Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
INTRODUCERE
CAPITOLUL II
ZAHĂRUL
1
ü Zahărul candel este constituit din cristale “gigant” de zaharoză formate pe centrii
de cristalizare, introduşi în zeama concentrată rezultată de la rafinare. Acest zahăr poate fi
colorat, aromatizat şi comercializat ca atare;
ü Zahărul lichid – se poate prezenta sub formă de sirop de zaharoză neinvertită sau
parţial invertită şi se poate utiliza ca materie primă în patiserie, la fierberea berii, şampaniei,
vinurilor spumoase, etc.
După granulaţie şi dimensiuni, zahărul cristal se clasifică în:
- zahăr cu granulaţie mare, cu mărimea cristalelor de 1,3 – 2,5 mm;
- zahăr cu granulaţie medie, cu mărimea cristalelor de 0,7 – 1,3 mm;
- zahăr cu granulaţie mică, cu mărimea cristalelor de 0,3 – 0,7 mm.
2
Table 2.2.
3
Este interzisă depozitarea în vecinătatea zahărului a altor produse cu mirosuri
pătrunzătoare sau a substanţelor toxice.
În aceste condiţii, termenul de garanţie este de 12 luni pentru zahărul tos şi 3 luni
pentru zahărul pudră.
Prezenţa bacteriilor din genul Leuconostoc în zahăr, în număr mare, asociată cu
creşterea activităţii apei, poate determina degradarea zahărului. La o activitate a apei mai
mare de 0,9, la care se ajunge ca urmare a prezenţei apei în spaţiile de păstrare, a umidităţii
relative a aerului ridicată, peste 80% sau/şi a variaţiilor de temperatură, sub acţiunea
bacteriilor din genul Leuconostoc se formează din zaharoză, macromolecule de dextran ce
nu sunt tolerate de anumite organisme. Modificarea biochimică este însoţită de schimbarea
culorii, zahărul devenind gălbui şi de siropare, zahărul devenind lipicios.
Determinarea zaharozei
Principiul metodei: rotirea, de către atomii de carbon asimetrici din molecula
zaharozei, a planului luminii polarizate, cu un unghi a cărui valoare este proporțională cu
conținutul de zaharoză al probei și cu grosimea stratului de soluție de zahăr traversat de
lumină.
4
Pentru această determinare se folosește polarimetrul gradat în procente de zahăr,
prevăzut cu tuburi de control.
Reactivi: acetat bazic de plumb de calitate analitică recunoscută.
Proba (26 g zahăr) se diluează cu 70 ml apă și se filtrează. Soluția limpede se
introduce în tubul polarimetric. Valoarea citită pe scara polarimetrului reprezintă procentul
de zahăr (p) din zahărul luat pentru analiză. Procentul de zaharoză raportat la substanța
uscată se calculează cu formula:
p 100
% zaharoză =
100 U
Zaharoza raportată la substanță uscată trebuie să fie min. 99,8%.
Determinarea substanțelor reducătoare (met. Ofner)
Principiul metodei: reducerea la cald a unei soluții alcaline de sare cuprică, de către
zaharurile reducătoare din probă și titrarea indirectă a oxidului cupros rezultat din reacție, cu
soluție de tiosulfat de sodiu.
Reactivi: - acid clorhidric 1N;
- acid sulfuric concentrat;
- soluție de iod 0,0323;
- soluție Ofner;
- tiosulfat de sodiu, soluție 0,0323n;
- amidon soluție 1%.
Conținutul de substanțe reducătoare trebuie să fie de max. 0,03%.
Metoda pentru determinarea calităţii zahărului alb – Stabilirea punctelor
europene::
Metoda constă în:
determinarea tipului de culoare;
determinarea conținutului de cenușă – determinarea conductometrică;
colorație în soluție.
Prin însumarea punctajelor rezultate din aceste determinări se obține numărul de
puncte europene, pe baza căruia se stabilește calitatea zahărului.
5
Este de preferat a se utiliza celule de măsurare a căror temperatură poate fi menţinută la
20oC ± 0,2oC cu ajutorul unei băi de apă termoreglabile.
Baloane cotate de 100 ± 0,05 ml, 500 ± 0,25 ml şi 1000 ± 0,40 ml; pipete cu capacitate
de 10 ± 0,02 ml.
Pentru prepararea tuturor soluţiilor (soluţii de zahăr şi soluţii din clorură de potasiu)
trebuie utilizată apă bidistilată sau deionizată cu o conductivitate mai mică de 2 µS cm 1. În
prezentele metode, prin cuvântul apă se înţelege apă bidistilată sau deionizată cu o conductivitate
specifică mai mică de 2 µS cm-1.
Mod de lucru
Determinarea conductivităţii specifice a apei utilizate se face în felul următor: se
omogenizează aceeaşi cantitate de apă cu cea folosită pentru soluţia de zahăr într-un balon cotat
de 100 ml în acelaşi mod ca şi la dizolvarea zahărului. Se aduce la semn la 100 ml şi se măsoară
conductivitatea la temperatura de 20oC ± 0,2oC. În momentul măsurării nu este necesară
efectuarea unui control termostatic precis de vreme ce orice corectări ale temperaturii se
încadrează în limitele de eroare admise.
Determinarea conductivităţii soluţiei de zahăr analizate
Se pregăteşte o soluţie de zahăr în apă cu conţinutul de substanţă uscată de 28 o Brix fie
prin dizolvarea a 31,3 g ± 0,01 g de zahăr la 20 oC ± 0,2oC într-un balon cotat de 100 ml şi
aducând totul la 100 ml, fie prin dizolvarea a 28 g de zahăr în 100 g soluţie.
După omogenizarea şi filtrarea soluţiei prin hârtie de filtru cu porozitate medie, se
măsoară conductivitatea soluţiei, după spălarea în prealabil a celulei conductometrice cu soluţia
de analizat. Se citeşte conductivitatea soluţiei atunci când temperatura sa este de 20oC ± 0,2oC.
Se scad 50% din valoarea citită pentru apa utilizată.
Calculul şi exprimarea rezultatelor
Rezultatul obţinut, respectiv conductivitatea probei analizate, este:
C28 = (C(p) - 0,5 C(apa)) x K(µ Scm-1), în care:
C (p) = conductivitatea soluţiei de zahăr, în µ Scm-1;
C (apa) = conductivitatea apei utilizate, în µ Scm-1;
K = constanta celulei conductometrului, care se calculează cu formulă:
26,6
K= , unde:
C 2 C1
6
C1 = conductivitatea apei citită în aparat, în µ Scm-1.
Coeficientul 28 arată că s-a lucrat cu o soluţie de zahăr cu substanţă uscată de 28 o
Brix.
Conductivitatea electrică se transformă în cenuşă conductometrică după relaţia:
Cenuşa conductometrică (c) = 0,320 x 18 x 10-4 x C28 = 5,76 x 10-4 x C 28(%)
Mod de lucru
Zahărul alb de analizat se introduce în cutia de comparare care se umple până la
marginea superioară, iar conţinutul se nivelează cu ajutorul capacului.
Cutiile cu scara-etalon se aşază una lângă alta, fără nici un spaţiu între ele; din acest
motiv cutiile rotunde nu sunt utilizabile.
7
Iniţial mostra se compară prin plasarea ei în diferite poziţii pe scara de culori. Apoi
se compară atent cu culorile cele mai apropiate de ale ei, aşezând-o alternativ în stânga şi în
dreapta.
Se efectuează trei citiri consecutive pe aceeaşi probă de analizat şi se calculează
valoarea medie a celor trei citiri.
Această valoare medie se exprimă în zecimalele unei unităţi de culoare.
În cazul zahărului la care mărimea cristalului diferă de cea a mostrelor standard,
trebuie observată culoarea şi nu reflecţia cristalelor.
Calculul şi exprimarea rezultatelor
Se atribuie probei de zahăr numărul etalonului de culoare cu care coincide sau un
număr intermediar, atunci când culoarea probei de zahăr se situează între două etaloane de
culoare.
Rezultatul se exprimă în puncte Braunschweig şi se obţine înmulţind cu 2 numărul
atribuit probei. Ca rezultat se ia media aritmetică a celor trei cilindri.
Număr de puncte = unitate de culoare x 2. Adică 0,5 unităţi de culoare = 1 punct.
8
CAPITOLUL III
PRODUSE ZAHAROASE
10
Principala proprietate a caramelului este plasticitatea la temperatura de cca. 70oC, el
putând fi modelat prin turnare în forme variate. Răcit sub 40 oC, caramelul devine solid şi
sticlos.
Produsele de caramelaj pot fi integral realizate din caramel (bomboane simple) sau
numai parţial (bomboane umplute). Sortimentul produselor de caramelaj cuprinde:
- Dropsuri – sunt bomboane sticloase neumplute, divers colorate, acidulate şi
aromatizate. În secţiune au aspect sticlos, amorf. În masa de caramel se pot adăuga lapte,
miere, cafea, unt, etc. Obţinându-se dropsurile cu adaosuri.
- Roxuri – au aceeaşi compoziţie ca şi dropsurile, dar se deosebesc de acestea prin
formă cilindrică sau prismatică cu desene variate ce se observă în secţiune.
- Rolsuri – se prezintă sub formă de disc, în diferite culori, ambalate colectiv sub
formă de batoane.
- Bomboane umplute – sunt formate dintr-un înveliş din masă de caramel umplute
cu pastă de fructe, siropuri, miere, creme, praline, fondant.
Tabel 3.1.
11
Caracteristica Bomboane sticloase simple Bomboane sticloase umplute
A. Analiza senzorială
Tabel 3.2
Bomboane sticloase neumplute
12
Caracteristici Condiții de admisibilitate
Bucăți întregi de formă regulată, uscate, nelipicioase, cu suprafața lucioasă,
Aspect
cu excepția bomboanelor acoperite cu cacao pudră.
Culoare Uniformă, în concordanță cu aromele și adaosurile folosite.
Plăcut, dulce, specific și în concordanță cu aromele și adaosurile folosite, fără
Miros și gust
gust și miros străin (de rânced, amar).
Tabel 3.3.
Bomboane umplute
Aspect Bucăţi de formă şi mărimi diferite. La cele cu înveliş de ciocolată ambele feţe
sunt identice/ una plată şi fără luciu.
Gust şi aromă Plăcute, corespunzătoare adaosurilor şi aromelor utilizate, fără gust şi miros
rânced, amar, de mucegai sau alt gust şi miros străin.
Consistenţa Masă uniformă, poroasă (b. trase), nezaharisită, cristalizată (b. cu lapte după 5
învelişului zile de la fabricaţie), caracteristică ciocolatei (b. cu ciocolată)
Tabel 3.4.
Caracteristici Valoare
Zahăr direct reducător (zahăr invertit), % max. 25
Zahăr total (zahăr invertit), % min. 65
Aciditate (acid citric), % min. 0,3
13
Umiditate, % max. 2,0
Grăsime (b. Cu lapte şi frişcă), % min. 3,0
Cenuşă insolubilă în HCl 10%, % min. 0,1
Arsen, mg/kg 0,2
Cadmiu, mg/kg 0,01
Plumb, mg/kg 1,0
Zinc, mg/kg 15
Cupru, mg/kg 10
Staniu, mg/kg 25
Mercur, mg/kg -
Tabel 3.5.
C. Proprietăţi fizico-chimice bomboane umplute
Caracteristici Valoare
Umiditate
- înveliş caramel, % max. 2,5
- înveliş ciocolată, % max. 3,0
- umplutură marţipan / pralină,% max. 14
- umplutură cu cremă fondant, lapte, sirop, % max. 15
- umplutură cu miere, jeleu, rahat, sirop, alcool, cremă spumoasă, % max. 18 – 20
- umplutură cu fructe (pastă, marmeladă), ciocolată, % max. 20 – 22
- umplutură aromată, % max. 25
14
Zahăr
- zahăr direct reducător (zahăr invertit) înveliş caramel 25
- zahăr direct reducător umplutură de marmeladă în ciocolată, % max. 30
Aciditate (acid citric)
- înveliş, % min. 0,4
- umplutură cu cremă fondant, % min. 0,2
- umplutură cu sirop, jeleu, grăsimi, % min. 0,4
- b. umplute cu marmeladă în ciocolată, % min. 0,2
Grăsime
- umplutură cu cacao, % min. 6
- umplutură de ciocolată, % min. 25
- umplutură de marţipan / pralină, % min. 18
- umplutură cu cremă aromată, % min. 14
- înveliş ciocolată, % min. 31
- înveliş ciocolată cu lapte, % min. 29
- b. cu lapte (înveliş + umplutură), min. 2,5
Conţinut de umplutură, % 18 – 25
Conţinut de ciocolată (b. ciocolată), % min. 15
Cenuşă insolubilă în HCl 10%, % max. 0,1
Arsen, mg/kg 0,2
Cadmiu, mg/kg 0,01
Plumb, mg/kg 1,0
Zinc, mg/kg 15
15
baghetei și se introduce fiola (descoperită) cu bagheta în etuvă, unde se usucă timp de 4 ore
la 105 ºC. Fiola acoperită se răcește în exicator 40 minute și se cântărește. Operația se repetă
până la masă constantă.
( m m1 )
%U = ×100, unde:
m
m = masa produsului luat pentru determinare (g);
m 1 = masa produsului după uscare (g).
Rezultatul determinării trebuie să fie de max. 2%. În cazul bomboanelor umplute se
determină umiditatea învelișului prin metoda uscării la etuvă, iar substanța uscată a
umpluturii se determină refractometric – max. 15% pentru umpluturi pe bază de siropuri,
18% pentru umpluturi pe bază de marmeladă, gemuri.
16
camerei apoi se neutralizează cu o soluție de hidroxid de sodiu 25%, în prezența
matiloranjului, până la apariția culorii galben-portocaliu, după care se aduce lichidul din
balon la semn.
Din soluția invertită se iau 10 ml și se continuă modul de lucru de la determinarea
zahărului direct reducător.
c V V1 100
% zahăr total = ,unde:
V1 100 1000 m
17
Determinarea conținutului de grăsime – Metoda Linder
Principiul metodei: proba de analizat se tratează în prealabil cu acid sulfuric, apoi se
extrage cu solvent și se cântărește grăsimea extrasă dintr-un volum determinat de solvent-
grăsime.
Mod de lucru
Se cântăresc într-un vas Erlenmeyer 3...5 g din proba de analizat, bine mărunțită și
omogenizată prin mojarare.
Se adaugă un volum de soluție alcoolică de acid sulfuric (ml) egal cu masa (g) de
produs luat pentru analiză.
Vasul descoperit se introduce în etuvă la 105 ºC, 10 minute, se scoate , se agită și se
introduce din nou în etuvă timp de 10 minute. Dacă nu se observă o închidere a culorii, se
mai lasă circa 5 minute, după care vasul Erlenmeyer se răcește în curent de apă. După
răcirea completă se adaugă 50 ml eter de petrol, se acoperă și ținând dopul, se agită bine
amestecul și se lasă câteva minute pentru a se separa complet stratul de eter-grăsime de cel
de alcool etilic. Se adaugă apă potabilă până la umplerea vasului, după care se așteaptă până
ce stratul de eter-grăsime devine limpede.
Din stratul de eter-grăsime, se pipetează minim 25 ml, într-un balon tratat în
prealabil, se evaporă pe baie de apă și se usucă la etuvă la 105 ºC timp de 10 minute, după
care se răcește în exicator și se cântărește. Operațiile se repetă până la masă constantă.
(V 1)m1
% Grăsime = ×100, unde:
(V1 1,1m1 ) m
18
Boabele de cacao se caracterizează printr-un conţinut ridicat de grăsimi, ceea ce
implică operaţii suplimentare de separare a untului de cacao. Pentru obţinerea pudrei de
cacao se parcurg următoarele etape:
- curăţirea şi selecţionarea boabelor;
- prăjirea boabelor;
- presarea pentru eliminarea untului de cacao;
- uscarea turtelor rezultate de la presare;
- măcinarea turtelor.
Prin prăjire, boabele suferă modificări cu efecte directe asupra calităţii produselor ce
rezultă. Se îndepărtează unele substanţe volatile care au gust şi miros neplăcute, se
atenuează gustul astringent prin denaturarea substanţelor tanante, se formează şi se dezvoltă
aroma, se îmbunătăţeşte culoarea.
Asupra calităţii ciocolatei influenţează substanţial modul de pregătire a amestecurilor
loturilor de boabe de cacao de nivele calitative diferite şi cu proprietăţi complementare. Prin
amestecarea boabelor de cacao cu proprietăţi diferite în proporţii optime se poate obţine
ciocolată într-un anumit sortiment dorit, superioară celei care s-ar fabrica din loturile
provenite de la varietăţile cu cel mai mare preţ.
Ciocolata se obţine prin amestecarea masei de cacao, a zahărului, a untului de cacao
şi eventual a altor adaosuri, până la realizarea unui amestec omogen, care se modelează în
forme, se răceşte, se scoate din forme şi se ambalează.
Sortimentul de ciocolată este numeros şi variat datorită posibilităţilor de a adăuga în
compoziţie diferite alte produse ca: lapte, cafea, alune, nuci, stafide, arome alimentare, praf
de ouă, etc.
Ciocolată şi produsele din ciocolată se pot grupa astfel, în funcţie de compoziţie:
- ciocolată simplă ce conţine zahăr, pudră de cacao, unt de cacao şi uneori vanilină.
În comerţ ciocolata simplă se comercializează sub denumirile de ciocolată amăruie,
ciocolată cu vanilie şi ciocolată menaj.
- ciocolată cu adaosuri, la care în masa obţinută din materiile prime de bază se mai
adaugă lapte, cafea, nuci, alune, rom, etc.
- ciocolată umplută format dintr-un înveliş de ciocolată şi un miez din diferite
creme, fondant, jeleu, praline, băuturi alcoolice tari. Învelişul de ciocolată poate fi din
ciocolată simplă sau cu adaosuri şi variază de la 20 la 50% în funcţie de sortiment.
- ciocolată special destinată persoanelor care suferă de diferite afecţiuni. Astfel,
pentru diabetici se fabrică ciocolată în care zahărul este înlocuit cu îndulcitori permişi de
19
dietă specific afecţiunii, iar pentru persoanele supraponderale sau pentru cei care vor să
slăbească se fabrică ciocolata dietetică, în care untul de cacao este înlocuit de produse cu
putere calorică redusă, iar zahărul este înlocuit cu îndulcitori slab calorici sau necalorici.
Tabel 3.2.1.
Caracteristici de calitate ale ciocolatei
Tabel 3.2.2.
Defectul
Cauza producerii defectului
produsului
Apare în timpul răcirii ciocolatei sau în timpul păstrării ei la o umiditate
relativă mare. Vaporii de apă condensaţi pe suprafaţa ciocolatei dizolvă
Bruma de
parţial zahărul; prin creşterea temperaturii are loc evaporarea apei, iar
zahăr
zahărul recristalizat rămâne sub forma unei brume albe la suprafaţa
ciocolatei.
Bruma de Apare din cauza răcirii sau păstrării în condiţii necorespunzătoare a
grăsime ciocolatei. Se formează aglomerări de grăsime care determină acest defect.
Dispariţia
Se datorează păstrării la o temperatură mai ridicată decât cea prevăzută.
luciului
Aromă
Apare ca urmare a lipsei omogenizării corespunzătoare a amestecului de
accentuată de
materii prime şi produse de adaos.
vanilie
Gust de Se datorează păstrării timp îndelungat la temperaturi ridicate care determină
rânced râncezirea grăsimilor.
21
BIBLIOGRAFIE
22