Mama este zîmbetul nostru cînd inima ne plînge, steaua care ne veghează cînd suntem în pericol,

lacrima ce ne purifică sufletul de amar şi izvorul de înţelepciune ce ne potoleşte setea cunoaşterii.

In opera lui grigore vieru din copilarie pana la caruntete mama este mangaierea suprema alinarea si
dragostea suprema.simtinduse legat de ea cu toate gandurile dorurile visele sale prin pasii spre o pagina
in viitor.fiecare poezie a lui grigore vieru ,consacrata mamei , este demna de pensula unui pictor,fiindui
ca o icoana a sfintei nascatoare.in poezia,,faptura mamei,, intalnim imagini cu adevarat
surprinzatoare.faptura mamei ,ajunsa la capatul vietii traind intens si plina de rosturi supreme ,este ca
un mif.daruita copiilor,muncii,binelui si frumosului mama apare ca ceva sacru si supra natural.a calca
anume pe samanta ,verdele de maine ce va duce rod,inseamna a disparea nedisparand , a perpetua
mereu:,,usoara,maica,usoara,c-ai putea sa mergi calcand pe semintele ce zboara intre ceruri si
pamant,,.in concluzie putem afirma ca opera viereana este un imn inchinat mamei , o oda nepieritoare
prin simplitatea clasica a stilului , apropiat si inteles de orice generatie.