai ales la nivel universitar), ajutor social, politică
familială, protectia sănătăţii, protecţia consumatorului, amenajarea teritoriului, gestionarea
apelor, protecţia mediului, politică culturală, turism, securitate publică şi de apărare,
transporturi, lupta împotriva şomajului şi dinamizarea pieţii muncii.
Reprezentările Statului In fiecare Voievodat dupa modelul sistemului francez,
Mareşalul are ca interlocutor Voievodul (prefectul), şeful administrţiei deconcertate, numit pe
criterii politice de guvern.
Structurile specifice corespund zonelor particulare. Oraşele autonome având rang de
de powia-uri. Prin aplicarea legii powiat-urilor din 5 iunie 1998, ordonanţa Consiliului de
miniştri din 7 august 1998 a recunoscut în afara powiat-urilor, 65 de oraşe autonome care
păstrează statutul de comune însă beneficiază şi de competenţe de powiat-uri. Conform legii
powiat-urilor din 1998, oraşele care au mai mult de 100 000 de locuitori acced automat la
autonomie, numai dacă Consiliul de miniştri decide altfel adică : la cererea consiliului
municipal al oraşului care nu poate avea statut de oraş autonom sau dacă obţinerea statutului
de oraş autonom limitează accesul la serviciile publice supracomunale când fără această
derogare ele ar fi putut face parte dintr-un powiat.
Pe de altă parte, Consiliul de ministri (guvernul) poate acorda statutul de oraş autonom
cu rang de powiat unui oraş care are mai puţin de 100.000 de locuitori la cererea consiliului
său municipal, dacă acesta posedă infrastructura necesară pentru îndeplinirea misiunilor de
powiat şi dacă nu există riscul de a limita accesul colectivitaţilor la serviciile publice
supracomunale.
In toate aceste cazuri legea obligă consiliul de miniştri să informeze, înaintea deciziei,
comunele interesate, consiliul powiatului şi dietina voievodatului. In oraşele autonome cu
rang de powiat, competenţele sunt exercitate de consiliul municipal (organ deliberant) şi de
consiliul administrativ (organ executiv) ale oraşului.

Comparație între sistemul polonez si cel românesc

Denumirea țării:

forma lungă convențională: Republica Polonă

formă scurtă convențională: Polonia

formă locală lungă: Rzeczpospolita Polska

scurtă formă locală: Polska

fosta Republică Populară Poloneză

Tipul de guvern : republică parlamentară

nume: Varșovia

coordonate geografice: 52 15 N, 21 00 E

diferența de timp: UTC + 1 (6 ore înainte de Washington, DC, în timpul orarului standard)

ora de vară: + 1 oră, începe ultima duminică din martie; se termină ultima duminică din octombrie

Diviziuni administrative : 16 provincii (wojewodztwa, singular -

wojewodztwo); Dolnoslaskie (Silezia Inferioară), Kujawsko-Pomorskie (Lodz), Lodz (Lublin) ,
Podlaskie, Pomorskie (Pomerania), Slaskie (Silezia), Swietokrzyskie (Sfânta Cruce), Warminsko-
Mazurskie (Warmia-Masuria), Wielkopolskie (Polonia Mare), Zachodniopomorskie (Pomerania
Occidentală)

Independența:
11 noiembrie 1918 (proclamată republică); date notabile mai devreme: 966 (adoptarea creștinismului,
data fondării tradiționale), 1 iulie 1569 (crearea Commonwealth-ului lituanian-polonez)
 Sărbătorii naționale : Ziua Constituției, 3 mai (1791)

Constituția : adoptată ultima dată la 2 aprilie 1997, aprobată prin referendum, 25 mai
1997, în vigoare la 17 octombrie 1997 (2016)

Sistem juridic:
sistemul de drept civil; revizuirea judiciară a actelor legislative, administrative și altor acte
guvernamentale; deciziile constituționale ale Tribunalului Constituțional sunt definitive

Participarea organizației internaționale la drept : acceptă jurisdicția obligatorie a CIJ cu

rezerve; acceptă jurisdicția ICCt

Cetățenie:
cetățenie după naștere: nr

cetățenie numai după coborâre: ambii părinți trebuie să fie cetățeni ai Poloniei

dubla cetățenie recunoscută: nu

permis de ședere pentru naturalizare: 8 ani

Succesiune: 18 ani; universal

Sucursala judiciară: instanțele judecătorești înalte: Curtea Supremă sau Sad Najwyzszy
(constă din primul președinte al Curții Supreme și 120 de judecători organizați în materie penală,
civilă, de muncă și de asigurări sociale, apeluri extraordinare și afacerile publice și camere
disciplinare); Curtea Constituțională (este formată din 15 judecători, inclusiv președintele și
vicepreședintele instanței)

Alegerea judecătorului și durata mandatului: președinte al Curții Supreme desemnați de Adunarea

Generală a Curții Supreme și ales de președintele Poloniei; alți judecători desemnați de Consiliul
Național Judiciar cu 25 de membri și numiți de președintele Poloniei; judecătorii servesc până la
pensionare, de obicei la vârsta de 65 de ani, dar mandatul poate fi prelungit; Judecătorii Tribunalului
Constituțional au fost aleși de Sejm pentru o perioadă de 9 ani

Instanțele subordonate: Tribunalul de Stat; instanțele administrative; tribunale regionale și de apel,

împărțite în tribunale militare, civile, penale, de muncă și de familie

Executiv:
șef de stat: președintele Andrzej DUDA (din 6 august 2015)

șeful guvernului: premierul Mateusz MORAWIECKI (din 11 decembrie 2017); Vicepremierul Piotr
GLINSKI și Jaroslaw GOWIN (din 16 noiembrie 2015), Beata SZYDLO (din 11 decembrie 2017)

cabinet: Consiliul de Miniștri propus de premier, numit de președinte și aprobat de Sejm

alegeri / numiri: președintele ales direct prin votul majorității absolute în 2 runde, dacă este necesar
pentru un mandat de 5 ani (eligibil pentru un al doilea mandat); alegerile care au avut loc ultima dată
la 10 mai 2015, cu o a doua rundă, la 24 mai 2015 (care va avea loc în mai 2020); prim-ministru,
viceprim-miniștri și Consiliul de Miniștri numiți de președinte și confirmați de Sejm

rezultatele alegerilor: Andrzej DUDA a fost ales președinte în scrutin; procente din voturi - Andrzej
DUDA (independent) 51,5%, Bronislaw KOMOROWSKI (independent) 48,5%

Sucursala legislativă:
legislatura bicamerală este compusă din: Senat sau Senat (100 de locuri, membrii aleși direct în
circumscripțiile cu un singur loc, cu majoritate simplă, pentru o perioadă de 4 ani)
Sejm (460 de mandate; votul de reprezentare cu pragul de 5% din numărul total de voturi necesare
pentru partide și 8% pentru ca coalițiile să câștige locuri, minoritățile scutite de prag, membrii să
acționeze timp de 4 ani)

alegerile:
Senatul - care a avut loc ultima dată la 25 octombrie 2015 (urmând să aibă loc în octombrie sau
noiembrie 2019)
Sejm - a avut loc ultima dată la 25 octombrie 2015 (urmând să aibă loc în octombrie sau noiembrie
2019)

Partidele și liderii politici:

Platforma Civică sau
Alianța Stângii Democratice (SLG) sau SLD [Wlodzimierz CZARZASTY]
Minoritatea germană din Silezia Inferioară sau MNSO [Ryszard GALLA]
Kukiz 15 sau K15 [Pawel KUKIZ]
Legea și justiția sau PiS [Jaroslaw KACZYNSKI]
Liberty pentru reînnoirea Republicii, libertății și speranței sau KORWiN) [Janusz KORWIN-MIKKE]
Nowoczesna ("Modern") sau N [Katarzyna LUBNAUER]
Partidul Popular Polonez sau PSL [Wladyslaw KOSINIAK-KAMYSZ ]

Reprezentarea diplomatică în SUA :

șef de misiune: Ambasadorul Piotr Antoni WILCZEK (din 18 ianuarie 2017)

Chancery: 2640 16th Street NW, Washington, DC 20009

consulat (e) general: Chicago, Los Angeles, New York

Reprezentarea diplomatică din SUA:

șef al misiunii: ambasadorul Georgette MOSBACHER (din 6 septembrie 2018)

ambasada: Aleje Ujazdowskie 29/31 00-540 Varșovia

Descrierea steagului : două benzi orizontale egale de alb (de sus) și roșu; culorile derivă
din emblema poloneză - un vultur alb pe un câmp roșu

Simbol național: alb vultur încoronat; culorile naționale: alb, roșu

 Imnul național: nume: "Mazurek Dabrowskiego" (Mazurka lui Dabrowski)
notă: adoptat 1927; imnul, cunoscut sub numele de "Jeszcze Polska nie zginela" (Polonia nu a murit
încă), a fost scrisă în 1797; versurile rezonează puternic cu polonezii, deoarece reflectă numeroasele
ocazii în care terenurile națiunii au fost ocupate

Denumirea țării:
forma convențională lungă: niciuna

formă scurtă convențională: România

formă locală lungă: niciuna

scurtă formă locală: România

fostul: Regatul României, Republica Populară Română, Republica Socialistă România

etimologie: numele derivă din latina "Romanus" care înseamnă "cetățean al Romei" și a fost folosit
pentru a accentua moștenirea veche a celor trei regiuni principale ale României - Moldova,
Transilvania și Țara Românească - în timpul unificării lor treptate între mijlocul secolului al XIX-lea și
începutul secolului XX

Tipul de guvern: republica semiprezidențială

Capitală: București

coordonate geografice: 44 26 N, 26 06 E

diferența de timp: UTC + 2 (7 ore înainte de Washington, DC, în timpul orarului standard)

ora de vară: + 1 oră, începe ultima duminică din martie; se termină ultima duminică din octombrie

Diviziuni administrative: 41 judete si 1 municipiu ; Alba, Arad, Arges, Bacău, Bihor,

Bistrița-Năsăud, Botoșani, Braila, Brașov, București *, Buzău, Calarasi, Caras-Severin, Harghita,
Hunedoara, Ialomita, Iasi, Ilfov, Maramures, Mehedinti, Mures, Neamt, Olt, Prahova, Salaj, Satu
Mare, Sibiu, Suceava, Teleorman, Timis, Tulcea, Vaslui, Valcea, Vrancea

Independența:
9 mai 1877 (independență proclamată de la Imperiul Otoman, 13 iulie 1878 (independență recunoscută
prin Tratatul de la Berlin), 26 martie 1881 (împărăția proclamată), 30 decembrie 1947 (proclamată de
republică)
 Sărbătorii naționale: Ziua Unificării (unificarea României și Transilvaniei), 1 decembrie
(1918)

Constituția: adoptată ultima dată la 21 noiembrie 1991, aprobată prin referendum și în

vigoare la 8 decembrie 1991 (2016)

amendamente: inițiate de președintele României, la propunerea guvernului, de către cel puțin un sfert
din deputații sau senatorii din Parlament sau prin petiția alegătorilor eligibili reprezentând cel puțin
jumătate din județele României; trecerea necesită votul cu majoritate de cel puțin două treimi din
ambele camere sau, dacă medierea este necesară, cu votul majorității de trei sferturi într-o sesiune
comună, urmată de aprobarea într-un referendum; articole care includ suveranitatea națională, forma
de guvernare, pluralismul politic și drepturile și libertățile fundamentale nu pot fi
modificate; modificat în 2003 (2016)

Sistem juridic: sistemul de drept civil

Participarea organizației internaționale la drept: acceptă jurisdicția obligatorie a

CIJ cu rezerve; acceptă jurisdicția ICCt

Cetățenie:
cetățenie după naștere: nr

cetățenie numai prin coborâre: cel puțin un părinte trebuie să fie cetățean al României

dubla cetățenie recunoscută: da

permis de ședere pentru naturalizare: 5 ani

Succesiune: 18 ani; universal

Sucursala judiciară: instanțele judecătorești înalte: Înalta Curte de Casație și Justiție (este
formată din 111 judecători organizați în afaceri administrative, penale, comerciale, contencioase
administrative și fiscale și secții comune); Curtea Constituțională Supremă (formată din 9 membri)

alegerea judecătorului și mandatul: judecătorii înaltei Curți de Casație și Justiție numiți de președinte
după numirea de către Consiliul Superior al Magistraturii, un organ de judecători, procurori și
specialiști în drept, cu 19 membri; judecători desemnați pentru termeni de prelungire de 6
ani; Membrii Curții Constituționale - 6 aleși de Parlament și 3 numiți de președinte; membrii
deservesc termeni de 9 ani, care nu pot fi reînnoiți

instanțele subordonate: curțile de apel; tribunale regionale; instanțele de primă instanță; militare și
arbitrale

Executiv:
șef al statului: președintele Klaus Werner IOHANNIS (din 21 decembrie 2014)

șef de guvern: prim - ministru Viorica Dăncilă (din 29 ianuarie 2018); Vicepremierul Gratiela
GAVRILESCU (din 29 iunie 2017), Paul STANESCU (17 octombrie 2017), Viorel STEFAN (din 29
ianuarie 2018), Ana BIRCHALL (din 29 ianuarie 2018); notă - DANCILA este prima președintă a
femeii din România

cabinet: Consiliul de Miniștri desemnat de Prim-ministru

alegeri / numiri: președintele ales direct prin votul majorității absolute în 2 runde, dacă este necesar
pentru un mandat de 5 ani (eligibil pentru un al doilea mandat); alegerile care au avut loc ultima dată
la 2 noiembrie 2014, cu un bilanț pe 16 noiembrie 2014 (care va avea loc în noiembrie 2019); prim-
ministru numit de președinte cu consimțământul Parlamentului

Rezultatele alegerilor: Klaus IOHANNIS a fost ales președinte în runda a doua; procente
de vot - Klaus IOHANNIS (PNL) 54,4%, Victor PONTA (PSD) 45,6%; Viorica DANCILA a aprobat
în funcția de prim-ministru 282-136

Sucursala legislativă: Parlamentul bicameral sau Parlamentul este alcătuit din:

Senat sau Senat (136 de membri, membri aleși direct în circumscripțiile electorale unice și
multilaterale - inclusiv 2 locuri pentru diaspora - prin listă de partide, vot de reprezentare
proporțională;
Camera Deputaților sau Camera Deputaților (329 de mandate, membri aleși direct în circumscripții
electorale unice și multilaterale - inclusiv 4 locuri pentru diaspora - prin listă de partide, vot de
reprezentare proporțională, membrii care îndeplinesc termenul de 4 ani)

Alegerile:
Senatul - care a avut loc ultima dată la 11 decembrie 2016 (urmând să aibă loc până în decembrie
2020)
Camera Deputaților - a avut loc ultima dată la 11 decembrie 2016 (urmând să aibă loc până în
decembrie 2020)

Rezultatele alegerilor:
Senatul - procentul voturilor pe partid - PSD 45,7%, PNL 20,4%, USR 8,9%, UDMR 6,2%, ALDE
6%, PMP 5,7%, alte 7,1%;locurile de partid - PSD 67, PNL 30, USR 13, UDMR 9, ALDE 9, PMP
8; compozitie - barbati 116, femei 20,% femei 14,7%
Camera Deputatilor - procent din voturi pe partid - PSD 45,5%, PNL 20%, USR 8,9%, UDMR 6,2%,
ALDE 5,6%, PMP 5,4% ; locuri de partid - PSD 154, PNL 69, USR 30, UDMR 21, ALDE 20, PMP
18, minorități 17; compoziția bărbați 261, femeile 68, procentul femeilor 20,7%; notă - procentul total
al femeilor în Parlamentul European de 20,7%

Partidele și liderii politici:

Creștin-Democrat Partidul Țărănesc Național sau PNT-CD [Aurelian Pavelescu]
Uniunea Democrată Maghiară din România sau UDMR [Hunor KELEMEN]
Civic Partidul Maghiar [Zsolt BIRO]
[Danut POP] Partidul Ecologist din România sau PER
Mare parte România sau PRM [ Adrian POPESCU]
M10 parte [Ioana CONSTANTIN]
Partidul Național Liberal sau PNL [Ludovic Orban]
Noua Partidul România sau PNR [Sebastian Popescu]
Alianța noastră România [Marian MUNTEANU]
Partidul Alianței Liberalilor și Democraților sau ALDE [Calin Popescu Tariceanu]
populare Partidul Partidului
Liberal sau PSP [Traian BASESCU] Partidul Social Român sau PSRo [Mircea GEOANA]
Salvați Partidul Uniunii Unite sau Partidul USR [Dan BARNA]
Partidul Social Democrat sau PSD [Liviu DRAGNEA]
Partidul România România sau PRU [Robert BUGA]

Reprezentarea diplomatică în SUA:

șef de misiune: Ambasadorul George Cristian MAIOR (din 17 septembrie 2015)

consulat (e) general: Chicago, Los Angeles, New York

Reprezentarea diplomatică din SUA:

șef de misiune: Ambasadorul Hans G. KLEMM (din 21 septembrie 2015)

ambasada: 4-6, bd. Dr. Liviu Librescu, sector 1, Bucuresti, 015118

Descrierea steagului: trei benzi verticale egale de albastru cobalt (partea de ridicare),
galben crom și vermilion roșu; modelate după steagul Franței, culorile sunt cele ale principatelor Țării
Românești (roșii și galbene) și Moldovei (roșii și albastre), care s-au unit în 1862 pentru a forma
România; stema națională care a fost centrată în banda galbenă a fost eliminată

notă: acum este similar cu steagul Ciadului, a cărui bandă albastră este mai întunecată; seamănă și cu
steagurile Andorrei și Moldovei

Simbol național :
vultur auriu- acvila ; culorile naționale: albastru, galben, roșu

Imnul național: nume: "Desteapta-te romane!"

versuri / muzica: Andrei MURESIANU / Anton PANN

notă: adoptată în 1990; imnul a fost scris în timpul Revoluției din 1848
 Bibliografie
1. Armenia androniceanu sisteme administrative din statul ue ed universitara buc 2015
2. Dana apostol trofan- institutii administrative ue editura ch beck buc 2018
3. Ioan alexandru- drept administrativ comparat editura ch beck buc 2010
4. Antonie iorgovan tratatul de drept adinistrativ buc 2005
5. https://www.cia.gov/library/publications/the-world-factbook/geos/pl.html