Analiza cheltuielilor întreprinderii este deosebit de importantă în activitatea de gestiune şi

control, deoarece evidenţiază modul în care sunt utilizate resursele (materiale,umane, financiare)
şi impactul alocării acestora asupra performanţelor întreprinderii.
Cheltuielile reprezintă diminuări ale beneficiilor economice înregistrate pe parcursul
perioadei contabile sub formă de ieşiri sau scăderi ale valorii activelor ori creşteri ale datoriilor,
care se concretizează în reduceri ale capitalului propriu, altele decât cele rezultate din distribuirea
acestora către acţionari.
Definiţia cheltuielilor include două tipuri de cheltuieli, şi anume:
 cheltuieli apărute în cursul activităţilor curente, precum costul vânzărilor,salariile,
amortizarea, care corespund, de obicei, unor ieşiri sau diminuări ale valorii
activelor;
 pierderi, care reprezintă diminuări ale beneficiilor economice şi pot fi:
realizate(rezultate din dezastre sau din ieşirea activelor pe termen lung)
sau nerealizate(rezultate din deprecierea monedei naţionale în cazul unor datorii în
valută).

Costul reprezintă totalitatea consumurilor de resurse pe care le efectuează întreprinderea

pentru realizarea unei unităţi de produs sau a unui serviciu, în expresie monetară. Costul este un
instrument important în gestiunea întreprinderii, având atât rolul de informare a managerilor
asupra activităţii desfăşurate, cât şi de identificare a unor direcţii strategice de acţiune în
activitatea viitoare
 Rezultatele financiare pot fi exprimate în mărime fizică sau valorică, cea valorică este mai
avantajoasă deoarece permite totalizarea şi comparabilitatea.
Rezultatele financiare pot fi analizate prin indicatori financiari, dintre care se evidenţiază
profitul sub diferite forme. Profitul poate fi exprimat ca rezultatul financiar pozitiv ale unei
activităţi eficiente şi are diferite forme: profit brut, profit până la impozitare, profit net.
Profitul brut este rezultatul obţinut de la vânzarea producţiei, prestarea serviciilor sau
executarea lucrărilor şi se determină ca diferenţa dintre veniturile din vânzări şi costul vânzărilor.
Profitul brut este egal cu zero când vânzările nete sunt egale cu costul vânzărilor.
Rezultatele financiare se determină pe tipuri de activităţi:
Rezultatul activităţii operaţionale = profit brut + alte venituri operaţionale-cheltuieli
comerciale – cheltuieli generale şi administrative – alte cheltuieli operaţionale;
Rezultatul activităţii financiare = venituri din activitatea financiară – cheltuieli din
activitatea financiară;
Rezultatul activităţii de investiţii = venituri din activitatea de investiţii – cheltuieli din
activitatea de investiţii;
Rezultatul activităţii economico-financiare = Rop±Rfin±Rinv
Rezultatul excepţional = venituri excepţionale – pierderi provocate de evenimente
nefavorabile.
Rezultatul perioadei de gestiune până la impozitare se determină ca suma rezultatelor din
cele patru activităţi.
Profitul net, e cel care rămâne la dispoziţia întreprinderii şi se utilizează pentru creşterea
economică a acesteia.
https://ru.scribd.com/doc/251171971/Formarea-rezultatelor-financiare-%C5%9Fi-
repartizarea-profitului-in-intreprinderile-agricole-2-ore
 Profitul este rezultatul final al activităţii întreprinderii şi caracterizează eficienţa lucrului
acesteia. În condiţiile economiei de piaţă profitul obţinut asigură baza financiară în vederea
extinderii activităţii întreprinderii. Capacitatea întreprinderii de a asigura un profit necesar
determină existenţa ei şi depinde mult de activitatea de conducere a managerilor.
În analiza economico-financiară sînt utilizaţi următorii indicatori ai profitului :
1. profit brut reprezintă profitul obţinut din vînzarea produselor, mărfurilor şi serviciilor
prestate şi se determină ca diferenţa dintre veniturile din vînzări şi costul vânzărilor;
2. profit (pierdere) din activitatea operaţională reprezintă diferenţa dintre veniturile şi
cheltuielile obţinute de întreprindere din activitatea de bază, determinată de statutul
acesteia;
3. profit (pierdere) din activitatea de investiţii este diferenţa dintre veniturile şi cheltuielile
obţinute de întreprindere din operaţiunile ce ţin de mişcarea activelor pe termen lung;
4. profit (pierdere) din activitatea financiară reprezintă diferenţa dintre veniturile şi
cheltuielile aferente operaţiunilor legate de modificările în mărimea şi structura capitalului
propriu şi mijloacelor împrumutate;
5. profitul până la impozitare este profitul obţinut de întreprindere în cursul perioadei de
gestiune din toate tipurile de activităţi şi rezultatul excepţional. în fond, profitul impozabil
reprezintă profitul brut al întreprinderii;
6. profitul net - este profitul care rămîne la dispoziţia întreprinderii după calcularea
cheltuielilor privind impozitul pe venit şi se determină ca diferenţa dintre profitul brut şi
impozitul pe profit.