Agatha Christie

Apartamentul de la etajul al treilea

(Third Floor Flat)

— Al naibii! Spuse Pat.

Încruntându-se amarnic c uta repezit în buc ica de m tase pe care o
numea geant de sear . Doi tineri şi o alt fat o priveau cu ner bdare. St teau
cu to ii în fa a uşii închise de la apartamentul Patriciei Garnett.
— N-are rost, spuse Pat. Nu-i aici. Şi acum ce ne facem?
— Uite ce înseamn o via f r cheie! Murmur Jimmy Faulkener.
Era un tân r scund, lat în spate, cu ochi albaştri, binevoitori.
Pat se întoarse spre el sup rat .
— Nu mai glumi, Jimmy. Treaba-i serioas .
— Mai uit -te o dat Pat, spuse Donovan Ţailey. Trebuie s fie pe acolo,
pe undeva.
Avea o voce molcom , pl cut , care se potrivea siluetei sale sub iri şi
tenului lui brunet.
— Dar ai luat-o cu tine? Spuse cealalt fat , Mildred Hope.
— Bineîn eles c am luat-o. ţred c i-am dat-o unuia dintre voi doi. Se
întoarse c tre b rba i acuzatoare: i-am spus lui Donovan s-o ia.
Dar nu avea s g seasc un ap isp şitor aşa de uşor. Donovan a
protestat ferm şi Jimmy i-a inut isonul.
— Te-am v zut cu ochii mei cum ai pus-o în geanta ta, spuse Jimmy.
— Ei bine, atunci, unul dintre voi mi-a pierdut-o când mi-a i ridicat
geanta. Am sc pat-o o dat sau de dou ori.
— O dat sau de dou ori! ţomenta Donovan. i-a c zut de cel pu in o
duzin de ori, pe lâng faptul c ai l sat-o pe unde s-a nimerit cu fiecare
ocazie.
— Nu v d de ce naiba n-a c zut totul din ea în vremea asta, ad ug
Jimmy.
— Problema este cum o s intr m? Spuse Mildred. Era o fat sensibil ,
care-şi vedea de treab , dar nu atât de atractiv ca impulsiva şi cert rea a Pat.
To i patru se uitau dezarma i la uşa închis .
— Portarul nu poate s ne ajute? Suger Jimmy. N-are o cheie care se
potriveşte sau ceva de felul sta?
 Pat neg . Erau numai dou chei. Una era în untrul apartamentului,
atârnat în buc t rie şi cealalt a fost, sau trebuia s fie, în geanta blestemat .
— Dac apartamentul ar fi fost m car la parter, se vait Pat, am fi putut
sparge o fereastr sau ceva. Donovan, nu vrei s faci pe pungaşul, ce zici?
Donovan refuz ferm, dar politicos s fac pe pungaşul.
— Un apartament la etajul al patrulea este o adev rat încercare, spuse
Jimmy.
— Dar scara de incendiu? Spuse Donovan.
— Nu exist .
— Trebuie s fie, se amestec Jimmy. O cl dire înalt de cinci etaje ar
trebui s aib o scar de incendiu.
— Probabil, f cu Pat. Dar orice-ar fi nu ne este de folos. ţum am s
p trund vreodat în apartamentul meu?
— Nu e nici un fel de lift exterior? Întreb Donovan. O chestie în care
negustorii trimit sus carnea şi verzele de Bruxelles?
— Liftul de serviciu, îl corect Pat. Da, dar e numai un fel de coş din
plas . O, aştepta i, ştiu. Ce-ar fi cu liftul pentru c rbuni?
— Ei da, asta zic şi eu idee, zise Donovan.
Mildred îi descuraj cu p rerea ei:
— Trebuie s fie închis, în buc t ria lui Pat, vreau s zic. Prin interior.
Dar ideea fu respins pe dat .
— Nu cred asta, o contrazise Donovan.
— În nici un caz în buc t ria lui Pat, spuse Jimmy. Pat nu închide şi nu
încuie niciodat lucrurile.
— Nu cred c e închis, îşi reaminti Pat. Am luat azi diminea lada cu
gunoi şi sunt sigur c dup aceea nu l-am închis. Şi nici nu cred c m-am mai
apropiat de el de atunci.
— Ei bine, spuse Donovan, lucrul sta ne va fi foarte util în seara
aceasta, dar, în acelaşi timp, drag Pat, las -m s - i atrag aten ia c aceste
obiceiuri de neglijen te fac o prad uşoar pentru ho i în fiecare noapte.
Pat nu d du importan acestor avertismente.
— Haide i, strig ea şi începu s-o ia la goan în jos spre parterul celor
patru etaje. Ceilal i o urmar . Pat îi conduse printr-o camer întunecoas ,
aparent supraînc rcat de c ru uri pentru copii şi, printr-o alt uş , în
subsolul blocului şi le ar t liftul respectiv. În momentul acela era o lad de
gunoi pe el. Donovan o d du la o parte şi se urc cu agerime pe platform în
locul ei. Strâmb din nas.
— Pu in cam nociv, remarc el. Dar ce conteaz ? M aventurez singur
sau mai merge cineva cu mine?
— Vin şi eu, zise atunci Jimmy. Se urc lâng Donovan.
— Cred c liftul n-o s cad cu mine, ad ug el plin de îndoial .
— Nu po i s cânt reşti mai mult decât o ton de c rbune, zise Pat, care
nu se pricepuse niciodat la greut i şi m rimi.
— Dar, oricum, o s vedem curând, spuse Donovan vesel, în timp ce
tr gea de frânghie. ţu un zgomot de roat de moar disp rur din fa a lor.
 — Chestia asta face un zgomot îngrozitor, remarc Jimmy, în timp ce
urcau prin întuneric. Ce-or gândi oamenii din celelalte apartamente?
— Fantome sau ho i, cred, îi r spunse Donovan. S tragi de frânghia asta
este un lucru destul de greu. Cei ce se îndeletnicesc cu treaba asta muncesc
mai mult decât m-aş fi aşteptat. Jimmy, fiule, numeri etajele?
— O, doamne! Nu. Am uitat de asta.
— Nu-i nimic, am f cut-o eu. Trecem de al treilea acum. Urm torul e al
nostru.
— Şi acum, îmi închipui c vom descoperi c Pat a închis totuşi uşa,
morm i Jimmy.
Dar temerile erau nefondate. Uşa de lemn se d du la o parte la o simpl
ap sare, aşa c Donovan şi Jimmy se trezir în buc t ria întunecoas a lui Pat.
— Ar fi trebuit s avem o tor pentru aceast munc de noapte grea,
exclam Donovan. Dup câte o cunosc eu, totul e pe duşumea la Pat, aşa c
am s sparg la oale şi faian e pân când o s pot s ajung la lumin s-o aprind.
Nu te mişca Jimmy, pân aprind lumina.
Îşi f cu drum cu grij pe duşumea, sco ând un „al dracului!”, când col ul
unei mese de buc t rie i se înfipse, f r s -şi dea seama, între coaste. Ajunse la
întrerup tor, dar, în momentul urm tor, tot un „al dracului!” se auzi în
întuneric.
— Ce se întâmpl ? Întreb Jimmy.
— Lumina nu se aprinde, cred c este becul ars. Aşteapt o clip . Aprind
lumina din sufragerie. Sufrageria era la cap tul coridorului. Jimmy îl auzi pe
Donovan deschizând uşa şi, imediat, alte înjur turi mai din dep rtare ajunser
la el. Îşi f cu şi el cu grij drum prin buc t rie.
— Ce este?
— Nu ştiu. ţred c noaptea camerele se vr jesc. Totul pare aşezat altfel.
Scaune şi mese unde te aştep i cel mai pu in. O, drace! Înc unul!
Dar, în acest moment, din fericire, Jimmy g si întrerup torul şi-l ap s ,
în clipa urm toare doi tineri se uitau unul la altul îngrozi i de moarte.
Camera nu era sufrageria lui Pat. Se aflau într-un alt apartament.
Pentru început camera era cam de zece ori mai aglomerat decât a lui
Pat, ceea ce explica uimirea patetic a lui Donovan, când se lovea mereu de
scaune şi mese. În mijlocul camerei se afla o mas mare, rotund , acoperit cu
o bucat de postav şi la fereastr se g sea o plant „aspidistra”. Era, de fapt,
tipul de camer al c rei proprietar, tinerii erau siguri, ar în elege cu greu o
explica ie a lor. ţu groaz şi în linişte se uitar pe masa pe care se afla o
gr m joar de scrisori.
— Doamnei Ernestine Grant, şopti Donovan, luându-le şi citindu-le
numele. O, ajutor! ţrezi c ne-a auzit?
— E un miracol c nu te-a auzit, spuse Jimmy. Cu langajul şi cu modul
t u de a da peste mobil . Haide, pentru numele lui Dumnezeu s-o ştergem iute
de aici.
Au stins repede lumina şi s-au reîntors în vârful picioarelor la lift. Jimmy
a oftat uşurat, când s-au urcat din nou în lift, f r vreun alt incident.
 — Îmi place ca femeia s aib un somn bun, s n tos, spuse el
conving tor. Doamna Ernestine Grant are calit ile ei.
— Acum îmi dau seama de ce am greşit etajul, spuse Donovan. Am
început s urc m de la subsol. Trase de frânghie şi liftul f cu un salt.
— Cred c acum am nimerit-o.
— Sunt sigur de asta, spuse Jimmy ieşind din nou într-un spa iu
întunecos. Nervii n-o s m mai in la alte şocuri de felul sta.
— Nu le-a mai fost dat s aib de-a face cu alte situa ii încurcate. Cum
ap sar pe întrerup tor se trezir în buc t ria lui Pat şi, dup o clip ,
deschidea uşa din fa , l sându-le s intre pe cele dou fete care aşteptau
afar .
— V-a luat o mul ime de timp, morm i Pat. Mildred şi cu mine aştept m
aici de-o veşnicie.
— Am avut o aventur , spuse Donovan. Am fi putut fi trimişi la postul de
poli ie ca r uf c tori periculoşi.
Pat trecuse în sufragerie, unde aprinse lumina şi-şi arunc şalul pe sofa.
Asculta cu viu interes la povestea lui Donovan despre aventurile sale.
— M bucur c nu v-a prins, coment ea. Sunt sigur c este o b trân
zgârcit . Am primit un bilet de la ea azi diminea – dorea s m vad într-o zi –
ca s se plâng de ceva, cred c de pian. Oamenii c rora nu le place pianul
deasupra capetelor, n-ar trebui s vin s locuiasc în apartamente. V d,
Donovan, c te-ai r nit la mân . E plin de sânge. Du-te şi spal -te la chiuvet .
Donovan se uit surprins la mâna sa. Ieşi din camer ascult tor şi
imediat îl chem pe Jimmy.
— Hei, ce e? Spuse acesta. Nu te-ai r nit prea r u?
— Nu m-am r nit de loc.
Era ceva atât de ciudat în vocea lui Donovan, încât Jimmy se uit perplex
la el. Donovan îşi întinse mâna sp lat şi Jimmy nu observ nici o urm de
t ietur de vreun fel pe ea.
— E ciudat, spuse el, încruntându-se. Era plin de sânge. De unde era?
Şi-atunci, deodat , îşi d du seama c prietenul s u mai sprinten la minte
intuise deja. Doamne, trebuie s fi fost din apartamentul acela. Se opri,
gândindu-se la posibilit ile pe care le implicau cuvintele sale. Eşti sigur c
era… Sânge? Şi nu vopsea? Întreb el.
Donovan cl tin din cap.
— Era sânge, cu adev rat, spuse el şi se înfiora.
Se uitar unul la altul. Acelaşi gând le trecu clar prin cap. Primul vorbi
Jimmy.
— Aş zice, f cu el nesigur. ţrezi c ar trebui, m rog, s coborâm din nou
şi s … ne uit m pe acolo? S vedem dac totul e-n ordine, m în elegi?
— Ce facem cu fetele?
— N-o s le spunem nimic. Pat o s -şi pun un şor şi-o s ne fac o
omlet . O s ne întoarcem pân o s se întrebe unde suntem.
— O, bine, haide, spuse Donovan. ţred c trebuie s mergem pân la
cap t. Sper s nu fie nimic în neregul .
 Dar tonul s u era lipsit de convingere. Se urcar în lift şi coborâr la
etajul de dedesubt. Trecur prin buc t rie f r prea mult greutate şi aprinser
din nou lumina în sufragerie.
— Trebuie s fie pe aici ceea ce… ţeea ce am luat pe mân . N-am atins
nimic în buc t rie, spuse Donovan.
Se uit împrejur. Jimmy la fel şi amândoi se încruntar . Totul p rea
curat şi obişnuit şi nu sugera câtuşi de pu in vreo urm de violen sau v rsare
de sânge.
Deodat Jimmy tres ri brusc şi-şi prinse tovar şul de bra .
— Uite!
Donovan se uit în direc ia degetului şi, la rândul s u, scoase o
exclama ie. De sub draperiile grele de rips ieşea un picior – piciorul unei femei
înc l at cu un pantof de piele, decupat la vârf.
Jimmy se duse spre draperii şi le trase brusc într-o parte. În nişa
ferestrei corpul îngr m dit al unei femei z cea pe jos într-o balt de sânge. Nu
era nici o îndoial c era moart . Jimmy încerc s-o ridice, când Donovan îl
opri.
— Mai bine n-ai face asta. Ea n-ar trebui s fie atins pân vine poli ia.
— Poli ia, o, bineîn eles. Vai, Donovan, ce treab înfior toare. ţine crezi
c e? Doamna Ernestine Grant?
— Aşa se pare. În orice caz, dac mai e altcineva în apartament p streaz
o linişte a naibii.
— Acum ce facem? Întreb Jimmy. Alerg m s aducem un poli ist sau
sun m din apartamentul lui Pat?
— Cred c cel mai bine ar fi s telefon m. Haide, putem ieşi foarte bine şi
pe uşa din fa . Doar n-o s ne petrecem toat noaptea mergând în sus şi în jos
în liftul la urât mirositor.
Jimmy fu de acord. Tocmai când treceau prin uş , ezit .
— Uite ce e; nu crezi c unul dintre noi ar trebui s r mân s p zeasc
lucrurile pân vine poli ia?
— Da, cred c ai dreptate. Dac r mâi, alerg s telefonez.
Urc în fug sc rile şi sun la apartamentul de deasupra. Pat veni s
deschid , era foarte dr gu , cu fa a îmbujorat şi cu un şor de buc t rie pe
ea. Ochii i se f cur mari cât cepele.
— Tu? Dar cum, Donovan, ce este? S-a întâmplat ceva? Îi lu amândou
mâinile într-ale lui.
— E-n regul , Pat, numai c am f cut o descoperire cam nepl cut în
apartamentul de dedesubt. O femeie moart . O! D du s spun ceva.
— Ce oribil. A avut vreo criz sau altceva?
— Nu. Se pare, ei bine, se pare c , mai degrab , ar fi fost omorât .
— O, Donovan!
— Ştiu. E ceva bestial.
Mâinile ei erau înc într-ale lui. Şi le abandonase, se ag ase chiar de el.
Draga de Pat, cât de mult o iubea! Dar ei îi p sa de el? ţâteodat credea c da.
Alteori, se temea c ine la Jimmy Faulkener – amintirea lui Jimmy care-l
aştepta liniştit jos l-a f cut s tresar .
 — Pat, drag , trebuie s telefon m la poli ie.
— Monsieur are dreptate, spuse o voce în spatele s u. Şi, în timp ce
aştept m ca ea s soseasc , poate v ajut întrucâtva.
Ei erau în pragul apartamentului şi acum se uitau spre palier. O siluet
ap ruse pe trepte, pu in deasupra lor. Aceasta coborî şi veni în raza lor vizual .
St teau uitându-se la micu ul domn cu o musta foarte impun toare şi capul
în form de ou. El purta un halat elegant şi papuci broda i. Se înclin galant
c tre Patricia.
— Mademoiselle, spuse el, eu sunt, dup cum probabil şti i, chiriaşul din
apartamentul de deasupra. Îmi place s stau sus, la aer, s am vedere asupra
Londrei. Am luat apartamentul pe numele de O’ţonnor. Dar, nu sunt irlandez.
M cheam altfel. De aceea, îndr znesc s m pun la dispozi ia dumitale. Îmi
permite i?
ţu un zâmbet scoase o carte de vizit şi i-o întinse lui Pat. Ea citi.
— Domnul Hercule Poirot. O, îşi opri respira ia. Chiar domnul Poirot!
Marele detectiv? Şi chiar o s ne ajuta i?
— Aşa inten ionez, domnişoar . Era cât pe-aci s -mi ofer sprijinul mai
devreme în seara aceasta.
Pat se uit uimit .
— V-am auzit discutând cum s intra i în apartament. Eu m pricep
foarte bine la încuietori. Puteam, f r nici un dubiu, s v fi deschis uşa, dar
am ezitat s-o fac. A i fi c p tat grave b nuieli împotriva mea.
Pat râse.
— Acum, domnule, spuse Poirot c tre Donovan. Intra i şi v rog s
telefona i la poli ie. Eu am s cobor la apartamentul de dedesubt.
Pat coborî sc rile cu el. L-au g sit pe Jimmy de gard şi Pat i-a explicat
prezen a lui Poirot. Jimmy, la rândul s u, îi povesti lui Poirot aventurile sale şi
ale lui Donovan. Detectivul asculta cu aten ie.
— Uşa de la lift spune i c era deschis ? A i intrat în buc t rie, dar
lumina nu s-a aprins.
Se îndrept spre buc t rie în timp ce vorbea. Ap s pe întrerup tor.
— Tiens! Voila ce qui est curieux! Spuse el când lumina se aprinse.
Func ioneaz perfect acum. M întreb… Ridic un deget ca s se fac linişte şi
ascultar . Un sunet slab sparse t cerea – f r îndoial un sfor it. Ah! Spuse
Poirot. La chambre de domestique.
Trecu prin buc t rie în vârful picioarelor într-o camer mic ce mai avea
o uş . O deschise şi aprinse lumina. Era o camer ca o cuşc , special f cut de
constructorii de apartamente ca s ofere acoperiş unei fiin e. Spa iul era
aproape în întregime ocupat de pat. În el dormea pe spate o fat roşie la obraz,
cu gura larg deschis , sfor ind liniştit .
Poirot stinse lumina şi se retrase.
— S nu se trezeasc . S-o l s m s doarm pân vine poli ia, spuse el.
Se întoarse în sufragerie. Donovan veni cu ei.
— Poli ia spune c vine imediat. Nu trebuie s atingem nimic, zise el pe
ner suflate. Poirot încuviin .
— Nu ne-atingem, doar ne uit m, asta-i tot, spuse el.
 Se duse în sufragerie. Mildred venise jos împreun cu Donovan şi to i cei
patru tineri st teau în cadrul uşii şi-l urm reau cu intens interes.
— Ceea ce nu pot s în eleg, sir, este urm torul lucru, spuse Donovan.
Nu m-am apropiat de loc de fereastr şi totuşi cum de a ajuns sângele pe mâna
mea?
— Drag tinere, r spunsul la asta se afl chiar în fa a ta. De ce culoare e
fa a de mas ? Roşie, nu-i aşa? Şi, f r îndoial , ai pus mâna pe ea.
— Da, am pus. Asta e? Şi se opri.
Poirot d du din cap aprobator. Se aplecase deasupra mesei. Ar ta cu
mâna pe fa a de mas roşie o pat de culoare închis .
— Aici a fost comis crima, spuse el solemn. Trupul a fost mutat dup
aceea.
Apoi îşi îndrept inuta şi arunc încet o privire în jurul camerei. Nu
mişc , nu puse mâna pe nimic, dar, totuşi, cei patru tineri care-l urm reau ce
face sim eau ca şi cum toate obiectele din locul acela cam îmbâcsit îşi
dezv luiau secretele ochilor s i scrut tori.
Hercule Poirot d du din cap, parc ar fi fost satisf cut, îi sc p un uşor
suspin.
— În eleg, zise.
— Ce în elege i? Întreb Donovan curios.
— În eleg ceea ce, f r îndoial , sim i i cu to ii, spuse Poirot, c aceast
camer este supraînc rcat cu mobil . Donovan zâmbi trist.
— M-am ciocnit pu in de mobil , m rturisi el. Toate erau în alte locuri
decât în camera lui Pat şi nu puteam s în eleg.
— Nu toate, îl contrazise Poirot.
Donovan îl privi întreb tor.
— Vreau s zic, continu Poirot de parc şi-ar fi cerut scuze, c anumite
lucruri sunt întotdeauna fixe. Într-un bloc, uşa, fereastra, şemineul se afl în
acelaşi loc în camerele care sunt suprapuse.
— Asta-i teoria chibritului, zise Mildred. Se uita la Poirot cu un aer
dezaprobator.
— Trebuie s vorbeşti întotdeauna cu absolut acurate e. Aceasta este –
cum se spune – o mic manie de a mea.
Se auzir paşi pe sc ri şi trei b rba i intrar . Erau un inspector de
poli ie, un poli ist şi chirurgul arondat. Inspectorul îl recunoscu pe Poirot şi îl
salut într-un chip destul de reveren ios. Apoi se întoarse c tre ceilal i.
— Vreau o declara ie de la fiecare, începu el, dar în primul rând…
Poirot îl întrerupse.
— O mic sugestie. Noi ne ducem înapoi în apartamentul de deasupra şi
domnişoara de aici o s fac ceea ce avea de gând – o omlet . Pe mine m
pasioneaz omletele. Atunci, domnule inspector, dup ce termina i aici, urca i
şi pune i întreb rile pe îndelete.
S-a convenit aşa şi Poirot urc împreun cu tinerii.
— Domnule Poirot, zise Pat, sunte i foarte dr gu şi o s v fac o omlet
pe cinste. M pricep grozav la f cut omlete.
 — E bine. Odat , domnişoar , am iubit o tân r englezoaic frumoas
care v sem na foarte mult – dar vai!
— Nu putea s g teasc . Aşa c , poate, totul a fost spre bine.
Vocea lui era uşor trist şi Jimmy Faulkener îl privi intrigat. Odat ajunşi
în apartament, totuşi, îşi d du osteneala s plac şi s se amuze. Trista
tragedie de dedesubt fusese aproape dat uit rii.
Omleta a fost consumat şi l udat cum se cuvine pân când paşii
inspectorului se f cur auzi i. Intr , înso it de doctor; îl l sase jos pe poli ist.
— Ei bine, domnule Poirot, zise el, totul pare clar şi f r ieşire – nu prea e
în domeniul dumneavoastr , deşi ne va fi greu s g sim omul. Aş vrea s-aud
cum s-a f cut descoperirea.
Donovan şi Jimmy povestir din nou întâmpl rile din seara aceea.
Inspectorul se întoarse plin de reproş c tre Pat.
— S nu mai l sa i uşa de la liftul de serviciu deschis , domnişoar .
Vorbesc foarte serios.
— N-am s mai fac, spuse Pat, trecând-o un fior. Cineva ar putea intra şi
m-ar omorî ca pe biata femeie de jos.
— Ah, totuşi, ei n-au intrat în felul acesta, zise inspectorul.
— Ne povesti i şi nou ce a i descoperit, da? Îl rug Poirot.
— Nu cred c ar trebui, dar v zându-v pe dumneavoastr aici, domnule
Poirot…
— Précisément. Şi tinerii vor fi discre i.
— Oricum, ziarele o vor reproduce destul de curând, spuse inspectorul.
Nu e nici un mare secret în leg tur cu evenimentul. Deci, moarta e doamna
Grant, cum şti i. Am adus portarul s-o identifice. O femeie de vreo 35 de ani.
St tea la mas şi a fost împuşcat cu un pistol automat de calibru mic,
probabil de c tre cineva care se afla în fa a ei. Ea c zu în fa şi aşa se face c e
pata aceea de sânge pe mas .
— Dar nu putea s aud cineva împuşc tura? Întreb Mildred.
— Pistolul era prev zut cu un dispozitiv silen ios. Nu, nu se poate auzi
nimic. Apropo, a i auzit ip tul servitoarei când i-am spus c st pâna sa e
moart ? Nu. Ei, tot aşa de pu in probabil s-a putut auzi şi cel lalt.
— N-a spus nimic servitoarea? Întreb Poirot.
— A fost seara ei liber . Avea cheia ei. S-a întors pe la ora zece. Era
linişte. S-a gândit c st pân -sa se culcase.
— Atunci, nu s-a uitat în sufragerie?
— Ba da. A dus acolo scrisorile care veniser cu poşta de sear , dar n-a
observat nimic neobişnuit – cum n-au v zut nici domnii Faulkener şi Bailey.
Şti i, ucigaşul a ascuns corpul destul de bine dup draperii.
— Dar e curios c a f cut lucrul sta, nu crede i? Vocea lui Poirot era
foarte blând , dar sugera ceva care-l f cu pe inspector s ridice iute privirea.
— N-a vrut s fie descoperit crima pân când îşi f cea dispari ia.
— Poate, poate, dar continua i cu ceea ce spunea i.
— Servitoarea a plecat la ora cinci. Doctorul plaseaz momentul crimei –
în mare vorbind – cam acum patru-cinci ore. Aşa e, corect?
Doctorul, care nu era prea vorb re , se mul umi s dea din cap afirmativ.
 — E ora 12 f r un sfert acum. ţred c momentul se poate stabili cu o
oarecare precizie.
El scoase o buc ic de hârtie mototolit .
— Am g sit-o în buzunarul de la rochia moartei. Nu v fie team s
pune i mâna pe ea. Nu sunt amprente.
Poirot netezi foaia de hârtie. Pe ea erau tip rite câteva cuvinte cu
majuscule.
AM S VIN S TE V D ÎN SEARA ASTA LA ŞAPTE ŞI JUM TATE.
J. F.
— Un document compromi tor s laşi în urma ta, coment Poirot, în
timp ce i-l d dea înapoi.
— Bine, dar el nu ştia c ea o s -l pun în buzunar, spuse inspectorul. El
probabil s-a gândit c o s -l distrug . Totuşi, avem dovezi c a fost un om
prev z tor. Pistolul cu care a fost împuşcat l-am g sit sub cadavrul ei… Şi tot
f r amprente. Fuseser şterse cu foarte mult grij cu o batist de m tase.
— De unde ştii c a fost o batist de m tase, întreb Poirot.
— Pentru c am g sit-o, spuse inspectorul triumf tor. La sfârşit, când a
tras draperia, trebuie s -i fi c zut f r s observe.
Îi înmân o batist mare, alb de m tase – o batist de calitate bun . Nu
era nevoie de degetul inspectorului, ca aten ia lui Poirot s fie atras de
cuvintele din centru. Era frumos şi cite brodat. Poirot citi cu glas tare numele:
John Fraser.
— Asta-i, spuse inspectorul John Fraser – J. F. Din bilet. Ştim, numele
f ptaşului pe care trebuie s -l c ut m şi sper c atunci când vom afla mai
multe despre moart şi rela iile ei, o s d m de un fir care s ne conduc la el.
— Ştiu eu? Se întreb Poirot. Nu, mon cher, cred c nu va fi uşor s -l
g sim pe acest John Fraser al dumitale. E un tip ciudat – prudent, din moment
ce foloseşte o batist şi şterge pistolul cu care a comis crima şi, pe de alt
parte, distrat, de vreme ce îşi pierde batista şi nu caut o scrisoare care l-ar
putea încrimina.
— Agitat, aşa a fost, pretinse inspectorul.
— E posibil, spuse Poirot. Da, e posibil. Şi el nu a fost v zut intrând în
cl dire?
— Sunt tot soiul de oameni care intr şi ies tot timpul. Aşa se întâmpl în
blocurile mari. ţred c nimeni dintre dumneavoastr – se adresa celor patru
tineri – nu a v zut pe cineva ieşind din apartament?
Pat d du din cap c nu.
— Noi am plecat mai devreme, pe la ora şapte.
— E clar!
Inspectorul se ridic şi Poirot îl înso i pân la uş .
— Îmi face i o mic favoare, pot s examinez apartamentul de dedesubt?
— Cum nu, desigur, domnule Poirot. Ştiu ce p rere au despre
dumneavoastr la sediu. V las o cheie. Am dou . Va fi liber. Servitoarea a
plecat la nişte rude, c ci îi era tare team s mai stea acolo singur .
— V mul umesc, îi spuse Poirot. Se întoarse dus pe gânduri.
— Nu sunte i mul umit, domnule Poirot? Întreb Jimmy.
 — Nu, nu sunt mul umit, recunoscu Poirot.
Donovan se uit la el curios:
— Atunci ce v fr mânt ?
Poirot nu-i r spunse. R mase t cut un minut, dou , încruntat, adâncit
în gânduri, apoi, deodat , ridic ner bd tor din umeri.
— V spun noapte bun , domnişoar . Trebuie s fi i obosit . A i g tit o
mul ime, nu?
Pat râse:
— Numai omleta. N-am preg tit cina. Donovan şi Jimmy au venit şi ne-
au invitat s mergem într-un loc în Soho.
— Şi, f r îndoial , v-a i dus la teatru?
— Da. „Ochii negri ai ţarolinei”.
— Ah, f cu Poirot. Ar fi trebuit s fie ochi albaştri ca ochii albaştri ai
domnişoarei.
F cu un gest sentimental şi apoi, înc o dat , îi ur lui Pat „noapte
bun ”, la fel lui Mildred, care r mânea peste noapte la dorin a expres a lui
Pat, ce admisese cu toat sinceritatea c ar fi cuprins-o groaza, dac ar fi fost
l sat singur .
Cei doi tineri îl înso ir pe Poirot. ţând uşa se închise, şi ei erau pe
punctul de a-şi lua la revedere de la el, pe palier, acesta le-o lu înainte.
— Tinerii mei prieteni, m-a i auzit spunând c nu sunt satisf cut? Eh
bien, e adev rat – nu sunt. M duc acum s fac nişte mici investiga ii pe cont
propriu. A i vrea s m înso i i, ce zice i?
Propunerea sa fu primit cu un interes evident. Poirot o lu înainte spre
apartamentul de dedesubt şi se folosi de cheia pe care i-o d duse inspectorul.
Dup ce intr nu se duse în sufragerie, aşa cum se aşteptau cei doi. În schimb
o lu spre buc t rie. Într-o niş care servea drept debara se afla o lad mare de
fier. Poirot îi ridic repede capacul, se aplec asupra ei şi începu s
scormoneasc prin ea cu energia unui terier feroce.
Jimmy şi Donovan îl priveau uimi i. Deodat , cu un strig t de triumf se
îndrept din şale. Ridic o sticlu cu dop.
— Voila! Spuse el. Am g sit ce c utam. Mirosi cu grij . Ah, Sunt
enrhume, adic am r cit la cap.
Donovan lu sticlu a din mâna lui, trase pe nas, dar n-a putut mirosi
nimic. Scoase dopul şi duse sticlu a la nas, înainte ca strig tul cu care Poirot
vroia s -l împiedice, s -l poat opri.
De îndat c zu ca o buturug . Poirot, s rind în fa a lui, îi bloc par ial
c derea.
— Imbécile! Strig el. ţe idee s sco i dopul într-o manier atât de
prosteasc ! N-a observat cât de delicat m purtam cu sticla? Nu-i aşa, domnule
Faulkener? Vrei s fii atât de bun s -mi aduci pu in coniac? Am observat o
sticl în sufragerie.
Jimmy se repezi într-acolo, dar pân se întoarse, Donovan se ridicase şi
spunea c şi-a revenit. El trebuia s asculte d d ceala lui Poirot asupra
necesit ii de a mirosi cu precau ie posibile substan e otr vitoare.
 — Cred c mai bine m duc acas , spuse Donovan, cl tinându-se pe
picioare. Asta e, dac nu mai sunt de folos aici! M simt înc pu in ame it.
— Desigur, spuse Poirot. Acesta-i cel mai bun lucru pe care-l po i face.
Domnule Faulkener, aşteapt -m aici pu in, m întorc într-o clip .
Îl înso i pe Donovan pân la uşa apartamentului. R maser afar pe
palier, vorbind câteva minute. ţând, în cele din urm , Poirot se reîntoarse în
apartament, l-a g sit pe Jimmy stând în sufragerie, uitându-se în jur uimit.
— Acum ce mai facem? Întreb el.
— Nu mai e nimic de f cut. ţazul s-a terminat.
— Ce?
— Ştiu totul acum.
Jimmy se uita neîncrez tor la el: sticlu a pe care a i g sit-o?
— Exact! Sticlu a.
Jimmy d dea din cap nel murit:
— Nu în eleg o iot . Pentru un anume motiv îmi dau seama c sunte i
nemul umit de dovada împotriva acestui John Fraser, oricine ar putea fi el.
— Oricine ar putea fi el, repet Poirot încet. Dac ar exista cineva cu
numele sta, ei bine, aş fi surprins.
— Nu în eleg.
— El este un nume.
— Asta-i tot.
— Un nume brodat cu grij pe o batist .
— Şi scrisoarea?
— Ai observat c era tip rit ? De ce? Am s - i spun. Scrisul de mân
poate fi recunoscut şi o scrisoare b tut la maşin e mai uşor de depistat decât
i-ai putea imagina. Dar, dac un John Fraser real a scris biletul acela, aceste
dou posibilit i nu l-ar putea implica pe el! Nu, a fost scris inten ionat şi pus
în buzunarul femeii moarte ca s -l g sim noi. Nu exista o asemenea persoan
cu numele de John Fraser.
Jimmy se uit la el întreb tor.
— Şi-aşa, continu Poirot, m-am întors la primul lucru care m-a izbit. M-
ai auzit spunând c anumite lucruri într-o camer se afl întotdeauna în
acelaşi loc, în anumite circumstan e (în camerele suprapuse din blocuri). Am
dat trei exemple. Aş putea s men ionez un al patrulea – întrerup torul electric,
prietene.
Jimmy continua s -l priveasc f r s -l în eleag . Poirot urm :
— Prietenul dumitale, Donovan, nu s-a apropiat de fereastr – punând
mâna pe masa aceasta şi-a umplut-o de sânge! Dar eu m-am întrebat deodat –
de ce s-a oprit el la masa asta? De ce bâjbâia prin camer în întuneric? Pentru
c , aminteşte- i, întrerup torul e întotdeauna în acelaşi loc, lâng uş . De ce,
când a intrat în sufragerie, nu a pip it s g seasc imediat întrerup torul şi s
aprind lumina? Aşa era natural, normal s-o fac . Dup cum a spus, a încercat
s aprind lumina în buc t rie, dar nu a reuşit. Şi totuşi, când am încercat eu
s-o aprind, a func ionat perfect. Atunci, n-a vrut el s aprind lumina acolo?
Dac ar fi mers, amândoi v-a i fi dat seama, de îndat , c a i greşit
apartamentul. N-ar mai fi avut rost s veni i în sufragerie.
 — Unde vre i s ajunge i, domnule Poirot? Nu în eleg. Ce vre i s
spune i?
— Uite, asta.
Poirot scoase o cheie de yale.
— Cheia acestui apartament?
— Nu, mon ami, cheia apartamentului de deasupra. Cheia domnişoarei
Patricia, pe care domnul Donovan Bailey a sustras-o din geanta ei în timpul
serii.
— Dar de ce, de ce?
— Parbleu! Aşa, ca s poat face ceea ce dorea – s reuşeasc s intre în
acest apartament într-o manier care s nu dea câtuşi de pu in de b nuit. El s-
a asigurat mai devreme seara, c uşa de la lift era deschis .
— De unde a i luat cheia?
Poirot îi zâmbi din toat inima.
— Tocmai am g sit-o – unde-o c utam – în buzunarul domnului
Donovan. Ştii, sticlu a aia, pe care am pretins c-am g sit-o, a fost o curs .
Domnul Donovan cade în ea. Face ceea ce ştiam c-o s fac : îi scoate dopul şi
miroase. Şi în sticlu este clorur de etil, un anestezic instantaneu foarte
puternic. Îmi ofer o clip , dou de inconştien de care am nevoie, îi iau din
buzunar cele dou lucruri care ştiam c vor fi acolo. Aceast cheie era unul
dintre ele… ţel lalt…
Se opri şi apoi continu .
— Am întrebat mai devreme ce motiv credea inspectorul c ar exista
pentru faptul c trupul a fost ascuns în spatele perdelei. S câştige timp? Nu,
era ceva mai mult decât asta. Şi-atunci m-am gândit la un lucru… La poşt ,
prietene. Poşta de noapte care vine pe la nou şi jum tate. S presupunem c
ucigaşul nu g seşte ceva ce se aşteapt s g seasc , dar acel ceva ar putea sosi
cu poşta mai târziu. Atunci, clar, el trebuie s revin . Dar crima nu trebuie
descoperit de servitoare când se întoarce, pentru c poli ia ia în primire
apartamentul, aşa c ascunde cadavrul dup draperie. Servitoarea nu
b nuieşte nimic şi las scrisorile pe mas ca de obicei.
— Scrisorile?
— Da, scrisorile. Poirot scoase ceva din buzunarul s u. Acesta este al
doilea lucru pe care l-am luat de la domnul Donovan când era inconştient. El îi
ar t un plic adresat doamnei Ernestine Grant, cu litere b tute la maşin . Dar,
am s te întreb un lucru întâi. Domnule Faulkener, înainte de a ne uita la
con inutul acestei scrisori. O iubeşti sau nu pe domnişoara Patricia?
— in imens de mult la Pat, dar nu m-am gândit niciodat c-aş avea vreo
şans .
— Ai crezut c ea ine la domnul Donovan? Poate c începuse s in la
el, dar era numai un început, prietene. Acum trebuie s o aju i s uite, s fii
lâng ea la necazul ei.
— Necaz? Întreb Jimmy pe un ton aspru.
— Da, necaz. Vom face tot ce putem s nu-i implic m numele în asta, dar
va fi imposibil s-o facem în întregime. M în elegi, ea a fost motivul.
 Rupse plicul pe care-l inea. Un document c zu. Scrisoarea era scurt ,
din partea unei firme de avoca i.
Drag doamn , Documentul al turat este în ordine şi faptul c mariajul a
avut loc într-o ar str in nu-l invalideaz în nici un fel.
Ai dumneavoastr etc.
Poirot desf cu documentul. Era un certificat de c s torie între Donovan
Bailey şi Ernestine Grant, datat cu opt ani în urm .
— O, Dumnezeule! Zise Jimmy. Pat a spus c primise o scrisoare de la o
femeie care cerea s-o vad , dar ea nici nu a visat c era ceva important.
Poirot încuviin .
— Donovan ştia; el s-a dus la so ia lui în seara aceasta, înainte de a se
urca la cel lalt etaj. Apropo, ce ironie stranie a f cut ca femeia asta nenorocit
s vin în cl direa în care locuia rivala sa – el a ucis-o cu sânge rece şi apoi a
plecat s se amuze în seara aceasta. So ia sa trebuie s -i fi spus c trimisese
certificatul de c s torie avoca ilor ei şi c aştepta un r spuns al lor. F r
îndoial , el însuşi încercase s-o fac sa cread c mariajul nu era valabil din
punct de vedere juridic.
— Toat seara a p rut foarte bine dispus, când te gândeşti. Domnule
Poirot, nu l-a i l sat s scape? S-a cutremurat Jimmy.
— Nu exist sc pare pentru el; nu trebuie s te temi, spuse Poirot grav.
— Cel mai mult m gândesc acum la Pat, spuse Jimmy. Nu crede i… ţ
inea la el într-adev r?
— Mon ami, de-acum e rolul t u, zise Poirot cu blânde e. S-o faci s se
întoarc spre tine şi s -l uite. Nu cred c o s - i fie foarte greu.

SFÂRŞIT