2.

OBSERVAREA STATISTICĂ

1. Surse de date statistice.

2. Observarea statistică: conţinut, necesitate, obiective.
3.
4. Metode de observare statistică
4.1 Recensământul statistic.
4.2 Sondajul statistic.
4.3 Ancheta statistică.
4.4 Alte metode de observare statistică.
5.
6. Controlul datelor inregistrate
7. Erori de observare.

rapoartelor financiare (contabile);

 asigură elaborarea şi editarea publicaţiilor statistice (anuare, culegeri,
buletine statistice şi informative etc.) [51].
Sursele de informaţie nu se limitează la datele cuprinse în raporturile
oficiale ale unităţilor economico-sociale. Trecerea la economia de piaţă
determină utilizarea, în proporţii tot mai ridicate, a unor mijloace proprii
de investigare, pe primul plan situându-se sondajul statistic. Datele şi
informa-ţiile statistice sunt culese de la unităţile economico-sociale.
Datele sunt apoi centralizate la Biroul Naţional de Statistică,
organizându-le bănci de date ce permit o mai bună păstrare, căutare,
transmitere şi prelucrare.
2. Observarea statistică: conţinut, necesitate, obiective.
Observarea este prima etapă a cercetării statistice şi constă in
inregistra-rea, după criterii unitare, a datelor individuale cu privire la
fenomenul studiat.
Savantul român Elisabeta Jaba definește observarea statistică drept „un
proces complex de identificare, măsurare și înregistrare a fenomenelor de
masă, de tip colectiv, în forma lor individuală și concretă de manifestare”
[19, p. 39].
Reuşita acestei etape depinde de înregistrarea corectă a unui volum su-
ficient de date relevante pentru studiul respectiv. Culegerea datelor
trebuie să se realizeze la nivelul fiecărei unităţi a colectivităţii.
Observarea statisticătrebuie organizată după un program care cuprinde o
serie de elemente meto-dologice şi organizatorice.
Problemele metodologice definesc scopul observării, obiectul şi unita-tea
de observare, programul, purtătorii de date, timpul şi locul observării
(tabelul 2).
Tabelul 2. Caracteristica elementelor metodologice
ale observării statistice

Nr. Elementul Caracteristica

metodologic
1. Scopul precizează aspectele ce trebuie
observării clarificate in urma studiului
2. Obiectul este reprezentat de colectivitatea
observării statistică despre care ur-mează să
se culeagă date; coincide cu
colectivitatea statistică generală, in
cazul observărilor totale, sau este o
subcolecti-vitate a acesteia, in cazul
observărilor parţiale
3. Unităţile de sunt componentele individuale
observare distincte ale colectivităţii gene-rale;
pot fi simple sau complexe, statice
sau dinamice. Defi-nirea lor clară şi
concisă asigură inregistrarea
corectă a datelor
4. Timpul este momentul sau perioada
observării producerii fenomenului analizat;
pentru observările statice este un
„moment critic”; pentru in-
registrările dinamice, timpul
observării reprezintă o perioadă de
timp
5. Momentul in care se face inregistrarea datelor
este ulterior timpului observării,
dar poate să coincidă cu acesta dacă
inregistrarea se face odată cu
producerea fenomenului
6. Caracteristicile sunt acele trăsături, proprietăţi
observării esenţiale ale colectivităţii care au
 fost selectate pentru a fi inregistrate
in formulare
7. Formularele forme unitare, sistematizate care
asigură culegerea datelor
8. Locul observării locul producerii fenomenului

Rezolvarea problemelor organizatorice ale programului unei observări

statistice special organizate are ca scop favorizarea desfăşurării în cele
mai bune condiţii a culegerii datelor [31, p. 16].
Printre cele mai importante probleme organizatorice se numără:
 studierea materialelor rezultate din cercetările anterioare;
 elaborarea listei unităţilor care vor fi supuse observării;
 recrutarea şi instruirea cadrelor care urmează să participe la cercetarea
statistică;
 elaborarea măsurilor de îndrumare şi control;

organizarea activităţilor legate de procesul de înregistrare;

 tipărirea şi difuzarea formularelor observării statistice;
 iniţierea unor acţiuni de popularizare a cercetării statistice;
 elaborarea devizului lucrării şi asigurarea fondurilor necesare.
Astfel, problemele organizatorice se referă la asigurarea celor mai bune
condiţii pentru desfăşurarea observării statistice.
In decursul dezvoltării Statisticii s-au conturat mai multe metode de
observare statistică, care, de regulă, se utilizează combinat, sub
indrumarea și controlul organelor oficiale de statistică.
Elisabeta Jaba in lucrarea sa „Statistica” clasifică metodele de obser-vare
statistică după mai multe criterii, și anume [19, p. 45]:
1) din punct de vedere al gradului de cuprindere al numărului de unităţi
in cadrul procesului de observare, pot fi:
a) observări totale (inregistrări totale) – se realizează prin inregistrarea
tuturor unităților colectivității, după criterii unitare potrivit programului
observării. In această categorie sunt cuprinse inregistrări, precum:
recensă-mantul şi raportările statistice (dările de seamă statistice);
b) observări parţiale (inregistrări parţiale) – se realizează prin inregis-
trarea doar de la o parte din unităţile colectivității (eșantion sau
colectivitate de selecţie), parte care trebuie să fie reprezentativă in raport
cu intreaga colectivitate.
2) din punct de vedere al modului in care este caracterizat fenomenul,
observările pot fi:
a) statice – cele care inregistrează date referitoare la volumul și structura
unei colectivităţi statice, delimitată ca volum la un moment dat;
b) dinamice – cele care inregistrează derularea unui proces care evo-
luează in timp, care este intr-o continuă transformare.
3) din punct de vedere al modului de organizare, observările pot fi:
a) cu caracter permanent, denumite și curente, continue – cele in care
datele sunt inregistrate sistematic;
b) observări speciale – sunt organizate de către organul oficial central de
statistică de fiecare dată cand este necesar, in vederea realizării unei
analize cat mai aprofundate a fenomenelor complexe existente in
societate.
4) din punct de vedere al timpului de efectuare, observările se pot
clasifica, astfel:

observări curente – cele in care unitățile colectivității sunt observate

permanent;
 observări periodice (de momente) – sunt observări special organizate
in vederea obținerii de date asupra colectivităţilor neincluse in observa-
țiile curente;
 observări unice (ocazionale) vizează fenomene cu caracter de disconti-
nuitate.
Observarea se poate realiza prin inregistrarea directă a datelor sau in-
direct, fie prin interogare (pe bază de chestionar), fie prin preluarea
datelor deja existente in documente contabile.
Așa cum consideră savanții [15, 19, 21, 40], metodele de observare
folosite frecvent sunt:
• rapoartele statistice;
• cercetarea selectivă (sondajul);
• recensământul;
• ancheta statistică;
• observarea părţii principale;
• monografia.

Rapoartele statistice sunt documente elaborate de organul oficial de

statistică, prin care se obţin date referitoare la activitatea curentă a
unităţilor economice. În Republica Moldova, Biroul Național de Statistică
a elaborat Formulare pentru Rapoarte statistice, pe domenii de activitate
(tabelul 3).
Agenţii economici sunt obligaţi să întocmească rapoartele statistice în for-
ma analitică stabilită, folosind o metodologie unitară de calcul al
indicatorilor.
Cercetarea selectivă (sondajul) reprezintă o înregistrare parţială, se-
lectivă, care se aplică atunci când observarea totală fie nu este posibilă
(de exemplu, la controlul calităţii produselor), fie nu este justificată
economic (din cauza costurilor sau a duratei). Sondajul statistic
presupune culegerea efectivă a datelor doar pentru o parte a colectivităţii
totale (eşantion), aleasă astfel încât să fie reprezentativă faţă de
colectivitatea de ansamblu, să pre-zinte aceleaşi trăsături esenţiale.
Recensământul este o observare totală, special organizată la intervale
mari de timp (de obicei, 10 ani). Este un tip de observare statică, care se
efectuează simultan la toate unităţile colectivităţii, consemnând situaţia
existentă la un moment dat.
Ancheta statistică constă în culegerea datelor pe baza unor chestio-nare.
Este o observare special organizată. De exemplu, agenții economici din
Republica Moldova în fiecare an, în mod obligator, întocmesc
chestionarul Ancheta anuală structurală (ASA). Chestionarul completat
se prezintă de către agenţii economici organelor teritoriale de statistică în
termenii stabiliți.
Observarea părţii principale este o metodă care se poate utiliza cu suc-
ces în colectivităţile inegal structurate pe grupe, care prezintă
predominanţa uneia sau mai multor grupe. Observarea se limitează la
această parte cu rol decisiv. Deşi mai puţin riguroasă, rapiditatea metodei
o recomandă atunci când este suficientă o informare orientativă asupra
colectivităţii generale. De exemplu, estimarea preliminată a producţiei
industriale se poate baza doar pe rezultatele obţinute de întreprinderile
semnificative din ramură.
Monografia asigură o caracterizare a unor unităţi statistice complexe.
Programul observării este foarte amănunţit, permiţând o cunoaştere
apro-fundată a fenomenului analizat. De regulă, obiectul unei monografii
îl constituie un oraş sau o regiune, o unitate sau o problemă economică.
În urma înregistrării sau culegerii datelor și înainte de prelucrarea
acestora, se efectuează un control al datelor statistice pentru a se depista
și elimina datele eronate, întrucât pot să apară diferenţe între nivelul
obținut prin înregistrare și mărimea reală a nivelului caracteristicii
înregistrate. Această diferenţă poartă denumirea de eroare absolută de
înregistrare și se determină astfel [19, p. 19]:
(1) r i i x x e  
unde: ei – eroarea de înregistrare; xi – valoarea înregistrată pentru nivelul
„i” al caracteristicii x; xr – valoarea reală a nivelului „i” al caracteristicii
x.
Mărimea erorilor de înregistrare este direct proporțională cu volumul
înregistrării, ele fiind mai numeroase atunci când observarea este mai
amplă. În practică se produc mai multe tipuri de erori, precum:
 erori de înregistrare (întâmplătoare, sistematice și greşeli);
 erori de reprezentativitate și acoperire;
 erori de modelare statistică.
Savanții romani Zizi Goschin și Mihaela Vatui in lucrarea lor
„Statistică”, grupează erorile in două categorii: sistematice şi
intamplătoare [15, p. 6].
1. Erorile sistematice au o incidenţă redusă, dar afectează intr-o măsu-ră
insemnată autenticitatea datelor culese. Ele provin, de regulă, din inter-
pretarea incorectă a instrucţiunilor de culegere a datelor, neinţelegerea
scopului observării sau necunoaşterea unor noţiuni; acestea conduc la in-
scrierea repetată in formularele observării a unor informaţii neconforme
cu realitatea. Amploarea erorilor sistematice este direct proporţională cu
volu-mul colectivităţii observate. Erorile sistematice pot fi prevenite
printr-o mai bună instruire a personalului care efectuează observarea şi
pot fi diminuate prin aplicarea riguroasă a controlului aritmetic şi logic.
2. Erorile intamplătoare au caracter aleator şi survin, de regulă, dato-rită
lipsei de concentrare a persoanei care efectuează inregistrarea, copierea
sau codificarea datelor. Deşi apare relativ frecvent, acest tip de eroare
influenţează doar in mică măsură acurateţea rezultatelor de ansamblu;
expli-caţia acestui efect redus este dată de faptul că erorile intamplătoare
se ma-nifestă sub forma unor abateri (atat pozitive, cat şi negative) de la
valorile reale, compensandu-se pentru colectivităţi de dimensiuni mari.
Operaţiunile de control ale datelor urmăresc depistarea şi inlăturarea
eventualelor erori. Controlul vizează aspectul cantitativ şi pe cel calitativ.
Controlul cantitativ se referă la completitudinea datelor. Se urmăreşte
dacă s-au strans formularele de la toate unităţile supuse observării şi se
ve-rifică dacă au fost completate toate rubricile din formulare.
Controlul calitativ vizează verificarea relaţiilor cantitative existente intre
mărimile economice, a marjei de valori admisibile pentru anumiţi indi-
catori şi concordanţa intre valorile acelor fenomene intre care există
legături de interdependenţă.
Prin prevenirea erorilor și controlul datelor inregistrate se elimină sau se
micșorează erorile sistematice și se asigură trecerea de la etapa de
obser-vare a datelor statistice la etape de prelucrare a datelor statistice.