Sunteți pe pagina 1din 3

Amenințarea stereotipului

Studiul care urmează să fie analizat, aduce în discuție teoria amenințării stereotipului prin
care se înțelege scăderea performanței/aptitudinilor subiecților aflăți sub stigmatul unui stereotip,
în acest caz, unul negativ. Studiul se concretizează sub formă unui experiment axat pe profesorii
în curs de formare, confruntați cu stereotipul de a avea aptitudini didactice mai scăzute dar o mai
bună empatie și înțelegere față de elevi, în comparație cu profesorii propriu-ziși. Stereotipul
reprezintă o prejudecată, o idee fixă, care, asociat unor indivizi aflați într-un anumit context
social, determina schimbări autoperceptive ce conduc la modificarea performanțelor într-un
anumit domeniu ale subiecților, în sens pozitiv, sau în sens negativ, fiind corelat cu natură și
încărcătură afectivă a stereotipului. Teoria la care face referire experiemntul este teoria identitatii
sociale si a categorizarii indivizilor.

Experimentul are intenția de a demonstra existența efectului unei amenințări stereotip,


această fiind ipoteza studiului. Se analizează impactul atribuirii de stereotip negativ unor cadre
didactice aflate în perioada de formare profesională și consecințele acestei atribuiri asupra
competențelor și a atitudinilor subiecților puși în situația de a-și etala performanțele.

Experimentul s-a desfășurat în 3 etape, fiind constituit din 3 studii propriu-zise. În primul
studiu, subiecții(profesori în formare) au fost rugați să definească stereotipul sub care se află
grupul lor social pe 2 coordonate (competeneta și empatie/înțelegere). Procedura efectivă a
constat în administrarea unor întrebări deschise (pentru a putea fi dezvoltate subiectiv)
participanților la experiment, pentru a evalua modul în care aceștia se autopercep. Analiză
rezultatelor s-a făcut în modul următor: răspunsurile au fost clasificate pe o scară de la -2
(competență foarte scăzută/empatie foarte scăzută) la 2 (competență ridicată/ empatie ridicată),
unde 0 reprezenta neutralitate (competență și empatie moderată). S-a dovedit că subiecții erau
conștienți de stereotipul care le era atribuit, autopercepandu-se că mai puțini competenți dar
sociabili și empatici. Deoarece acest prim studio a fost unul calitativ, cu un număr redus de
participant, nu este posibil să tragem o concluzie valida, ci doar o componentă ce va ajută la
stabilirea rezultatului final.

În al doilea studiu, care a fost aplicat online, grupuri variate de persoane (student/angajați
etc) au fost rugați să descrie caracteristicile studenților conform stereotipului, pe două
coordonate (competență și empatie). Subiecților li s-a oferit o lista cu 27 de atribute, menite să
cuantifice nivelul celor 2 coordonate pe o scară de la 0 (deloc) la 4 (extrem) ale unor student din
4 domenii diferite (profesori în formare, drept, calculatoare și psihologie). Rezultatele alegerilor
au fost interepretate și analizate și au avut o credibilitate crescută datorită numărului mare de
participanți (120) și a lipsei de subiectivitate dată de utiliarea scalei metrice.

Studiul 3 are că scop demonstrarea consecintei atribuirii stereotipului negative asupra


performanței subiecților. Participanții în număr de 262 (cadre didactice în formare și studenți la
psihologie-aceștia fiind grupul de control) . Atribuirea stereotipului a trebuit să fie discretă,
pentru a nu activă ideea de “provocare” în mintea subiecților și implicit alterarea condiției
experimentale, acționând în opoziție cu stereotipul. Grupul stundetilor la psihologie a fost ales
că termen de comparație și nu au fost supuși stereotipului legat de competențe. Pentru a testa
performanță, s-a folosit un test care să nu include elemente matematice sau lingvistice, ci a fost
bazat pe simboluri care trebuiau să completeze un model, scorul maxim fiind de 20 de puncte.
Participanții au fost împărțiți în 2 grupe: unei grupe I s-a prezentat intenția clară de cercetare a
stereotipului negativ, celeilalte abia dacă i s-a menționat existența motivului testării. Pentru a
evalua eficientă manipulării experimentale, subiecții au fost chestionați în legătură cu părerile
personale în ceea ce privește diferențele dintre studenții din diferite domenii și puși să aleagă
varianta preferată pe o scară de la 1 (deloc de acord) la 6(total de acord).

Rezultatul final se compune din rezultatele celor 3 studii, fiecare dintre ele conducând la
o concluzie relevanță pentru experiment. Primul studiu s-a finalizat cu concluzia următoare:
profesorii în formare sunt într-adevăr percepuți că având performanțe mai scăzute când sunt
confruntați cu stereotipul negativ referitor la acest aspect dar o putere de înțelegere mai mare
decât celelalte categorii de participanți. De asemenea, subiecții au fost conștienți de modul în
care sunt ei percepuți, pe baza stereotipului. Cel de-al doilea studiu a concluzionat că
performanță suferă în cazul profesorilor în formare, existând diferențe semnificative între nivelul
de compentența și de empatie față de celelalte grupuri (psihologie, calculatoare și drept), grupuri
a căror percepție legată de competență nu a fost afectată. Profesorii în formare au avut un nivel
de înțelegere mai mare decât cei de la drept sau calculatoare, dar nu au diferit foarte mult de cei
de la psihologie. Studenții de la drept au fost considerați mai reci decât cei de la calculatare.
Profesorii în formare au fost clasați mult mai jos din punct de vedere al competenței decât al
afectivității/empatiei, prin urmare au corespuns ideei de grup cu competențe scăzute dar sociabili
și călduroși. Studiul 3 a avut că scop evaluarea competențelor propriu-zise atunci când
stereotipul este făcut cunoscut subiecților, în comparație cu aceeași categorie de indivizi pentru
care stereotipul nu a fost salient. Profesorii în formare au fost singurii afectați de
stereotip, competenetele acestora fiind diminuate după ce au fost înștiințați de modul în care
sunt percepuți. În concluzie, performanță unui individ este afectată în mod negativ atunci când
acesta este expus direct unui stereotip negativ, nu și atunci când nu este conștient de
această asociere.

Discuție: Confirmarea impactului negativ al stereotipului este evidență, membrii


grupului asociați acestuia având performanțe mai scăzute. Atât în cazul concretizării clare a
prezenței stereotipului cât și inducerea acestuia în mod indirect, a dus la o diminuare în materie
de competență. Se afirmă că acest efect asupra performanței este diferit în funcție de proveniență
culturală și de apartenența grupului supus stereotipului, acest lucru variind în funcție de zona și
de valorile promovate de acea societate (spre exemplu, în țările unde meseria de profesor este
foarte bine văzută, acest stereotip nu are efectul scontat sau chiar nu există). Și diferențele
dintre sistemele de educație pot conduce la variația impactului amenințării stereotipului, anumite
medii sociale fiind la un mai mare risc de expunere decât altele (de exemplu, în Germania,
profesorii în formare sunt mai vulnerabili prin intgrarea în grupul social în care vor urmă să
profeseze prin participarea împreună cu studenții la cursuri comune, în schimb ce în alte state, au
cursuri de formare separate de student) . De asemenea, s-a observat că impactul amenințării
crește cu cât individul se identifica mai mult cu profesia, fiind un paradox deoarece se presupune
că alegerea carierei se face în mod asumat și voluntar, în deplină cunoștință la riscul de expunere
la diferite stereotipuri.

În opinia mea, rezultatele acestui experiment sunt relevante pentru conștientizarea


impactului pe care un stereotip îl poate avea atât asupra autoperceptiei, cât și a percepției altora
și mai ales asupra performanțelor celor vizați. Aceste date experimentale pot evidenția
necesitatea acordării de atenție sporită asupra etichetelor și categorisirilor pe care le atribuim
unor grupuri, fiind indicat să evităm orice fel de asociere pripită de prejudecăți și generalizări.