IИІП HL і и ш

H O P R I C T
« Ri
SOC. AN. „UM1\ ER SUL" BUCUREŞTI, BREZOIANU aj • aj
DIRECTOR Şl AD-TOR DELEGAT, STELIAN POPESCU
înscrişi sub No. 163 Trib. Ilfov
A B O N A M E N T Bi
autorităţi ţi instituţii 1000
particulare. 12 luni 500
6 luni 400
3 luni 210
lel
„
„
„
RBDACTIA ŞI ADMINISTRAŢIA
BUCUREŞTI I Str. Brezoianu 23-25
T E L E F O N 3.3 0.10
Apare

PREŢUL
de 3 ori pe

10
luni

LEI
A N U L
Vineri 10 Decembrie
LII

Redactor responsabil: TRAIAN CHELARIU

N r . 34
1943

Cum a fost scrisă T E A T R U L M Ă R E Ţ I E I La reine morte:

„la Reine morte" A fi mare, înseamnă a t e depăşi pe
de RAINER BIEMEL
simplu lucru, o piatră căzută într'un
realitatea istorică
de ROBERT VALLERY-RADOT
tine însuţi într'un fel oarecare, să ca­ torent.
d e HENRY DE MONTHERLANT peţi înălţime î n curaj, în dragoste, în Infantele D o n Pedro era fiul täte, ne-aţi dat cuvântul Vos­
Cred că aici este originea neînţele­
mândrie, în credinţă, în unul din acele gerii care desparte astăzi pe Monther­ legeiui Alfons IV. Fire săl- tru !" — „Nu pot, nu pot",
Jean-Louis V a u d o y e r a povestit cum, în Octombrie sentimente care ne smulg pământului lant de o parte a criticii. Trebuia ca a- banecă, nu s e simţea î n largul repetă bătrânul rege. „Dacă
1941, m i - a î m p r u m u t a t trei v o l u m e c u p r i n z â n d t r a d u ­ şi ne îngăduie să d ă m vieţii noastre cestea să fie spuse, şi poate că nu va său decât la vânătoare, şi lăsaţi sâ trăiască această fe­
ceri d e v e c h i p i e s e s p a n i o l e , s u g e r â n d u - m i i d e e a s a şi lucrurilor care o încoanjoară, locul fi cel mai neînsemnat merit al acestui poporul nu-1 vedea trecând meie, regatul este pierdut".
a d a p t e z u n a din e l e . Dar — m o d e s t i e s a u uitare? — n'a ce li se cuvine. jurnal literar care a p a r e la Bucureşti, decât î n lătratul haitelor de — „Ei bine, faceţi ce veţi e

Literatura franceză contemporană a r e câini şi în sunetul fanfarelor. vrea !"

s p u s c ă d i n c e l e p a t r u s p r e z e c e p i e s e a f l a t e în a c e a s t ă faptul de a fi făcut dreptate unui scrii­
c u l e g e r e , p e c a r e l e - a m citit î n î n t r e g i m e , a c e e a c a r e teatrul credinţei pe care i l-a dat Paul tor străin, luând înaintea judecăţii Tatăl său îl căsătorise cu Abia a pronunţat regele a-
Claudel şi Péguy; a r e teatrul inimii şi posterităţii, dând operei sale o atât de Dona Constança, fata regelui ceste cuvinte, îşi se întorc
m i - a servit c a p u n c t d e p l e c a r e p e n t r u I a Reine m o r t e
al minţii pe care-1 datorează lui Girau, largă ospitalitate într'o vreme când Castiliei. O căsătorie politică. înapoi, alergând în goana
era tocmai u n a din c e l e d o u a p e care mi le s e m n a l a s e On, Ltona Constança adusese
doux şi iată că Montherlant îi dă tea­ hârtia este atât de strict măsurată. mare spre palat. Erau trei :
el. Atât d e b i n e î ş i d ă d u s e s e a m a d e c e e a c e m i - a r fi trul măreţiei. cu ea o rudă de o irumuseţe
X Coelho, Gonçalves şi Pacheco.
convenit. uimitoare, L>ona Inès de Cas- O găsesc ipe Dona Inès ru-
Acest fapt merită s ă fie înscris lim­ Iată, î n câteva cuvinte subiectul din
Mi s ' a p ă r u t l a î n c e p u t , c ă î n c e l e trei v o l u m e n u e r a pede în cartea criticii. Nu este păcat tro. Ea avea graţia înari­ gându-se î n oratoriu cu copiii
la „Keime Morte".
nimic pentru mine. Toată a c e a s t ă producţie dramatică mai m a r e decât acela «are n e face să pată a Dianei. i n i m a sălba­ săi. O târăsc spre grădini, sub
berrai-ue, rege al Portugaliei,. încheie
a „secolului d e aur" este p o a t e u n moment important trecem pe lângă un lucru mare fără tecă a prinţului a fost subju­ chiparoşi, la marginea fân­
din importante motive de stat un con­
în i s t o r i a t e a t r u l u i : s u p e r f i c i a l ă ş i fără c a r a c t e r e , n u să-l vedem. Ou câteva rari gată dmtr'oaată de această tânii şi acolo o omoară. Se văd
tract a e căsătorie, în numele ţiului său irumuseţe mlădioasă şi blondă şi astăzi. pete roşii pe lespe­
are o î n s e m n ă t a t e u m a n ă . V a u d o y e r îmi a t r ă s e s e aten­ excepţii, critica franceză nu don Pedro, cu Infanta oe N avarra. De
ţia a s u p r a p i e s e i Aime s a n s s a v o i r q u i , d e L o p e d e cu ochi verzi. Regina şi-a dat zile bazinului : lumea poves­
şi-a făcut datoria în această îndată ce ajunge la Lisabona pentru
V e g a şi Régner a p r è s s a mort, d e G u e v a r a . A m a r m i seama c u r a i t , i n zàaar se teşte că sunt urmele sângelui
împrejurare. Succesul piesei a-şi celebra căsătoria, Infama afla cniar Donei Inès...
s'a p ă r u t o p i e s ă m a i c u r â n d a g r e a b i l ă , d a r n u e r a c â t împodobea ca să placă barba-
„la Reine Morte" la teatrul deia viitorul său soţ, ca acesta n u e

tuiui ei; din zi în zi se veaea Când D o n Pedro află crima,

d e puţin n e v o i e s ă m ă o c u p d e e a . C â t d e s p r e Reinar, lui Molière, lacrimile vărsate liber. tot m a i părăsită. Dând naş­ se întoarce nebun de durere,
i a l ă n o t e l e prin c a r e , î n 10 O c t o m b r i e 1941, î m i r e z u ­ de mii de persoane pro­ într'adevăr, Don Pedro este de un tere celui a e ai treilea copil,
m a m , pentru m i n e însumi, i m p r e s i a : fund mişcate, provocat o < umplând palatul cu urletele
a
an, căsătorit in secret, cu Dona Inès moare, consumată d e tristeţe sale. El n u se v a mai gâiidi
„ R e i n a r : — N u . E o a r m a t u r ă p e c a r e a ş i p u t e a s'o de Castro care aşteaptă fructul căsă­ la vârsta d e douăzeci şi unu de acum înainte decât la răz­
p ă s t r e z , d a r s c h i m b â n d tot c e e s t e a c o l o , a t â t c a r a c ­ torii lor. Stund ca Papa n u va acorda de ani. bunare. V a ridica o armată şi
t e r e l e c â t ş L d i a l o g u l . Ori, a c e s t e situaţii sunt c â t s e niciodată dispensa ue divorţ, regele va duce împotriva tatălui său
Cei doi amanţi, căsătoriţi î n
poate de îndepărtate d e c e e a c e a ş i putea să creez e u Ferrante se totareşte fără voia lui, şi secret, nu trăiau decât unul un război nemilos, pustiin-
însumi. Un r e g e care o m o a r ă f e m e i a care s e o p u n e dând ascultare înaltelor cerinţe ale sta­ pentru celalalt, departe de du-i domeniile şi jefuind pă­
b u n e i constituţii a r e g a t u l u i ! Un prinţ î n f a ţ a s o ţ i e i lui tului, s ă urmeze sfatul miniştrilor săi curte, Ja Сохщога, ш palatul mânturile ucigaşilor. Arni-
m o a r t e i Şi s ă fie atât d e p u ţ i n d e luat d e i a G u e v a r a ; şi pria aáiusunarea uuuei lues, sa iasă deia Santa Clara, pe ţărmul episcopul de Braga va ajunge
s ă fie v o r b a pur şi s i m p l u s ă substitui c r e a ţ i e i s a l e p e dintr'o situaţie extrem de încurcată. Mondego. Legenoa povesteşte să-l împace cu tatăl său. Al­
a mea". Când i se aduce vestea acestei morţi, că i n iipsa soţului ei, Ines il fons ;al IV-lea păstrează titlul
A m moare el însuşi, copleşit de durerea de aştepta in gracuni sub chipa­ de rege, D o n Pedro guver­
. . . n e n o r o c i t u l o b i c e i d e a m â trezi î n m i j l o c u l n o p ­ nează în numele său; ucigaşii,
a ti ucis singura tiinţâ pentru care roşii care înconjoară baziaiul
ţii, î n f i e c a r e n o a p t e f ă r ă e x c e p ţ i e ş i s ă r ă m â n a t u n c i avea аіесцшіе şi stima. din prudenţă, s'au refugiat
unei fântâni, şi că-şi alunga
treaz c â t v a timp, c â t e v a m i n u t e s a u c â t e v a o r e . D e ş ­ plictiseala săpand pe bucăţi în Castilia.
Acest subiect, luat din istoria Portu­
teptat în n o a p t e a c a r e a urmat a c e s t e i lecturi, totul ae scoarţă a e copac mumeie
galiei, fusese tratat de andaluzul Luis Dár bătrânul rege moare
s e transformă. C u m f i e c a r e d i n p e r s o n a g i i l e d i n Reinar, Ytíitz a e «чіеѵліа ţioiU - Ю І І ) in i\.ei- iubitului ei; dupa aceea le curând. D e îndată ce este în­
şi f i e c a r e s i t u a ţ i e , p u t e a u fi p u s e î n l e g ă t u r ă c u v i a ţ a nar despues d e morir, o piesă scrisă în dădea druimul sa pluteasă pe gropat, D o n Pedro semnează
m e a i n t e r i o a r ă , î n a ş a fel c a s ă fie h r ă n i t e d e e a ? C u m gustul epocii, plină de elocvenţă pre­ apa; fântâna, se numeşte a e cu regele Castiliei o conven­
să le situez c a s ă a i b ă priză? Cum s ă l e d a u v i e a ţ ă ? ţioasa, încărcata d e detalii puoreşti. atunci fântâna dragostei. ţie prin care amândoi se o-
In scurt timp, î n m a i puţin d e o o r ă , c r e d , s ' a f ă c u t Aceasta este piesa pe care Jean-Louis Dar sfetniciii bătrânului bligă să predea d e o parte şi
o mare schimbare şi apropriere, a s e m ă n ă t o a r e a c e ­ Vauaoyer а propus-o lui Moatnerlant, rege nu puteau suferi ca o de alta p e nobilii pe care-i
lora p e c a r e l e v e d e m p e t r e c â n d u - s e în filmele d o c u ­ şi pentru a nu-l înfricoşa, i-a cerut să Castinana despre caore se spu­ socotesc primejdioşi pentru
m e n t a r e a s u p r a ştiinţelor n a t u r a l e , c â n d , într'o c l i p ă de Delfau o adapteze. Dar, acest prieten al litera­ nea să e bastardă, şă poată a- securitatea regatelor lor. El
HENRY DE MONTHERLANT
ne este înfăţişată creşterea unei plante, care în reali­ turii ştia periect de bine cá lâcea în­ juxige regină. Fraţii Donei încredinţează regelui Castiliei
reacţiune duşmănoasă în rândurile miei de puternică şi de sigură care eă le cercarea uneia din acele căsătorii fran­ Ines n u erau de p e acum co­ trei conspiratori spanioli şi
tate s e s ă v â r ş e ş t e î n m a i m u l t e s ă p t ă m â n i . Totul î n ­
mari părţi a presei literare. Un critic poată da odată cu câmpul de activitate, co - spaniole, care, începând cu Cidul, pleşiţi de D o n Pedro ou ono- cere în schimb p e cei trei a-
c e p u s ă s e mişte. Fiecare p e r s o n a g i u şi fiecare situa­ au oat mereu roade uimitoare în ruji şi domenii întinse? Ast­ sasini ai soţiei lui. Pacheco a
ţie d i n p i e s a l u i G u e v a r a , c a r e e r a u p e n t r u m i n e l u ­ simţind inutilitatea denigrării, a măr­ un rang demn de ei. Este tocmai cazul
turisit p u r şi simplu că î n loc să se Iui Montherlant care ar fi fost la el Franţa. 11 cunoştea de altlel pe Mon- fel sietmcii regelui îşi hăr- putut să fugă î n Franţa, dar
cruri m o a r t e , s e a l ă t u r a r ă vieţii m e l e p e r s o n a l e şi s e tner.ant şi şt-a câ autorul Ui»e.eior ţuiau stăpânul, cerând în nu­ Gonçalves şi Coelho sunt
scrie atâta asupra lui Montherlant, ar acasă la curtea lui Ludovic al XlV-lea.
hrăniră din e a . D e p e a c u m p u t e a m s ă l e n u m e s c c r e a ­ fi de o inie idé ori m a l bine să se facă într'o epocă de tranzlţltf, de schimbări Bestiaires şi Aux Fontaines au désir mele salvării Statului, moar­ prinşi. Ii aşteaptă la Santa-
ţiile m e l e . In t ă c e r e a nopţii, s i m ţ e a m c u r g â n d în e l e linişte in jurul numelui său. Şi, nu ce­ continue, are mereu aerul de a fi ală­ înflorea şi se îmbogăţea sufleteşte de tea Donei Inès. rém şi c u lăcomie îi dă pe
s â n g e l e c a r e i e ş i a d i n m i n e . Infanta s e î m b o l n ă v e a rea o tăcere mare, ci una de trei sau turi de subiect. I a r scriitorul social, cateuu-i venea in contact cu asprui cli­ Bătrânul rege şovăia, con­ mâna călăului. S e duce ei î n ­
d e orgoliu, pentrucă e u f u s e s e m astfel în anumi;e e- patru luni. Ce-i altceva decât o clipă moralistul ce este înainte de toate, se mat ai Spaniei. Şi, într'adevăr, drama simţea pe jumătate; atunci suşi să l e pună întrebări î n
p o c i a l e tinereţii m e l e . R e g e l e , a l c ă r u i c a r a c t e r e s t e faţă de posteritatea unei opere de arta? simte el însuşi deplasat, atins în nevoia în trei acte pe care a scris-o Monther­ conjuraţii s'au constituit î n piaţa publică d i n faţa caste­
a b i a s c h i ţ a t d e G u e v a r a , c ă p ă t a formă, p l ă m ă d i t d i n Cazul Montherlant e un lucru, opera ea d e durată. A mărturisit-o de cu­ lant este de o rară puritate şi de o tribunal, a u redactat o sen­ lului; şi cum Coelho refuză să
m o m e n t e din v i e a ţ a m e a . Inès nu m a i era o femeie sa este altul. Că autorul este uneori rând, scriind : forţă clasică prin economia mijloace­ tinţă de moarte şi in timp ce răapundă_ î n timpul tor turei,
c a r e a r e u n c o p i l , c i o f e m e i e c a r e a ş t e a p t ă unul, d e ­ agasant, exasperant, cine a r îndrăzni lor, frumuseţea stilului, măreţia umană Don Pearo era ia vânătoare, il loveşie peste iată c u biciul
„Am citit nu ştiu unde că romanul a personagiilor. Mai ales prin măreţie. de vânătoare. Coelho, sub
o a r e c e a i c i e r a u n m a t e r i a l u m a n p e c a r e mi-1 f ă c u ­ să i-o reproşeze într'o epocă atât de in­ ar fi o formă literară inferioară. Ori, in mare grabă, î n goana cai­
ferioară ca a noastră ? Dar ce legătură Totul se înalţă, totul aici este înălţare. lor s'au îndreptat spre Coim- ocară, răcneşte şi-1 insultă.
s e r ă familiar u n e l e d o a m n e p r i e t e n e , e t c . In sfârşit p r e - într'o epocă inferioară cum e a noastră,
poate să existe între caracterul unui bra, ducând cu ei pe bătrânul Don Pedro rânjeşte: „Să mi­
s i m ţ e a m c ă a ş i p u t e a s ă s p u n într'o zi, d e tot c e a r fi orice gândire, în măsura în care atinge Iată, de îndată ce cortina se ridică,
autor şi o epocă ? Niciuna, în aparenţă. rege. s e aducă ceapă şi oţet pentru a
fost în a c e a s t ă o p e r ă , c u v i n t e l e r e g e l u i F e r r a n t e : „ C u ­ actualitatea, e infirmată, ridiculizată de pe bufanta de Navarra, nebună de or­ pregăti acest iepure (Coelno
Dar, ne aflăm în Franţa, unde individul Inès i-a jprknit surâzătoare,
nosc toate acestea", s a u încă, reluând c e e a c e spu­ evenimente. Şi, de alltă parte, gândirea goliu, strigând : „Dacă Dumnezeu ar- înseamnă în portugheză ie­
este mai puternic legat de societate în pragul casei.
n e a m o d i n i o a r ă d e s p r e Aux F o n t a i n e s d u d é s i r : „ T o a ­ moralistului, cu legile ei generale, dă vrea să-mi dăruiască cerul, dar a r în­ pure). După aceea se duce să
decât oriunde în altă parte. Aici un Dar iată-і desfăşurând um
te a c e s t e a a u fost s t r i g ă t e " . P e scurt. I a Reine m o r t e autor este chiar, înainte de orice, o impresia de etern', dar toate aceste ge­ târzia să o facă, aşi prêtera să m ă mănânce, supraveghind aela
neralizări, sunt false, tot atât de false arunc în iad, decât să aştept bunul pergament şi citindu-i con­
intra î n o r d i n e a c a r e g u v e r n e a z ă t o a t e o p e r e l e m e l e , fiinţă socială, literatura sa este în mod fereastră tortura îngrozitoare
ca şi inducţiile în legătură cu actuaü- Lui plac". damnarea. Ea păleşte ; pri­
cărora l e aplic cuvintele lui Goethe a s u p r a operelor esenţial sOo.a..ă, şi n a - i de.oc rezultatul pe care a născocit-o. A dat
tatea. Iar în tampuri de mari răstur­ Infanta este mare prin mândria ei veşte pe rege care-şi apleacă
s a l e : c ă n i c i o d a t ă , u n a s a u a l t a d i n e l e nu sunt d e c â t întâmplării, dacă în trecut aproape ordin să l e scoată inima: lui
nări, ficţiunea (roman ţi teatru) este dar şi prin altceva, căci dacă mândria capul, i se aruncă î n ge­
f r a g m e n t e din m e m o r i i l e s a l e . toată această literatură a fost trăită şi Coelho prin piept, l u i Gon­
forma literară cea mai puţin atinsă". este acea pornire care o smulge celor nunchi, îşi chiamă pe cei trei
scrisă la Paris. Nu-i iun lucru receat, çalves prin umeri. Ii sunt a-
Din a c e a c l i p ă ( c u c o n d i ţ i a s ă r e f a c î n î n t r e g i m e p i e ­ de^a Montaigne scria ca nu era francez Se pot mărturisi mai limpede propriile din jurul ei, dându-i aripi de pasăre copii: „Măria Ta, s e roagă ea,
sunt nepoţii Tăi !" duse pe o tavă de argint. Se
s a spaniolă, păstrând numai unele elemente din armă­ decât prin Paris, şi dacă la un moment înfrângeri, decât constatând că gene­ de pradă care se ridică în slăvi, ade­ repede asupra inimilor încă
tura s a ) , a m putut s ă - l v e s t e s c p e V a u d o y e r c ă v o i dat a declarat că prefera sâ fie primul ralizările moralistului sunt false ? In vărata ei grandoare porneşte din con­ Regele priveşte la rândul fumegând, de sânge, l e sfar­
s c r i e l a Reine m o r t e . D u p ă a c e e a n u m ' a m m a i g â n d i t la Périgueux decât al doilea în capi­ realitate ele nu sunt astfel, deoarece ştiinţa calităţii ei, calitate ce e întreţi­ lui chipurile neînduplecate ale mă între degete, îşi înfige
la e a , încredinţat c ă l a ora a l e a s ă voi face din a c e a ­ tală, se aeimea pe sine însuşi tot în ra­ natura omului rămâne neschimbată, dar nută de îndatoririle ei. recilor politicieni şi l e strigă:
stă p i e s ă c e e a c e voi vrea. port cu societatea. Ori, fiinţele cu o 6unt totuşi false pentrucă nu mai au „Nu vreau!", apoi încălecân-
anumită forţă au nevoie pentru a se efect asupra uni om angajat într'un au-şi calul, fuge. Dar conspi­
In M a i 1942, m i - a m a c o r d a t c i n c i s ă p t ă m â n i c a s ă proces de tranziţie în care devine un ratorii îl urmăresc. „Maes- (Urmare în pag. 2-a)
realiza deplin de o societate tot atât (Urmare în pag. 6-a)
s c r i u p i e s a . M ' a m d u s l a G r a s s e şi m ' a m a d â n c i t în
a c e a s t ă m u n c ă . V o i a m c a totul s ă fie g a t a l a o a n u ­
m i t ă d a t ă , d e o a r e c e d a c ă sunt u n e l e o p e r e r o m a n e ş t i
a s u p r a cărora n u e rău s ă adormi puţin scriindu-le, luri, dar „grase", roluri de făcut carieră
a s u p r a unei o p e r e teatrale nu trebuie s ă adormi d e l o c .
avut l o c atunci o bucătărie c u a d e v ă r a t infernală;
s ă s p u n e m o alchimie: cuvânt m a i nobil. Din n o u s e
impune apropierea c u v i e a ţ a monstruoasă a plantelor,
a ş a c u m o v e d e m î n d o c u m e n t a r i i . M i ş u n ă r i , înfloriri
TEATRUL PARISIAN Povestea patronului de întrepri?tdere vaţia necesară, că altă ştiinţă nu poate
•actoriceasca: soţul, soaţa şi
celălalt. Vă amintiţi poate, că e vorba de
un soţ care, după zece ani de căsnicie
model, îngăduie soţiei lui,
chiar, cu o generozitate
inevitabilul

îndemnând-o
morală şi o dis­
tincţie cavalerească fără pereche, să facă
absurde, împerecheri hibride, metamorfoze ciudate: Cu o indignare metodică şi meticuloasă, o experienţă primjdioasă pentru amân­
comercială, îndrăgostit la cărunteţe, de fi decât a cunoştinţelor re-dobandite.
d a c ă l u m e a ar p u t e a s ă b ă n u i a s c ă d i n c e şi c u m e s t e critica dramatică parisiană a păscut toate doi. Experienţa, într'adevăr, e aproape
argumentele pe care i le oferea îmbelşu­ giranta magazinului — „la première de­ Din epilog, rămân mai ales la impre­ să izbutească, dar în scena finală, în care
făcută o operai »
gata păşune de neajunsuri, păcate şi lip­ moiselle de magasin" — la umăr cele . sie, covârşitoare. Anecdota e aceasta : urmau să se despartă pentru Testu, . vieţii, 1

Mais q u i d o n c v e r s e e n lui c e qu'il r e v e r s e e n n o u s ?
suri dramatice de tot felul, a Şcoalei
s e întreabă Hugo, d e s p r e Palestrina, cred. Cine, cine,
căsniciilor d e Balzac. Redusă, pentru
d e c i ? ş i c e ? A h l d a c ă l u m e a a r ştii *). In s t a r e a d e scena teatrului Saint-Georges, unde am
c r e a ţ i e î n c a r e m ă a f l a m , tot c e c ă d e a a s u p r a - m i , î n ­ văzut-o, la trei acte şi un epilog, piesa
florea îndată. Subiectul m e u a t r ă g e a , polariza, p o m p a reprezentată pe vremuri la Odeon, sub
totul, şi-1 f ă c e a s ă r o d e a s c ă . A c o l o b ă g ă m totul, a ş a
direcţia de scenă a lui Antoine, în ver-
c u m Cellini îşi a r u n c ă argintăria, şi orice obiect d e
siuna originală a celor cinci acte, n'a a-
m e t a l c a r e s e a f l ă l a î n d e m â n a lui, î n m e t a l u l în topire
vut succes. N'are nici acum, dar lumea
c a r e v a d e v e n i P e r s e : u n fapt d i v e r s citit într'un jurnal, vine să vadă piesa, chiar dacă nu face —
o a m i n t i r e dintr'o l e c t u r ă , c u v i n t e c e - m i f u s e s e r ă s p u s e cum se spune — „săli pline".
erau „reîntrebuinţate" imediat: Hasardul d e a s e m e n e a
Pentru câtă frământare dramatică
este o Muză. cheltueşte pe scenă dealungul celor trei
acte, parcă-i într'adevăr prea puţină lume
Şi a i c i t r e b u i e s ă s p u n u n c u v â n t d e s p r e a c e a parti­
în sală, ca să-i facă atmosfera cuvenită,
c u l a r i t a t e a t â t d e i m p o r t a n t ă a vieţii c r e a t o a r e : u n i t a ­
t e a emoţiei. S t e n d h a l a s c r i s d e s p r e M i c h e l A n g e c ă s e să-i absoarbă şi să-i resfrăngă ecoul. E
altfel accentuat sentimentul de nepotri­
d u c e a s ă v a d ă C o l i s s e u l c â n d l u c r a l a Saint-Pierre:
vire şi disproporţie pe eare-l încerci în­
„Atât d e p u t e r n i c e s t e p r e s t i g i u l frumuseţii s u b l i m e :
tr'o sală cit lume puţină, dinaintea căreia
u n circ o f e r ă i d e i p e n t r u o b i s e r i c ă " . L a fel v o i s p u n e ar cânta — să zicem — o orchestră
şi e u : M â n i a p e c a r e o simţi a p a r e î n o p e r a t a î n stri­
două fete ale lui, după vârstă — pentru câfiua ani mai târziu, soţia fostului pa­
soţii îşi adwc aminte de copilul lor răpo­
care-i gata să-şi părăsească familie şi co­ tron de întreprindere cere punerea lui
sat în primii ani ai căsniciei — şi pen­
merţ, se desfăşoară printre cele mai foi- sub interdicţie, în acelaş timp în care trucă se făcuse frig, soţul pune lemne în
letoneşti peripeţii, cu svâcniri de melo­ fratele iubitei acestuia face demersurile cămin — se aude trosnetul vreascurilor
dramă la tot pasul. Dar ce violenţă şi necesare în acelaş soap, pentru soră-sa. pe jeratic — soţia se înduioşează, duioşia
câtă urgie neîndurată, în acest vârtej de înnebuniseră amândoi în ziua în care рЫ- ei devine molipsitoare şi numaidecât se
patimă "dezlănţuită, care sgâilţâie schelă­ nuiou să fugă împreună: el crezând că cuprind unul pe altul în braţe, pentru
ria sumară a piesei! Caracterele perso- , iubita lui fusese uictima unei tentative restul vieţii, apoi lacrimi şi îmbrăţişări
najelor sunt abia schiţate, atinse în trea- de otrăvire, ea văzăndu-l cu mintea rătă­ repetate, în sfârşit cortina.
^căt de aripa unui destin care în lipsa
cită. Alături fiziceşte, dar izolaţi în ab-
demnităţii tragice, suflă totuşi din răs­ Decorul somptuos, mirosind a clei
súlutul nebuniei lor paralele, ei şi-au ră­
se puteri în foalele unei imaginaţii cuprinsă > proaspăt, e de o frumuseţe caligrafică,
mas credincioşi unul altuia, pe viaţă, şi
parcă de panica proptei abundente ne pentru punerea în vedere şi în valoare
fiecare aşteaptă întoarcerea celuilalt, fără
stăvilite. a mobilierului deia cutare casă parisiană,
să se recunoască.
toaletele actriţei delà nu ştiu car-, aha,
îmi dau seama cât de nesigură şi ar­ întorsătura dramei e atât de neaştep­ coafura aşijderea, textul de Paul Gé-
bitrară, este ceeace numim „impresie",
tată, în absenţa oricărei tranziţii şi mo­ raldy. Aplaudă lumea cu emoţie sfielnică,
pentru întemeierea unei judecăţi, care în­ tivări dedusă din firea personajelor, în­ parcă de teamă să nu sfâşie horbota fină-
seamnă nu numai experienţă, dar şi res?
cât desnodământul parcă nu mai aparţine fină a piesei agreabil vanilată. Şi pleacă
pectuJl celuilalt, o înţelegere superioară a
sim­ piesei. E o tranşă bruscă într'un climat plutind delà teatru, cu inima în tranda­
stării de societate. Un cronicar dramatic , aparte, cu un timbru sufletesc diferit, la firi şi batista'n lacrimi. Ca la Bucureşti 1

fonică, sau ,un pianist. E o deosebire de îşi aduce aminte, cu prilejul reluării pie­
g ă t e d e i u b i r e ; d u r e r e a î n s t r i g ă t e d e p l ă c e r e ; puţin nuanţă să ţi se pară că sala e pe jumă­ adăpostul înţelegerii profane, prin nebu­ Paris, Noembrie 1943.
i n t e r e s e a z ă d e c e n a t u r ă îţi e s t e e m o ţ i a : e d e s t u l s ă fii sei, că în timpul unei repetiţii, nedume­ nia solidară a celor doi amanţi. Efectul MIHAI NICULESCU
tate goală sau numai pe jumătate plină, riţi cu privire la sfârşitul piesei, actorii îl
m i ş c a t . Astfel — a r t a m e a fiind o artă p a t e t i c ă — a m după cum e vorba de orchestră sau de de o stranie sugestivitate al ejpilcguím,
întreabă pe autor : — „Ei şi mai de­ " amintind mai degrabă atmosfera pieselor
b i n e c u v â n t a t î n t o t d e a u n a tot c e e a c e î n v i e a ţ ă m ' a în­ pianist, — deşi cantitativ, conţinutul im­ parte?" — „Mai departe n'am scris, răs­ lui Thornton Wilder, cu turburătoare
fierbântat, î n c r e d i n ţ a t c ă d i n m e t a l u l c l o c o t i n d v o t p u ­ presiei este acelaş. punde Balzac, dar staţi, să vă spun". Şi perspective deschise gândului în prelun­
tea f a c e c e e a c e îmi v a p l a c e ; esenţialul e r a s ă existe Dar când Şcoala căsniciilor ajunge la începe să se plimbe p e scenă, improvi­ girea sugestiei şi a simboituiui, pare să
clocotul. epilog, se petrece atunci un lucru atât zând sfârşitul — nu.ştiu dacă al Şcoalei • fi fost, ca intenţie, străin lui Balzac, el
S ă d a u u n e x e m p l u d e a c e s t f e n o m e n ? In 1929, scri­ de intim şi neasemănat de rar, încât pre­ căsniciilor chiar, pe care a terminat-o, ' mulţumindu-se doar să povestească sce­
a m — c u s â n g e r e c e , c h i a r c u p r e a mult — P a s i p h a é . zenţa şi participarea numerică a publi­ foilosindu-se de un fapt divers, semnalat. nic, faptul divers delà care s'a inspirat
Intre timp, u n u l d i n p r i e t e n i i m e i ; b ă t r â n scriitor, foarte cului nu mai intră î n socoteală. Ceeace lui de prinţesa Metternich. Iar cronica­ • pentru sfârşitul piesei lui. E'atât de pu­
preţuit, l a i n t e r v a l d e d o u ă z i l e îmi f i x e a z ă d o u ă întâl­ înseamnă, delà prima vedere şi până în rul dramatic comentează nedumerit: „Aşa ţin concludent acest epilog, în sensul
amănuntul ultimei analize, că piesa e se scrie o piesă de teatru?". Mă asociez unui „sfârşit" după logica desfăşurării
niri, d e l à c a r e l i p s e ş t e . Sunt c u p r i n s d e furie; n e c a z u l
lipsită de coeziune şi unitate organică. la nedumerirea lui sila părerea acelora piesei, încât aş putea să-l asemăn cu un
a m o r u l u i propriu rănit î ş i i n s i n u i a z ă f o c u l î n s t r i g ă t e l e
Rostită astfel', constatarea satisface de­ cari observă că timpul se răzbună împo­ surâs fără chip, abstract fiindcă nu ex­
1) „Orice operă este făcută :
d n mărturisiri ascunse, din calcule, sigur, o nevoie de logică şi ea salvează triva operelor realizate fără a ţine seama primă nimic, nefiind expresia vreunui
din calambururi trufaşe, din oiudate ghicitori. Lumea oficială deopotrivă onestitatea şi obiectivitatea de timp. împotriva hazardului şi a im­ ' conţinut sufletesc anume. Ca un gând
şi-ar vedea toate principiile răs turnate dacă ar descoperi ceeace judecăţii. Rămâne însă impresia, care se provizaţiei geniale, apreciez sprijinul ru­ care te obsedează, fără să-l poţi gândi
. ascunde um Léomrdo sau un Watteou, ca să mu citez decât doi înscrie în fals, provocând deschiderea tinei, în spiritul unei. şcolarităţi perma­ totuşi până lia caipăt şi până în forma lui
„táinuilori" cunoscuţi". (Cocteau) procesului. „Dar cu ruşinea, cum ră­ nente — şi aş vota bucuros acea „lege ^definitivă, liberatoare.
mâne?" întreabă Moş Ion Roată pe Vodă pentru protecţia cunoştinţelor dobân­ *
Cuza, după ce în aparenţă şi materiali­ dite", pe care o ironizează mperior Clau­ La Comedia Franceză s'a reluat Aimer, Medalie bătută ou ocazia reprezentării piesei
(Urmare i n pag. Z-« tate, ordinea fusese restabilită. del, în Pantoful de mătase". Cu obser- „la Reine morte", de Albert de Jaeger
i*ltă d r a m ă burgheză, numai cu trei ro­
 1

UNIVERSUL LITERAR
1D Decembrie 1943

lescu, nedesminţindu-şl talentul

CRONICA DRAMATICA
TEATRUL, NOSTRU: „ŞANTAJ"
PIESA IN TREI ACTE DE GINO
CAPRIOLO, IN ROMÂNEŞTE DE
D-NA DINA COCEA
TEATRUL „STUDIO": „NU VÄ
APLiiJ.iŢi iN AFARA", co­
medie în trei acte de EN3.Ï-
QUE JAItDIEL PONCELA, i i
româneşte de d. AL. CiOKĂ-
NESCU.
TEATRUL „MUNCĂ ŞI LUMI­
NA : „BALAMUC", farsă în
trei aate prelucrată de GEO
MAI CAN după KARL LAUFS
şi W. IACOBY.
îmi face impresia că actuala
piesă de'a „Teatrul Nostru'' con­
stituie, chiar şi'n intenţia direc­
torilor acestui teatru, un specta­
col de umplutură, spre a împlini
golul dintre căderea piesei lui
Hebbel, „Maria Magdalena" şi o
noua premieră.
Dar chiar privit ca un astfel
de spectacol, Ue ump'utură, încă
nu merge, pentrucă e patern în­
n
traducere admirabilă, poate una
dintre cele mai bune pe care le
avem, făcută într'o limbă de-o
limpiditate şi o eleganţă în ade­
văr la înălţimea originalului.
D-na Dina Cocea, însă, a tra­
dus „Şantaj" de Copriolo ! Si mă
întreb încă odată : să-i fi plăcut
eu adevărat ?
Şi, liberă să-şi aleagă ce vrea
şi să traducă şi să înscrie în re­
pertoriu ce crede, să ajungă toc­
mai la o astfel de piesă?
Si de-alungul atâtor şi atâtor
pagni pe cari atâta timp trebuia
să le aibă înaintea ochilor, me­
reu citite şi recitite, căci trebuiau
a fi tălmăcite, oare până la urmă
tot să nu fi reuşit să-i vadă to­
tala şi iremediabila ei mediocri­
tate? A stilului, a replicelor, a
textului în general ? Pentru d-na
Dina Cocea şi pentru părerea pe
care mi-am făcut-o despre dânsa,
de, ar fi de mirare!-.
Deaceia trebuie să spun că sunt
cel dintâiu care aşi dori s'o revăd
pe d-na Dina Cocea întorcândn-
se la calitatea spectacolelor d-sale
dc mai înainte şi menţinându-se
pe o linie şi Ia un nivel artistic
ceva mai înalt decât cel de astăzi,
SPrc a avea şi'n viitor ocazia —
Dată fiind piesa şl posibilităţi­
le el restrânse de a ae realiza ca
opera de artă, ar ti greu să se
poată judeca d. Massim după
ceeace a făcut sau n'a făcut in
„Nu vă aplecaţi în afară".
Şi afară de asta nu se ştie de
ce concursuri a putut beneficia
in ce priveşte decoraţiunile, cos­
tumele, etc.
Se poate spune, totuşi, eă spec­
tacolul vădeşte bune inteiiţiuni
şi, în orice caz, un efort de a se
realiza un lucru bun ceeace în­
dreptăţeşte dorinţa de a-1 vedea
pe d. Massim însărcinat cu alte
puneri în scenă cari — de>i a
avut şi aici destule lucruri bune
— să poată fi pentru toţi mai
concludente.
Trebuie să se admită că şi dl-
reotoni de teatru şi regisorii vor
câteodată să s e amuze si să amu*
zc ş< puohcul.
Intr'o vreme numai d-nii Ian­
covescu, Birlic şl Tunică jucau
furau dar nu întotdeauna erau
privite bine pentrucă foarte ade­
de totdeauna in orice rol comic
ai pune-o.
Deasemenea destul de bine şi
d-rele Raluca Zamfirescu, Tantzi
Negoescu şi Felicia Başno.
Iar dintre domni, în pr'mul
rând d. Lică Rădulescu, fii e s c
plin de haz natural. Cezar Rovin-
ţesou, George Damian cum şi
d-nii Constantin Atanasiu, Aris­
tide Popa Nicola, Ion Stoenescu,
G. Petreanu şi Cristofor Vitencu.
In orice caz o piesă amuzantă
un adevărat „balamuc", o farsă
veselă de tot, — şi nu complect
stupidă cum se întâmplă deobi­
ceiu ou asemenea lucrări, a căror
formulă în deobşte cunoscută e x ­
ploatează sub o formă sau alta
stupiditatea, şi se şi reazemă pe
ea, uej-^tíje ideia centrala tea­
trală nu e chiar aşa de rea iar
„balamucul" pe care ţi-1 sugerea­
ză e.te tocmai datorit unor oa­
meni chipurile „normali', ceeace
te face, sub o formă D E glumă, să
vezi gândul autorului care par'că
ar vrea să-ţi spună că n'ar exis­
ta prea mari diferenţe între ne-
bani şi intre oamenii întregi la
minte în fine o farsă eu meşte­
şug făcută, care-şi atinge din
p '<n I-o^tnl ei a?ela de-a te face
să râzi tot timpul cu poftă.
Dat fiind şi scopul pe care tea­
trul „Muncă şi Lumină" îl ur­
măreşte, cât şi publicul căruia i
Oraş de provincie
- F/ragmentlde jurnal -
2 Noembrie. — A fost o zi în­
sorită, sau ma: bine z.s o minunat
de senină după amiază de sfârşit
de toamna pe care-am văzut-o,
de la fereastra trenului, isvorâtiA
din ceţurile de Noembrie ale di-
miineţii.
Până acum câteva ceasuri, nu
cunoşteam odaia aceasta care to­
tuşi e ceeace înţelegea Mircea
Eiiade în „Şantier" prin culcuş.
„Sambier" am cAit-o tot timpul
în tren. îmi sună şi acum ritmul
roţilor în trup şi se preface în­
cetul cu încetul în oboseală.
*
Prietenul meu scrie'n faţa mea.
Stăm la aceeaşi masă faţă 'n
faţa, d a r fiecare cu ceeace scrie,
cu gândurile lui, cu gesturie lui.
Va pleca şi eu să rămân să ascult
radio, să fumez îngândurat din
pipă, să răsfoesc cărţi şi reviste.
Mâine o să ne'ntâlnim d'n nou;
pe urmă iar o să ne despărţim.
Totuşi două existenţe paralele —
şi această neputinţă e tristă.
» radio. O melode de dans veche :
Prietenul meu scrie 'n faţa mea.
Adineaori m'a întrebat : „Ce vrei
să scrii în caetuu ăsta ?" Parcă eu
ştiu? Pe când mergeam diminea­
ţa n tren, mi-a vtmt ideea unui
fel de jurnal ind rect ca „Şan­
tier" — fiindcă Mircea Eiiade
creiază o adevăraiă metodă :
„Sambier" l-a sens în India, şi ţ o -
tus, sunt prea puţine paguii exo­
tice. Putea la fel de bine să-l
scrie şi a;ci, în camera asta, în
oraşul ásta nordic de provincie.
Mircea Ei.iade ctinsjderă cartea
indirectă în raport cu el însuşi
cel de azi, faiţă de ce. de eri care
a scr.s-o. Ш fapt, inade enţa la
prezent operează chiar d:n mo­
mentul când ridică condeiul de
de DINU STEGÄRESCU
joc de cuvinte şi totuşi perfect
veridic).
Nu ştiu ce-o să scriu aici ; nu
cuviinţele, frazele — ci totul.
Ln eeateltă cameră cântă un
Adios Muehaichos.
De pe coperta unei reviste de
pe masă, zâmbeşte 'n soare, o fe­
mee frumoasă. Are părul biond,
auriu şi carnaţia neffixesc de roză.
Galatheea...
Djn perete, diaîtr'un tablou mă
priveşte fără vre-o expresie, un
om necunoscut. E unul din „Lan-
cien régime" cu mustăţile demo­
dat răsucite, ha.na corect înche­
iată, o crava.ă lată, gâtul eşind
d i n t r ' U N guler înalt. Nu mi spune
n.mlc f.gura lui, nu ştiu cine-a
fost, cum îl chema, cum s'a des­
făşurat viaţa sa. Singurul amă­
nunt mai pitores; e chelia sa :
câteva şuviţe de p ă r lipita sin­
:
gular pe cran ul gol, ca u n fel

treba cu mirare cum se face că
dintre atâtea p.ese care există pe
lumea aceasta nu s'a putut găsi
ceva mai bun !...
Căci trebue să se recunoască,
că aşa zisa piesă de teatru „Şa.i-
taj", a a-şa zisului autor de tea­
tru Gino Capriolo, e una din acele
inepţii are nu au nici o scuză.
pentru mine este întotdeauna şi o
plăcere — de-a putea spune şl
despre d-sa şi despre teatrul
d-sale aceleaşi cuvinte bone ca şi
în trecut.
Teatrul Naţional „Studio", pro­
seaori erau de un nivel artistic
foarte discutabil, fără a mai
vorbi de interpretare, care, pen­
tru a se exploata nivelul artistic
încă şl mai scăzut al unei mari
părţi din public, era încă şi mal
prejos.
Se ajungea astfel delà ..comic"
la „comicării", aşa cum s'ar zice
pe hârtie, fiindcă d'n moment ce d; fluture ridicol.
se adresează, cred că noua piesă
delà „Muncă şi Lumină", trebuie accepţi o relativitate, ea trebue Şi totuşi pe.Tnanenţa figurei
sale imobile, are ceva nelinişti­
socotită ca un „intermezzo" să fie neapărat absolută (pare
foarte bine venit, cu atât mai atât de paradoxal, aproape un tor în ea.
mult cu cât, după cum am ară­ Oare nu se va mai însufleţi
tat mai sus, datorită grijei de vreodată ?
epe-staool avute de d. Victor Ion
Popa, cât şi meritului actorilor 3 Noembrie. — După amiază, cu

c babil dintr'o preommare de
Literatura dramatică, nu reçu,
noaste asemenea inutilităţi.
Fiindcă aşa cum se prezintă are
cel mult aerul unui scketch co-
pi ăresc, întins din cine ştie ce
Interese mercantile deaiu.,gul a
trei acte, spre a justifica fie o
comandă teatrală în ţara de ori-
gVie fie pentru a constitui şi acolo
tot un spectacol de umplutură în
cine ştie ce sezon mort.
Lucrul acesta rezultă din ne­
număratele repetiţii inutile, din
dia'o^urile insignifiante, din dis­
cuţiile „filozofice" preţioase, de o
banalitate înfiorătoare, năciăioase
cu care-i din când în când îm­
pestriţat dialogul, cum şi din Ob­
servaţii spirituale de calitatea
acesteia : „Necesităţile fiziologice
sunt uneori desgustătoare", ade­
văr aşa de inteligent şi fin încât
descoperirea ini I-a făcut pe au­
tor să fie aşa de mândru de acest
lucru încât, după o propoziţiune
sau două, găseşte necesar să re-
vie, spre a repeta o astfel de stu­
piditate şi a insista asupra ei.
Drept să spun, dar păcat şi de
munca d-lui Sagbihian şi de jocul
actorilor oare — primul şi ceilalţi
— şi-au dat osteneala să scoată
totuşi ceva dintr'o asemenea
„operă"...
Căci în definitiv trebue să se
recunoască că s'a muncit şi că toţi
interpreţii vx frunte cu d. G.
Storin, au jucat bine—chiar şi d.
Ion Manta în Alodla, a fost de
data aceasta în notă — au jucat
bine deasemenea d-nii Bărbules­
cu, A. Ferrât, Marlnescu-Sion, I.
Negrea, I. Damian, G. Soare, E.
Ienoenc, cum şi d-nele: Emilia
Predescu, Netti Adamide, Irina
Negrescu şi Ioana Mosora. Toate
aceste eforturi, însă, n'au putut
schimba soarta piesei, aşa că tot
ce s'ar putea spune e că suntem
în faţa unei căderi de zile mari!
(cu d. Storin în frunte!).
Se dovedeşte îneăodată — dacă
lucrul mai avea nevoie de o ast­
fel de ilustrare — că totul por­
neşte delà text: cu un text bun,
poţi să i ?i un spectacol bun.
a
curtoazie faţă de reprezentanţii
literaturii dramatice spann»e, a
pus în scenă această piesă a u-
nuia dintre autorii iberici con­
temporani.
Privite lucrurile din acest
punct de vedere, gestul direc­
ţiuni' generale a teatr'ii'I' Naţio­
nal este cn totul îndreptăţit.
EMIL BOTTA
Piesa, în sine, n u este dintre
cele cari s'ar putea asemăna ou
unele dintre cele mai bune opere
ale aceiui „ * e m x al gomuor"
cum este numit marele compa­
triot al Iul Enrique Jardiel Pon-
cela — Lope de Vega — şi nici
cu ale celuilalt mare spaniol, Cal-
deron de Ia Barca: piesa lui
Enrique Jardie. Poncela, oare se
reprezintă actualmente p e scena
Studio-ului, este mai mult o glu­
mă teatrală, uneori mai reuşită,
alteori mai puţin reuşită, bazată
pe coincidenţe cari n'au preten­
ţia de-a părea spectatorului ve­
rosimile şi care s'ar justifica, to-
tuş, dacă piesa ar fi întotdeau­
na suficient de teatrabilă sau su-
f.c.ent de amosantă, ceeace ia­
răşi, nu întotdeauna reuşeşte.
Desigur literatura dramatică
spaniolă — chiar în afară de cele
pe la ţară.
•Cu d. Victor Ion Popa, insa,
lucrurile nu se petrec la fel.
D-sa, la teatrul d-sale, pune şl
pie.se pentru сорді, pune şi piese
pentru copii mai mari, dar uu o
face ca să exploateze nivelul scă­
zut al publicului ci ca să râdă
sănătos împreună cu el.
Prin urmare d-sale nu i se
poate face un astfel de reproş :
e ca o recreaţie şi ca o vacanţă
pe »Are şi-a aat-o şi ne-a d<vi-oi.-
Şi apoi mai e ceva cu d. Vic­
tor Ion Popa : chiar într'o piesă
ca asta, d-sa se vede că a pus
inîeies, a pas cn.ax artă, şi a re­
alizat figuri variate, de panopti-
com.
Mai mult, sub îndrumarea
d-sale, chiar şi interpreţii, deşi
in plină farsă, au reuşit tot tim­
pul să evite nota vulgară, ceeace
uneori este foarte greu, fiindcă
pe panta aceasta se alunecă foar­
te uşor...
In ce priveşte distribuţia, sunt
de remarcat d-na Iliada Mun-
teahu, extrem de amuzantă şi
ca mască si ea joc, ca tot, d-na
!}teia.ni>a Popescu, d-na Neily Ni­
colau, cum şi d-ra Vally Voicu-
JEANINNE MICHEAU
LA BUCUREŞTI
De sigur c ă nu n e putem
plânge, în ţara noastră, de
lipsă de talente, în lumea cân­
tăreţilor. Ne bucurăm, şi aci,
de o abundenţă de materie
cari joacă, s'a evitat să se trivia­
lizeze sau să se degradeze spec-
t i o i. aUtel a şi a -tarii şi pu­
blicul au fost în profit
ALEXANDRU DRAGHTCI
MEMENTO
CINEMATOGRAFE
SCALA : In umbra fericirii şi
jurnal de război
REGAL : Chemarea mării şi jur­
nal de război.
VICTORIA : Contele de Monte
Cristo — partea H-a — şi jur­
nal.
ELYSEE : Păcatele tinereţii, jur­
nal şi trupă.
VOLTA BVZEŞTI: Dragoste de
cavalerist, jurnal şi trupă.
ROMA: Maeario vagabond şi ba­
letul Alcantara.
CARMEN SYLVA: Miliardarul
cântăreţ, jurnal şi trupă.
apreciată solie a muzicii fran­
ceze moderne faţă de publicul
nostru, servind cu strălucire,
fidelitate interpretativă şi n u ­
anţată sensibilitate fie nemu­
ritor inspirate melodii de D e ­
bussy, Fauré, Chausson, D u -
parc, fie compoziţii de autori
La Reine morte:
realitatea istorica
dinţii î n ele. După aceea dă
ordin să fie arse cadavrele
duşmanLor săi. Câteva zile
mai târziu, la orainele saie,
Inès a fost desgiropata; cada­
vrul este îmbrăcat ou haine
regeşti; i se pune coroana pe
cap şi este aşezat pe un tron.
fn cântecul preoţilor, întreg
poporul, nobili, burghezi, meş­
teşugari, defilează în faţa lui
şi sărută mâna uscată. Când
ceremonia ia sfârşit, regina
este culcată din nou în sicriul
ei, cu mare pompă; va fi dusă
la mânastiréa Akobaça unoe
îşi va avea lăcaşul de veci în
biserică, alături de regii şi
reginele dinastiei. P e o întin­
dere de şaptesprezece leghi,
ţărânii satelor vor face un
zid,- purtând lumânări, în
timpul cât s e desfăşoară cor­
tegiul funebru: în frunte, re­
gele călare, îmbrăcat în ne­
gru, înconjurat de cavalerii
săi îmbrăcaţi î n alb, urmat de
cler, d e călugări, de ordinele
militare Aviz, ale spitalului
Saint-Jacques ; apoi în faţa
carului, doi călăreţi îmbrăcaţi
ta postav aurit, pe cai murgi,
cu câte o torţă îin mână...
Procesiunea ajunge în plină
noapte la Alcobaça, duipă ce a
poposit în etapele precedente
în biserici. Călugării aşteptau
la intrare cu torţe în mână ;
sicriull a fost pus pe un cata­
falc si până dimineaţa slujba
morţilor a răsunat sub bolţi.
Apoi, după liturghie, corpul
Donei Inès a fost aşezat in
mormântul p e care Don P e ­
(Urmare dm pag. I-a)
rul săbiei, gata să o tragă. D e
jur împrejurul monumentului
se desfăşoară povestea dragos­
tei sale. „Jusqu'â la fin du
'inonde" e săpat în piatră.
Atunci, în ziua aceea, cei doi
amanţi зэ var scula şi se vor
găsi faţă î n faţă.
ROBERT VALLERY-RADOT
TINERELE SPERANŢE...
D-şoara Melánia
Cernica, unul dintre
cele mai talentate ale clasei
d-vui prof. ion lvioinalescu, es^e
recenta detmabowre a bursei
Teatrului Municipal.
CONCERT DE VIOARA
CONSTANTIN BOBESCU
lumină c e scade către seară.
Night muss fali — noaptea tre­
bue să cadă. De ce mi-a venit în
m-NI.e fraza aceasta englezească?
M- se pare că e titlul unui film
da cinama. L am uitat de tot, dar
i-a supravieţuit titlul.
*
De la o librărie din centru am
cumpărat „As.a" de Mario Apel-
lius. in pronăvara asta am citit
de el „india" şi m.-a p.ăcut
imens. Mă gândesc ce uuereianta
a lost cartea ceea aproape corn"
p.e; Lps-ta d e aneecoiic. V.z.uni
policrome şi eulor.ee, aproape de
vis trăit. Ar putea fi încercată
o experienţă uueresaintä. s ä se
supr.me compiet orice nomeno.a-
tuiă geograi-câ, nume propriu şi
expresei ce-ax duce ia «lenuiica-
rea locului acţiune.. Cartea a r ră­
Rădulescu-
mâne ea un superb vis omenesc.
elementele
„Asia" a m cumpărait-o poate
tot sub influenţa lui Mircea E-
liade din „Şantier". De fapt insă
cred că atracţja e tot p.torescul
ş. mi se pare.cam umxitoare oo-
rlnţa de evadare către Asia, A-
mer.ca, Africa, datorită zecilor
de anecdote pitoreşti. Din ce în
ce admir curajul iui M.rcea E-
liade care a scris o carte despre
IncLa fără anecdotic şi a trăit
aco-o o viaţa ca la Bucureşti,
istovindu-se 'n studiu şi chinuin-
du-se cu întrebări.
*
Prietenul meu trebuia să vină,
şi cu cat tiece timpul, cu atâta
creşte neliniştea. Aşi renunţa să-i
mai aştept, dar mereu tot mi se
pare că trebue sa vină. Şi neli­
niştea nu ştiu dacă e din cauza
aşteptării, ori fiindcă nu ştiu de
ce nu vine.
De ce nu vine? Aşi scrie... aşi
citi. Mai bine plec.
*
Dar nu. Cântă prea minunat
valsul din „Cavalerul robelor",

De mirare, de data asta este, însă,
cu totul altceva: cum se face
oare, că tocmai d-na Dina Cocea,
despre care întotdeauna am avut
părerea că este o femei» inteli­
gentă şi de gust, a putut, direc­
toare find, să puie pe afiş un
asfel de specimen de.- literatură
teatrală!
două nume de valoare dramati­
că universală pe cari le-am po­
menit deja — trebuie să se
mândrească şi cu alte multe o-
pere de-o valoare mult mai ma­
re decât „Nu vă aplecaţi în afa­
ră" şi că destui alţi autori iberici
tieuj.e S A li DAT, ш opereie lor
mai mult din sufletul spaniol şi
din specificul lui decât Enrique
Jardiel Poncela.
primă, demnă de invidiat.
Dar, ca toate bogăţiile n a ­
turale, şi poate mai mult ca
oricare altele, aceste zăcămin­
te nu s e pot valorifica, nu pot
deveni veritabile avuţii, decât
prelucra ie, cultivate, desăvâr­
şite întru totul.
Trebue să recunoaştem că
este ceeace întâlnim cu mult
dro făcuse să-i fie sculptat îmi amintesc că undeva, Duha­
de astăzi, printre care meşte- mel remarca cu justeţe că ferici­
şugirile inteligente ale lui Acest mormânt poate fi vă­ Luni 13 Decembrie a. c, orele
8 seara, va avea loc al do.lea rea umană, ca stare fizică'n sine,
Louis Beydts impregnează au­ zut în:ă, în Sala dos Tumuios, are totdeauna nevoe de un su­
la dreapta transeptului. Dona conceit de vioară al d-lui Con­
zului desmierdăioare sonori­ stantin Bobeicu, cu concursul la port material — de mâncare, ori
Inès e reprezentată culcată, cu
tăţi evocatoare. pian, al d-lui Ion Filioneacu. de alcool.
figura tristă-şi resemnată; cu
Mozart, Richard Strauss, In program : „Sonata in sol-
o mână se joacă ou mărgelele
Koechlir^ Hubeau şi Gounod minor" ae Ed. Grieg ; „Grave' de (Urmare In pag. 5-a)
colierului, cu cealaltă strânge
cu valsul din opera „Romeo, şi Frituemann - ЬасП , ± em^o di
cutele mantiei sale. Şase î n ­ niinueuo", de Pugnani ; „Rondo",
Julietta", redat î n sclipiri de
geri s e adună în jurul e i ; de ae W. A. lVlozan ; „Concerto ^ n

rafinata virtuositate, s'au în­ o parte şi de alta a mormân­

Nu de alta — vorba lui Cara­
giale: „Dacă-i trădare să ştim şi
noi!" — dar prefer să mă duc la
„Giocondiita'' sau la „Firfirică"
pentiucă aco'o cel puţin se ştie
dinainte ce este, ştii la ce te duci,
ştii cel puţin că oamenii aceia nu
au propriu zis pretenţia să facă
artă şi să vrea să-mi dea cine
ştie ce produse de frizerie drept
literatură dramatică valabilă!
Dar ceeace este, însă, şi mai de
mirare, este că aceas.ta piesă, după
toate indiciile, n'a avut cum să-i
fie impusă d-nei Cocea de ni­
meni, nici nu se putea — cl
şi-a ales-o singură !
Atunci înseamnă că i-a plăcut
şi că a voit-o !
Mai mult : d-na Dina Cocea,
cn prilejul acestei piese apare şi
în postură de traducătoare '.
A traduce, cel puţin când este
vorba de literatură, înseamnă în
mare măsură a face şi operă de
creaţie, o r i aceasta nu se poate
îndeplini decât dacă între tradu­
cător şi opera tradusă sunt oare-
cari afinităţi sufleteşti.
Şi ca să nu dau decât exem­
plul a trei poeţi de mare şi ori­
g i n a l sensibilitate : Tudor Ar-
^ ghezi, Ion Pilat şi Emil Gulian !
Iată, primul, d. Tudor Arghezi
atunci când a vrut să traducă
ceva a tradus „Miscntropul" lui
Molière — se vede că i-a plăcut:
a v e şi de ce !... — d. Ion Pillât
a Cu o emisiune pură şi care
a tradus „L'Annonce faite à Ma­
rie", de Paul Claudel iar Emil
Gulian a tradus „Mitriade" a lui
Racine.
Trei poeţi de mare şi originală
sensibilitate au tradus aşadar din
Raeine, din Molière şi din Clau­
del.
Chiar şi d. N. D. Cocea, care e
an mare gazetar şi un mare sti­
L A » » , simţind desigur o atracţie
pentru frumuseţea scrisului Ini
Anatole France, a tradus „Thaîs",
car*, in treacăt fie spus. este o
Bineînţeles, că şi această pie­
să, ca oricare alta de altfel, are
şi e a oarecari merite aie ei.
In ce priveşte distribuţia, ea a
întrunit câţiva dintre actorii
buni ai primei noastre scene, în
frunte cu d-na Lily Popovici, în
rolul Guadalupe, bună şi blân-,
ua şi aieci.uo<u>a ьога şi miuuşe,
pe d-na Migry Avram Nicolau,
în rolul principal femenin, reu­
şind să interpreteze într'un chip
interesant cele trei ipostase ale
personajului, ale aceiei curioase
Izabel, care nu ştie pe care din­
tre cei trei logodnici îl iubeşte,
în fuie d-na Kitty Gheorghiu
Muşatescu, care ne-a dat o Santa
i-, • c u i »,ѵ>*>дл>* S A J pe
d-nii M. Gimgulescu, în rolul lui
( Д О Г М О , caia U A R cu mas ia ă,
cum se cere unui îndrăgostit de
vârsta lui, pe d. Florin Scărlă-
tescu, amusant, cu umor în mo­
mentele când textul i-o permitea,
pd u. і ^ Т Л LSotva, romantic... ca
de obiceiu, şi, în fine, „ultimul
d.tr nîi cel din urmă", pe d. Bá­
lában, cu destul de mult haz în
Hermenegldo, rol care, altfel
prin excesivă repetire a unor a-
pariţii şi plecări, vorbe şi s.iua-
ţii desigur că în mâinile unui
actor prost ar fi devenit insu­
portabil, banal, supărător, putând
fi astfel salvat numai graţie ins­
tinctului d-sale scenic.
In restul distribuţiei au fost
deasemenea destul de bine d-ne-
le şi d-nii : Victoria Coreiov,
Carmen Täutu, Valeria Panait,
Carina Constantinescu, Nicnlina
Finţesou, precum şi d-nii C. Mor-
ţun, A. Alexandrescu, Ş. Holban,
E. Stoiceanu, I. Lucian şi I. Isals.
Direcţia de scenă a avut-o d.
N. Mass im.
JB»KJt:l f.
mai rar printre cântăreţii noş­
tri, chiar printre aceia favori­
zaţi de norocul iniţial al unor
foarte generoase resurse brute.
A v e m de aceia voci multe, dar
artişti puţini !
Venirea. în mediul nostru a
unor adevăraţi artişti ai c â n -
tului, а unor maeştri deplini
ai interpretării lirice es^e de
aceea nu numai prilej de b u ­
curie muzicală pentru public
şi de adâncă emoţie estetică
pentru iniţiaţi, dar şi cel mai
binevenit exemplu pentru atâ­
ţia dintre cântăreţii noştri în
deficit cu pregă irea, cu gus­
tul, cu tehnica »xpresiei şi sti­
lului, cu muzica, într'un cu­
vânt.
Un astfel de exemplu a adus
admirabila artistă lirică Janin-
ne Micheau. o rafinată repre-
zentanlă a cântului francez şi
a Operei de Stat din Paris.
O armonie totală împleteşte
la această artistă superioară
darul înăscut cu subtilităţile
cul.urei, naturalul cu maestria
căpătată, simţul muzical cu
ştiinţa de a reda prin cânt ca­
racterul, emoţia şi poezia celor
interpretate
elimină orice efort, asperitate
sau nesiguranţă, cu inionare
de o justeţe instrumentală,
glasul d-rei Micheau evoluiază
cu degajată supleţe şd pătrun-
ză oare răsfrângeri de muzică,
căutând expresia proprie a
fiecărei pagini şi transmi-
ţând-o în firească expansiune
auditorului.
Pe lângă revelările d e preţ
ale artei d-sale. Jeaninne Mi­
cheau a îndeplinit şi o foarte
cadrat în programul unui con­ tului e reprezentată Judecata
cert, acompaniat cu aristocra­ din urmă pe care o priveşte
tă măestrie de d. .Alfred Ales- dmtr'o loggia, sprijinită de S-J-
sandrescu, împlinind impre­ ŢUI ei, „ A C E A c a i e n'a lost i e -
giiiă decât dupa moar.e", aşa
siile- ce nu se vor risipi uşor
ale interpretărilor de rară sti­ CUI.n a canea T-o Camoens.
lizare şi cizelare delà „Opera In faţa, u o n Pedro a aşezat
Română", ale rolurilor Rosinei mormântul sau; se odihieşte
şi Gildei din operele „Bărbie­ şi ei, infricoşetor încă cu uarö.i
rul din Sevilla" şi „Rigoletio". şi părui sau îunig, cu o mană
ROMEO ALEXANDRESCU pe teacă, cu cealaltă pe m a n t -
Cum a fost scrisă
„la Keine morte" [Unitare am pwj. l-a/
eroinei f a b u l o a s e : strigăte d e dorinţa, d e g r o a z ă , d e
dutötö, toate s e n a m e m e lăra i e g a a u a şi nepiopotţio-
n a i e c u a m o r u l p r o p r i u rănit. L a t e l , o p a n e а ш p a t e ­
ticul d i n ш n e u * « ш и и в , ş i a n u m e i m a i ş a i e a „ ш - а е г -
t Tot l a G r a s s e s e n ă s c u r ă ş i s e d e s v o l t a r ă , c o n s t i t u i t e
n a a uoaei m e s , a u luat naştere a m s u u a a i s a u inci­
d e n t e iot A I A I a e i n a e p a n a t e A E s u u i e c t , c u m a putut
ii a u p a n e r u s k p a u e a e „ r e n d e z - v o u s - u r u e " p a u u u u i u i
m e u c o a i i a t e . n é p e t , p u b l i c u l a r li î n s p ă i m â n t a t d a c a
ar ş t i i n c e v a s a e v r ă j i t o a r e a l i e n o o p e r ă l i t e r a r ă
î n a i n t e d e a - i ii p i e z e n i a i â . ( G r o a z e i p u b l i c u l u i d a c ă ar
şti c u m e s i e „ t a b n e a t a " o o p e r a , a r c o i e s p u n ä e s p a i ­
m a a u t o r u l u i d a c a ar ş t i c u m e s t e î n ţ e l e a s ă o p e r a s a
d e public. Dar „ v i v e l e malentendu'.).
Lucram în c â m p i a d e l à Grasse, plicticoasă c a orice
câmpie. (Am idei naive asupra biueiacerii „de a lua
a e r " c â t m a i d e s p o s i b i l . D u m n e z e u ş t i e c â t a m putut
să-mi d ă u n e z m i e însumi, î n c ă p ă ţ i n â n d u - m â s ă scriu
„sub cerul liber" c e t e m a i m u n e d i n cărţile m e l e ; şi
sunt c o n v i n s c ă l a Reine m o r t e , m a i c u s e a m ă , a r ti fost
u n l u c r u m a i d e n s , m a i b o g a t , d a c ă a ş i li s c r i s - o î n ­
t r ' o c a m e r ă ; f ă r ă s ă m a i v o r b e s c d e timpul p i e r d u t ;
c e e a c e a f o s t î n j g h e b a t î n c i n c i s ă p t ă m â n i ar ti putut
Ji î n trei.
T o t u ş i , c h i a r a ş e z a t l a p ă m â n t , printre î n s p ă i m â n t ă ­
toarele delicii, a l e res rustica, a d i c ă s o a r e l e care te
orbeşte, vântul care-ţi a g i t ă foile d e hârtie, m u ş t e l e ,
r â m e l e , furnicile, p â n z e l e d e p ă i a n j e n i , c i o b u r i l e d e
sticlă, c u n o ş t e a m a c e l e clipe extraordinare c â n d b ă ­
t ă i l e a c c e l e r a t e a l e inimii, s â n g e l e d i n o b r a z , fiorul
d e a l u n g u l s p a t e l u i , e t c . c o m u n i c ă artistului s e n z a ţ i a
u n e i stări s a c r e . A c e s t e f e n o m e n e ş i u ş u r i n ţ a n e m a i ­
pomenită a creaţiei romaneşti (mai a l e s a creaţiei dra­
m a t i c e , a c ă r e i u ş u r i n ţ ă s i r a p i d i t a t e îmi p a r monstru-
») n e d a u a t u n c i iluzia miracolului, d a i n u e s t e d e ­
sol-mmor", de Max B.uch ; „Ha-
vanaise', ae C. Saint-Saens ; ..Si-
citiaita" şi „R.gaudon", de F r a n -
coeur ; „Auoaae prouertçaie", iic
Couperin şt „La / o/tde des luÁns",
de Bazzwi.
Succesul întâiului concert a dus
în mod }.re>c la acest al doilea
concei t, al cărui program ai^s va
prilejui d-lui Cms.antin Bobescu
su-şt pună m valoarea aarur.ie de
interpret şi virtuos al instrumen­
tului său.
cât criza finală a unei munci interioare, insensibile şi
s p o r a d i c e , c a i e d u r e a z ă p o a t e d e a n i întregi. Zilele ur-
m ă i o a i e c e l e i i n c a r e a m c o m p u s m o a r t e a lui F e r r a n t e ,
nu p u t e a m s ă recitesc a c e l p a s a g i u iărâ să-mi d e a l a ­
crimile, b r a v o ! Unde a m a j u n g e . D u m n e z e u l e mare, d a ­
c ă c r e a t o r i i r o m a n e ş t i n'ar p u n e o m i c ă d o z ă d e i s t e ­
rie î n o p e r a lori A c e s t e l a c r ă m i m i - a u fost î n a p o i a t e ,
c e l puţin in o a r e c a r e m ă s u r ă , d e publicul C o m e d i e i
F r a n c e z e ; în s a l a transformată în fiecare s e a r ă d e iar­
n ă într'o v a s t ă s a l ă d e s p i t a l , b a t i s t e l e s c o a s e d e s p e c ­
tatorii guturăiţi şi f ă r ă j e n ă , p e r m i t e a u a u t o r u l u i ş i a c ­
torilor s ă c r e a d ă c ă M a r g o t p l â n s e s e .
î n î n t r e g i m e şi t r a i n i c e d i n t r ' o d a t ă , d a r d e d a t a a c e a ­
sta în c â t e v a minute d e insomnie ( s ă n e î n ţ e l e g e m : in­
somnie lucidă, şi nu d e semi-vis, c ă c i niciodată n'am
a v u t c i n s t e a d e a a v e a stări i n t e r m e d i a r e ) , p e r s o n a -
g i i l e lui E g a s C o e l h o şi a m i c u l u i p a j D i n o d e l M o r o ,
p â n ă a t u n c i i n e x i s t e n t e p e n t r u m i n e , şi d e a c u m î n a ­
inte a t â t d e i m p o r t a n t e : primul d e a b i a e x i s t â n d î n
G u e v a r a , a l d o i l e a l i p s i n d c u totul. I n v e n ţ i a p r o p r i u
z i s ă a p i e s e i e r a f ă c u t ă d e altfel, a p r o a p e î n î n t r e g i m e ,
în timpul a c e s t o r i n s o m n i i d i n toiul n o p ţ i i ; e r a o r a p r o ­
f u n d ă a marilor g e r m i n a ţ i i .
P i e s a a fost t e r m i n a t ă c u u n a v a n s d e c â t e v a z i l e a -
s u p r a orariului m e u . D e s p r e t o a t ă a c e a s t ă p u l b e r e d e
m i c i l a p t e ş i m i c i fraze p e c a r e l e p r i m i s e m d i n a f a r ă ,
p u t e a m s ă s p u n : „ A m l u a t p u l b e r e a a l t o r a şi m ' a m a u ­
rit c u e a " . D a r d e p i e s a lui G u e v a r a n u p u t e a m s ă g â n ­
d e s c d e c â t c e e a c e m i - a s c r i s m a i târziu M a r e e i Ar-
l a n d : „Tot c e e a c e c o n t e a z ă î n l a Reine morte Iţi a p a r ­
ţine". A s t ă z i m i s e p a r e c ă a c e a s t ă Reine Mon<Î e ä t e
— împreună c u les Olympiques — a c e e a dintio operile
m e l e d e c a r e m ă simt m a i l e g a t . Şi totuşi c u m s ă nu-ţi
fie p u ţ i n c i u d ă p e c e v a c a r e e a p r o a p e tu însuţi, şi
c a r e v a e x i s t a î n c ă , c â n d tu n u v e i m a i fi.
Şi a c u m , î n a c e l e a ş i l o c u r i u n d e a fost s c r i s ă l a Reine
morte, o altă o p e r ă răsare, creşte şi î n c e p e s ă s e ros­
t o g o l e a s c ă , c a un v a l care s e naşte în a c e l a ş i punct
u n d e s ' a n ă s c u t v a l u l p r e c e d e n t , ş i îl î n l o c u i e ş t e p e s u ­
p r a f a ţ a mării.
HENRY DE MONTHERLANT '

GEORGE MIHAIL-
ZAMFIRESCU
este mai prezent în VIAŢA
noastră literară decât foarte
mulţi dintre viii editurilor. D e
dincolo de umbra toamnelor
ce se aştern, an de an, p e
mormântu-i neuitat, G. M.
Zamfirescu ne trimite, prin E -
ditura Modernă, opt nuvele
strânse î n volumul intitulat
MÍSS. Cartea o anunţăm, deo­
camdată, tuturor acelora ce au
preţuit pe omul. pe dramatur­
gul şi pe prozatorul stins la o
vârstă când alţii abea de por­
nesc la zidirea operelor sau
operei lor reprezentative.
PROFESORUL
ALEXANDRU BISTRIŢE ANU
a comentat şi editat (la Edit.
,JScrisuil Românesc" dm Craio-
va), cu vară dragoste şi price­
pere „Doi scriitori bănăţeni :
Victor Vlad Delamarina şi Ioan
Popovici-Bănăţeanul" (LXI 208
pp. Prevăzută cu câte un stu­
diu amplu şi documentât des­
pre viaţa acestor doi autori bă­
năţeni, prevăzută cu adnotări
bibliografice şi lexicale, ediţia
„Alexandru Bistriţeanu"
scriitorilor Victor Vlad Dela­
marina şi Ioan Popovici-Bănă­
a unui nou poet autentic. D-l
ţeanul îmbogăţeşte colecţia
„Clasicii Români Comentaţi"
de sub îngrijirea d-lui profesor
universitar N. Cartojan.
ARDEALUL
CÂNTAT DE POEŢI
se numeşte noua antologie
ardeleană pe care o publică
Matei Alexandrescu.
Cu toate „limitele date",
cartea, — pe care d-l Matei
Alexandrescu o închină con­
fraţilor Teodor Ciceu, Iosif
Moruţan, F. Păcurariu, Ionel
fiulboacă, Ştefan Căprarul, Ion
Cherejan, Victor Ilieşiu, V a ­
lentin Răus şi Virgil Ştropa,
poeţi ai Transilvaniei de nord,
— îmbrăţişează, în cele 106 de
bucăţi, întreaga noastră durere
şi nădejde transilvană.
CA D. GR. TAUŞAN
este, — respectăm proporţiile,
dară şi adevărul, — un Paul
Valéry al nostru o dovedesc şi
recent apărutele „Aspecte Cul­
turale". D e altfel, cărţile d-lui
Gr. Tăuşan se situiază, la noi,
în rândul operelor celor mai
pline d e idei şi sugestii. Dară
d. Gr. Tăttşanu mai este un
neîntrecut cunoscător al juste­
ţei, -— în sensul paul-valéryan
al cuvenitului, — ceea ce-l deo­
sebeşte de toţi cei c e vorbesc
prea multe ş i spun prea puţin.
PE DRAMATURGUL
ION LUCA
autorul .Jiachieriţei" îl preo­
cupi foarte mult, chiar prea
mubt, rima si schema, ritmică.
Nu am avea nimic de obiectat.
Şi Goethe l-a scris pe FAUST
în versuri „cel puţin" corecte.
Şi ce versuri I Goethe însă nu
şi-a îngrădit nicăieri în aşa
măsură poemul dramatic ca
perechile de cuvinte rimate să
nu se repete în toată întinde­
rea lucrării. Credem că astfel
de eforturi sunt, n u gratuite ci,
detidreptul, potrivnice frumo­
sului, potrivnice artei, amin­
tind de încercările acelora ce
construiesc catedrale gotice
din beţe de chibrit.
Cu cât mai bun era, de pil­
dă, „Amon-Ră" dacă părintele
Ion Luca îl scria fără precu­
vântări şi fără „rime cu pe­
rechi de cuvnite nerepetate'n
toată întinderea lucrării".
CONSTANTIN MICU
şi-а pus una din cele mai di­
ficile probleme filosofice încu-
metându-se să cerceteze „Fi­
nalitatea ideală a existenţei
umane". Anunţându-i, într'una
din notele precedente, volumul
apărut la „Casa Şcoalelor" sub
titlul de mai sus, am accen­
tuat asupra unor afinităţi, de
tot onorabile. N o u apăruta
d-sale operă de cercetare şi
cugetare prezintă însă câteva
aspecte originale peste care nu
putem trece. Le vom da, cât
mai curând, cuvenita atenţie.
ELANURI RĂSTIGNITE
se numeşte volumul I din seria
de poeme definitive pe care
d. Eugen Constant le scoate în
editură proprie. Din 1918 până
azi d-l Eugen Constant a pu­
blicat zece volume de versuri
(Oglinzi aburite, Galerii de
ccaraV Amare vitralii,,
Cu dalta p e lespezi, Punte
peste veacuri, Socluri deva­
state, Crater scufundat, Poezii,
Sărutul însingurărilor, Melan­
colii sub arcade florate, şi,
acum, Elanuri răstignite),
două volume de schiţe critice
(Incrustări <m rama bibliotecii
I, II, un volum de esseuri (Lu­
mini la orizont), un roman so­
cial (Condicar de lume nouă),
şi o piesetă în versuri (Pământ
blagoslovit). D-sa mai are în
manuscris şapte cărţi (poeme,
schiţe, memorii, epigrame şi
traduceri).
FURTUNI PE NISTRU
se numesc poemele d-lui SER-
GIU MATEI NICA apărute Ia
„Cuvântul Moldovenesc" din
Chişinău. D - l Sergiu Matei
Nica, primul prim-redactor al
„Basarabiei Literare" tipărite
în propria ei capitală, se gă­
seşte, astfel, la cel de al doilea
volum de versuri. Furiunile
d-sale de pe Nistru şi, în spe­
cial ciclurile Versuri Natale
şi Scrisori pentru mine, poartă
nealterate, belşugurile pămân­
tului şi cerului românesc al
Basarabiei pe care mulţi au
pus-o pe rime dară numai pu­
ţini au reuşit s'o cânte cu a-
devărat. Vom reveni.
MÄTÄNTJ DE ZĂPADA
culegerea d e .poeme a l e d-lui
Neculai Tăutu (autorul pla­
chetei „Tăceri peste apă vie"
şi al scenetei „Hotar şi inimă")
anunţă prezenţa l a răsărit a
Neculai Tăutu e însă prea sen­
sibil, mai sensibil decât o mi­
moză. Dacă va reuşi să dea
mai muttă substanţă virilă
versului d-sale muzical şi co­
lorat, îi prevedem o rară şi
neîntârziată ascensiune. Deo­
camdată, d-l N. Tăutu se gă­
seşte fixat î n aona-isă-i zicem
„diafan-medelenistă'' a ebuli­
ţiei d-sale lirice. Vom reveni.
O DESCRIERE
istorică, geografică, economică,
socială şi culturală bine docu­
mentată a Sorocei (,£OROCA,
Descriere istorică, etc.) ne-o
trimite d-l Nie. M. Constanti-
nescu, autorul volumelor de
versuri „Vibraţii diafane" şi
„Meleag basarabean". Cartea
a ieişit de sub teascurile tipo­
grafiei D. Moldoveanu din So-
roca.
D. GH. MANEA
MANOLACHE
nu iscrie versuri de ultima ca­
litate. II sfătuim insă ca, pe
viitor să nu-şi mai onomato-
poetizeze Cântecul Clopotelor,
căci „Dlanig, lang, bang,... D a -
lang, 'ng, bang,.. Dalang, lang,
bnag.-.", „Dang, dang,... Dang,
dang,... Dang, dang,.-. Dang,
dang,.-.", „Ling, tling, ling, ti-
ling, ling, itiling... liiiiing, tüi-
SALONUL DE ALB ŞI NEGRU
I n prim rând, s a l u t ă m reîntoarcerea
î n rândul cronicarilor plastici, a d-lui
p i o i c o u r Opiescu. Articolul d-sale d e s ­
pre S a l c n n e - a fost s e m n a l a t de o per­
sonalitate; puşi la curent şi de c o n ţ i ­
n u t u l său, a m regretat m u i t de a nu-1
fi p u t u t citi la timp. Lipsa cronicei
d-sale plastice, delà cotidianul „Uni­
versul" s e f ă c e a m u l t s i m ţ i t ă .
Ori în c e fel ar judeca irascibilitatea
expozanţilor, cronicele d-sale, trebue
să i se r e c u n o a s c ă n e a p ă r a t o olar v e ­
dere, pe linia de mijloc, u n echilibru
bine pus l a p u n c t între extremişti şi
pompieri. Indiscutabil că imputările
aduse Salonului de gravură de d-sa,
s u n t cu totul meritate.
Reîntorşi să m a i c u l e g e m ceva opere
d e m n e de s e m n a l a t , a trebuit să u m ­
b l ă m m u l t p â n ă a găsi ceeace doream.
In general, c e e a c e caracterizează dese­
nul actual al expozanţilor, este super­
ficialitatea, acea grabă în linie, acea
dexteritate n e a d â n c i t ă , acel „far' pre­
sto" bine n u m i t de italian. E de pildă
un fel de m â z g ă l e a l ă în umbre, o h a -
şurare a c u m u l a ă ori şi c u m , o î n c r u ­
cişare de linii fără nicio n o i m ă sau
folos. Curăţia liniei n u e respectată.
De pildă, n i m e n i n u c o n t e s t ă posibili­
tăţile picturale vădite î n desenurile cu
t u ş din vârful pensulei ale lui IORDA-
CHE, purtând ostentativ p&ceitea „ate­
lier D e m . Iordache", alias „atelier Ed­
gar Degas" ! !
Dar, n u zău, este o g l e z n ă îndrăcit
de s u g r u m a t ă î n nudul din dreapta,
cu poză m a i m u l t s a u m a i puţin „ec-
citantă". Cele două donzele picior p e ­
ste picior în Cişmigiu, vădesc înrudi­
rea cu VERTES vestitul ilustrator
francez; totuşi, noi ş t i m c ă posibilitâ-
ţdde lui DEM. IORDACHE s u n t mult
superioare acestui n e î n s e m n a t efort.
si „Bang, bang, da-
larng..." etc., nu este nici me­
lodie şi nici stih, ci artificiu
pueril.
AM PRIMIT LA REDACŢIE
„Ziaristica este o misiune"
dare de seamă asupra primului
congres al Uniunii Asociaţilor
Naţionale ale ziariştilor — V e ­
neţia 1942.
DIN MOTIVE TEHNICE
a fost sacrificat, %n numărul
precedent al revistei noastre
acest pasaj al notei despre ser­
barea şcolară delà Liceul „Zoe
Româniceanu" din Bucureşti :
,Jn raport cu enormele difi­
cultăţi pe care le prezenta pre­
gătirea piesei lui Zaharia Bâr­
san, şi îm raport cu frumuse­
ţea acestei festivităţi simbo­
lice, trebuie subliniată munca
şi priceperea d-nei profesor L-
Ungureanu, d-sale daborân-
du-i-se, aproape integral, reu­
şita obţinută".
AM PRIMIT
!a redacţie următoarele publi­
caţii periodice: 1. „Cercetări
Literare" publicate de N. Car­
tojan, 2. Revista Fundaţiilor
Regale-Dec. 1943; 3. Gândirea
Noembrie 1943; 4. Cetatea
Moldovei, Noembrie 1943; 5.
Cuget Moldovenesc, Noembrie
1943; 6. Symposion, Oct. 1943;
7. Bucovina Literară; 8. Basa­
rabia Literară; 9. Gând şi
Slovă; 10. Curier Ieşan; şi î n ­
treaga colecţie a revistei K a -
lende.
Notele româneşti din numă­
rul viitor al Universului Lite­
rar vor fi dedicate revistei
Revistelor noastre. Cu acel
prilej vom arăta în ce consi­
stă, după socotinţa noastră,
marea contribuţie a reviste­
lor conduse de un D. Cara-
costea, N. Crainic, L. Blaga,
Gh. A. Cuza, I. L. Torouţiu, P.
Staţi, VI. S treimi, VI. Donescu,
N. Găgescu — C. M k u — D.
leac — Ii. Vulcănescu, George
Drumea, Dragoş Vitencu, Tr.
Cantemir, Sergiu Matei Nica,
Preda Savu, F. Bossun, S. Cri­
stian, etc. etc.
ŞI ACUM, ÎNCOTRO?
Horns Fallada, acest mare
scriitor german şi poate unul
dintre cei mai profund umani,
a scris o carte \pe care a nu­
mit-o „Kleiner Mann, was
nun". Cartea a repurtat un
extraordinar suaces, vănzăn-
du-se în sute de mii de exem­
plare. In fine, şi cetiboruil nos­
tru va avea prileijui! să cu-
noaxă acest roman într'o bună
versiune româneasioă, ieşita de
sub teascurile editurii „Publi­
cam". ,«Şii-acum, tnootro ?" e
cartea unui cm, care nu se
poate să nu sgwduie profund
pe orice am.
V. JELERU
II
Cât priveşte î n ţ e l e g e r e a într'adevăr
a trupului femeesc, fără dubios p a r ­
f u m erotic, u n a singură ni s'a părut
între femei, capabilă de a-l reda. Eate
„forma" î n t o a t ă puterea cuvântului
văzută plin, c a l m şi serios d e VETU-
RIA ROIU sculptor. E o cinste, î n f e ­
lul ei de „a prinde" u n trup culcat
sau î n g e n u n c h i a t .
Salonul de gravură comportă totuşi
o revelaţie. S u n t patru desene m i c i a-
supra cărora a m fost făcuţi atenţi,
căci în Târgul aflat î n s a l a din stânga,
SORIN IONESCV Posai dteKrotadtl
NOTE FRANCEZE
Cântec de slavă MANIFESTUL ARAGON DES­
PRE RIMA (continuare); RIMA
Dormiţi; dormiţi, feţii noştri luminaţi, COMPLEXA ŞI RIMA IN „EN­
Üdiuna prinue bine os.eneâi v o a s t r e de bărbaţi. JAMBEMENT"
Sieagurue nu s'au plecat,
Această fărâmiţare a rimei
A ) u à y a p a n ' i a v o i muiţumitele m u r m u r e
în „enjambement" deschide
Aie sirăuunilor cu c h i v ă r ă şi c u s e c u r e . una din posibilităţile rimei
P ă m â n t u l n u 'n z a d a r s a u iost des^eienit
modeme, variază sensul şi jo­
Cu p ă s u l vostru d e m e t a l şi d e granit. cul rimei, lexicul rimelor, şi
In vinele v o a s t r e ş u b r e d e , b ă t r â n e , face impoisibil deconcertantiui
A m a i r ă m a s c e v a d i n v o i şi m a i rămâne* dicţionar atât de comic şi pe
Simum a d e s c u m g a i g a i e , m ă r e ţ , nestăvilit şuvoiu, care îl găsim vncă în cutiiîe
S â n g e l e ţâşnit c e c u r g e d e d e p a r t e , d e l à v o i . de pe cheiul Senei.
M â n a a s t a veştejită n u m a i i t e m u i â , Ea sporeşte fără limită nu­
mărul rimelor franceze deoa­
î n c e p e iar s ă a r d ă
Şi fiecare b r a ţ , n o u răsvrătit, s e face b a r d a . rece permite să transforme
toate, sau aproape toate ri­
Pruncii p e c a r i i-aţi l ă s a t nişte l ă s t a r i — Domnul mele masculine apollinairiene
s e ' n d u r e !—
(terminate printr'un sunet de
C r e s c c a ' n p o v e s t e , p â n ă m â i n e sunt p ă d u r e . vocală) în rime apollinairiene
Ţ a r a îşi întinde m â i n i l e p e l a fund.
feminine prin adăugarea pri­
V ă c a u t ă p e s u b r ă z o a r e streine, mei consoane satu primului
Sâ v ă m â n g â i e 'n somnul vost' profund grup din versul următor. Pro­
Şi-oricât d e - a d â n c a r fi, p a r c ă t r e s a r e cedeul acesta este contrar a-
Trunchiul neputrezit, c a subit o s ă r u t a r e . celui din cântecul popular,
Toţi, într'acolo, toţi fugim m e r e u care neglija consoana finală a
unui cuvânt pentru a-l face
Şi în a d â n c u l m a r e i n o a s t r e vetre, c a 'n fund d e eleşteu. să rimeze cu un cuvânt ter­
Se s c u r g e tot c e - a fost o d a t ă viu. minat cu o vocală (cf. exem­
Intru a c e i a ş m a r e s u b t e r a n sicriu. plul din „Compere Guilleri"),
De-acolo s u i e c a o s e v ă « g r o a s ă ' n glie şi se înţelege de la sine că pre­
Şi holda-şi s o a r b e h r a n ă , n ă d e j d e şi tărie. cipită mişcarea unui vers a-
Decât p u t r e d d e viu, c e r ş i n d morţii ' n d u r a r e , supra celuilalt pentru efecte
pe care le foloseşte vocea, şi
Mai b i n e fulgerat n ă p r a z n i c , p r e c u m steiul t a r e .
pe care sensuV* superior al
Din osul vostru umilit şi ţ ă r ă n e s c ,
poemei îl dictează. Voi cita
Ţ a r a - ş i h r ă n e ş t e osul e i d o m n e s c
încă din versurile mele :
Şi marginile p â n ă a c o l o s e întind. Parler d'amour c'est parler
P â n ă u n d e a u d e o a s e l e v o a s t r e tresărind.
C â n d nu t r o s n e s c morminte d e d e s u p t . [d'elle et parler d'elle
C'est toute la musique et ce
Ţ a r a s e s p u l b e r ă , h o t a r e l e s ' a u rupt.
Lăsaţi femeile s ă tot b o c e a s c ă 'n l i m b a lor 1 [sont les jardins
De u n ' s ă ştie e l e c ă m o a r t e a - i o a l t ă p r i m ă v a r ă Interdits o ù Renaud s'est
[épris d'Armide et Г
Din a d â n c u r i , o n ă v a l ă , un z ă p o r ?
Aime sans en rien dire
Somnul r ă p u n e o s t e n e a l a v o a s t r ă d e b ă r b a ţ i . [absurde paladin.
Dormiţi, dormiţi, feţii noştri l u m i n a ţ i i unde ortografic Г ne îngăduie
(la alegere) să-l adăugăm ce­
HORIA NITULESCU lui de al treilea sau al patru­
lea vers, şi este în aceiaş timp
öora mea pădurea exemplul unui gen de rimă
care deşi a existat întotdeauna
n'a fost folosită decât cu o
teamă de ridicol aproape iden­
Sora m e a pădurea c â n t ă iar a jale tică cu timiditatea. Vreau să
vorbesc de rima complexă, for­
Cântecul ce lumea l-a uitat de mult:
C â n t ă t o ţ i g o r u n i i . I a s ă - m ă s'ascult. mată din mai multe cuvinte
care descompun între ele su­
S t e a u a V i e ţ i i m e l e s'a oprit î n c a l e .
netul rimat :
Sora m e a pădurea, taină fără n u m e , . . . U n seul moment d'ivresse
Un moment de folie
I n f l o r e ş t s dorul v e a c u l u i e e m o a r e .
[un moment de bonheur
P r e a m u l t ă t r i s t e ţ e î n c u p e l e d e floare,
Que savent-ils du monde
Ş i feciorii ţării a u p l e c a t î n l u m e !
[et peut-être vivre est-ce
Tout simplement Maman
Freamătă gorunii neştiuta veste [mourir d e très bonne heure
P e n t r u ' n t u n e c a r e a c e a s u l u i d e glorii;
Exemplu unde cele două
N u m a i v i n voivozii v a j n i c i d i n istorii, rime sunt descompuse în mai
Timpul n u m a i c â n t ă marea lui poveste. multe cuvinte când ele sunt re­
luate. O mişcare inversă, sin­
teza rimei descompuse, s e tiflă
GRIGORE POPA in aceste trei versuri :
Nous ne comprenons rien à ce
SPoemul chemării [que nos fils aiment
S ă v à i f f l k f t n d l i m p e d e p r i n tăceri
Cu m â i n i l e pătate d e s â n g e l e toamnei v i o l e t ,
Purtând ea o pajură î n suflet iubirea
Fâlfâind s u b í n n a l t e l e creste.
Prea clari luceferi ochii tăi, prea clari,
Cât î m i v o r sfâşia m ă t a s a nopţilor.
Ce b l â n d s u n a - v o r paşii tăi, c e rari MIHAI EMINESCU GEDI­
Iubito, o p r i n d u - s e înaintea porţilor... CHTE übersetzt von LAU­
RENT TOMAIAGA — Din
Să vii, ca o făclie v a l u m i n a f r u m u s e ţ e a t a : Eminescu au tradus î n limba
germană Fr. Bergamenter, J.
D r u m u r i l e noastre a l u n e c â n d alături, Bettelheim, A. Bosch, N. N-
Tinereţea a r z â n d — c e a d e p e u r m ă s t e a , Botez, Carmen Sylva, N. Al.
întoarcerile d i n n o i — n e p ă t r u n s e omături. Daniel, Sig. Dische, L. Fischer,
A. Franken, Franyo Zoltán, M-
Gaster, Em. Grigorovitza» Edg.
Să v i i : o sărbătoare d u l c e î ţ i aşteaptă V Herz, Viktor Orendi-Hom-
P e ştiute cărări d e p ă d u r e u m b l e t u l ostenit, menau, Alfr. Klug, Mite Kre­
mnitz, L- Marian, Johanne v o n
U n d e a m strecurat i n fiecare trunchiu Minkwitz, O. Neuschotz,
Otrava f e r m e c a t ă a - n u m e l u i t ă u : Konr. Richter, Max Schroff,
N. M. Teconţia, Reinhold
Iubita a v e n i t , i u b i t a a venit...
Scheibler, Rudolf Robinson,
Adrian Forgaci, Olvian Soro-
N. VERONESCU
cean, Laurent Tomaiagă şi al­
ţii. Traducătorii care au pre-
truchipa î n t u ş şi două trei creioane
Cronica plastici de pastel (frecate pe hârtie) s a u a p ă ­
s a t e ici şi colo 'n peizaje de grădini şi
curse d e c a i . F ă r ă s ă u i t ă m spiritua­
fund, ar fi fost a n e v o e de găsit. R e g r e ­
lul m a n e j de circ, al lui ION ANESTIN
şi s ă r e m a r c ă m progresele d-sale m e ­
reu învederate 'n expoziţiile S a l o a n e ­
lor de gravură, n e oprim l a delicatele,
puţintelele şi finele desenuri î n p e n i ţ ă
t ă m n u m a i c ă e p e n i ţ ă femendnă şi î n
uşor acuarelate a l e PARASCHIVEI
felul acesta, iar n i se v a aduce a c u ­
POPA-FRUNZA şi apoi t r e c e m l a g r a ­
zarea c ă n e p ă r t i n i m „neamul". P a r e ­ vori, o p r i n d u - n e o clipă î n faţa celor
se c ă e o dudue tânără de t o t LIGYA „două capete creionate de ION DIACO-
MACOVEI. Foarte bine înţeles, d e s e ­ NESCU, c u pricepere. Era s ă u i t ă m pe
nul s ă u subţire, din t u ş de culori d i f e ­ modernul desenator BARDU, m i se p a ­
rite. I n c h i p u e ş t e figuri d e s e n a t e par'că re ilustrator la Vremea, c u i n t e r e s a n ­
cu u n fir de aţă, ele v i n direct, — a ş a
tele lui interioare şi totuşi lavis-ui
d o a m n e i s a u domnişoarei M. VICOL,
ne-a f ă c u t impresia — dintr'un „Coc­
t e a u m i t i g é de Bernard Naudin" t r e ­ era s ă nu-1 s e m n a l ă m . O figură aşeza­
cut prin expresionism. tă pe scaun.
S u n t î n s ă e x c e l e n t e ; naşii acestei d u ­ Cele două acuarele grigoresciene l u -
dui — oricare ar fi — n u n e supără, cieneşti, a l e d-lui MUSCELLEANU ne
întrucât n a ş , părinte, bunic n u se p o a ­ arată ce discipol f e r v e n t şi credincios
te s ă n u ai. O m eşti ! C u n o ş t i n ţ a de­ este, dar şi ce p l i n de t a l e n t !
senului n u m a i dă şi posibilitatea s ă - ţ i Gravorii au parte d e loc puţin, căci
alegi „rubedeniile" ; c â n d eşti tânăr, p u ţ i n e lucrări n e - a u dat. Linoleul p l a ­
ai t e n d i n ţ a să te faci ederă, m a i târ­ că şi expus şi iscălit I. POP reprezen­
t â n d u n foarte i n t e r e s a n t chip de
ziu e uşor s ă t e dezberi.
Christos este d e m n de revelat, c â t şi
Oare c e s ă fie ca lucrările, două, ale pointe^sèche-urile IULIEI SIMU şi
ECATERINEI DELIGHIOZ s ă aibă a- ale MAGDEI SMANTANESCU încer­
t â t cenuşiu? Ce tristeţă v a fi fiind, c a t e eleve ale ateUeruiui D u c a la Bele
s'o apese, p e n t r u a s e exprima astfel?... Arte. EDITH MAYER are o gravură 'n
Nu p u t e m să n u n e l ă s ă m atraşi de apă tare, d a c ă n u m ă înşel, foarte i n ­
felul d-nei AZVADUROVA d e a m o d e ­ teresantă. Desigur c ă DOBRIAN î n c u ­
la nudul î n v ă l u i t în umbre, n e reţine, lori face m i n i m i , dar c u m s ă fie a c e s ­
dar încheetura m â n i i stângi, d i n cauza te frumoase lucrări „Xilografie î n c u ­
unei umbriri n e la locul său, pare lori" şi e x e m p l a r unic? D a c ă e unic,
n u m a i e xilografie, deoarece tiparul
par'că tăiată, fracturată... N e - a p l ă c u t
e făcut s ă î n m u l ţ e a s c ă , n u s ă se r e s ­
şi n e - a m oprit î n f a ţ a m i n i s t e r u l u i de
trângă. Gravura în l e m n e p e n t r u a se
e x t e r n e d e s e n a t şi p i c t a t de d o a m n a
multiplica, rostul s ă u e a c e s t a şi nici
CHELSOI-CHRISTEA, ne-a amuzat
un altul. Cât ar fi de realizate „pictu­
grozav însă, disproporţia dintre a u t o ­
rile" lui Dobrian, r ă m â n picturi, n u
mobil şi făptura f e m e n i n ă d i n stânga.
gravuri. D u d u i a COCA FARAGO n e - a r
Voind s ă traverseze strada, pare u n
da n i ş t e admirabile gravuri î n l e m n ,
uriaş, l â n g ă o m a ş i n ă pitică. Dar ce
are aface, bucata e frumoasă. d a c ă ar voi, căci totul o î n d e a m n ă s ă
Ie facă.
Mica turcoaică a lui BACALU p r i n ­
;
î n c h e i a m cu „pointe-seche" d e s e n a ­
s ă c u nerv tonizlan, n e - a f ă c u t s ă r e ­ te de SANDA SLATINEANU. Vădind
g r e t ă m c ă acest artist n u n e - a d a t şi calităţi şi s p e r ă m c ă anul viitor g r a ­
a l t e a s e m e n e a desenuri. Semnalăm vorii să î n t r e a c ă desenatorii şi pictorii.
arta d^lui MIHALCEA şi î n d e m â n a r e a
GEORGETTEI VINTILESCU de a î n ­ LUCIA DEM. BALACÉSCÇ
Aux fleurs que l a jeunesse
[ainsi qu'un aéfi sème
Les roses de jadis vont à nos..
[emphysèmes
unde cuvântul emphysème este
soluţia acordului de două ori
încercat.
întrebuinţarea; simultană a
rimei în enfambement şi a ri­
mei complexe îngăduie folo­
sirea în versul francez a tutu­
ror cuvintelor din limbă, fără
excepţie, chiar a aceîora care
s'au dovedit din punct de ve­
dere sonor impare şi pe care
nimeni până acum nu le-a lo­
godit cu alte cuvinte prin ine­
lul rimei. Deasemenea, toate
formele limbajului, dintre care
unele erau lăsate la o parte
de versul clasic şi chiar de
versul romantic, sunt însfârşit
încetăţenite 1
în vers ), unde
rima legitimează hiatul prin
asimilarea lui în diftong,
spre a nu da decât acest e-
xermipiu. Aici ca şi mai sus,
strofa următoare (care dă î n
deosebi trei rime pentru au-
vântwl Qurcq) este concluzivă:
Que les heures tuées
Guerre a Crouy-sur-Qurcq
Meurent mal et tu es
Mon âme et mon vautour
Oamions de buées
Mélancolique amour
Qui suit l'avenue et
Capitaine au long cours
Quitte pour l e s nuées
Les terres remuées")
J
) Persoana doua singular de
la toate timpurile, a tuturor ver­
belor începând cu o vocală, mai
ales.
") In legătură cu acest exem­
plu ar fi locul să se remarce
legitimarea hiatului prin rima
compusă, şi echivalentul său so­
nor perfect (Et tues-tuées), a b ­
surditatea vechei prohibiţii a-
rătată de un exemolu paralel pe
care l-ar fi îngăduit prosodie
tradiţională l'avenue et-nuées).
Hiatul este transformat în dif­
tong..
Acest manifest asupra rimei a
fos aproape uitat în decursul e-
ven'imentelor care au urmat pu­
blicării sale, din vara anului
1040 г>ят când, într'o bună a , în
W41, ilarul care avea cel m a i
mare tiraj, Paris-Soir, apărând
la Lvon, anunţă ou mare publi­
citate les Nuits de Mai, ale 1ш
Aragon, se observă că ceva se
schimbase
într'adevăr, o poezie nouă, o
formă nouă a poeziei se născuse.
Ea se adresa celor 500.000. de citi-
:
t o - si cititoare ai unui mare co­
tidian.
Eram tot atât de departe de
Mallarmé ca şi de suprarealism.
RAINER BIEMEL
zentat î n volum, deci mai mult
decât numai câteva poezii an­
tologice din Eminescu sunt
însă puţini : N- N- Botez, .Fr.
Zoltán, Viktor Orendi-Hom-
menaiu, Konrad Richter şi
LAURENT TOMAIAGA Lau­
rent Tomaiagă nu e nici ger­
manist, nici literat propriu zis.
D-sa are însă, comparat cu
predecesorii mai sus amintiţi,
ceva ce nu s e lasă nici învăţat,
nici trecut c u vederea : ureche
muzicală. O admirabilă ureche
muzicală care i-a permis să nu
comită nici una d i n greşelile
inevitabile pentru ceilalţi. Se
înţelege că d- Laurent Toma­
iagă cunoaşte limba germana
ca şi pe cea maternă, până'n
cele maii aiscunse vo-iute aie fi-
neţelor sonore, până'n cele
mai intraduc ubüe umbre şi lu-
niini ale culorii, până'n cele
mai cu gelozie păstrate pon­
deri germane ale înţelesurilor
şi echivalentelor sau corespon­
denţelor semantice- Dară d.
Laurent Tomaiagă, oricât de
stăpân pe germana d-sale, nu
ar fi nimerit gama specific e-
minesciană a poeziilor traduse
dacă nu-1 slujea auzul extern
de perceptiv pentru melodia şi
ritmurile cuvintelor, auz per­
ceptiv tocmai pentru ceeace
scapă aşa de uşor traducători­
lor de versuîi în genere dacă
nu sunt, cel puţin, poeţi cón-
geniali autorului din care tra­
duc.
In volumul recent apărut la
Cernăuţi (Editora „Mitropolitul
Silvestru" 1943), d. Laurent
Tomaiagă publică 83 de poezii
din opera marelui nostru Emi­
nescu, deci totul c e trebuie să
figureze într'o carte menită a-l
înfăţişa pe un poet, în întregi­
mea fizionomiei sale, cetitoru­
lui căruia i se adresează tradu­
cerea. Apărută î n condiţiuni
tehnice ireproşabile, cartea
MIHAI EMINESCU : GEDI­
CHTE übersetzt v o n Laurent
Tomaiagă, este un prim volum
din seria de traduceri din ope­
ra eminesciană la care lucrea­
ză, de aproape patruzeci de
ani, neobositul fost director al
Şcolii Normale de băieţi ,din
capitala Bucovinei. O ilustrea­
ză u n portret al lui Eminescu
văzut de pictorul Ion Cârdei şi
o prezintă o scurtă dară densă
prefaţă î n limba germană
semnată d e germanistul pro­
fesor universitar Victor Mora-
riu, o neîndoioasă autoritate
în materie de apreciere a tra­
ducerilor din Eminescu în lim­
ba germană- Ori, concluzia
d-siale e aceasta : „Este, in­
discutabil şi foarte adese, E -
minescu autentic şi întreg, a-
cesta care a fost redat aci
printr'o luptă care-1 onorează
pe traducător".
-Ъ- T. CB,
 UNIVERSUL LITERAR 10 Decembrie 1943

REGINA MOARTA
ACTUL ПХ SCENA VI durere. T e simţi l e g a t de u n caz deosebit, d e
u n i n d i v i d . O faci... o faci... dincolo de orice
Inès raţiune ! Şi apoi v i n e u n m o m e n t î n care îţi
O R e g e l e m e u , n u t e v o i părăsi p e n t r u c ă sare î n ochi c ă S t a t u l e m a i presus d e c â t u n
s p u i adevărul, ci dimpotrivă, v o i s p u n e şi individ. Mai m u l t decât o f e m e i e . . . î n c e t e z i
e u însiârşit tot adevărul, p e care l - a m a s ­ de a o susţine, laşi să s e năruie tot ce ai făcut
c u n s o a r e c u m până astăzi. O R e g e l e m e u , D r a m ă î n trei acte d e H . d e M o n t h e r l a n t p e n t r u ea. D i n c o l o d e această nefericită f e ­
d e o a r e c e această n o a p t e este p l i n ă d e l u c r u ­ m e i e , e regatul m e u , poporul m e u , s u f l e t e l e
ri mari, î n cele d.n urmă să fac mărturisi­ t â n d u - m ă . Ş i m ă p r i v e a î n d e l u n g , de a p r o a ­ A C T U L ІП, S C E N A VII. Ferrante m e l e ; a m sarcina p e care D u m n e z e u m i - a
r e a : u n copil d i n s â n g e l e v o s t r u creşte î n pe, c u u n a e r mirat... D e prisos. S u f l e t u l îi e la fel d e n e t e d ca î n c r e d i n ţ a t - o şi l e g ă m â n t u l p e c a r e l-am
Ferrante, apoi o gardă", după aceea
mine. şi chipul. făcut c u popoarele m e l e c â n d ara p r i m i t să
Inès Căpitanul Batalha
Ferrante Căpitane, i-aţi o a m e n i siguri. fiu rege. U n r e g e e ca u n m a r e copac care
Deja! Ferrante
U n copil! Iarăşi u n copil! N u se v a sfârşi Căpitanul (arătând sabia) t r e b u i e să facă umbră... (Işi trece m d n a pe
Ferrante frunte şi se clatină) O h ! c r e d că sabia lui
deci niciodată! D e c e o omor ? E s t e desigur u n m o t i v , dar Asta, e sigură.
La î n c e p u t , m ă supăra. Mai târziu, a m nu-l văd. N u n u n u l că Pedro nu se v a că­ D u m n e z e u a t r e c u t p e deasupra mea... Se
Inas Ferrante
acceptat. A m acceptat să vadă c e sunt. M ă sători c u Infanta, dar îi şi d a u o armă n e ­ aduce un scaun pe care e aşezat.
Ş i ce î n s e m n ă t a t e a r e dacă v ă tulbură p l a ­ N i m i c n u - i prea sigur c â n d t r e b u i e să
pliccisea p u ţ i n c â n d î m i făcea u n e l e figuri. cruţătoare împotriva m e a . A d a u g î n c ă o p r i ­ Egas Coehlho
n u r i l e d i n mc m e n t c e aţi s p u s c ă n u m a i Dar, când n u m i - a m a i făcut... Căci a d e v e ­ ucizi. A d u c e ţ i corpul î n oratoriul palatului.
credeţi î n f 'ne iun*a d e r e s e A c u m v o m 1
m e j d i e acestei groaznice mantii d e primejdii Oricât ar fi d e penibil, e n e v o i e să-l v ă d e u R e g e l e m e u ! Repede, căutaţi u n m e d i c Í
nit u n o m , adică caricatura celui ce f u s e s e . pe care o duc p e m i n e şi o târăsc după m-ne, Ferrante
v e d e a dacă într'adevăr eraţi sincer. La fel şi d u m n e a t a , v e i v e d e a d e s t r ă m â n d u - însumi. U n o m n u - i mort c u adevărat decât
Ferrante m o r e u m a i grea, m a i încărcată, p e care o când l - a i v ă z u t c u ochii tăi m o r t , ş i când A m terminat cu minciunile.
s e p e c e l c a r e a fost copilul d u m i t a l e . P â n ă împovărez e u î n s u m i după b u n u l m e u plac, Egas Coelho
î n c ă o p r i m ă v a r a p e ca~e s ă o începi, şi când n u v a m a i r ă m â n e î n d u m n e a t a m a i l-ai pipăit. A h , cunosc toate astea (Ese că­
să o î n c e p i т д і p u ţ i n b i n e ! şi s u b care într'o zi... A h ţ moartea, insfâr­ pitanul) A r fi î n c ă timp să d a u u n contra- N u muriţi, î n n u m e l e c e r u l u i ! (încet)
m u l t d e c â t a rămas d i n acea p a g i n ă p e care şit, nimic n u t e m a i poate atinge... — D e c e P e d r o r e g e , s u n t pierdut.
/•• s p e n t r u p r i m a oară l a cinci ani, a l m e u şi-a ordm. D a r aşi putea ? Ce căluş invizibil m ă
o omor ? Faptă nefolositoare, faptă n e n o r o ­ împiedică s ă scot strigătul care ar salva-o ? Ferrante
E u care ţ i n atât de m u l t s ă fiu iubită, v o i scris n u m e l e , pagină p e c a r e a m păstrat-o cită. D a r voinţa m ă î m p i n g e , şi săvârşesc (Se duce la fereastră şt priveşte). V a fi timp A c u m nu-ti m a i c e r secretul tău. Al m e u
da ej. j i i - з т naş-e e fi:n ri­ ani dearândul, şi p e care î n c e l e d i n u r m ă greşeala, ştiind c ă - e greşeala. E h bine ! sa f r u m o s m â i n e : cerul e p u n de stele... A r m a i î m i a j u n g e . T e l a s î n pace.
de î n î n t r e g i m e di m i n e s ă m ă f a c iubită a m r u p t - o şi a m a r u n c a t - o . scap cel p u ţ i n m a i curând d e această faptă. fi încă timp. — Ş i acum. N e n u m ă r a t e fapte, Egas Coelho
d e e a ! Cât aşi dori s ă - i d a u d e s p r e m a m a Ines
; Remuşcarea e m a i b u n ă decât o şovăire p r e ­ ani dearândul, pornesc dintr'o s i n g u r ă faptă, M ă lăsaţi î n infern. D a r n u , n u v e ţ i m u r i ,
sa o i d e e care sà-1 ocro ea>că de orice, toată D a r poate c ă într'o zi, dacă ai fi păstrat-o,
! l u n g i t ă (Chemând) Paj! — Dar nu, nu un dintr'o singură clipă. D e c e ? — Ş i acum n u - i aşa ?
v i e a ţ a ! T r e b u i e s ă fii şi m a s e v e r c u t i n e r e v ă z â n d - o ai fi î n c e p u t s ă plângi. paj. Garda i (intra o gardă) C h e m a ţ i - m i p e încă. Când s e uita la stele, ochii ei e r a u ca Ferrante
î n s u ţ i , s ă t e fereşti d e l o t c e e josnic, să Ferrante căpitanul Batalha. (Singur). Cu cât m ă s o r nişte a p e liniştite... Ş i c u toate astea trec într'o clipă v o i fi mort, ş i g h i a r a fiului
trăieşti drept, sigur, n e t şi pur, pentrucă
Nu, nici c u v i n t e l e , nici trăsăturile l o r d e ­ ceeace e n e d r e p t şi îngrozitor în c e e a c e fac, drept u n o m slab ! (Cuprins de un tremur) m e u s e v a a b a t e asupra ta.
o fiinţă să păstreze m a i târziu despre tine,
licate n u - i s a l v e a z ă p e o a m e n i , î n c l i p a m a - cu a t £ ; m a adâncesc şi m ă complac m a i m u l t . O h ! — A c u m a e prea târziu. I - a m dat vieaţa Egas Coelho
cea m a i frumoasă i m a g i n e c u putinţă, c u
relor socoteli. (Intră Căpi.anul). Căpitane, D o n a Inès de eternă, şi e u v o i p u t e a răsufla. — Gardă ! a- P o a t e c ă I n è s n'a m u r i t încă. U n bilet,
dragoste şi fără nici o imputare. E s t e o r e ­
Inès Castro pleacă d e aici spre M o n d e g o , c u p a ­ duceţi l u m i n i ! S ă intre toţi c e i c e se găsesc scrieţi î n grabă u n bilet... V o i î n c e r c a să-i
f a c e r e , s a u m a i d e g r a b ă o a doua creere a
tru oameni ai ei, slab înarmaţi. Ia-ţi o a m e n i , î n palat. Hai, ce m a i aşteptaţi, lumini ! l u ­ a j u n g p e drum.
fiinţei m e l e ; îl f a c şi î n acelaşi t i m p m ă r e ­ A c c e p t să trebuiască să dispreţuiesc l u m e a
a j u n g e ţ i - o şi l o v e ş t e . E crud, dar trebuie. Ş i m i n i ! A i c i n i m i c n u s'a p e t r e c u t î n umbră. Ferrante
fac. II port ş i e l m ă poartă. M ă contopesc c u întreagă, dar n u p s fiul m e u . Cred că aşi fi
bagă d e seamă s ă n u daţi greş. Oamenii ştiu Intraţi, domnilor, mtraţi. A m u r i t . D u m n e z e u m i - a spus-o. Şi t u
el. Torn î n e l binele m e u . Doresc c u patimă î n stare să-l omor, dacă n'ar r ă s p u n d e a ş t e p ­
să scape d e m o a r t e î n m a i m u l t e chipuri. Ş i d e a s e m e n e a eşti m o r t .
s ă - m i s e m e n e î n ceeace a m m a i b u n . tărilor m e l e . A C T U L III, S C E N A V I I I
f a c e ii-o dintr'odatâ. S u n t şi din c e i ce n u Egas Coelho
Ferrante Ferrante Ferrante. O a m e n i ai P a l a t u l u i , d e t o a t e
trebuie omorîţi dintr'odatâ, e prea repede. N u ! N u ! N u e c u putinţă !
Ş i , c e e a c e îţi v a i m p u t a v a fi tocmai a- Omoară-1 deci a t u n c i când s e v a naşte. P e ea, dintr'o singură lovitură. P e sufletul c o n d i ţ i l e .printre care E g a s Coelho. Ferrante
ceasta: de a fi vrut să fie a s e m e n e a c u d u m ­ Dă-1 porcilor să-l m ă n â n c e . Căci e sisţur, că meu, n u v r e a u să sufere. Ferrante Iţi v o r s m u l g e i n i m a d i n piept ş i ţ l - o v o r
n e a t a . Haide, ştiu toate astea. p e c â t e ş t i p r i n el î n plin v i s , t o t p e atât v e i arăta.
Căpitanul D o m n i l o r , dona I n è s d e Castro n u m a i
Inès f i datorită l u i î n p l i n coşmar. e s t e . î m i adusese l a cunoştinţă naşterea a- E g a s Coelho
D a c ă n u g â n d e ş t e ca m i n e , î m i v a fi s t r ă ­ Inès Chiar a c u m a m v ă z u t - o trecând. N u p ă r e a propiată al u n u i bastard al Prinţului. A m Nu ! Nu ! Nu !
in, e l care este u n i c i m i n e D a r n u . E l e Măria Ta, e păcat să b l e s t e m i acest copil să bănuiască câtuşi d e puţin... dat ordin să fie e x e c u t a t ă ca s ă apăr puri­ Ferrante
v i s u l s â n g e l u i m e u şi s â n g e l e m a u n u m ă care e d i n s â n g e l e vostru. Ferrante tatea s u c c e s i u n i i la tron şi ca să înlătur t u r - Inainte d e a-ţi d a s u f l e t u l , îţi v e i v e d e a
poate înşela. Ferrante burarea şi scandalul p e care l e provoca î n propria i n i m ă .
O liniştisem p e n t r u totdeauna.
Ferrante statul m e u . A s t a e marea şi u l t i m a m e a Egals C o e l h o (rătăcit)
Imi place s ă decurajez. Ş i n u - m i p l a c e Căpitanul
Visul... N i c i n u ştii c â t ai s p u s d e Ьіде. viitorul. S ă d u c şi u n d u h o v n i c ? dreptate. O astfel d e hotărîre n u s e ia fără Cine v ' a spus-o ?
Eşti î n p l i n ă visare. Ferrante
Inès D u m n e z e u m i - a spus-o.
E s t e v i s , această carne p e care o c r e e z Egas Coelho
dintr'a m e a ? Oh! e c e v a i m e n s şi care t e * N u m ă î m p i n g e ţ i la desnădejde.
Ferrante
îmbată!
Ferrante
S'ar s p u n e într'adevăr că e ş t i p r i m a f e ­
Montherlant şi dragostea de mamă D e s n ă d e j d e a celorlalţi n u m ă m a i p o a t e
înfricoşa.
Egas Coelho
m e i e care naşte.
Inès Există în sufletul fiecărui o m , fie e l m i - „Atât timp cât îl port, simt în mine o „bouillie pour les cliats" marivaudaiele sen­ Trăiţi, R e g e , trăiţi, v ă implor!
soghin sau numai desamăgit, un colţ ascuns minunată forţă de iubire pentru oameni. Şi timentale ? Ferrante
Cred că orice f e m e i e care n a ş t e p e n t r u
destinat dragostei de mamă : o icoană aurită el e acela care apără această regiune profun­ Montherlant el însuşi explică aparentele î n c ă n u ştii că pot c e d a d i n î n t â m p l a r e c e ­
întâia oară este într'adevăr p r i m a care a d u ­
în faţa căreia aprinde in taină mica lumâ­ dă a fiinţei mele de unde porneşte ceeace contradicţii ale părerilor saie prin deosebirea lor c e m ă roagă; dar niciodată celor c a r e m ă
ce p e l u m e u n copil.
nare a amintiruor sale din copilărie ; o ima­ dau creaţiei şi creatorilor". pe care o face între fete si mame : c u cât e imploră.
Ferrante
gine unde sunt însemnate trăsăturile fiinţei Strânsă lângă iubitul ei, murmură : mai puţin sensibil la visurile sterile şi la Egas Coélho
N u - m i p l a c e n a i v i t a t e a . U r ă s c v i c i u l şi aerele candide ale unora, cu atât mai mult
apoase care, cea amtâi, t-a Jucuc &a cunoască — Te ţin, te strâng lângă mine s i e el. Trăiţi! T r e b u i e să trăiţi !
crima. Dar, î n c o m p a r a ţ i e c u naivitatea, respectă pasiunea altora. Şi susţine că nu
dragostea, sărutul şi l u m e a apropiată leagă­ Gâtul său nu are chiar acelaşi m i r o s ca al Ferrante
cred c ă prefer t o t u ş i v i c i u l şi cr'ma. şi-a schimbat niciodată părerea.
nului său ; chipul unei mame, şi, prin extin­ tău ; miroase a copil. Şi respiraţia sa este a D e p ă r t e a z ă - t e d e m i n e , Egas. î m i sufli î n
Inès
! dere, c h i p u l multiplu al tuturor mamelor. căprioarei hrănită cu v i o l e t e . Şi m i c i l e sale Delà începutul carierei sale, a pătruns faţă şi răsuflarea ta n u - m i place.
P a r c ă î l v ă d p e s t e c n c i s a u şase ani. Iată, mâini sunt mai calde decât ale tale. Iar bra­
Puţini scriitori au îndrăznit să* calce in frumuseţea uneori tragică a sentimentului Egas Coelho
a t r e c u t î n fugă p e te-!»să. F u g ' n d d a r u i - ţele sale sunt în jurul gâtului meu cum este
picioare acest idol ; şi ceie câteva figuri de matern; şi la optsprezece ani, în 1914, com­ A t u n c i l ă s a ţ i - m ă s ă fug. Trăiţi p u ţ i n !
. înapoi î n acelaşi t i m p . M i c u l m e u apa vara, când te afunzi în ea şi-ţi acopere
т~ы*й оигеу^ a.íi m t / u i u r u Шиііаійіи nusunt punea o piesă unde era exaltată pasiunea N u m a i p u ţ i n ! A t â t c â t să pot fugi... (Celor
băiat. umerii, plină de soare. Şi gungureşte cu un
decât nişte excepţii monstruoase menite să neliniştită a unei femei al cărui fiu ardea de de faţă) Tovarăşi, ce s u n t e ţ i vii î n c a r n e şi
Ferrante murmur dulce în jurul gâtului meu. Copil
confirme гедша comună a blândeţei. Mon- nerăbdare să se înroleze : o mamă a cărei în sânge, v o i care v e ţ i trăi, n u e n'ci u n u l
î n t r ' o zi, trecând, n u s e v a m a i u i t a înapoi. adorat datorită căruia voi putea să iubesc voinţa ţinea s ă sfarme toate obstacolele şi să printre v o i care să dorească să r ă m â n în
Dar c i n e ţ i - a s p u s că v a fi u n băiat? A s ­ theriani el însuşi, deşi înclinat sa judece cu şi mai mult.
ceuertuue jemeue, se uwaiuzeaza m ţaţa răstoarne î n folosul e i legile u m a n e . A c e a s t ă viaţă? (Tăcere) N u e deci n i m e n i c a r e să v r e a
trologul ? Şi când Pedro o întreabă: dramă, intitulată l'Exil, n u a v ă z u t lumina sS trăiesc? (Tăcere).
Inès mareiui mmier al naşterii, şi ааюгіт emo-
— Ce se aude cu acel faimos băieţel ? r a m p e i ; dar m a i î n u r m ă , romancierul v a F e r r a n t e (apucându-1 d e încheietura mâinii)
D o r e s c p r e a m u l t să f i e aşa. ţtuiM,i.i;i4.*u.i. u.tutuy Uiii ux Ш І Л І С т л . ѵ , uceuóiá
— Ziua, nu mă gândesc atât la el, răs­ înfăţişa dealungul operelor sale, figuri de D e m n i l o r , n u ştiu c u m v a judeca v i i t o r u l
revelaţie. Am fi putut, nu jară unele motive,
Ferrante punde ea; n o a p t e a însă îl s i m t î n căldura mame pline de iubire : va crea p e r s o n a g i u l e x e c u t a r e a donei Inès. P o a t e u n b i n e , p o a t e
să ne aşteptam ca romancierul să trateze
î n ţ e l e g c ă u n al doilea P e d r o poate, fi î n ­ inimii mele şi aşi vrea să fiu si m a i caldă d-nei Dandillot, ale cărei emoţii găsesc în un rău. Ori c u m ar fi, iată pe acela care mai
această 4Ce/m c u scepticismul şi ironia sa
tr'adevăr o p e r s p e c t i v ă î n c â n t ă t o a r e . spre a-l ocroti m a i bine. Uneori, abia se cursul a patru v o l u m e , accente pe care nu m u l t decât oricine, a inspirat-o. A v e ţ i grije
oObşnuită şi iată că descoperim in el un om
Inès mişcă, ca o barcă pe o apă liniştită; apoi le alterează nici o dulcegărie: să d e a s e a m a d e aceasta înaintea regelui,
accesibil sentimentelor ctior mai duioase, si
deodată o mişcare mai vie îmi dă o uşoară „Aş vrea să-mi dau vieaţa pentru tine", fiul m e u . (Cei d e faţă îl înconjoară p e Egas
D a . încântătoare. II v a c h e m a D i o n i s . B ă ­ c'a/tí c tiuit in ие*мщиѵгеа pasiuiiuor, tn în­
durere. In marea linişte aştept din nou strigă ea la căpătâiul fetei ei bolnave. C o e ^ o ) . O D o a m n e i Tn ane^t г*.вяъ <*чге-ті
i e ţ a ş u l m e u c u g e n e n e v e r o s i m i l e , f r u m o s şi săşi inima unui palat destinat tuturor dra­
micul său semn : sunîem complici. Loveşte Şi, puţin mai departe : rămâne, înainte c a sabia să se abată d i n nou
obraznic î n acelaşi t'mp, c u m sunt băieţii. melor, rezervă o grădină luminoasă dragos­
sfios; atunci mă simt copleşită de iubire, „Cât e de mare noaptea deasupra l u m i i şi să m ă sdrobească, f ă - o să taie a c e s t n o d
СагеЦі c e r e s ă t e baţi şi să dansezi c u el. tei de mamâ... U jemeie, Inès de uasiro ex­
pentrucă dintr'odată îl crezusem mort, el când priveşti dormind pe cel pe care-l i u ­ îngrozitor d e contradicţii c a r e se află în
Care n u suferă s ă - l atingi, şi p e c a r e u n pusă ambiţiei unui rege, geloziei unei rivale,
atăt de gingaş. Aş vrea să mişte mereu pen­ beşti..." m i n e , î n aşa fel c a să p o t şti ce sunt, m ă c a r
e x c e s d e plăcere î l face s ă suspine. Ş i , dacă perfidiei unor curteni slabi, dobândeşte prin cu o c u p ă î n a i n t e d e a înceta să e x i s t . (П a-
tru a-mi cruţa acele clipe de spaimă, când Şi:
n u v a fi frumos, îl v o i iubi şi m a i m u l t încă, miracolul concepţiei, dreptul de a iubi, de p r o p i e p e D i n o d e l Moro şi-1 ţ i n e strâns
îmi închipui că n u va mai mişca niciodată. „Dacă vieaţa ar putea fi asta : sa stau în­
p e n t r u a-l consola şi a-i c e r e iertare, c ă l - a m a fi sublimă sau doar fermecătoare. Să o lângă ei). N e v i n o v ă ţ i a acestui copil s ă - m i f i e
Şi totuşi, acestea sunt clipele care fac posi­ tinsă alături de tine, fără să mă mişc..."
dorit altfel d e c u m este". ascaitum, vxpi imânau-şi mcáncarea m j a a pavăză c â n d v o i apărea î n faţa J u d e c ă t o r u ­
y
bilă bucuria diwină a vieţii lui regăsite... Trebuie să recunoaştem că puţine fiinţe
Ferrante apropiatei sale maternităţi: lui m e u . N u - ţ i fie t e a m ă , şi rămâi lângă
înţelegem că un astfel de imn compus de sunt capabile să iubească cu atâta statornicie
A m c u n o s c u t t o a t e a s t e a C u m t e săruta, „Uacă nu va fi frumos, îl voi iubi si m a i autorul romanului J e u n e s F i l l e s a p u t u t să m i n e , orice s'ar întâmpla... chiar dacă mor...
şi să-şi apere drepturile cu atâta tărie.
m i c u ţ u l acela! I s e s p u n e a P e d r i t o (dar u n e ­ m u l t p e n t r u a-l consola şi a-i cere iertare deruteze publicul. Era posibil ca omul al D u m n e z e u t e v a răsplăti, D u m n e z e u t e va
Şi as.a poate consola pe multe femei de
ori, d a c ă d o r m e a ş i - i m u r m u r a i l a u r e c h e că l-am dorit altfel d e c u m este". cărui condei se opreşte astăzi asupra unor răsplăti, m i c u l m e u frate... Cu m u l t m a i b i n e
asprele sentinţe pe care le-a pronunţat de­
n u m e l e , răspundea prin somn: „Pedrito? cine „Ah ! Cât aşi vrea ca dragostea mea să dialoguri atât de duioase să fie acelaşi care şi c u m u l t m a i rău... Când voi învia... — Ohl
seori împotriva lor H. de Montherlant. 4 Í
este?") D r a g o s t e a l u i d e n e î n ţ e l e s . D a c ă îl aibă puterea să aducă î n vieaţa lui un veş­ s'a ridicat de atâtea ori împotriva subtilelor Sabia! sabia! — D o a m n e , т Л а d e mine!
necăjeam, glumeam cu el, sau îl certam, la nic surâs !" ascunzişuri ale feminităţii şi a socotit drept ROGER BASCHET (Se prăbuşeşte). Trad. de E. ISCTJ
t o a t e r ă s p u n d e a s ă r i n d u - m i d e gât şi s ă r u -

Pen u i a
ASPECTUL TELURIC IN NOUA PROZA ARDELEANA
Estetă in literator» germană contemporană o vească delà distanţă. Ei au trăit şi suferit In­
*'
Nu s u n t e m p e n t r u lungile
şi s a v a n t e l e discuţii asupra
p°«
tltudinea d e a crede ceeace
vrea î n m a t e r i e de poezie —
artă, indiferent de forma p e
c a r e o î m b r a c ă s a u curentul
apare viaţa satului şi sub forma misterioasă a fără a fi nevoie s'o cuscute d i n care face parte, r ă m â n e
tendinţă telurică, care se manifestă în malte fluenţa Iui, păstrând contact strâns cu el şi in nepătrunsului. poeziei î n general, fiindcă ni
s e pare inutil. A discuta poe_ — odată ce această manifes­ e t e r n valabilă o d a t ă c e î n d e ­
•crieri ale autorilor moderai. Totuşi ţara indus­ calea pe care au apucat-o. Nu putem enumera aci toţi prozatorii ardeleni p l i n e ş t e acele n e d e f i n i t e con­
zia e s t e c a şi c u m a i d i s c u t a tare este a t â t de personală şi
trială, tn care mâna omului a ordonat totul, dând Noua proză ardeleană se prezintă tot atât de noi, In opera cărora apare atmosfera telurică. diţii de e s t e t i c ă ce o fac ac­
despre f e m e i : vel vedea c ă - i fiecare suflet î n parte altfel
formă nouă ordinei naturale, n'a putut oferi o realist ca şi aceea a antecesorilor. Va nume care c e p t a b i l ă cugetului o m e n e s c
Ne-am ales câţiva dintre el, pentru a ilustra lipseşte ceva s a u are ceva d i n croit?
atmosferă eu adevărat telurică. Pământul In face legătura între ei şi tânăra generaţie de cele susţinute. în orice veac. Incidentele şi
Germania nu este decât o porţiune cultivată şi prozatori este Pavel Dan. Atmosfera telurică în belşug fără s ă ştii precis ce. î n a i n t e de orice, poezia î n ­
Aceste câteva aspecte dovedesc că noua proză s e a m n ă v i a ţ ă şi m a i a l e s s u - întotdeauna aparentele a b a .
arbiexploatată tn vederea maximului de randa­ opera acestui prozator de talent, mort In floa­ O accepţi ori o respingi şi ori teri delà a c e a s t ă n o r m ă n u
ment: o a găseşti acel pământ prin care trans­ rea vârstei este adâncă, răscolitoare. Câmpia ardeleană îşi cunoaşte drumul. Ea va cuprinde c â t t e vei căsni, n u vei şti de Іеглііуа. A delimita formele
r " 4 a l a r m a d e c â t pe cel gră­
piră natura neorganizată, fiinţa însăşi a adâncu­ Ardealului, cadrul natural In care se petrece mereu pământul care e - a zămislit şi ne-a hră­
n
ce. P o a t e î n s ă ca, ceeace ţie de poezie î n s e a m n ă a delimi­
biţi cu s o a r t a propriilor lor
rilor ce te ridică până la panteism. De aici, no­ acţiunea nuvelelor sale, te pătrunde cu mono­ nit şi în care ne-am format ca naţiune. ta formele de trăire interi­
îţi p a r e frumos, î n ochii a l ­ c r e a ţ i i şi s.tuaţii, deci a oa­
stalgia aceea de pământ la Germani, de adevărat tonia ei, cu mirosul ei de pământ şi cu viaţa oară. A pretinde unui rcri'tor
tuia s ă fie u r â t şi invers. m e n i l o r de rând şi n u a ade­
pământ, care să le dea sensat a de libertate şl sufletească a oamenilor produşi de ea. Pavel Dan s ă scrie a ş a şi n u invers, e
IONEL NEAMTZTJ D e c e n ' a m l ă s a fiecăruia l a - văraţilor creatori.
mister, relevandu-le legătura intimă ca el. este interpretul acestui suflet ale cărui coordo­ ca Şi c u m î-ai pretinde s ă n u
c ă l ă t o r e a s c ă vreodată c u a- Poezia ardeleană r ă m â n e
Când a. fost tradus romanul Ion al lui Livin nate principale sunt : pământul, viaţa plină dc
vionail fiindcă t u ai oroare — p e n t r u cei dispuşi s'o a-
Rebreanu în limba germană, Germanii an sim­ sbucium pe acest pământ şi reîntoarcerea in
de a c e s t mijloc d e c o m u n i ­ precieze — poezia adevărată.
ţit adierea de pământ tn toată forţa sa. Acel sânul său, adică moartea. „Suferinţa, ca prin­ Ea isvorăşte dintr'o v i a â l ă ­
cipiu imanent al existenţei şi moartea, ca ultim caţie. y

Bodengeruch atât de pătrunzător i-a ameţit; era

tentaţia aceea puternică şi viguroasă pe care o
căutau. Pământul dătător de v aţă şi de moarte
era Înfăţişat in toată robusteţea aa.
înţeles şl sumbră apoteoză a tuturor frămân­
tărilor omeneşti, formează fundalul celor mai
multe d:n povestirile Iul Pavel Dan". In acea­
ufli-a adormit gândul Poezia n a ş t e d i n viaţă, deci
dintr'un c â t se poate a e su­
biectiv p u n c t . Arderile l ă u n ­
untrică de î n a l t ă t e n s ' u n e ,
poezia acestui rezervor d e
energie românească. Vorbim
aci de poezie In sensul larg
stă moarte găseşti omniprezenta pământului, trice cari fac s ă răsară fla­ a l cuvântului şi n u de versi­
Dacă popoarele á'n Apus au pierdut contactul care vorbeşte in toate acţiunile omului şi care căra s f â n t a a creaţiei s u n t
cu pământul. Românii nu l-au pierdut niciodată. Mi-a adormit gândul trudit ficaţii. O găsim şi î n proza
la sfârşit îşi spune ultimul cuvânt. De aici, deo­ I n leagăn de-amurg luluit, n u m a i a l e poetului ş i cel lui Pavel D a n c a şi î n scul­
Ei a crescut in intimitatea lui. Sufletul româ­ sebirea de atitudini faţă de ţărani care sunt pri­ din afara lui n u o pot vedea
nesc s'a format in foşnet de codru, în răsturnări Departe'n ostrov de coral V ptura lui I o n Vlasiu s a u R o ­
viţi de Pavel Dan ca elemente sănătoase produ­ d e c â t ca m a n i f e s t a r e fără s ă m u l u s Ladea. ( S u n t e x e m p l e
de brazde. Natura face parte integrantă din se de pământ şi „intelectuali", creaţii artificiale,
Pe maluri cu şopot de val. fie posibilă cunoaşterea pro­ l u a t e la î n t â m p l a r e şi cei de
realitatea românească, neputându-se concepe care şi-au pierdut obiceiurile şi tradiţia şi care cesului i n sine. b u n ă credinţă vor recunoaşte
nicio acţiune fără participarea ei. dacă nu devin nişte desrădacinaţi ce trăesc cu Mi-a adormit... liniştea grea D e ce n ' a m a d m i t e deci o c ă n ' a m greşit).
Poporul român din Ardeal, prin Împrejurarea nostalgia satului — elemente nenorocite şi ina- Coboară cu-a serii perdea poezie ardeleană? E n e a p ă ­
specială politică tn care se afla, a fost şi mai S u n t opere a t â t de u m a n e
daptabile — atunci devin nişte parveniţi sau Pe'ntinderi d e vinete mări, r a t nevoie c a aceasta s ă fie l u a t e d i n viaţa Ardealului
mult ţintuit de pământ. Dragostea lui de glie oameni lipsiţi de bun simţ. Puşi în faţa ţără­ la fel cu a francezilor, a ger­
P e cuibul lui drag de visări. ' î n c â t n u n e - a m ruşina s ă le
era şi dragoste de patrimoniu strămoşesc Acest nimii „ei apar in lamentabila lor goliciune şi m a n i l o r s a u a m a i n u ştiu p r e z e n t ă m c h i a r celor m a i
pământ pe care era asuprit, era singurul tovarăş frivolitate, pierzând procesul în mod ruşinos". cui, c a să s e n u m e a s c ă poe­
II mângâe-al nopţii zefir exigenţi cititori. D e dragul
nedespărţit in care găsea bucurie şi mângâiere. zie? Când a c e s t Ardeal este
Opera lui Pavel Dan oglindeşte pământul cu formulelor a definiţiilor, a .;'
In Ardeal nu existau clase sociale care să S u b cerul e n o r m patrafir, o a r e c u m deosebit ca f o r m ă da m o d e l şi de m u l t e ori a i g ­
îndepărteze pe om de natură. Intelectualii ar­ dealurile şl văile lui, cu Infinita monotonie a Luceferi de pază îi stau trăire de celelalte provincii
câmpiei şi u sensaţia de tristeţe, singurătate şi noranţei, p u t e m n e g a o p o e ­
deleni sunt un produs al ţărănimii, ei provenind c
Şi undele pletele-i Iau româneşti, de ce i - a m p r e t n - zie ardeleană?
din pătura rurală. Deaceea, oricât ar fi evoluat părăsire. Oamenii sunt la fel ca şi acest pă­ de o renur.-tare l a formele de
mânt: greoi şi monotoni, dar cu un adânc sens Atunci î n s e a m n ă a n u ve­
ei sub raport intelectual, concepţia lor existen­ exteriorizare In artă a a c e s ­ d e a In viaţă decât o u m i l ă
ţială a rămas oarecum ţărănească, construită din
al vieţii. Umanitatea lor o simţi ; e plină de pro­ Hoinarul doarme, doarme dus tei vieţi altfel d e c â t este ea
funzime, s'ar putea spune, de o tragică profun­ U n prunc în poala lui Iisus, trecere de râme spre u n n e ­
elementele sănătoase ale lumii delà sate. Litera­ In s i n e ? Că aceasta poezie va definit ţ ă r m şi a n e g a luptea
tura ardeleană este o expresie a acestei lumi. zime. Destinul se proectează pretutindeni, pentru La margine de lumi rămas, fi s a u n u a c c e p t a t ă din p u n c t
a hotărî asupra fiinţelor ce cad in mâna lu|. pe care Ardealul a purtat-o
Ea nu prezintă ţăranul idealizat, ci realist. Scrii­ In noaptea asta de popas... de vedere universal de c o n ­ întotdeauna, î n artă, orice
torii Ardealului care au Înfăţişat lumea rurală, Observaţia realistă a scriitorului este împlitUă temporani s a u posteritate,
cu fantastic — un fantastic popular, k> car*. u r m ă de frumos.
a » teşit direct din acest mediu, l i r ă eă-1 pri­ TITUS POlENAItrj r ă m â n e d e văzut. Opera de DEM. GH. NOLLA
 10 Decembrie 1 9 4 3
Proza p e care o scrie d. Mi­
hail Pop este aproape singu­
lară în literatura noastră.
D-sa este marinar de carieră
şi se inspiră din lumea cu care
poate, veni în contact numai
un marinar.
O lume a orizonturilor s u ­
fleteşti vaste pururi deschise
şi, deci, neîmplinite şi lume
plină de neprevăzut, bizar,
extraordinar şi pitoresc, lume,
în sfârşit, în cadrele pururi
mobile ale căreia se întâlnesc
toate zonele globului, cu toată
flora şi fauna lor, cu întreaga
forfotă a limbilor şi raselor
omeneşti şi cu întreg mirajul
obiceiurilor, riturilor şi super­
stiţiilor câte împânzesc, ca o
pâclă fosforescentă, continen­
tele locuite sau străbătute de
om.
Ochiul marinarului, flămân­
zit de mişcare şi culoare, o în­
registrează cu avidi.atea pre-
liculei de film şi o proiectează
între escale ,pe taci'urnul e-
cran al fanteziei sale mereu în
flux. Dacă nu suferă de loc­
vacitate, marinarul fumează,
în orele-i libere, pipă după
pipă, face filatelie, cântă la
acordeon, bea, se pierde în
boate cu dans şi droguri sau
îşi rulează... filmul. Cel puţin
aceasta este impresia pe care
ne-o lasă nouă ,.guzganilor de
uscat". Dacă, în schimb, e por­
nit pe poveste, basmele lui
sunt populate, ca Odisseia, cu
divine minciuni. Marinarul
vorbăreţ, ca şi vânătorul atins
de mâncărimile limbii, mint
de svâjită.
Numai că marinarul, mai
sobru, — din cauza dlforma-
ţiei sale profesionale, — minte
cu mai multă serioziiate. In
afară de acestea e şi mai greu
să-l controlezi câtă vreme nu
l-ai putut însoţi realmente,
dealungul coastelor pe care ţi
le descrie sau dealungul ocea­
nelor cu care te impresio­
nează.
Scriitorii născocesc şi ei în
mod necesar. Dacă se întâm­
plă să fie şi vână ori sau ma­
rinari, în fantezia lor exube­
rantă lucrurile şi faptele se î n ­
lănţuie după alte legi decât cele
cărora li se supune construc­
torul de opere ф і с е multiar-
ticulate şi cu nenumărate î n ­
toarceri şi sondajii în materia
pururi nedefinită p e care o
numim suflet sau viaţă. Scri­
itorul !
vânător sau marinar
{Îşi „desfăşoară" povestea, o
prezintă extensiv, ca pe o
suită de păţanii şi nici decum
intensiv, ca pe o serie de e x ­
perienţe organic asimilate în
tectonica fondului comunicat.
Din acest punct de vedere,
„desfăşurătorul" de basme te
încântă într'un sens, oarecum
melodic precum, tot din acest
punct de vedere, constructorul
de romane propriu zise, te
copleşeşte cum ne copleşesc
arhi'tecturile masive.
Marinarii şi vânătorii, şi, în
general, toţi cei ce parcurg
multe peisagii, terestre sau
marine, vor prefera aşa dară,
dacă s e dedică scrisului, genul
prozei bâsmuitoare, lipsindu-le
sau nesatisfăcându-i repetiţia
ritmurilor, lipsindu-le sau ne-
plăcându-le tensiunile refle­
xive, tensiunile retroactiv
plăsmuitoare, deci reflectate
şi reţinute şi nicidecum di­
scursive şi spontane.
Toate câte le-am spus până
acum i se potrivesc mult şi
d-lui Mihail Pop, autorul ro­
manului Undeva pe un ţărm.
D-sa povesteşte, n u constru­
ieşte. Este, cu alte cuvinte mai
mult băsmuitor şi mai puţin
romancier. De altfel şi d-sa
simte acest lucru, căci „In loc
de prefaţa" d-sale începe cu:
„Povestirea aceasta, am inti­
tulat-o..." etc. etc. Şi, mai de­
parte: „Titlul însă, l-am re­
ţinut şi cred că es.e foarte po­
trivit acestei lucrări, care este
inspirată de o întâmplare
reală, povestită mie, de unul
din eroii ei."... ,.A* unei, când
ascultam „povestirea sa", nu
mă gândeam că voi ajunge
vreodată să fac din ea un ro­
man..." Şi acum, eu, un mari­
nar stângaciu, încerc să po­
vestesc ceva în legătură cu
viaţa unui desamăgit a unui
marinar şi a... veşnicei şi ne­
lipsitei femei..."
Nici un romancier orgolios
pe titlul său de romancier,
dară şi conştient d e сэеасе
este romancierul, nu ar fi
mărturisit că şi „povesteşte"
.bucuria", şi că această „po­
vestire" i-a fost, la rându-i,
„povestită" de unul din eroii
fi.
Romancierul de rasă şi-ar
fi ridicat romanul etaj cu etaj,
Mihail Pop: Undeva pe un ţărm
Sebastian Popovici: Vătaful Neculai
Dinu Pillát: T i n e r e ţ e ciudată
păsându-i în primul rând, de
armonia, de pciliritmia stâl­
pilor şi zidurilor de razim, şi
apoi abea de plimbarea ceti­
torului prin încăperile etnice şi
caracterologice ale construc­
ţiei.
Bineînţeles desfăşurările ac­
ţiunile şi caracterizările din
care ia fiinţă un г о т з п se în­
tâmplă quasi concomitent.
Ceeace nu este cazul în opera
de povestire pură. Dar d. Mi­
hail Pop a scris un roman, şi
se cuvine s ă - l apreciem şi din
alte puncte de vedere decât
cele formal constitutive.
„Undeva pe u n ţârm", cu
toată drama omenească inchisă
In ea, este o carte calmă şi,
am putea spune, chiar odihni­
toare. Caracterele pe care ni
la înfăţişează aulorul sunt, e
adevărat, stranii, dară nu e x ­
traordinare. Psihologia d e care
face uz d. Mihail Pop este cea
livrescă, deci n u scânteie
ţâşnită de sub lovitura surdă
a barosului care turteşte un
bloc de fier incandescent, nici
sânge ţăşnit din artere stran­
gulate, — de lavă în plină
erupţie nu poate fi vorba, —
ci psihologia tratatului uzual
care ne învaţă că experienţa
îndelungă face mai mult de­
cât isbucnîrile neaşteptate ale
unor procese psihice înde-
huig cenzurate şi puţin obi­
cinuite în comerţul nostru co­
tidian cu oamenii. James Sle-
ton şi Glenn Hart, Fay şi Old
Skely sunt, în fond, nişte î n ­
vinşi de calitatea învinşilor cu
care ne întâlnim la toate ră­
spântiile vânturilor vieţii.
D. Mihail Pop e însă un
scriitor care-şi iubeşte eroii,
deci nu-i poate întinde pe pa­
tul procustian al destinului
'. căruia nu-i place să i te su-
. pui fără împotrivire. Iubin-
du-şi eroii, d. Mihail Pop are,
în mod firesc, vederi fireşti
despre dragoste. Pentru d-sa
nu a v e n t u r a primează, ci î m ­
păcarea prin iubire şi în i u ­
bire. Aventura poate fi, cel
mult, drum dificil, drumul ac­
cidentat cu adversităţi la ca­
pătul căruia ne aşteptăm la
inimi şi suflete primi loare.
Debutând ca o carte de lec­
tură distractivă, — corect şi
frumos scrisă, — „Undeva pe
un ţărm" se închee melancolic
ca un apus de toamnă. Dacă
şi-o construia, romancierul
Mihail Pop nu ar fi putut o-
coli o serie de conflicte ră­
mase în stare de latenţă dea-
iungul paginilor d-sale, con-r
flicte pe cât de semnificative,
pe atâta de interesante. Spe­
culând asupra lor, romanul
d-sale ar fi câştigat mult de
tot ca relief şi rezonanţa in­
trinsecă. „Undeva pe un
ţărm" este, totuşi, o carte d e
început dintre cele mai pro­
miţătoare: D. Mihail Pop scrie
limpede, adecuat şi liber de
toate scoriile câte tul/bură, de
obiceiu','"âebu .urile. Cu acest
prilej este necesar să nu uităm
că d. Mihail Pop este un bine
afirmat şi valoros nuvelist.
2. Şi „Vătaful Neculai" e
roman de debut. Autorul lui,
d. Sebastian Popovici, apre­
ciat până acum ca poet („Din
ploile oraşului meu" 1939;
„Dumnezeu la mine 'n casă"
1940 şi „Iarba fiarelor" 1942)
şi ca autor de studii filoso­
fi ce-pedagogice, a poposit în
copilăria d-sale de moldovean
autentic, — moldovean filo-
áof şi liric până 'n baierele
inimii, — şi-a făcut loc prin­
tre vremuri-şi bălării şi ni l-a
arătat cu intermitenţe, pe un
vătaf, pe Vătaful Neculai.
Nici namilă de creştin, nici
arătare încruntată şi încrân­
cenată, ci un vătaf care, a-
scultând de porunca legilor
nescrise, răzbună cinstea bat­
jocorită a unei fete, Anica, la
care râvnise conelul George,
fiul .nroaspăt întors din cele
străinătăţi stricătoare d e cum-
secădenie al cucónului Gri­
gore, boier d e viţă veche. Un
început de dragoste între A-
nica şi Ion vechilul, păcatul
boieresc al eoneluiui George,
uciderea de către Neculai v ă ­
taful, a domnişorului, pruncu­
Cronica literară
ciderea comisă de Anica, sinu­
ciderea duducăi Adela, mama
eoneluiui George, toate ace­
stea prezentate într'o mai
mult decât stufoasă descriere
a peisagiiloi şi treburilor gos-
podăreş.i, iată substanţa ro­
manului scris da poetul Seba­
stian Popovici. După ce ai tre­
cut prin carte ca printr'o
luncă prea deasă, îţi dai seama
că romancierul Sîbastian P o ­
povici nu s'a puiuţ împotrivi
ispitelor poetului Sebastian
Popovici. Şi-ţi mai dai seama
că toate ispitele acestea derivă
dintr'o exagerată încl'nare
descriptivă. Autorul nu poate
renunţa la amănunt de dragul
întregului şi nu reuşeşte să
dea întregului armăturile ri­
sipite p e amănunt. Cartea se
încurcă în vegetaţii şi-ţi f e r ă
0
orice, afară de perspectivă.
Ori, tocmai perspectiva este
răsplata cu care trebuie să te
alegi dupăce ai cetit u n roman.
Deşi_ au personali'.ate, eroii
d-lui' Sebastian Popovici, nu
' au fost puşi în relief de către
autor. Vătaful Neculai, Anica,
George, Grigore, Adela Ion
etc., apar şi dispar instan­
taneu sub plaurul descriptiv
al romanului, aşa că le simţi
fizionomiile, dar ' nu l e poţi
vedea; nu poţ> spune în mod
cert prin сэ anume se dife­
renţiază vătaful de domnişor,
domnişorul de vechil, vechi­
lul de boier, Anica d e baba
cutare şi duduca Adela de toţi
ceilalţi. Chipurile acestea nu
au contur suficient, stând mai
vecine cu haluscinaţia hipna­
gogică, decât cu realitatea vie
şi obiectivă. D. Sebastian P o ­
povici ni le desemnează aşa
de aderente la cadrul rustic
care-l stăpâneşte în mod ca
şi obsedat, încât Neculai,
Anica, George, Ion, etc. se
pierd cum se pierd, în orna­
mentaţiile unor scoarţe, toate
bogăţiile de culoare şi linie
cărora le-ai dat aceeaşi pre­
gnanţă. Concurându-se reci­
proc, pregnanţele existente
s:iu, cel puţin, intenţionate, se
camuflează, devin nepre­
gnante.
E şi aceasta o artă, — artă
însă pe care nu o pot gusta
decât iubitorii labirintelor şi
ai noduriloi gordiene inextri­
cabile. D. Sebastian Popovici
are deci nevoie de limpezire.
De cât mai nemiloasă limpe­
zire. Altfel paginile d-sale ră­
mân pagini de foarte intere-
d intre ele. dominanta, este
sântă descriere, dar numai
descriere. „Vătaful Neculai"
are, totuşi, frumuseţi. Una
frumuseţea limbii moldove­
neşti pe care autorul o stă­
pâneşte în mod original, — în
aşa mod că nu i se pot aduce
învinuiri că ar fi influenţat de
marii scriitori moldoveni ce
au mlădiat până la maxi­
mum de nuanţare şi subtili­
tate dulcile armonii ale gra­
iului din substanţa căruia a
rezultat opera unui Sado-
veanu spre exemplu. Ori, fru­
museţea limbii Stăpânite de d.
Sebastian Popovici e sufi­
cientă dovadă şi garanţie pen­
tru talentul d-sale de prozator
înzestrat cu îndestulătoare da­
ruri. Aşteptăm afirmarea lor,
dar cât mai limpezită dz ispi­
tele inerente tu.uror începu­
turilor.
3. D. Dinu Pillât este fiul
marelui poet Ion Pillât. Şi d.
Dinu Pillât s'a hotărât pentru
MADELEINE RENAUD, delà ,>Con»edi* francezi" In rolul
Inès de Castro
frumoasa dar spinoasa carieră
de scriitor.
Ii dorim cât mai mult cu­
raj, căci de acesta va avea ne­
voie d-sa. Mai întâiu pentru
a putea vedea câtă din lauda
prietenilor părintelui d sale
este sinceră ,şi .pentru a putea
discerne câtă din critica n e ­
gativă a tuturor adversarii! >r
d-sale personali trebuie arun­
cată în lada de gunoi a inju^
riilor pornite din invidie, rea
vojnţă sau, pur şi simplu,
pi ostie. * A
Ko':ărâniu-se pentru cariera
de scriror. d. Dinţi Pillaf a
debutat cu un... roman. (Punc-
tele de suspensie de dinaintea
cuvântului „roman" ar vrea
să sublinieze neobicinuinţa,.—
în literal ura noastră cel pu­
ţin, — a unui atare debut).\
Romanul d lui Dinu Pillât
se numeşte „Tinereţe Ciudată"
şi are calităţi şi scăderi. Cali­
tăţile sunt ale scriitorului
Dinu Pillât, scăderile sunt ale
d-lui Dinu Pillât cetitorul de
cărţi. Şi, ca să începem cu ele,
fiindcă este mai loial, iată
anume care sunt scăderile :
Ştiind sau văzând cum şi-au
scris romanele un Mircea E -
liade sau un Ionel Teodorea-
nu, un Andre Uide sau un
Aldous Huxley, — d. Dinu
Pillât are câte ceva din toţi
aceştia, — autorul Tinereţei
Ciudate îşi condimentează pa­
ginile cu ..ot fe*ul de meditaţii
leplici, situaţii, îndemnuri,
t.cte gratuite şi soluţii care-l
sperie pe bunul burghez şi-1
pun p e gânduri pe observa­
torul tineretului. Socotim că
toate aceste jaloane ale ro­
manului Tinereţe ciudată au
fost premeditate d e autor, —
ceeace nu este nici un păcat.
Credem că acesta este ade­
vărul, deoarece tinereţea ciu­
dată a cărei crudă frescă n e - o
prezintă d. Dinu Pillât, e prea
în destrămare ca să i se poată
generaliza drama. Mai soco­
tim însă că d. Dinu Pillât a
căutat să impresioneze por­
nind delà modele literare exi­
stente. Subiectul romanului
d-sale şi paginile de bravadă
ale acestui roman sunt, după
credinţa noastră, d e origine
livrescă.
REVISTE
R E V I S T A F U N D A Ţ I I L O R
G A L E Î N C H I N A T Ă C A R M E N
S Y L V E I
REVISTA FUNDAŢIILOR
REGALE anul X Nr. 12 cu
data d e 1 Decembrie 1943
este închinat Carmen Sylvei,
delà a cărei naştere s e împli­
nesc o sută de ani, acest cen­
tenar fiind comemorat odată
împlinirea a zece ani delà î n ­
fiinţarea Fundaţiei Regale pen­
tru Literatură şi Artă.
Revista are următorul c u ­
prins :
D CARACOSTEA : Dinastie
si creativitate; GOERGE E -
NESCU : Amintiri despre Car­
men Sylva ; MIHAI BENIUC :
Versuri; PETRU MANOLIU:
(Desen d e Deltau)
Iată însă şi calităţile: d.
Dinu Pillât are un stil bărbă­
tesc, — stângaci încă, dar
ferm, precis şi nedivagator, E
o calitate majoră. Fraza cu
care operează n u e scop în
sinf, ci material constructiv,
maierialul constructiv cel mai
£•«istent pentru alcătuirea rb-
in.jnelor. D. Dinu Pillât n u se
piecde în beţii verbale ci are
grija de geometriile operei la
oaie scrie.
Grija aceasta e remarcabilă
(
іл ceeace priveşte repartiza­
rea operei p e părţi, capitole,
rt) agrafe. In Tinereţe ciudată
acoste determinante formale
.••ti.u ca nişte coloane neîmpli-
n te poate, dar prezenţa lor
covedeşte că ne găsim în faţa
inui scriitor căruia îi pasă
mult de închee.urile romanu­
lui chiar dacă acest roman nu
a reuşit să fie mai mult decât
o bine conturată şi sugestivă
schiţă.
Folosind procedeele de care
?e foloseşte cinematografia
modernă, d. Dinu Pillât e
poate prea „fragmentar", —
prea „incoherent", prea a-
proape, tehniceşte, de stilul
telegrafic ai jurnalelor intime.
Nu împărtăşim însă părerea
acelora ce susţin că proza li­
terară trebuie să fie, în mod
necesar, compacă, "omogenă
până la neputinţă de a disănge
sudurile părţilor. Ttehnica de
mozaic pe care o foloseşte d.
Dinu Plîlat în Tinereţe ciudată
îşi găseşte justificarea^ dacă a-
vem în vedere faptul că anu­
mite conţinuturi nu^pot î m ­
brăca decât anumite forme.
Subiectul Tinereţei ciudate
nu putea fi pus decât în haină
corespunzătoare.
Dar acest subiect e trist, a-
mar, désolant. Autorul a fost
liber să şi-1 imagineze cum a
dorit. Ca pe un memento a-
dresat generaţiei din care face
parte, sau ca pe un rechizito­
riu. Intenţia d sale însă nu n e
scuteşte să ne întrebăm: Este
oare într'adevăr aşa tineretul
actual ?
Răspunsul îl aşteptăm din
partea cititorilor de-o vârstă
cu d. Dinu Pillât. Aici ne-au
interesat aspectele literare ale
unui debut. Ori, aceste aspec­
te, confirmând, pe deoparte,
adevărul că romanul mare ră­
mâne, — orice obiecţiuni am
face, — rezervat vârstelor m a ­
ture, n e dovedeşte că d. Dinu
Pillât e un talent, remarcabil
când îl comparăm cu proza­
torii tineri, dar talent care
trebuie să mai dea o dârză
şi inevitabilă luptă cu îngerul
spre a se realiza fără eşuare
în autosuficienţe.
Pentru această luptă îi tre­
buie curaj. Cu aiâta mai mult
curaj cu cât mulţi îl vor „a-
precda'' fiir.dcă este fiul m a ­
relui poet Ion Pillât, iar alţii,
nu mai puţini, îl vor „depre­
cia", deoarece d-sa îl are, ca
părinte, p e Ion Pillât, marele
poet,
TRAIAN CHELARIU
m
RE­
Eminesciene; ALICE VOINES-
CU : Două ceasuri cu Regina
Elisabeta ; GEORGE PUTNEA-
NU : Viaţa şi moartea sunt
una ; AL. POPESCU-TELE-
GA : Universitatea din Sala-
manca ; ERNEST VERZEA :
Versuri; EMIL C. CRĂCIUN:
Despre cancerul de origină
chimică; EMIL BAICOIANU:
Mortea (portretului ; AL. DI-
MA : Caracterizarea esenţială
a arhitecturii; RADU BRA­
TEŞ : Versuri ; ERNEST BER­
NE A : Arta nouă şi temeiurile
spirituale ale arfei ; OVID
CALEDONIU : Versuri ; ION
ŞIUGARIU : Poezia unei Regi­
ne ; N. CREVEDIA : Jifka : D.
R. MAZILU : Ce-a scris Car­
men Sylva.
Mărturii din Războiul nos­
tru ; Col C. ATANASIU : Pri­
măvara 1942.
Comentarii critice : PETRU
COMARNESCU: Lucrări de
filosofie; OCTAV SULUTIU :
P e margini de cărţi.
Tearte şi documente: Colec­
ţia CR. SANDU TIMOC: Stri-
nu.
Cronici: PENTRU NOBILA
DOAMNA ELENA GEORGE
COŞBUC de Titus Mălai;
RIMBAUD IN TREI INTER­
PRETĂRI de Adrian Marino;
SUBLOCOTENENTUL MA­
RIUS DUMITRESCU, CRU­
CIAT ŞI VISATOR de Aug.
Z. N. POP.
Cronica Bibliografica'
George Bakuiessu.
ORAŞ DE PROVINCIE
(Urmare din pag. 3-a)
Muzica n u e oare şi ea ceva
material? Căci dcmtr'odată m ă
simt fericit, o fericire tristă —
ascultând valsul acesta.
încep a nu mai vedea aproape
ce scriu. Cresc mereu umbre 'n
colţurile odăii şi alungă tot mai
mult lumina, îngrămădind-o 'n
jurul geamului. A r fi frumos să
rămân mereu aşa. Lumina să se
strecoare afară, apoi să se 'ntu-
nece şi-afară, apoi să aştept iar
revenirea luniûnii pe geam, £n
sens invers.
Mereu, mereu...
Recitesc ce-am scris eri : da,
un jurnal indirect, chiar din clipa
următoare celei în care serii
4 Noembrie. — In ziarele de azi
ştirea morţii lui Ion Dragomir.
Privesc chipul lui înconjurat cu
chenar negru. O figură corectă,
dar nu banală. Chiar fără să ştii
c:ne-a fost, intueşti că a fost to­
tuşi un om deosebit. Cum îl che­
ma pe eroul din „Disperaţii ?"
Miri amintesc pe Mercedes, pe
Wanda, şofeurul M'şa, Malasuer-
te, Ennco Soller — dar nu-mi a-
mintesc cum îl chema p e aven­
turierul cel minunat, care era
chiar Ion Dragomir.
îmi pare rău că nu l-am cu­
:
noscut. In redacţ a lui „Sfarmă
Piatră", Al. Gregorian ne spunea
că „Disperaţai" a fost trăit.
Tutun de pipă aromat, muzi­
că, benedicttnă parfumata, ziare,
reviste, cărţi noi, sete de scris...
Dar dragostea?
Aseară a m găsit într'un dulap
un roman cam mototolit : Kare*
lina de Mexence van der Meer-
sch. O viaţă uimitoare între pa-
gtaele cărţilor, personagiii ce
trăesc uriaş — şi totuşi o închizi
profund deprimat. Nici o pers­
pectivă, nici o înseninare posibi­
lă, doar o viaţă monotonă ca o
ploae cenuşie.
Nu mi-ar place să scriu o ast­
fel de carte. Ar fi doar viaţă,
nu literatură.
Am terminat cartea târziu, că­
tre dimineaţă. Pe urmă am luat
un roman poliţist şl m'am simţit
admirabil de odihnit ca şd cum
aşi fi citit o poveste.
5 Noembrie.— Oamenii, Jocurile
astea nod, m ă lasă rece. Fiindcă
sunt străin pe-aici, fiindcă ştiu
că n'o să rămân aici, fiindcă st;u
că tot o să plec. Faptul perma­
nentizării ax schimba complect
perspectiva. Aşi fi de-aici: dar
pentru asta trebue să treacă iar­
na, primăvara, vara, să vină iar
toamna de acum. Ciudat : doar un
ciclu de anotimpuri continuu, îţn
poate creta o permanenţă într'un
loc.
Vorbind, mişcându-mă, trăind
printre cei de-aici, simt o dife-^
rentă, o superioritate aproape :
aceea a străinului aparţinând
altul punct, altui „culcuş", care-a
permanente.
Nu ştiu dacă aşi putea fi vre­
odată un bun călător, un aventu­
rier rătăcitor. Mă simt prea legat
de locuri, prind prea greu rădă­
cini.
JŞi totuşi aspir atât de mult spre
o plecare şi sunt mereu gata. Aşi
pleca oricând şi oriunde. Si totuşi
nu plec niciodată şi nicăiri. Ră­
mân mereu acelaş, oriunde aşi
pleca.
Intr'o revistă, am dat peste niş­
te note de căilăitoxie din Portuga­
lia. Atât de aride, netrăite. Preo­
cupare de amănunt, indicaţii de
nume, anecdotic. Ce frumos le-ar
fi putut scrie Lawrence Steme,
care-ar fi purces imediat să trăia*
scă pe unde-ar fi călătorii
In afară de acei ce trăesc intens
plecarea, călătoria, doar mental
ca un veişndic vis, cred că sunt
două mari feluri de călători: acei
ce trăesc locurile pe unde trec
(Mario Apeifâus) şi acei ce rămân
mereu ei înşişi impermeabiflà, pe
unde trec (Huxley în „Jetsyug
Palate").
6 Notnibrie.— Seara. Fr'g. Aici
în Nord, iama vine totdeauna mai
curând. Ce vreme minunat de
primăvăratecă a fost anul trecut
de Anul Nou, la Bucureşti.
Aseară, pe la 10, am eşit să m ă
plumb puţin pe străzi. Era foarte
întuneric şi foarte frig. Simţeam
pe obraz atingându-mă ca naşte
mici arapii reci. Cred că arau
primai fulgi de zăpadă. Poate
mi-ar fi plăcut, azi dimineaţă
când m'am trea't, ca deschizând
abCjoanele, să văd afară*zăpadă.
Dar era o zi mohorâtă,: puţin
umedă, între toamnă şi ternă.
Nu mi se'ntâmplă nimic. în ora­
şul ăsta strâ'n. Trec. oamenii, fe­
mei, copil bătrâni — toţi necu­
noscuţi. Streini, oribil de streini.
Dar se'ntâmplă vreodată ceva de
la sine?
7 Noembrie. — După prânz.
In grăd'na publică, d'nţ'neaţa
4
era un adevărat ocean de fru&aè;
moarte, galbene, roşcate,, \&ій*н:'••
Efect foarte pictural, exájjjéítff,"
de tristeţea dimineţii mohorfte şi
placide de sfârşit de termină, dar
în acelaş timp foarte de circum­
stanţă, aceste mormane de frun­
ze, apele negre aie lacului din
mijlocul grădinii, şi băncdae'ngră-
de
5
mădite una peste alta'n chdoşcul
de muzică.
Siluetele a doi îndrăgostiţi pro-
fflându-se printre copacii des­
frunziţi — şi peisagiul ar fa pu­
tut figura într'un banan magazin
ilustrat.
Dar dacă m'aşi fi aşezat pe a
bancă cu capul în mâini, dacă
mi-aş fi aprins pipa şi mat ales
dacă undeva s'ar fi auzit tângui-
tul de flaut din „L'apres midi
d'un faune"?...
I n grădină era şd un bust vechi
al lui Eminescu, privind mereu
primăveri şi toamne. Mi-am a-
mimtit că poetul a trăit pe-aici,
că a fost arhivar la o percepţie
de-aici, că pietrele pe care le talc
i-au cunoscut poate paşii. Nu
samt nici o emoţie.
In grădmă a năvăîit la un mo­
ment dat un cârd de fete de şcoa­
lă, cu şorţuri, ghiozdane şi număr
la mâna. Le-am privit de departe
cum se joacă, bătându-se cu frun­
ze ca şi cu bulgări de zăpadă.
Şi-am observat că mergeam prin
frunze oa prim. omăt proaspăt.
Dacă vreodată aşi ajunge pri­
marul unud oraş de provincie, aşi
da mai întâi ordin să se sădească
copaci, cât mai mulţi copaci
(plopi şi sălcii pe marganea lacu­
lui, stejari la intrare, brazi de-
aceda cu reflexe albăstrii La mar­
ginea gradinei); pe urmă n'aşida
voe să se pue пюі u n bust, sau
statue. In schimb, aşi pune un
sculptor să modeleze din pământ
ars un faun cântând den trestie
dus pe gânduri, şi l-aşi aşeza în
Iarbă 'ratr'un colţ ferit.
Toamna pe vremea asta, m'aşi
duce să-l revăd.
Recitesc dón cele scrise mai
înainte: o clipă am fost fericit
din cauza muz;cei. Aşi vrea să re­
pet întocmai împrejurările, ca să
văd dac'aşi putea repeta şi reac-
ţriunea. Fericirea, nefericirea şi'n
genere orice Bemtiiment, nu sunt
de fapt de cat reacţii spirituale
ia acţia materiale
La librăriule de pe strada Mare
trenul de azi a adus cărţi noi, m -
duuoşetor de noi — mirosind a
hârtie proaspăt tipărită. Am cum­
părat (atras de nume şi de titlu)
„Tinereţe ciudată" de LXnu Pil­
lát — şi am citit-o îmtr'uo ceas,
ia un restaurant. Ca roman, e cu
totul nereuşit. Exclami mereu:
Ionel Teodoreanu, Gide (din „Les
faux-тоішауeurs), Cocteau (din
„Les enfants téritoies"), iar un
erou — Sergiu — e un fel d e
Spandrell adolescent dón „Con­
trapunct".
Nu e suficient ca o fată să fie
pură şi să citească Gide şi Mon­
therlant, altă fată să-şi trăiască
morbid drama urâţeniei., cutare
băiat să citeze dm Baudelaire şi
Verlaine şi să viseze plecări, altul
să se erijeze — pirande-ian — in
experimentator ce cade victimă
propriei experimentări, sau alt
băiat să fie un schilod ce citeşte
(cu multe, vai aşa de multe ci­
tate). Bibláa, Dostoewsky şi Riel-
k zic, nu e de-aj uns pentru
e
ca romanul să fie interesant, deşi
conturul eroilor şd acţiunea sunt
totuşi interesant construite.
Cartea e cu totul lipsită de via­
ţă şd din paginile ei nu rămâne
nim.c. Mă gândesc ce lucruri ba­
nale descrie Van der Meersch în
,,Karel:na'- şi totuşi ce îngrozitor
de vie e cartea.
Dar „Tinereţe ciudată" va ră­
mâne ca un fenomen. Nu pentru
valoarea ei, căci n'are raiciuna, oi
pentru semniincaţ^a ei. Cartea e o
refulare, o eoniesc une a crizei de
adolescenţă. G;de şi Coctcau au
scris romane admirabdle de ado­
lescenţă. Dar ca o reminiscenţă.
Aceasta însă e scrlsă'n p^ină
criză, aşa cum Ionel Teodoreanu
(pe atunci aproape un adolescent)
a scris primul volum din „Mede­
leni ', ca o eliberare da copilărie
(de fapt IoneU Teodoreanu trăeşte
drama neputinţea de a se elibera,
căci tot ce-a scris de-atumci e
complect nesemn.ficativ, in el
dându-se încă lupta 'ntre vârste
pe planul amkiítúriLor copleşi­
4
toare).
O carte nedsbutită, e totuşi mai
vie decât o carte desâvaxş.iă.
Poa.e ceeace spun e bomu, uar
în nici un caz paradoxal. O carte
n&sbutită te nemiULţumeşie şi
Prin aceasta le face sa te ii-oesti,
să analizezi, să cauţi explicaţii. O
carte bună, te mu4umejte, eşti
de acord — dar aitât. Te sUe^te
parca s o închizi. Cârţi.e bune
sunt unairun acceptate şi comen­
tate iacon-c ş. caia oaiia.. Ьсѵш,
ce* muit, un.tate de măsura şi
abea urmaşii, dacă a supravieţuit,
pot s o judece. Dar o carte ratată
(nu mă gândesc la pros-Ua p e n s e ­
tă, ca ia defiicteniţâ, prostia periec-
tă sttuându-se ia ant.podul câr­
tii bune, deci fund judecata à
rebours) suscită discuţia, reLexia
amaiiçza, obiecţiile, sugestii.
Din „Tinereţe ciudată", priete­
nul meu mi-a indicat următorul
pasaj:
Laurenţiu se ridică de pe
bancă :
—- Se îooptează. Nu vii cu
mine?
— Nu. Rămân aci toată noapte».
— De ce?
— Fiindcă este primăvară,
vom вшлЛыхаси
 UNIVERSUL LITERAR 10 Decembrie 1943

lăieş, N e c u l a e L e o n t e din c o m u n a Jiblea, m a s nici p u l b e r e a întoarsă î n pulbere, cine-i

Viaţa e o stupidă farsă. S t u p i d ă şi si­
nistră. N u m a i după ce-ai ajuns la capătul
ei, p e celălalt versant al c o b o n ş u l u i , masori
zădărnicia îndârjirilor d i n adolescenţă şi
tinereţe, când luai urcuşul c u asalt î n piept
ca să Înfigi m a i grabnic p i c i o r u l p e piscul
cel mai de sus... Pisc rece, pustiu, sterp, ca
toate înălţimile. D e u n d e s'o ştie aceasta a~
dolescenţa.'' tinereţea? Adolescenţă... T i n e ­
reţe.... C e îndepărtat şi străin î m i s u n ă c u ­
v i n t e l e ! L e - a m cunoscut oare intr'adevăr
vreodată?... E sigur că l e - a m pierdut. L e - a m
ucis... Ochii căutau n u m a i la vârful de s t â n ­
că fulgerată, fără să v a d ă n i m i c din deli­
cioasa ispită a popasurilor la umbră, isvoare
în care palpită cerul răsfrânt sub t u f e l e d e
mintă, m u ş c h i u l m o a l e al leneviriior, o floa­
re, u n flutur, o gază, fâlfâirea u n e i eşarfe
colorate într'o m a n ă care te c h i a m ă : opreşte!
uite ce dimineaţă fermecătoare! opreşte că
aceasta n u se m a i întoarce niciodată!... P e n ­
tru toate n u era timp. Singura c h e m a r e :
piscul de sus. P e n t r u a ajunge, d e s t u l să
vrei, să perseverezi, să rezişti; să t e birui,
ca să birui... Iar când te-ai biruit, când ai
biruit, ce jalnică victorie a lui P i r u s L . Nici
n u - ţ i rămâne măcar consolarea că ţ i - a u
stat î n cale conspiraţii adverse; pieptenele,
peria, oglinda svârlită de smeoaica b a s m e ­
lor din copilărie să p u n ă î n t r e t i n e şi ţinta
s u p r e m ă lacul, zidul până la cer, codrul
nepătruns...
S'au risipit toate cu grabă să-ţi deschidă
drumul neted. A i ajuns. Ca din clipa chiar
când ai ajuns, să înceapă coborîşul... Stai
c u m i n t e , Zăbuc! Aşa A ş e a z ă - t e la pi­
c i o a r e l e m e l e pe blana aceasta de urs î m ­
puşcat a c u m o j u m ă t a t e de secol în c o ­
drii Vrancei c u prietenii de-atunci, din
c a r e n'a m a i rămas niciunul, niciunul... D e ­
altfel, cine-i mai ştie?... Cine i-a m a i ştiut?...
Rămăseseră încă de-acolo î n urmă, a d e m e ­
niţi de m u ş c h i u l m o a l e al leneviriior, de
răcoroase isvoare, o floare, u n flutur, fâl-
firile de eşarfe... Eu n ' a v e a m timp... P e
atunci n'aveam timp... Stai c u m i n t e , Zăbuc.
Stai c u m i n t e şi n u mârâi, n u lătra, n u - m i
linge mâna, n u - m i arăta nici u n s e m n de
dragoste şi de recunoştinţă, fiindcă a c u m
şase luni t e - a m cules d e p e stradă şi t e - a m
adoptat. N ' a m făcut-o p e n t r u tine. P e n t r u
mine... D e ş i mărturisesc că m'a impresionat
în d i m i n e a ţ a aceea înfăţişarea de v a g a b o n d
declasat, n ă s c u t şi crescut p e n t r u altă soar­
tă. A v e a i u n aer atât de nefericit! Şi atât
de ruşinat parcă, fiindcă erai murdar, c o ­
s t e l i v şi i i ă m a n d — u n adevărat paria! A -
ceasta n'ar fi fost îndestul însă, p e n t r u ca
s ă - m i complic e x i s t e n ţ a cu tine, dacă n u
m'aş fi simţit şi e u deodată, u n bătrân
paria în m i j l o c u l m u l ţ i m i i v u i e t o a s e de p e
stradă. U n bătrân de toţi uitat, într'o l u m e
care n u m a i e a mea... A fost deci n u m a i o
chestie de o clipă ca de-o conjoncţiune a
aştrilor pe atlasul ceresc. Zăbuc!... D a i din
coadă? N u - ţ i poţi stăpâni n e v o i a de e f u ­
ziuni demonstrative?... B a g ă de seamă! P a c ­
tul nostru era altul... S ă - m i respecţi s i n g u ­
rătatea de rentier burlac, bătrân şi ursuz,
poate cam maniac, c u m d e v i n cu anii toţi
oamenii care-au vrut să rămână singuri, ca
să fie tari... Ce ştii tu? Eşti u n câine mare,
b u n şi ignorant, cu toate că ochii tăi spun
atâtea şi cu toate c ă - m i pari d e - o nobilă
rasă. S u n t sigur că fostul tău stăpân îţi v a
fi e x a m i n a t minuţios p e d i g r e u l înaintea a-
chiziţiei, c u m purică arborele g e n e a l o g i c al
mirelui familia miresei cu prejudecata b l a ­
zoanelor. Eu m ' a m lăsat condus d e - o s i m ­
plă i m p u l s i e . A m crezut c ă - m i pot p e r m i t e
această gratuitate o singură dată î n viaţă, la
sfârşitul ei... Să adopt u n câine: e u care n'am
iubit câinii, pisicile, oamenii, n i m i c î n s u f l e ­
ţit, ci n u m a i obiectele care s t a u la l o c u l ' l o r
u n d e le-ai pus, n'au glas şi n u - ţ i a m e n i n ţ ă
singurătatea cu o prezenţă t u r b u l e n t afir­
mată, ca tine, Zăbuc!... Iar dai din coadă?...
Dai din coadă şi mârâi : protestezi J... î n c ă
nu te-ai consolat că t e - a m procopsit cu u n
n u m e atât de plebeu? A v e a i p o a t e u n u l din
legendele scandinave, din patria de u n d e
pare că ţ i - e rasa?... N ' a m ce să-ţi fac. R e -
n u - ţ i a m i n t e ş t i c u n e m â n g ă i e r e de cei care
te-au crescut şi- ţi-au dat o atât de distinsă
educaţie?... O săptămână, n u m a i o s ă p t ă m â ­
nă, m a i tresăreai $i scheunai, sgâriai la uşă
cu ghiara... I n o c h i mai aveai o tristeţe. In
s o m n o nelinişte... P e u r m ă ai uitat! D e f i n i ­
tiv, fără n i c i u n regret, fără nicio remuşcare,
î n t o c m a i ca oamenii... S a u poate greşesc?...
P o a t e îţi aminteşti, dar tot ca oamenii, ca
unii o a m e n i care-ţi par tari, ai învăţat să
ascunzi, să sufoci, amintirile care dor?...
C u m erau? Cine erau, Zăbuc?... Mă rogi cu
privirea să t e iert că n u - m i poţi răspunde?
L a s ă - m ă s ă - m i i m a g i n e z e u c u m vor i i fiind
aceşti foşti stăpâni pe c a r e atât de ingrat
i-ai şters d i n m e m o r i e . S u n t d e m u l t deprins
s ă - m i i m a g i n e z v i a ţ a altora şi să reconstitu-
esc v i a ţ a altora n u m a i după închipuirile
mele... î n d e l e t n i c i r e a de o m singuratic. Când
descoperi p r e a târziu că v i a ţ a ta a fost goală,
o populezi cu a altora... O m i e de alte vieţi
posibile...
U i t e ! O văd... Iţi v ă d fosta-ţi stăpâna
coborînd scările şd î n c h e i n d u - ş i mănu­
şile, a m i n t i n d u - ş i d e - o d a t ă înainte d e a se
urca î n automobil: A c e a s t a e ora când. p l e ­
c a m l a p l i m b a r e c u Odin! B i e t u l Odin, pe
ce m â i n i v a fi încăput?... S a u u i t e ! V ă d alt­
ceva... Intr'un hol i m e n s doi copii, u n băiat
şi-o fetiţă. O scurtă eclipsă de întristare le-a
întrerupt joaca lor plină de gălăgie şi de râ­
sete, de buşaie. D e când n am mai obser­
v a t e u o joacă de copii? Nici n u ştiu dacă
m'am oprit v r e o d a t ă să privesc, să surâd, să
p u n m â n a p e - u n creştet, p e - o bărbie m o a l e
şi catifelată d e copil... D e g e t e l e m e l e uscate
de m o ş n e a g singuratic şi ursuz, n u cunosc
a s e m e n e a senzaţie care e fără îndoială n e s ­
p u s m a i caldă decât atingerea de-aci, decât
a t i n g e r e a u n u i v a s chinezesc d e p o r ţ e l a n
translucid din v i t r i n e l e m e l e de colecţionar.
N'am fost niciodată atent la o joacă de copii.
La copii... M i s'au părut atât d e incomozi!
M u l t m a i i n c o m o z i de c â t tine... P e copiii
aceştia însă îi văd... S'au oprit. F e t i ţ a —
n u e aşa că a v e a o funtă albastră în părul
c u b u c l e l e m ă t ă s o a s e şi o c h i i d e - u n albastru
mai l i m p e d e decât albastrul acesta de por­
ţelan chinezesc ? — Fetiţa s'a oprit, suspi­
nând c u d e g e t u l la buze : P ă c a t că n u e
a c u m şi Bor, să-1 facă el p e câinele s a n i ­
tar!... — Ba, n u ! s p u n e băiatul care e î n t o t ­
d e a u n a de a l t ă părere. Să-1 facă pe câinele
d e t e c t i v ori p e câinele de răsboiu, decorat pa
front şi citat î n ordin de zi pe armată, p e n ­
tru m i s i u n e e x c e p ţ i o n a l ă şi dusă la capăt
eroic...
de C E Z A R PETRESCU
t e î n răsboiu c u celălalt Zăbuc, al Adelei, în
a cărui m e m o r i e t e - a m botezat p e tine, d e -
p o s e d â n d u - t e d e adevăratul tău n u m e . Iţi
s p u n e a u stăpânnii, cum?... Odin?... Bor?...:
\ m e r ?... Thor ?... Frey... Hell... Constată că
n u era n e v o i e n e a p ă r a t să deschid o l e g e n ­
dă a Vickingilor p e n t r u a spicui c â t e v a n u ­
miri cu r é s o n a n t e d i n patria ta. î m i sunt fa­
miliare depe atunci, din copilărie, din a d o ­
lescenţă. P e n t r u a l e î n v ă ţ a acestea, l i p ­
s e a m dela joaca hârjonită şi hohotitoare a
colegilor, când î n c h i d e a m g e a m u l să nu-i
aud. P e n t r u a l e î n v ă ţ a acestea, l i p s e a m mai
târziu dela p l i m b ă r i l e romantice ale a l o l e s -
cenţei, p e maluri de râu, î n lunci, în fâneţe
cosite, î n grădina u n d e cânta muzica m i l i t a ­
ră valsuri dè S t r a u s s şi u n d e Adela, a c u m
e l e v ă de p e n s i o n cu rochia l u n g ă şi cordon
de atlas încins peste m i j l o c u l strâns în c o r ­
set, trecea braţ la b r a ţ cu u n v ă r e l e v la
şcoala de cavalerie. D e aceasta lipseam, ca
să învăţ p e derost tot ce n u mi-a' mai f o l o -
'toate îmi păreau c u putinţă, c u singura con­
sit niciodată î n viaţă. B ă n u i a m e u oare
atunci, că a m să d a u î n faţa ta Zăbuc, la
bătrâneţe, u n e x a m e n da m e m o r i e înşirând
(
eroi de l e g e n d ă şi de m i t o l o g i e s c a n d m a v ă ?
Viaţa n u e numai stupidă şi sinistră; e b i ­
zară! Odin? Bor? Hei? V ă d că n u tresari la
nicio p o m e n i r e a unor astfel de zei barbari
ai furtunilor, fiordurilor, naufragiilor... P o a ­
te ai purtat u n n u m e de e r o u m a i m o d e s t
sau poate mai recent. D e u n d e s'o ştiu? î n a ­
inte de a t e alătura d e m i n e pe strada cu
privirea ta care implora u n stăpân, v r e u n
derbedeu al m a i d a n e l o r ţ i - a furat sgarda
ca s'o s c h i m b e p e - u n clondir de v i n . T e - a m
adoptat fără stare civilă. Eşti n e v o i t să te
resemnezi la p a t r o n i m u l indigen. Rămâi Ză­
buc! Aşa satisfacem o l e g e a compensaţiei
universale... N u înţelegi? Te uiţi c u ochii n e ­
dumeriţi?... A i - s ă pricepi: aşteaptă... î n t r e ­
b a m adineaori băiatul cel n o u dela lift, c u m
îl chiamă. Mi-a răspuns triumfal: Nick!... —
Nick? Ce n u m e e acesta? —• m'am mirat. El
a ridicat obrazul dolofan şi ochii rotunzi,
d e s t ă i n u i n d u - m i confidenţial: — E u n n u m e
pe care m i l-a dat chiar a c u m d o m n u Ralph,
care se urca la d o a m n a D a d a dela etajul ÏX.
apartamentul 97, cucoană sjngură fără băr­
bat. Mi-a dat n u m e l e N i c k şi m i - a dat pe
deasupra cinci lei. î n a i n t e m ă c h e m a N e c u -
judeţul Argeş... A c e a s t a m i - a răspuns, d e ş - p o a t e împiedica să n u m a i trăiască odată
chinzând uşa şi salutând. P o a t e că trebuia prin tine? să iubească? să urască? să g â n ­
să-i dau şi e u cinci lei... M u m ' a m gândit... dească ? să ţi-se substitue la fieştece pas şi
A v a r , n'am gesturi s p o n t a n e . N u ştiu cine fieştece clipă, d â n d u - t e laoparte, ca să-şi
e s t e acel d o m n Ralph care botează î n g l u m ă facă m e n d r e l e lor? Tu gesticulezi fantomal,
însoţitorii de lift; n u ş t i u cine e doamna" o v i a ţ ă pe care ei ţi-o c o m a n d ă şi ei o c o n ­
Dada, dela etajul IX, cucoană singură, fără tinuă. Eşti u m b r a lor... Câte şi câte tomuri
bărbat. din biblioteca aceasta p e care-o inspectezi
N u cunosc pe nimeni din stupul acesta cu aroganţă, strâmbând scârbit din nări şi
e n o r m u n d e m i - a m rezervat apartamen­ strănutând din pricina colbului stârnit depe
tul încă de p e când s c h e l e l e astupau infolii; câte n'au încercat să e x p l i c e l e g i l e
faţada, înadins ca să m ă bucur de s i n g u r ă ­ eredităţii, să l e clasifice?... G e m m u l e l e lui
D a r w m , determinantele l u i Weissmann, l e g i ­
tatea absolută p e care o găseşti n u m a i î n
blocurile cu s u t e şi s u t e d e oameni. S u n t l e l u i Mandel... L e - a m c u n o s c u t m a i târziu,
ca s ă n u - m i s p u n ă n i m i c n o u , fiindcă pe
atât de mulţi, încât n i m e n i nu-ţi poartă
l u m e n u e s t e n i m i c nou... Dar atunci, î n
grija ta. N u e ca î n casa cea v e c h e depe stra­
adolescenţă, î n tinereţe, fără să l e cunosc
da s o m n o l e n t ă şi calmă în aparenţă, u n d e
încă, n u m a i din c e i a c e c r e d e a m e u că e u n
toţi îmi iscodeau ticurile de m o ş n e a g posac
instinct robust de conservare, a m î n c e p u t
şi c a m prea iritant original p e n t r u dânşii;
m a i întâi lupta c u aceşti despoţi din m o r ­
u n d e săreau păsările î n curte să scurme
m i n t e l e lor. S ă - i s m u l g din carnea m e a . Să-i
straturile de flori, se isca ceartă între alte
înăbuş. Ii p â n d e a m , m a i v i g i l e n t decât s e
slugi şi Zenobia, bucătăreasa, m e n a j e r a şi
gândeau ei între dânşii să-şi ia locul. Orice
tirana noastră care n u te p r i v e ş t e c u ochi
şovăială, ispită a plăcerii, l u n e c a r e spre-o
b u n i c u m o ştii; u n d e v e c i n i i î m i c r o n o m e ­
p a s i u n e suspectă, o c o m b ă t e a m cu feroce î n ­
trau plimbările şi u n d e a u z e a m când t r e ­
dârjire ca p e - u n perfid m e s a g i u al lor...
c e a m pe sub fereastra de-alături: Mariţo,
fugi de p u n e m a s a ! E ceasul unu, că se î n ­
L e - a m extirpat toate... L e - a m biruit, biru-
toarce Tipa-Tipa dela promenadă!... E r a m
ihdu-mă, ca să pot birui. S ă ajung tare şi s i n ­
Tipa-Tipa, fiindcă pasul m e u e bătrân, p r u ­
gur, p e piscul sterp şi rece, pustiu, c u m sunt
dent şi ostenit. A c i n u sunt n i m e n i . N u m ă
toate piscurile î n a l t e de u n d e c u m ai ajuns
ştie. N u - i ştiu. N u ştiu cine e acel Ralph,
începi să cobori... A c u m a , la capătul celui­
d o m n u Ralph, c a r e l-a botezat Nick, pe b ă -
lalt povârniş, al c o b o n ş u l u i , î m i dau seama
eţaşul din A r g e ş , între două opriri de a s ­
c ă
tot ei a u fost m a i tari. M i - a u jucat o farsă
censor... I-a jucat o farsă, căci N i c k va ră­
sinistră. Căci tot ei au trăit î n m i n e : câţiva
m â n e pe toată viaţa sărmanul N e c u l ă i e ş ,
din ei, a n u m e din ei, care-au fost atât de di­
atât de nefericit în" uniforma lui v e r d e care-l
g â t u i e şi atât d e speriat sub tichia cu i n ­ baci să-şi facă u n i n s t r u m e n t d i n aceste a m ­
scripţia de fir, pe care, când salută, tot vrea biţioase v e l e i t ă ţ i ale adolescenţei, a l e t i n e ­
s'o ridice de un ţ u g u i u ce n u există, ca turca reţii... C r e d e a m că lucrez î n n u m e l e m e u .
lui de-acasă, de m i e l b r u m ă r i u . A b i a a sosit L u c r ă m însă tot î n n u m e l e câtorva care i-au
şi s'a americanizat. C u m t e - a m indigenat e u înlăturat pe ceilalţi: î n n u m e l e cine ştie
pe t i n e a c u m ş a s e luni, cu u n n u m e de-aci, căror străbuni egoişti, avari, mizantropi,
de zăvod autohton. A fost o farsă, dar m u l t ambiţioşi, care s'au s u p r a v i e ţ u i t î n mine!
m a i inofensivă, te-asigur, decât farsele si­ S^au supravieţuit, s'au realizat, s'au d e s ă ­
nistre pe care m i l e - a jucat m i e viaţa. Şi vârşit î n n o u l tău stăpân, Zăbuc, m o ş n e a g u l
crede-mă, Zăbuc, că a fost dictată de cea acesta singur, şi ursuz, m a n i a c cum vezi...
mai generoasă intenţie!... P e n t r u a t e cruţa Ce î n ţ e i e g : tu ?... Mă .priveşti cu micare,
de nostalgii atavice... D e v r e m e ce ai rupt-o poate cu milă... A i făcut u n nefericit schimb,
cu foştii t ă i stăpâni dintr'o tainică şi r e g r e ­ Zăbuc!... In locul' stăpânilor care te scoteau
tabilă catastrota în destinul tău d e câine la plimbare, al copiilor care-şi f ă c e a u t o v a ­
patrician, ca să ţii c o m p a n i e u n u i m o ş n e a g răş de joacă robustă, bătrânul acesta care
m a n i a c şi ursuz, e c u m i n t e s'o rupi şi cu p e ­ se înfundă într'un jâlţ şi deliberează într'o
digreul, cu arborele g e n e o l o g i c , cu n u m i r i l e încăpere cu tomuri prăfuite, cu v i t r i n e de
din patria ta. S u n t un lest, Zăbuc!... Dai din colecţionar maniac... Astăzi e o zi proastă
coadă?... Confirmi?... Ce ştii tu? P o a t e e o Plouă afară. Frig. Urît. Umed... Mă dor î n ­
iluzie şi aceasta, că o poţi r u p e cu toţi cei cheieturile: scârţâie ciolanele bătrâne... Să
din urmă-ţi. A m crezut-o şi e u . Marea, a m a ­ a ş t e p t ă m soarele! A t u n c i v o m ieşi amândoi
ra minciună!... A m crezut-o d e m u l t , în c e ­ la plimbare. P e străzile unde n u m ă mai
lălalt veac, în adolescenţă şi tinereţe, când
x
c u n o ş t e n i m e n i , într'o l u m e care n u m a i e a
mea... A c u m să f i m cuminţi. A u d dincolo
diţie: să vrei, să perseverezi, să te birui, ca paşii Zenobiei, despota noastră. T u stai acolo
să birui !... pe blană; p r e f ă - t e că dormi! E u a m să d e s ­
chid o carte şi a m să m ă prefac a citi. Aşa
Şi am început prin a m ă înverşuna să are să deschidă uşa, are să ne privească, are
birui mai întâi inamicii lăuntrici. Despoţii să clatine d i n cap, dar are să n e l a s e în
ereditari. Legiunea de ascendenţi, n e c u ­ pace... Ce t i t l u ambiţios de carte! Cum se
noscuţi, străbuni şi străbune, până la cucereşte viaţa? Ciudat! Mai sunt oameni
al 19-lea n e a m , care-ţi strecoară în carne, care cred că există o reţetă infailibilă pen­
tru a cuceri viaţa
în sânge, î n oase, î n nervi, încă dela naştere,
încă înainte de naştere, din embrion, g e r m e ­
nul surprizelor din tine. Tu n u - i cunoşti.
Dar ei sunt prezenţi, çu ochii din l u m e a lor
de dincolo p e tine. N u s'au r e s e m n a t morţii.
Din m o r m i n t e l e lor u n d e n'a m a i rămas
nicio mână de o a s e putrede, se îndărătni­
cesc să supravieţuiască, să î n v i e î n tine, să
isprăvească prin tine, d e l e g a t u l lor, tot ce
nu l e - a îngăduit t i m p u l să ducă ei la sfârşit.
E o întrecere surdă, n e î n d u p l e c a t ă între
dânşii. O luptă gâfâită de e x t e r m i n a r e . F i e ­
care vrea să-i î n ă b u ş e de ceilalţi. S ă pună
el stăpânire pe tine. Şi pun stăpânire, dar
succesiv. Când unul, când altul... Ce mizerie
un trup de o m şi viaţă omenească! Ce c â m p
de bătălie fără armistiţiu, între m i i şi mii
de morţi, care-ţi dictează ei vorbele, actele, •
fiindcă după salturi peste generaţii a u i s b u -
tit să-şi p u n ă c e v a din ei şi î n v r e m e l n i c u l
tău î n v e l i ş carnal!... U n u l linia profilului,
altul culoarea ochilor, glasul, u n tic, chiar
bolile lor... R e z e m i fruntea unui străbun
depe v r e m e a lui Mihai B r a v u l , de p a l m a a l ­
tuia din t i m p u l lui Boerebista; priveşti u n i ­
versul cu ochii bunicei (cum î m i s p u n e a m i e
m a m a că-mi seamănă ochii) şi î n râsul tău
hohoteşte cine ştie ce ascendent din c i n e ştie
ce alt veac, brigand? sfânt? erou?... s a u d e s ­
frânat de p o m i n ă , care s'a bălăcit î n toate
mocirlele? Cine-i cunoaşte? Cine i-a i n v e n ­
tariat şi i-a catalogat?... Şi chiar dacă i-ar fi
inventariat şi catalogat cineva, c i n e - i poate
opri pe aceşti n e c u n o s c u ţ i d i n care n'a ră­
nu supără în acest „drapé" al limbii
caro este aproape tot atât de resistentă

Aşa îi v ă d şi-i aud, deşi nu m'am

semnează-te!... T r e b u e s ă - m i suporţi şi m i ­
cile m e l e manii, ca să d u c e m casă b u n ă î m ­
preună. Căci ţ i - a m dat u n n u m e d e dulău
indigen, n u la întâmplare, n u din lene, ca
să n u deschid o carte d e istoria Vickingilor,
din biblioteca aceasta p e care o priveşti c u
atât de arogant dispreţ. Ţi l - a m ales Îna­
dins, ca o protestare. E felul m e u a c u m de
a protesta împotriva rânduelilor absurde
dintr'o l u m e absurdă. A b s u r d ă ca şi hazar­
dul care t e - a adus la mine, după c e vei fi
cunoscut alţi stăpâni m a i cordiali, m a i t i ­
neri, mai veseli... P o a t e - a v e a i o stăpână e l e ­
gantă, de stirpă înaltă: p o a t e şi ea cu u n
m u l t încrengat airbore genealogic?... O s t ă ­
până care t e scotea la plimbare, cu subţirea
cureluşă prinsă î n sgardă. P e jos s a u i n a u ­
tomobil v ă era plimbarea?... N u poţi r ă s ­
punde... D a i din coadă şi n u m ă slăbeşti cu
ochii de-o fidelitate, lacrimogenă, care ar
trebui să m ă încânte, dacă a ş m a i păstra
despre orice şi oricine v r e o iluzie î n această
drojdie d e viaţă.
Cum; însă din toate n'au m a i r ă m a s d e ­
m u l t decât recile cadavre, vezi tu ? m ă gân­
desc că această prea fără de rezervă fidelitate
pe care-o dovedeşti u n u i n e c u n o s c u t n u m a i
fiindcă t e - a cules depe stradă, e î n acelaş
t i m p şi o detestabilă dovadă de ingratitudi­
ne p e n t r u foştii tăi stăpâni. Orice m o n e d ă
are două feţe... D o u ă valori. P e n t r u c i n e
cumpără; p e n t r u cine vinde... P e n t r u m i n e
recunoştinţă; p e n t r u dânşii i n g r a t i t u d i n e .
Trăind printre oameni, le-ai împrumutat d u ­
oprit niciodată într'un parc, într'un squar,
la grilajul u n e i grădini, să v ă d c u m s e joacă
copiii de astăzi care-ar fi putut s ă fie n e p o ­
ţii mei, strănepoţii m e i . D a r ştiu că şi joaca
n e v i n o v a t ă a copiilor se s c h i m b ă dela g e n e ­
raţie l a generaţie, după s e m n e l e epocii. Şi
epoca sfârşitului m e u de viaţă, e sub s e m ­
n u l g a n g s t e r i l o r şi Kidnapperilor americani
din f i l m e l e u n d e m e r g uneori să m o ţ ă e s c ca
s ă - m i treacă orele atât de lungi, nesfârşit de
lungi! E sub s e m n u l tankurilor, escadrilelor
de b o m b a r d a m e n t , a câinilor sanitari, şi c u ­
rieri d e răsboiu, a câinilor mascotă de bri­
găzi motorizate. C u m ar fi altfel, aşa dar, şi
jocul copiiilor de astăzi?... P e v r e m e a copi­
lăriei m e l e , joaca era d e - a diligenta, de-a
h a i d u c u l şi potera, d e - a O s m a n - P a ş a şi de-a
asaltul dela Griviţa... î m i amintesc, cu toate
că n u e r a m printre copiii cei dintâi la joacă.
D e p e atunci încă a v e a m altceva de făcut...
Câinii d e - a t u n c i s e n u m e a u Sultan, Paşa,
T u r c u s a u O s m a n , c u m îl c h e m a pe câinele
nostru. Era u n câine hirsut şi n e g r u î n c e ­
rul gurii, u n câine d e stână, adus dela ţara...
D u c e a răsboiu î n v e r ş u n a t cu câinele v e c i n i ­
lor: Zăbuc. A c u m î m i dau s e a m ă d i n ce
n o a p t e a amintirilor m i - a v e n i t p e b u z e n u ­
m e l e c u care t e - a m procopsit. T e - a m b o t e ­
zat î n m e m o r i a lui Zăbuc, dulăul vecinilor.
S e m a i afla acolo şi o fetiţă care m ă î n d e m ­
na la joacă, Adela. O chema Adela, c u m erau
n u m e l e f e t e l o r d e p e atunci, c u . m a m e care
au citit r o m a n e l e l u i B o l i n t i n e a n u şi poeziile
lui L a m a r t i n e , p l â n g â n d odată c u eroinele
lor: A d e l a , A g l a e , Elena, Elvira, Silvia, Gra-
ziela... A v e a ochii albaştri şi părul mătăsos,
TEATRUL
O regină însăcută, această Infantă!
O »Elisabeth de şaptesprezece ani, având
focul, ardoarea şi bărbăţia Navarrei
sale natale. înainte de a părăsi Portu­
galia unde a suferit o umilinţă pe care
0 simte ca pe o arsură pe întregul său
corp, încearcă să o convingă pe Dona
Inès să o însoţească. Să salveze vieaţa
ameninţată a. acesteia, să înapoieze re­
gelui şi lui Don Petro lovitura pe care
a suferit-o, iată o îndoită victorie care
1 s'ar-potrivi de minune.
„Sunt două feluri de glorii : gloria
divină, când Dumnezeu e mulţumit de
noi, şi gloria umană când tu însuţi eşti
mulţumit de tine. Salvându-te, dobân­
desc aceste două glorii. Şi mai ales pe
a doua, căci natura omenească mi-ar
porunci mai degrabă să te urăsc. Dar
eu fac puţin caz de natură".
Iată cuvintele prin care Infanta, cu
sufletul palpitând de grandoare, se ex­
primă deplin.
Dar Dona Inès rezistă : „N'am fost
făcută ca să lupt, ci ca să iubesc",
spune această fiinţă pe care dragostea
pentru Don Pedro, pentru copilul pe
care-l poartă în sânul ei, şi dragostea
pentru orice lucru, o înalţă deasupra
propriei sale vieţi, deasupra propriei ei
morţi. Şi ea se gândeşte Ia Dumnezeu,
dar imaginea cerului o aduce spre pă­
mânt, căci lucrurile divine pe care le
cunoaşte, pe pământ le-a trăit. „Pasiu­
nile noastre sunt îngerii Domnului",
spune ea. Intr'adevăr pasiunea o trans­
MĂREŢIEI
(Urmare în pag. 7-a)
luri. Am căuta în zadar la Dona Inès
les hauts et les bas ale inimii ome­
neşti, cercul infernal al îndrăgostitei
pradă luptei care o împinge să cuce­
rească céeace nu poate fi decât primit.
Phedra este adevărată, Dona Inès e
sublimă. Şi părăsind-o, Infanta nu
poate decât să-i spună : „Eh bien !
dona Inès, soyez donc sublime, puisque
c'est cela décidément qui vous tente.
Sublime en ne partant pas. Sublime
en ne poussant pas à trahir. Allons,
soyez sublime tout votre saoul, et
mourez y. Adieu."
Cu dona Inès, Montherlant părăseşte
domeniul adevărului pentru a intra în
mit. Nu este o mai mare grandoare în
artă, decât cea care, depăşind particu­
larul în care se întrupează ideea ca în-
tr'una din nenumăratele fotografii ale
unui film, se situiază dintr'odată într'o
realitate superioară, realitate numai
spirit. Nu mă gândesc la mit numai ca
la un mijloc de cunoaştere care se ri­
dică deasupra particularului împrumu­
tând Esenţei o formă sensibilă prin mij­
locirea imaginei înăscute în sufletul
omenesc, ci şi la forma pe care o îm­
bracă când trăieşte într'o operă de
artă. Nu era aici secretul artei greceşti,
creind personagii atât de universal ade­
vărate, ca Antigcna de exemplu ? Şi nu
la Antigona s'a gândit autorul făcând-o
pe Dona Inès să spună : Nu trăiesc ca
să lupt, ci ca să iubesc ? Aceste cuvinte
corespund celor spuse de eroina greacă:
are pentru ea un preţ mal mare decât
propria ei vieaţă.
Dona Inès intră în Parntheonul eroi­
nelor măreţiei umane. Este o soră a
Chimenei şi a Paulinei şi găsim încă
în ea, ceva care pentru sensibilitatea
noastră o face să fie mai presus de
eroinele lui Corneille. In aceste tim­
puri de suferinţă, această tânără mamă
care poartă odată cu dragostea ei
întreaga nădejde de pace a umanităţii,
ispăşeşte pentru o neînţelegere între
bărbaţi, care în fond nu o priveşte.
Ferrante, regele, este lumea, şi el dea­
semenea mare, luciditatea sa ridicân-
du-l deasupra propriei sale fiinţe. Este
tot atât de complex ca însăşi lumea,
plin de contradicţii, de conflicte care
îl sfâşie. Nu se salvează decât văzând
limpede. Desigur, acest om care e în
largul lui peste tot unde domneşte gra­
vitatea, nu-i străin de pasiunea ome­
nească. L-a iubit pe fiul său Pedro, dar
această dragoste s'a uzat, ca totul pe
acest pământ. întâlnirea eu Dona Inès
îi redeşteaptă sentimente uitate şi in
primul rând se regăseşte pe sine în
această mare mărturisire pe" care i-o
dictează simpatia sa pentru dona Inès,
care provoacă în el un fel de criză de
sinceritate. Totuşi, Ferrante este înainte
de orice, rege, această funcţie dlctân-
du-i datoria: un rege e ca u n mare
copac care trebue să facă umbră.
X
La Reine Morte se citeşte ca o poemă
ca şi marile versuri ale tragediei cla­
sice. Autorul ar fi trebuit să scrie în
versuri şi n'a făcut-o poate dinlr\> con­
cesie pentru gustul timpului. Dar şi-a
luat revanşa, dând prozei sale o poezie
care isbucneşte dealungul dramei sale
în imagini de o minunată bogăţie.
Dificultatea era în absenţa acţiunii.
Personagiile se întâlnesc, se înfruntă.
In ele este totul, şi în această »men_n-
ţare de moarte care pluteşte deasupra
capului Donei Inès. In afară de sosi­
rea Infantei, nu se petrece, ca să spu­
nem aşa, nimic în această dramă. Cu
toate acestea este un ritm suveran in
fiecare scenă, un ritm care asemenea
unui suflu puternic animă această
operă dela un capăt la altul. II găsim
în orgoliul Infantei, în dragostea do­
nei Inès, în atitudinea regească a lui
Ferrante. E acel suflu d e măreţie care
umflă pânzele invizibile ale operei.
X
Teatru »1 măreţiei, prin credinţa în
nobleţea sufletului, în puritate, în dra­
goste, această operă face să strălu­
cească într'o epocă turbure tot ceeace
înalţă.
înainte de a citi la Reine Morte,
făcusem o experienţă foarte semnifi­
cativă. Răsfoisem piese de succes, apă­
rute în cursul ultimilor zece - douăzeci
de ani şi-mi dădusem seamă că erau
moarte, moarte deabinelea. Şi asta pen­
trucă toţi aceşti autori se temuseră de
un public al cărui Rust fusese striicat de
cinema şi de facilitate. Fuseseră prea
uşurateci. Cât despre Montherlant, el
este dificil. El tratează publicul ca pe
cineva care mai are încă un suflet şi
in acest suflet sensul măreţiei. Şi iată1

plicitatea lor. Ţi-ai pierdut p u r i t a t e a instinc­
tului brut şi loial. T e - a i civilizat. Eşti i n ­
contestabil u n câine de n e a m b u n şi bine
crescut. D a c ă n'ai fi câine, ci om, ţ i - a ş s p u ­
ne: o lichea perfectă!... Mârâi? T e - a m o f e n ­
sat? A v e m şi a m o r propriu?... Dar ce m ă r -
turie de caracter e aceasta, Zăbuc, când
o f u n t ă de culoarea ochilor în vârful coa-
delor î m p l e t i t e care îi a j u n g e a u până la
glesne... Mă îfnbia la joacă, sub c u v â n t că
a v e n i t vrernea să î n c e r c ă m a face pace între
câinele J i o ş t r u o s m a n şi câinele lor, Zăbuc.
N'aveärh tiirio'... Ca întotdeauna, n'aveam
t i m p . Ş i astfel O s m a n a r ă m a s p â n ă la m o a r -
figurează căci iubind ea creiază din nou
lumea şi nu are nevoe s'o cucerească.
Această pasiune depăşeşte adevărul
psihologic. Suntem departe de atitudi­
nea Phedrei, prizon'enr unei pasiuni
care o duce la întâmplare, aşa cum
duce uraganul o barcă pierdută pe va-
Nu trăiesc ca să urăsc, ci ca să iubesc.
Poetul grec a zugrăvit dragostea de
frate, fidelitatea dincolo de vieaţă în
respectul legilor divine. Poetul fran­
cez a zugrăvit dragostea de mamă a
unei femei creştine gata să moară spre
a rămâne credincioasă faţă de ceeace
în proză. Nici o facilitate, nici o conce­
sie fei această proză uneori prea lite­
rară, prea scrisă. Căci teatrul modern,
cinematograful, radio-ul şi chiar stilul
celor mai mulţi scriitori ne-au obiş­
nuit cu o oarecare nepăsare în felul de
a se exprima. Cu toate acestea nimic
că publicul găseşte în la Reine Morte
piesa pe care o aşteaptă de totdeauna.
Nu-i aici mai mult decât trebuie
pentru a saluta începutul unul nou
capitol în Istoria teatrului francez?
RAINER BTEMEL

Taxa poştala plâtita în numerar conform aprobării dir. G-le P. T. T. Nr. 24.484.939