UNIVERSITATEA “ȘTEFAN CEL MARE” SUCEAVA

Facultatea: Educație fizică și sport

Specializarea:Kinetoprofilaxie, recuperare și modelare
corporală

Documentare științifică
- OBEZITATEA -

Coordonator: Conf. Univ. dr. Elena Vizitiu Student: Alexandru Iacob

Suceava 2019
 OBEZITATEA

I. Introducere
Obezitatea este consecința unui cumul de energie rezultat în urma unui dezechilibru între
aportul și consumul de energie ce are loc în etape care includ: supraponderalitatea, obezitatea
moderată, severă și morbidă.
Etiologia obezității este complexă. Factorii cauzali sunt genetici sau câștigați:
supraalimentația, sedentarismul, factorii psihologici și sociali, anumite medicamente, afecțiuni
endocrine asociate.
Obezitatea este asociata cu boli cardiovasculare, diabet, accident vascular cerebral,
hipertensiune arterială și unele forme de cancer, dar nu este surprinzător faptul că acesta
patologie provoacă multă confuzie și îngrijorare în rândul societății.
Ministerul Sănătății din Noua Zeelandă definește obezitatea ca "o cantitate excesiv de
mare de grăsime corporală (țesut adipos) în raport cu masa corporală slabă".
Pentru a contrazice, oricât de puțin, vom identifica această problemă de sănătate prin
utilizarea unui "indice de masă corporală" (IMC), care măsoară greutatea ajustată în funcție de
înălțime și se calculează prin împărțirea greutății în kilograme pe înălțime în metri pătrați (kg /
m2).
Pentru copii și adolescenți, IMC este de vârstă și de sex specific și este adesea denumită
IMC-pentru-vârstă. Numărul IMC este reprezentat pe graficul de creștere BMI(Body mass index)
pentru vârste (pentru fete sau băieți).
IMC Clasificare
< 18.5 subponderal

18.5-24.9 Greutate normală

25.0-29.9 Supraponderal
30.0-34.9 Obezitate clasa I
35.0-39.9 Obezitate clasa II
≥ 40.0 Obezitate clasa III

Tabel 1. Clasificare IMC

 II. Etiologie

Din punct de vedere etiologic, predispoziția de a stoca energie sub formă de grăsime
este considerată a fi rezultatul a mii de ani de evoluție într-un mediu, pe fondul aprovizionării cu
alimente delicate. Cei care ar putea stoca energie în vremuri abundente ar fi mai susceptibili să
supraviețuiască perioadelor de foamete și să treacă această tendință la urmașii lor. Prin urmare, în
societatea de astăzi, unde alimentele sunt abundente, putem să stocăm mai multă energie decât
este necesar.
Există mulți factori care contribuie la obezitate inca din copilărie provenind dintr-o
varietate de surse.
În primul rând, societatea însăși joacă un rol important în alimentarea acestei probleme.
Un articol despre "Med India" scrie că "consumul de alimente fast-food nu mai este o modă.
Acum este o necesitate. Este soluția cea mai atractivă în viața rapidă, deoarece este ieftină, are un
gust bun și este făcută și servită rapid."
Accentul societății asupra satisfacției instantanee și a stilului nostru de viață determinat
de consumator înseamnă că adesea căutăm opțiuni ușoare și convenabile atunci când vine vorba
de consumul de alimente.
În general, copiii nu au autoritatea de a lua propriile decizii în privința preferințelor și
cantităților alimentare, dar, din păcate, această hranire a copiilor este mai ușora și nu necesită
mult efort sau timp.
Alimentele care se potrivesc acestei descrieri sunt adesea foarte prelucrate, având o
nutriție redusă și un consum mare de energie. Potrivit Anchetei de Sănătate din Noua Zeelandă
din 2006/07, "Șapte din zece (70,9%) copii au mâncat fast-food în ultimele șapte zile. Unul din
șapte (13,6%) a consumat alimente fast-food de două ori în ultimele șapte zile, iar unul din 14
(7,2%) consumase fast-food de trei sau mai multe ori în ultimele șapte zile. Este probabil ca
acești copii să consume alte alimente prelucrate, care sunt bogate în grăsimi și au un conținut
scăzut nutritiv, procurate din supermarket. Este mult mai ușor să încălziți o cutie de plăcintă cu
așchii înghețate decât să vă aventurați în pregătirea unei alternative sănătoase, cum ar fi o salată,
care poate implica spălarea, peelingul, tocarea și timpul.
 În plus, factorii economici determină multe dintre alegerile pe care le facem cu copiii
noștri și cu alimentele pe care le consumă. Numeroase studii indică faptul că locurile cu mai
puține resurse economice și sociale au rate mai mari de obezitate.
Ancheta de Sănătate din Noua Zeelandă din 2006/07 a investigat impactul stării socio-
economice asupra nivelurilor de obezitate la copii și a constatat următoarele:
• 13,9% dintre copiii care trăiesc în zone de deprivare au consumat fast-food de trei sau mai
multe ori în ultimele șapte zile, în contrast cu doar 3,4% dintre copiii din zonele cu deprivare
scăzută.
Aceste date susțin ipoteza că "cei mai grași dintre noi sunt, de asemenea, cei mai
săraci" - o observație făcută de un articol în Listener, noiembrie 2003. Acest lucru se datorează
cel mai probabil consumului de alimente și alimentelor foarte prelucrate, fiind adesea mai ieftin
decât fructele și legumele, carnea și alimentele lactate.
Fără îndoială, prețurile la alimente dictează într-o măsură ce alegem să mâncăm.
Mediul în care trăim ne afectează fără îndoială comportamentele și obiceiurile noastre,
ceea ce prețuim în viață și în atitudinile noastre. Într-o oarecare măsură, copiii din mediul
familial cresc, influențând probabilitatea obezității copiilor. Riscul de a deveni obezi este cel mai
mare în rândul copiilor care au doi părinți obezi "(Dietz, 1983).
Acest lucru se poate datora unor factori genetici puternici sau modelarea parentală a
comportamentelor de mâncare și de exercițiu, care afectează indirect balanța energetică a
copilului printr-un mediu obezogen. Așteptările și valorile familiei pot determina obezitatea
printre copii, deoarece copiii își construiesc propriile puncte de vedere și valori bazate pe ceea ce
văd și sunt învățați - direct și indirect de cei cu care se uită - mai mult decât adesea părinții sau
alte persoane apropiate acestora.
Un studiu cu 120 de copii mici, cărora li sa permis să "cumpere" produse alimentare de
la un magazin alimentar pretinde, arată că chiar și copiii în vârstă de doi ani tind să reflecte
alegerile obișnuite ale părinților lor. În timpul jocului de cumpărături, sa remarcat faptul că copiii
care au stocat dulciuri, băuturi zaharoase și snacks-uri sărate au avut, în general, părinți ale căror
liste tipice de produse alimentare au inclus aceste articole. În mod similar, copiii cu cele mai
sănătoase obiceiuri de cumpărături păreau să copieze stilul părinților lor. Constatările, raportate
în Arhivele de Medicină Pediatrică și Adolescență, sugerează că nu este întâmplător faptul că
copiii mici ajung la dulciuri și gustări nesănătoase când li se dă șansa. Mai degrabă, ele par a
forma preferințe alimentare și decizii - potențial durabile, bazate pe căruțele de cumpărături ale
părinților lor.

Fig1. Bolile care pot apărea în cazul obezității

Marketingul și cantitățile mari de publicitate pentru produse alimentare de calitate slabă

afectează în mod psihologic alegerea consumatorului. Aceste produse sunt promovate parțial
pentru că "multe dintre produsele alimentare ambalate, adăugate cu sare, acizi grași și sunt
subvenționate în mare măsură de ministerele agricole din UE și de altele, precum și de
companiile care fac bani din alimentele procesate". Este mult mai ușor să faci bani din aceste
alimente decât alimente proaspete datorită costurilor asociate transportului și conservării. "Cu
câteva decenii în urmă, companiile din domeniul alimentar și băuturilor și-au dat seama că ar
putea să-și atingă mai bine scopul de creștere a vânzărilor prin vizarea unei piețe aproape
neexploatate - copii și adolescenți". Copiii sunt deosebit de vulnerabili la publicitate, deoarece
înainte de vârsta de doisprezece ani dezvoltarea cognitivă a unui copil este limitată și ca urmare
nu pot face diferența între adevăr și publicitate.
 Aceste tactici, împreună cu promoțiile comune în care personajele de divertisment ale
copiilor și modelele de rol sunt asociate cu mesele de tip fast food sau alte alimente cu conținut
scăzut de alimente, este cu siguranță responsabilitatea într-o oarecare măsură pentru preferințele
alimentare ale copiilor pentru alimentele grase, sărate și zaharoase.
Increderea noastră in tehnologia pentru transport poate crește și nivelul de inactivitate
din copilărie. Atitudinea "de ce să merg pe jos sau bicicleta oriunde aș putea să folosesc o formă
de transport motorizat care mă va duce acolo mult mai repede?" Este una înrădăcinată printre
mulți dintre noi și, prin urmare, este indirect transmisă copiilor noștri.
Cercetarea arată că unul din cinci părinți "merge foarte rar oriunde". În plus față de
dependența de vehiculele motorizate pentru a ne duce de la A la B, percepțiile părinților despre
riscurile din afara casei au controlat grav capacitatea copiilor de a efectua modalități active de
transport, cum ar fi mersul pe jos, ciclismul și skateboarding-ul.
"În ciuda faptului că 77% dintre părinții de astăzi merg la școală când erau copii,
procentul copiilor din școala primară care merg la școală a scăzut la puțin peste jumătate.
Majoritatea copiilor din școala primară trăiesc mai puțin de o milă de la școală, dar în momentele
de vârf ale zilei, unul din cinci mașini pe șosea face școala. "
Aceste statistici de la o organizație de mers pe jos la școală din Regatul Unit
demonstrează modul în care "vremurile s-au schimbat" și este acum mai acceptabil din punct de
vedere social și comun pentru școală să fie abandonată la școală într-un vehicul. Un studiu
realizat de o organizație din Noua Zeelandă "Căi de siguranță la școală" (SRTS) au găsit
următoarele:
5
4.5
4
copiii
3.5 parinti
3
2.5
2
1.5
1
0.5
0
masina mers pe jos bicicleta altele

Grafic 1. Mijloacele de deplasare a copiilor și părinților

 În calitate de copii, 77% dintre părinți au mers sau au mers la școală, comparativ cu
30% dintre copiii lor care au făcut-o acum.
 Schimbarea modalității a fost de la mersul pe jos, ca modalitate dominantă de transport la
școală pentru părinți (65%) față de cea a mașinilor fiind la fel pentru copii (66%).
 Sa înregistrat o creștere de 4,5 ori a numărului de copii care călătoresc la școală cu mașina
comparativ cu numărul de părinți care au călătorit la școală cu mașina ca și copii.
Dificultăți cu Alternative
Alegeri de mișcarea datorată pasive
Porții mâncare greutății corporale
mari de nesănătoasă
mâncare Lipsa
motivației

Obezita Inactivitate
te

Un surplus de
kilojouli (kJ)

Diagrama de mai sus prezintă într-o formă simplistă modul în care sunt legate
obezitatea și inactivitatea din copilărie. Copiii care sunt considerați obezi pot întâmpina
dificultăți în a fi activi datorită excesului de greutate pe care trebuie să îl suporte acum, ceea ce
duce la preferințe pentru alternative pasive de agrement. Ele pot fi, de asemenea, inactive
datorită naturii activității fizice și a ceea ce implică aceasta. Copiii obezi pot fi incredibil de
vulnerabili la hărțuire în timp ce iau parte la activități fizice, în special în cadrul școlilor.

III. Concluzii

În consecință, gândul de ridicol și de batjocură este asociat cu educația fizică, punând

copiii care au adesea nevoie de exercițiu cel mai mult, în afara activității fizice.
 Copiii care sunt inactivi, prin obiceiuri și alegeri, prezintă un risc mai mare de a deveni
obezi datorită ecuației "energia în energie". Copiii inactivi nu distribuie mai mulți kilojouli de
energie, prin urmare, dacă consumă alimente cu o rată mai mare decât arderea, vor avea o
surplus de energie, care se va transforma probabil în grăsimi. Atunci când aprovizionarea noastră
cu energie este în exces, procesul metabolismului stochează excesul de energie prin
transformarea acesteia în grăsime corporală. Este, de asemenea, cunoscut faptul că persoanele
care sunt mai puțin active sunt susceptibile de a avea o rată de metabolism mai restrânsă.
Acest lucru se datorează faptului că activitatea fizică crește masa fizică slabă și
mușchiul; iar adaosul de masa musculara asupra unui individ va determina o crestere a numarului
de kilojouli consumate in repaus. Muschiul arde calorii, în timp ce grăsimea nu o face. Prin
urmare, copiii inactivi sunt adesea obezi.
Cu toate acestea, această relație ciclică între obezitate și inactivitate nu este o dovadă
clară. Nu ia în considerare relația complexă dintre echilibrul energetic și genele,
comportamentele, mediul și alți factori biologici.
Graficul de mai jos demonstrează că, deși există o relație pozitivă între nivelul de
fitness și greutatea corporală sănătoasă, "greutatea normală" în ceea ce privește aspectul nu se
corelează în mod automat cu "potrivirea", fiind de asemenea clasificată drept "obezitate".
A trăi cu obezitate la o vârstă fragedă poate afecta bunăstarea unui copil, diminuându-și
calitatea vieții și nu numai prin factori fizici.

Fitness and Fatness and risk of mortality

Normal w eight and fit

Normal w eight and unfit

Overw eight and fit

Overw eight and unfit

Obese and fit

Obese and unfit

0 0.5 1 1.5 2 2.5 3 3.5

Risk factor

Grafic2. Fitnessul în raport cu țesutul adipos

 În general, copii obezi tind să aibă o imagine slabă a corpului, cauzată parțial de cultura
de agresiune adesea văzută în școli și în mijlocul copiilor.
Îngrijirea poate fi extrem de îngrijorătoare pentru copii și poate duce la probleme
psihologice, cum ar fi stresul și anxietatea, depresia, problemele de învățare comportamentală,
excluderea socială și o scădere globală a fericirii. Studiile au arătat că studenții care se potrivesc
fizic sunt mai mulțumiți și au performanțe mai bune la nivel academic.
Activitatea fizică dezvoltă caracterul, mândria, stima de sine, munca în echipă,
conducerea, concentrarea, dedicarea, jocul echitabil, respectul reciproc, aptitudinile sociale și
organismele mai sănătoase; ajuta copiii la școală; ajuta la dezvoltarea abilităților academice
pentru a face mai bine în școală și în viață; și să crească accesul la învățământul superior.
Studiile au arătat că adolescenții care au participat la sporturile de echipă au mai puține
șanse să aibă obiceiuri alimentare nesănătoase, fumează, au sex premarital, folosesc droguri sau
poartă arme.
Totul se reduce la bunăstarea unei persoane, în special a stării emoționale și mentale a
acesteia. Exercitiile elibereaza endorfine in corpul tau care reduc stresul si este foarte recomandat
atat ca strategie de prevenire, cat si ca tratament pentru depresie si dificultati emotionale.

Scaderea:
Adolescenta,  Scăderea
obezitate si Duce la  Bunăstării bunăstării
inactivtate  Fericirii Cauzeaza societății în
 Valoarilor de ansamblu
viață
 Propriilor valori  Creșterea culturii
negative.

Obezitatea reprezintă o problemă majoră de sănătate publică care este determinată de cele
mai multe ori de asocierea la componenta genetică a factorilor dobândiți sau reprezentați de o
patologie endocrină sau de stilul de viață nesănătos.
 Predispoziția genetică, caracteristicile familiale ale stilului de viață, dar și factorii de risc
dobândiți prin dezvoltarea unei patologii endocrine și metabolice atrag atenția asupra persoanei
care trebuie integrată într-un program de educație terapeutică complex.
Alături de managementul clinic al patologiei endocrine, educația terapeutică se va supune
acestuia, iar pe termen lung, controlul bolilor endocrine și metabolice nutriționale se poate
realiza prin extinderea colaborării între asistența medicală primară, secundară și terțiară pentru
îmbunătățirea calității vieții și a creșterii speranței de viață.
IV. BIBLIOGRAFIE

1. Bray GA. Obesity, in: Greenspan and Strewler GJ(Eds), Basical and
clinicalEndocrinology, 5thEdition, Prentince – Hall, London.
2. Bray GA. The Syndrome of Obesity: An EndocrineApproach, in: DeGroot LJ(Ed):
Endocrinology, 3rd Edition, Saunders, Philadelphia, 1995.
3. Bray GA. York DA. Leptin and clinical medicine: a new piece in the puzzle of obesity,
J Clin Endocrinol Metab, 1997.
4. Duncea I, Blendea MC. Leptina – hormonul obezității Sibiul Medical,
VIII, 1997.
5. Gerald M, Reaven. MD. Importance of Identifying the Overweight
PatientW h o W i l l B e n e f i t t h e M o s t b y L o s i n g W e i g h t , A n n a l s o f I n t e
r n a l M e d i c i n e , 4mart 2003.
6. Hamann A, Matthaei S. Regulation of energy balance by leptin, Exp a ClinEndocrinol
Diab, 1996.
7. H a n c u N , D a n c i u A . A b o r d a r e a p r a c t i c a o b e z i t i i , G h i d
de practică medical şi farmaceutic, Vol.1, Nr.1, iulie 1995.
8. Horton ES, Jeanrenaud B. Obesity and diabetes mellitus in: Rifkin H. AndPorte D.
(Eds), Diabetes Mellitus, 4th Edition, Elsevier, New York; 1990.
9. H Deusinger PT,P h D O b e s i t y . O v e r v i e w o f P r e v a l e n c e , E t i o l o g y a n
d T r e a t m e n t , P h y s i c a l Therapy, vol.83, nr. 3, Mar. 2003.
10. https://www.medlife.ro/glosar-medical/afectiuni-medicale/obezitate
11. http://www.cdt-babes.ro/articole/obezitatea.php