UNIVERSITATEA „ALEXANDRU IOAN CUZA” DIN IAȘI

FACULTATEA DE FILOSOFIE ȘI ȘTIINȚE SOCIAL-POLITICE

SPECIALIZAREA RESURSE UMANE ANUL 3 GRUPA 2

Lobby-ul

Coordonator ștințific:
Asist. Dr. Daniel-Rareș Obadă
Student:
Dulgheru Eliza

IAȘI
ANUL 2019

1
INTRODUCERE
Așa cum observa un cercetător, definițiile sunt utile în cel puțin două privințe: ne ajută să
înțelegem lumea din jurul nostru și să avem o anumită viziune asupra lumii în ceea ce privește
modul în care un concept intră în relație cu alte concepte.1 În consecință, o definiție a relațiilor
publice ar trebui să ne ajute să înțelegem ce reprezintă și ce fac relațiile publice și cum se
raportează la alte activități din cadrul organizației.
O definiție clară a relațiilor publice ar fi faptul că ele reprezintă funcția de management care
stabilește și menține relații reciproc avantajoase între o organizație și publicurile de care
depinde succesul sau eșecul acesteia.
Definiția relațiilor publice poziționează practica de relații publice ca funcție de management,
însemnând că managementul din orice organizație trebuie să țină seama de relațiile publice.
Mulți confundă relațiile publice cu o altă funcție și anume aceea de marketing. Însă marketingul
reprezintă funcția de management care identifică nevoile și dorințele oamenilor,oferă produsele
și serviciile care să satisfacă aceste cerințe și favorizează încheierea unor tranzacții prin care se
oferă produse și servicii în schimbul unui bun de valoare pentru furnizor.2

LOBBY-UL

Lobby, cuvânt ce şi-a fãcut loc în vocabularul internaţional şi a fost adoptat şi în România ca
atare, este denumirea consacrată pentru activitatea publică neguvernamentală, având ca scop
influenţarea prin mijloace specifice relaţiilor publice a membrilor Guvernului şi Parlamentului,
pentru adoptarea unor decizii, uneori chiar şi numai pentru luarea în discuţie a unor chestiuni.

Datorită temerii că agenții care fac lobby în interesul unor grupuri ar putea corupe procesul
legislativ, Congresul a promulgat câteva legi care afectează demersurile agenților de lobby de
a influența în mod direct legislația și măsurile de reglementare. Întrucât lobby-ul reprezintă una
dintre specialitățile cu cea mai rapidă dezvoltare în practica de relații publice, aceste
reglementări sunt importante pentru practicieni.

Agenții care fac lobby în interesul organizațiilor au fost primii solicitați să-și facă publice
activitățile prin Titlul III, al Legii de Reglementare Federală a Activităților de Lobby (The

1
Joye C. Gordon, “Interpreting Definitions of Public Relations: Self Assessment and a Symbolic Interactionism-
Based Alternative”, Public Relations Review 23, nr.1 (primăvara) 1997, pp.57-66
2
Scott M. Cutlip, Allen H. Center, Glen M. Broom, Relații publice eficiente, Comunicare.ro, București, 2010, pp.
7-8.

2
Federal Regulation of Lobby Act) din 1946. Agențiilor de lobby li s-a cerut să ceară
autorizare de la Congres, să completeze declarații financiare trimestriale detaliind cheltuielile
și sursele de venit pentru activitățile lor și să menționeze orice articole sau editoriale care au
fost publicate ca urmare a demersurilor lor pentru influențarea legislației. În 1953-1954,
deciziile Curții Supreme de Justiție a SUA au restrând legea, astfel încât ea se aplica numai
indivizilor și organizațiilor al căror scop principal era să influențeze legislația prin
“comunicarea directă cu membrii Congresului pe teme privind legile în dezbatere sau proiectele
legislative propuse”. Au continuat totuși să existe îngrijorări că legislația privind activitățile de
lobby nu poate controla în mod corespunzător.3

DESFĂȘURAREA ÎN ETAPE A ACTIVITĂȚII DE LOBBY

Expresia “lobby-hol” vine din limba engleză şi are semnificaţia politică de “culoar al
Parlamentului”, dar, într-o accepţiune derivată, prin acelaşi termen se înţelege o activitate de
“influenţare a aleşilor”. În forma sa iniţială, termenul “lobby” reprezenta un coridor din cadrul
Parlamentului, unde aleşii se întâlneau şi discutau cu jurnaliştii sau cu alte persoane, diferite
teme de interes general, având finalitatea în luarea în considerare a opiniilor prezentate de către
persoanele cu care se discută.4

În unele ţări, acest termen are o conotaţie negativă datorită confuziilor care se fac în legătură
cu semnificaţia reală a termenului şi unele infracţiuni sancţionate de Codul Penal (trafic de
influenţă), dar acesta nu presupune decât exercitarea dreptului constituţional de a te adresa
factorilor de decizie, prin informarea aleşilor cu privire la diferitele probleme care afectează un
anumit segment al societăţii.5

Prin activitatea de lobby se înţelege orice acţiune sau mijloc de promovare, desfăşurate de o
persoană/grup de persoane cu scopul de a influenţa activitatea puterii legislative sau a puterii
executive într-un stat, indiferent dacă această acţiune este făcută la nivel central sau la nivel
local.

3
Scott M. Cutlip, Allen H. Center, Glen M. Broom, Relații publice eficiente, Editura Comunicare.ro,
București,pag.173
4
Valerică Dabu, Drept Constituţional şi instituţii politice– editia a 3-a, Editura SNAPA, Bucuresti, 2003, p. 75
5
A.N.D.Z.M- Magor Kadar, Strategii de comunicare, propagandă şi lobby la diferite nivele, Bacău, 2008, p. 4

3
Pentru a putea vorbi despre acţiunea de lobby, în sensul său cel mai natural, şi pentru a putea
exercita şi aplică cu succes activitatea amintită, trebuie întrunite cumulativ anumite calităţi şi
trebuie parcurse anumite etape, după cum urmează:6

1. Cunoaşterea procesului legislativ – etapă foarte importantă pentru orice persoană implicată
în activitatea de lobby. Un lobbyist trebuie să aibă cel puţin o idee generală despre procesul
legislativ, să cunoască modul de pregătire al unui proiect de lege, structura comisiilor
parlamentare ori a palierelor de decizie executive, precum şi modul lor de operare. Ar fi
recomandat ca activitatea de lobby să fie făcută de către un jurist sau de către o persoană cu
experienţă în domeniul legislativ sau executiv, întrucât o astfel de persoană este capabilă să
înţeleagă pe deplin activitatea, mecanismele de funcţionare ale celor două puteri, iar şansele de
reuşită sunt astfel mult mai mari.

2. Planificarea unei strategii de acţiune reprezintă o etapă deosebit de importantă în cadrul

acţiunii de lobby. În această etapă se analizează situaţia politică din cadrul societăţii şi se
încearcă identificarea celor mai bune oportunităţi de promovare, adaptând planul de acţiune în
funcţie de dinamica politicii şi de schimbările care au loc la nivel parlamentar sau
guvernamental.

3. Susţinerea argumentată a poziţiilor. Planificarea şi strângerea de materiale scrise şi bine

documentate, precum şi efectuarea demersurilor legale de către cel care face activitatea de lobby
în numele clientului său, au o importanţă destul de mare în reuşita acţiunii, însă lobbyistul, pe
lângă toate acestea trebuie să prezinte materialele pregătite, prin diferite tehnici de susţinere şi
persuasiune, cu scopul de a influenţa audienţa sau de a sensibiliza opinia publică, fapt care duce
la creşterea şanselor ca “recomandările” sale să fie luate în considerare sau chiar să fie adoptate
de către politicieni. Lobbyistul nu trebuie doar să argumenteze poziţiile luate, ci trebuie să îşi
construiască o reţea de contacte personale şi directe cu oamenii politici, dar şi să ofere în
permanenţă informaţii care susţin demersul său.

4. Dezvoltarea unor argumente politice şi practice puternice prin care să susţină ideea sau
poziţia pentru care face lobby. Acest lucru presupune, pe lângă contactele politice pe care le
aminteam mai sus, orice activităţi de interacţionare cu aceştia (cine, dineuri, conferinţe,
strângeri de fonduri etc).

6
Ibidem

4
5. Stabilirea şi menţinerea unor contacte personale cu oamenii politici. În activitatea de
lobby, menţinerea contactului personal cu oamenii politici reprezintă o cerinţă fundamentală.
Aceasta se explică prin faptul că oamenii tind să îi ajute pe cei pe care îi cunosc bine sau pe cei
cu care au o relaţie de prietenie. Reiese, aşadar, că un bun lobbyist va trebui să aibă abilitatea
de a stabili, menţine şi consolida relaţiile dintre el şi politicieni, creând prietenii solide. Pot
reprezenta avantaje în acest domeniu: o reputaţie bună a lobbyistului, un grad mare de
credibilitate, dacă acesta oferă permanent informaţii corecte şi dacă evită mijloacele
conflictuale, toate acestea contribuind la succesul activităţii de lobby.

6. Comunicarea eficientă este foarte importantă în cadrul activităţii de lobby. Abilităţile

comunicaţionale sunt esenţiale, deoarece se doreşte transmiterea eficientă a unui mesaj unor
demnitari al căror timp este foarte valoros şi se impune o expunere cât mai scurtă şi concisă a
mesajului, astfel încât demnitarul să înţeleagă mesajul transmis şi chiar să îl memoreze.

REGLEMENTAREA LOBBY-ULUI ÎN ROMÂNIA

Din păcate, în ţara noastră accepţiunea termenului “lobby” a fost profund alterată de anumite
practici corupte folosite pentru obţinerea de servicii pecuniare în scopuri strict personale. O
confuzie des întâlnită la noi în ţară este aceea între infracţiunea de “trafic de influenţă” şi
activitatea de “lobby”, confuzie sporită atât de către mass-media, cât şi de către unii politicieni
sau demnitari români.

Art.256 din Codul Penal Român reglementează traficul de influenţă ca fiind “o infracţiune în
legătură cu serviciul care constă în primirea de bunuri de către o persoană sau pretinderea lor
ori acceptarea unor promisiuni în acest sens, pentru a interveni pe lângă un funcţionar
competent să îndeplinească un anumit act de serviciu, în scopul de a-l determina să facă sau
să nu facă acest act“7.

Sancţiunea faptei este închisoare de la 2 la 10 ani. În plus, foloasele patrimoniale primite se

confiscă, iar dacă nu se găsesc, condamnatul va fi obligat la plata echivalentului lor în bani (art.
257 alin. 2 raportat la art. 256 alin. 2 C. pen.).

Activitatea de lobby nu poate avea ca obiect promisiunea, oferirea sau darea de bani ori de alte
foloase reprezentanţilor autorităţilor legislative sau executive ori rudelor acestora, astfel

7
Codul Penal- ediţie actualizată 01.10.2011 , Editura Rosseti International

5
încât interzicerea expresă a elementului material al infracţiunii de trafic de influenţă va face
imposibilă apariţia unei confuzii de ordin practic în stabilirea conţinutului unei activităţi ca fiind
o activitate de lobby.

Aşadar, este important să fie făcută o distincţie naturală între lobby-ul profesionist, sub forma
instituţionalizată, şi influenţa exercitată de clientela politică, care îşi negociază interesele ilicite
prin mită.

În legislaţia românească, activitatea propriu-zisă de lobby nu este reglementată de nicio lege

specială care să poarte, de exemplu, numele de “Legea Lobby-ului” sau care să facă referire
expresă la această activitate, însă domeniul public affairs/lobby este reglementat în legislaţia
autohtonă prin Legea 52/2003 privind transparenţă decizională. De asemenea, Legea 161/2003
(care priveşte anumite măsuri pentru asigurarea unei transparenţe în exercitarea de funcţii
publice şi în mediul de afaceri, precum şi prevenirea şi sancţionarea corupţiei) cuprinde un
capitol care face referire la constituirea grupului de interes economic.

După aderarea la Uniunea Europeană, piaţa de lobby din România a ajuns la 50 de milioane de
euro8 pe an, în prezent existând aproximativ 15 firme de public affair/lobby, care îşi împart cota
de piaţă în funcţie de vechimea lor în acest domeniu şi de popularitatea de care se bucură.
Numărul firmelor de lobby din România este net inferior numărului din alte state ( de
exemplu, în Washington activează nu mai puţin de 30000 de firme de lobby, iar în Bruxelles
– capitala Uniunii Europene, mai mult de 15000 de firme)9.

TIPURI

Chiar dacă în literatura de specialitate nu există un consens cu privire la semnificaţia termenului

lobby, cu siguranţă există tipologii. În funcţie de criteriul tipurilor de activităţi derulate pentru
a influenţa decizia autorităţilor, lobby poate fi direct şi indirect (cunoscut şi sub denumirea de
grass-roots lobby). Prin lobby direct se înţelege contactarea directă a autorităţilor legislative
şi/sau executive în scopul discutării unor măsuri de natură executivă sau legislativă. În practică,
activitatea de lobby cea mai intensă şi cea mai importantă vizează obţinerea accesului la nivelul
parlamentarilor şi al birocraţiei (în special funcţionari publici)10. Lobby-ul indirect se referă la

8
Bobi Neacşu, Firmele de lobby legal mizează pe o piaţă de peste 10 mil. Euro
9
Săptămâna Financiară, Lobby cu specific românesc.
10
Rod Hague, Martin Harrop, Comparative Government and Politics …, p. 217. Autorii arată că „grupurile de
interese urmăresc puterea şi funcţionarii publici sunt cei care iau deciziile detaliate (trad. n.)”

6
acţiuni de identificare, recrutare şi mobilizare a persoanelor care constituie baza puterii politice
şi sunt capabile să influenţeze deciziile politice.

În funcţie de obiectivele urmărite de grupurile de interese, activităţile de lobby pot fi clasificate

în:

 Activităţi de lobby ale grupurilor de interese economice (de ex. corporaţii sau asociaţii
care reprezintă interesele de afaceri ale industriilor de profil);
 Activităţi de lobby ale grupurilor care promovează interese publice (de ex. asociaţii
nonprofit care militează pentru protejarea mediului înconjurător, pentru drepturile
omului, pentru siguranţa publică etc.);
 Activităţi de lobby ale grupurilor care promovează interesele unei profesii (de ex.
sindicate, asociaţii ale agricultorilor, ale oamenilor de afaceri etc.)11

De asemenea, în funcţie de actorii care desfăşoară activităţi de influenţare a deciziei autorităţilor

publice, lobby-ul poate fi intern (in-house lobbying) sau extern (professional lobby). Lobby
intern vizează situaţia în care lobbyistul este angajatul unei entităţi care desfăşoară activităţi de
lobby fără ca acesta să fie obiectivul principal al organizaţiei (de ex. o asociaţie nonprofit care
are ca obiectiv protejarea mediului înconjurător şi desfăşoară o campanie de lobby pentru a
modifica sancţiunile din Codul Silvic). Lobby extern are în vedere situaţia în care se recurge la
serviciile specializate ale unor organizaţii care activează în domeniu, pe bază de contract. În
acest caz, avem de-a face cu activităţi derulate de profesionişti în lobby, consultanţi şi firme
specializate în influenţarea politicilor publice şi a procesului de luare a deciziilor în cadrul
autorităţilor publice.

11
Pentru clasificarea grupurilor de interese a se vedea și Raj Chari, John Hogan, Gary Murphy, Regulating
lobbying …, p. 3. Autorii citează la rândul lor pe Raj Chari, Sylvia Kritzinger, Understanding E.U. PolicyMaking,
New York, Pluto, 2006.

7
Agenţii PR care se ocupă de lobby pot acţiona în diverse moduri:

 prezentând un punct de vedere al clientului lor referitor la o lege care a fost deja propusă;
 propunând unei oficialităţi reglementări spre a fi luate în discuţie;
 oferind clientului posibilitatea de a se întâlni, de a se documenta, de a-şi sistematiza
ideile în cadrul unor întâlniri directe cu oficiali din guvern.

Cei specializaţi în acest domeniu cunosc cu precizie procedurile guvernamentale, structura

organizatorică şi, adesea, un număr impresionant de persoane.

Ei păstrează legături cu oficialităţile prin cultivarea unor relaţii directe. Conduita etică este
foarte importantă în activitatea de lobby. Există posibilitatea de a “cumpăra” influenţă.

Codurile etice şi legile specifice care guverneazăactivitatea de lobby sunt celedouă căi prin ca
re se poate monitoriza acest domeniu.

Majoritatea actvităţilor de lobby constau în:

 Colectarea de date (Birourile guvernamentale păstrează arhive care trebuie să fie

disponibile mijloacelor de comunicare în masă şi persoanelor interesate);
 Interpretarea acţiunilor guvernamentale (Agentul de lobby analizează consecinţele
măsurilor guvernamentale asupra clientului său);
 Interpretarea acţiunilor unor companii (Reciproca activităţii de mai sus,
serviciul pretându-se spre informarea guvernului);
 Pledoaria pentru anumite interese
(Activităţile de până acum au intrat însfera informării. Pledoaria face parte din sfera influ
enţării);
 Publicitatea (De obicei, în sediul guvernului se află multe birouri ale mijloacelor de
comunicare în masă. Acesta dă ocazia unei multitudini de contacte şi plasări de mesaje.
Publicitatea nu înseamnă numai reclamă comercială, ci şi promovarea imaginii);
 Sprijinirea vânzării de produse (Adesea guvernul poate fi
potenţialcumpărător pentru produsele unei firme).

Un domeniu aparte al activităţii de lobby este acela al strângerii de semnături.

Agenţii PR stimulează clienţii sau cetăţenii pentru realizarea de scrisori sauapeluri în atenţia
forurilor legislative. Tehnicile folosite pentru mobilizareaacestui segment de

8
influenţare, foarte eficient în societăţile democratice, constau în publicitate, scrisori
personalizate şi întâlniri în grupuri. Administrarea afacerilor publice generale este
specifică fundaţiilor nonprofit. În cazul în care nu au una sau mai multe fundaţii afiliate perm
anent cu carelucrează confortabil, instituţiile ce dispun de fondurile necesare
organizeazălicitaţii de proiecte. Fundaţia care oferă condiţiile cele mai avantajoase câştigă
sponsorizarea, raportând sponsorului, periodic sau la finele anului, despre modul în care s-
a investit donaţia.

CONCLUZII

Odată cu documentarea realizată pe această temă şi cu analiza argumentelor am ajuns la

concluzia că această activitate are un potenţial uriaş în sensul exprimării dreptului constituţional
de a te adresa factorilor de decizie, astfel încât oamenii simpli, asociaţi în anumite grupuri de
interese, vor putea să militeze pentru cauzele lor într-un mod legal şi transparent, fără a fi
acuzaţi de trafic de influenţă sau de alte infracţiuni.

1. Wall Street

Tânărul agent de bursă Bud Fox (Charlie Sheen) admiră modul în care își organizează afacerile
Gordon Gekko (Michael Douglas), magnat american multimilionar și afacerist versat. Studiind
obiceiul lui Gekko de a cumpăra companii doar pentru a-și spori profitul personal, Bud Fox
reușește să obțină o audiență la Gekko. Agentul îi propune acestuia un număr de trei companii
în care să investească, dar toate sunt respinse de către magnat ca fiind neinteresante. Ca un ultim
argument în a-l convinge pe Gekko și pentru a intra în grațiile lui, Fox îi oferă o informație
confidențială obținută de la tatăl său, Carl. Tatăl lui Bud lucrează ca șef al atelierului de reparații
la o mică companie aeriană, Bluestar Airlines; el i-a spus în prealabil că a doua zi va fi dat un
verdict de scoatere de sub acuzare a companiei, după ce avusese loc un accident.

Impresionat de dorința tânărului de a-i deveni om de încredere, Gekko îl angajează pe Bud Fox
ca broker. Noua meserie nu se rezumă la transmiterea de ordine de cumpărare sau de vânzare
de acțiuni la bursă, ci magnatul îi cere lui Bud să-i aducă permanent noutăți, în special informații
confidențiale din interiorul companiilor. Bud se simte nevoit să își înăbușe treptat conștiința și
simțul etic. Tânărul începe o activitate de spionaj economic în timpul liber, căutând informații
utile pentru Gekko.

9
Bud se îmbogățește rapid, își cumpără un apartament de 950 de mii de dolari în cartierul
newyorkez East Side și se logodește cu frumoasa decoratoare de interior Darien Taylor. După
o serie de afaceri profitabile, tânărul broker îi propune lui Gekko să investească în cumpărarea
companiei aviatice Bluestar Airlines, pentru a o face profitabilă. Gekko se arată de acord și
cumpără compania, însă doar pentru a obține cele 75 milioane de dolari din fondul de pensii. În
continuare, magnatul vinde compania pe bucăți.

Carl Fox, angajat la Bluestar, suferă un infarct. Bud discută cu Gekko, însă magnatul nu îi ia în
seamă argumentele. Sfătuindu-se apoi cu tatăl său, tânărul își revizuiește opinia despre
modalitatea de câștig pe care a ales-o și încearcă să salveze compania aeriană. Bud apelează la
inamicul lui Gekko, Sir Larry Wildman, pe care îl spionase în trecut. Tânărul Bud îi aduce la
masa tratativelor pe Larry Wildman și pe șefii celor trei sindicate ale Bluestar; tot el concepe
un plan de manipulare a cursului acțiunilor Bluestar. Astfel, în timp ce Gekko vinde acțiunile
companiei aeriene, Larry le cumpără și reușește să preia controlul asupra companiei. La sfatul
lui Bud, Gekko continuă să vândă în pierdere acțiunile, cu pagube de ordinul milioanelor de
dolari.

2. Glengarry Glen Ross

Levene (Lemmon), un vânzător de odinioară puternic și de succes, acum într-o criză de lungă
durată și cu o fiică bolnavă cronică în spital, cu o condiție medicală necunoscută, știe că își va
pierde slujba în curând dacă nu poate să genereze vânzări. El încearcă să-l convingă pe
managerul de birou John Williamson (Spacey) să-i dea o parte din conducerea Glengarry, dar
Williamson refuză. Levene încearcă mai întâi să îl farmece pe Williamson, apoi să-l amenințe
și, în sfârșit, să-l mituiască. Williamson este dispus să vândă unele dintre cele mai bune
conduceri, dar solicită numerar în avans. Levene nu poate să vină cu numerarul și să plece fără
rezultate mai bune.
3. Network
Howard Beale învață de la prieteni și președintele diviziei de știri Max Schumacher că are doar
două săptămâni în aer din cauza scăderii ratingurilor. Cei doi se îmbată și se plâng de starea
industriei lor. În noaptea următoare, Beale anunță, la televiziunea live, că se va sinucide în
difuzarea de marțea viitoare. UBS (Union Broadcasting System's) îl trage după incident, dar
Schumacher intervine astfel încât Beale să poată avea un rămas bun demn. Beale promite că își
va cere scuze pentru izbucnirea sa, dar, odată ce se află în aer, se lansează într-un spectacol care
susține că viața este "rahat". Spectacolul lui Beale face ca rating-urile știrilor să ajungă la spike
și, în mare măsură, la dezorientarea lui Schumacher, eșaloanele superioare ale UBS decid să

10
exploateze anticurile lui Beale, în loc să-l scoată din aer. Când evaluările lui Beale par să fi
depășit, Diana Christensen, care conduce departamentul de programare al rețelei, se apropie de
Schumacher și oferă să-l ajute să "dezvolte" emisiunea de știri. El spune nu la oferta
profesională, dar ea face și o ofertă personală, iar cei doi încep o aventură.

BIBLIOGRAFIE:

1. Scott M. Cutlip, Allen H. Center, Glen M. Broom, Relații publice eficiente, Editura
Comunicare.ro, București, 2012
2. Remus Pricopie, Relațiile publice-evoluție și perspective, Editura Tritonic, București,
2011.
3. Valerică Dabu, Drept Constituţional şi instituţii politice– editia a 3-a, Editura SNAPA,
Bucuresti, 2003
4. A.N.D.Z.M- Magor Kadar, Strategii de comunicare, propagandă şi lobby la diferite
nivele, Bacău, 2008.

WEBGRAFIE:

1. Lobby-ul în România vs Lobby-ul în UE

http://www.ier.ro/sites/default/files/pdf/Studiu_Lobby_site.pdf accesat la data de
20/05/2019, ora 20:00
2. https://www.juridice.ro/244021/despre-activitatea-de-lobby.html

11
12