UNITATEA DE ȊNVĂȚARE 2

PROBELE

CUPRINS:

PROBELE IN PROCESUL CIVIL

OBIECTIVELE UNITĂȚII DE ȊNVĂȚARE 2:

CUNOASTEREA REGULILOR PRIVIND INVOCAREA, ADMINISTRAREA SI INTERPRETAREA

PROBELOR;

ANALIZA FIECAREI PROBE IN PARTE.

2.1. Dispoziţii generale referitoare la probe

Obiectul probei:

 Actele, faptele ce trebuie dovedite

 Nu pot face obiectul probei : ceea ce instanţa este ţinută să ia cunoştinţă din
oficiu (art. 251):

- dreptul in vigoare

Obs: numai ce este publicat in M.Of sau alta modalitate prevazuta de lege (A SE
VEDEA conventii, tratatele neintegrate intr-un text de lege; dreptul internat. cutumiar;
dreptul strain - a se vedea si art.1 NCC si art.2562 NCC; jurisprudenta; regulamente
locale, reguli deontologice, practici)

 faptele necontestate de parti, faptele notorii, faptele negative nedeterminate;

 Faptele negative nu se pot dovedi decat prin faptul pozitiv contrar ;

Sarcina probei:

 Cel care face o susţinere în cursul procesului trebuie să o dovedească, în afară de

cazurile anume prevăzute de lege.

 Exceptii:

 existenta unei prezumtii legale (regimul bunurilor comune-art.339 NCC; remiterea

voluntara a inscrisului constatator al creantei-art.1503 NCC)
 art.420 NCC – contestarea recunoasterii de filiatie;

 Art.35 din Legea 202/2001 privind egalitatea de sanse intre femei si barbati;

 in materia litigiilor de munca – art.272 C.m

 In litigiile dintre consumatori și profesionisti (OUG nr.34/2014); in litigiile privind

clauze abuzive (Legea nr.193/2000)

Conditii de admisibilitate:

a) Proba sa fie legala – să nu fie oprită de legea materială sau procesuală (ex: art.421
alin.3, art.1011, art.2200 NCC);

b) Proba sa fie verosimila – sa tinda la fapte credibile;

c) Proba sa fie pertinenta - sa aiba legatura cu obiectul pretentiilor sau apararilor

partilor;

d) Proba sa fie concludenta – este de natura sa conduca la solutionarea cauzei;

Propunerea probelor – art. 254:

 Reclamant – cerere de chemare in judecata

 Pârât – Intampinare

Sancţiune – decăderea

▪ Partea decăzută din dreptul de a administra o probă va putea totuşi să

se apere, discutând în fapt şi în drept temeinicia susţinerilor şi a
dovezilor părţii potrivnice.

 Excepţii (cazuri ȋn care probele pot fi solicitate si ulterior):

1. necesitatea probei rezultă din modificarea cererii;

2. nevoia administrării probei reiese din cercetarea judecătorească şi partea nu o putea

prevedea;

3. partea învederează instanţei că, din motive temeinic justificate, nu a putut propune
în termen probele cerute;

4. administrarea probei nu duce la amânarea judecăţii;

5. există acordul expres al tuturor părţilor.

Încuviinţarea probelor – prin încheiere motivată, care menţionează faptele ce

vor trebui dovedite, mijloacele de probă încuviinţate, precum şi obligaţiile ce revin
părţilor în legătură cu administrarea acestora. Incheierea este preparatorie ( a se
vedea art.259)

Locul administrării probelor - Administrarea probelor se face în faţa instanţei de

judecată sesizate, în camera de consiliu, dacă legea nu dispune altfel (art.16, 261
NCPC).

Obs:

Prevederile referioare la camera de consiliu se aplica din 1 ian 2019;

Exceptia: comisia rogatorie; asigurarea dovezilor; probele administrate de o instanta

necompetenta; probele administrate, in cazul in care ulterior, a intervenit perimarea.

Cheltuielile necesare administrării probelor - art. 262 NCPC.

Administrarea probelor:

1. Ordinea administrarii: stabilita de instanta;

2. Momentul administrării:

 daca este posibil, chiar în şedinţa când s-au încuviinţat.

 Înainte de începerea dezbaterilor asupra fondului;

 Dovada şi dovada contrară vor fi administrate pe cât posibil în

aceeaşi şedinţă;

3. Dacă s-a dispus o cercetare la faţa locului, aceasta se va efectua, când este cazul,
mai înainte de administrarea celorlalte probe.

Aprecierea probelor:

(1) Instanţa va examina probele administrate, pe fiecare în parte şi pe toate în

ansamblul lor.

(2) În vederea stabilirii existenţei sau inexistenţei faptelor pentru a căror dovedire
probele au fost încuviinţate, judecătorul le apreciază în mod liber, potrivit
convingerii sale, în afară de cazul când legea stabileşte puterea lor doveditoare.
 2.2. Asigurarea dovezilor.

Scop: conservarea dovezilor pentru a putea fi folosite intr-un proces viitor sau intr-
un proces in curs

Forme: constatarea unei dovezi / constatarea unei situatii de fapt

Conditii - art. 359

i. probele ce pot fi asigurate - marturia , expertiza, marturisirea,

inscrisurile, cercetarea locala

ii. interesul in asigurarea dovezii

iii. urgenta - pericolul ca proba sa dispara sau sa fie greu de administrat

in viitor.

Procedura de solutionare

 instanta competenta: - pe cale principala: judecatoria in circumscriptia careia se

afla obiectul constatarii;

- pe cale incidentala: instanta care judeca procesul in

prima instanta.

 cuprinsul cererii - art. 360 alin. 2

 cu citarea partilor - !!! exceptie : cand exista pericol in intarziere

 intampinarea nu este obligatorie;

Cererea se solutioneaza printr-o ȋncheiere. Daca se admite cerere, nu exista cale

de atac; daca se respinge cererea, se poate formula apel in 5 zile de la pronuntare
sau de la comunicare, dupa cum a fost daca cu sau fara citarea partilor.

Administrarea probelor asigurate se constată printr-o încheiere, care nu este

supusă niciunei căi de atac.

Cheltuielile de judecata: asupra lor se pronunta instanta care judeca procesul.

CONSTATAREA DE URGENTA A UNEI STARI DE FAPT

Conditii - art. 364 alin 1

i. Obiectul constatarii: o stare de fapt

 ii. Interesul in asigurarea dovezii

iii. Urgenta - pericolul ca starea de fapt sa inceteze sau sa se schimbe

pana la administrarea probelor

iv. Acordul partii adverse, cand constatarea necesita concursul

acesteia. In lipsa acestuia, poate fi sesizata instanta de judecata (art.
364 alin. 3)

Procedura

 competenta - executorul judecatoresc in circumscriptia caruia urmeaza sa se faca

constatarea

 se poate incuviinta fara citarea aceluia impotriva caruia se cere

 se intocmeste proces verbal de constatare care va fi comunicat aceluia impotriva

caruia s-a facut constatarea, daca nu a fost citat si are valoare de inscris autentic

2.3. Proba prin ȋnscrisuri.

2.3.1. Inscrisul autentic:

 Autenticitatea inscrisului priveste: identitatea părţilor, exprimarea
consimţământului lor cu privire la conţinutul actului, semnatura, data
înscrisului.
 Numarul de exemplare: actele notariale se incheie intr-un singur exemplar
original, partilor li se elibereaza duplicate ale actului original.

Putere doveditoare:
Art. 270 NCPC: până la declararea sa ca fals, actul autentic fac dovada cu privire
la constatările făcute personal de către cel care a autentificat înscrisul.
Reprezintă constatări personale ale notarului cele făcute prin propriile simţuri:
a)faptul prezentării părţilor şi a tuturor persoanelor participante la procedura de
autentificare, precum şi identificarea acestora; b)locul şi data încheierii actului;
c)exteriorizarea consimţământului.
Declaraţiile părţilor cuprinse în înscrisul autentic/autentic notarial fac dovada,
până la proba contrară, atât între părţi, cât şi faţă de oricare alte persoane.

Caracterul de titlu executoriu:

Înscrisul autentificat de notarul public care constată o creanţă certă şi lichidă are
putere de titlu executoriu la data exigibilităţii acesteia.
 Nulitatea si conversiunea inscrisului autentic:
 Art. 271: Nulitatea şi conversiunea înscrisului autentic
(1)Înscrisul autentic întocmit fără respectarea formelor prevăzute pentru
încheierea sa valabilă ori de o persoană incompatibilă, necompetentă sau cu
depăşirea competenţei este lovit de nulitate absolută, dacă legea nu dispune
altfel.
(2)Înscrisul prevăzut la alin. (1) face însă deplină dovadă ca înscris sub
semnătură privată, dacă este semnat de părţi, iar dacă nu este semnat, constituie,
între acestea, doar un început de dovadă scrisă.

2.3.2. Inscrisul sub semnatură private

 O singura formalitate - Conditia semnarii de catre parti - in absenta

semnaturii, inscrisul poate valora, eventual, inceput de dovada scrisa;
 Puterea doveditoare:
Art. 273 - (1)Înscrisul sub semnătură privată, recunoscut de cel căruia îi este opus
sau, după caz, socotit de lege ca recunoscut, face dovadă între părţi până la proba
contrară. Mentiunile care nu privesc raportul juridic: cu/fara legatura cu
raportul juridic (art. 273 alin. 2).

Formalitati suplimentare :

I. PLURALITATEA DE EXEMPLARE – Un inscris sub semnatura privata,

care constata un contract sinalagmatic, are putere doveditoare doar daca e facut
in atatea exemplare cate parti (nu persoane!) cu interese contrare sunt,
facandu-se mentiune despre aceasta pe fiecare exemplar.
 Lipsa mentiunii nu poate fi opusa de cel ce a executat obligatia prevazuta in
inscris, nici de terti;
 Sanctiune: inscrisul este nul ca mijloc de proba(instrumentum), dar va putea fi
socotit inceput de dovada scrisa;
 Formalitatea nu este necesara cand:
 partile au depus, de comun acord, singurul exemplar in pastrarea unui tert ales de
ele (art. 274 alin 4);
 in raporturile dintre profesionisti art. 277;
  alte cazuri (nul ca inscris autentic; conventia este constatata prin hot
judecatoreasca; contracte inheiate prin corespondenta; prezentarea tuturor
exemplarelor in instanta)

II. MENTIUNEA BUN SI APROBAT - inscrisul prin care o parte se obliga catre
alta sa dea o suma de bani sau o cantitate de bunuri fungibile, trebuie fie:
- sa fie scris in intregime de cel care se obliga;
- in afara semnaturii, sa poarte mentiunea olografa „bun si aprobat pentru...”.
 In caz de neconcordanta intre curpinsul inscrisului si mentiune - art. 275, alin 2
 Formula nu este necesara:
- in cazul inscrisului nul ca inscris autentic, dar valabil ca inscris sub semnatura
privata
- cand obligatia are ca obiect un bun determinat individual;
- cand obligatia asumata este una de a face sau a nu face
- in cazul profesionistilor , precum si in alte cazuri (chitante liberatorii).
 Nerespectarea formalitatii – actul este nul ca mijloc de proba(instrumentum), dar
va putea fi socotit inceput de dovada scrisa;

Data ȋnscrisului sub semnatura privată

I. In raporturile dintre parti - mentiune privind data are aceeasi putere ca si

celelalte mentiuni;
II. In raporturile cu tertii, data este opozabila atunci cand a devenit CERTA: art.
278 NCPC:
1. din ziua în care au fost prezentate spre a se conferi dată certă de către notarul
public, executorul judecătoresc sau alt funcţionar competent în această privinţă;
2. din ziua când au fost înfăţişate la o autoritate sau instituţie publică, făcându-se
despre aceasta menţiune pe înscrisuri;
3. din ziua când au fost înregistrate într-un registru sau alt document public;
4. din ziua morţii ori din ziua când a survenit neputinţa fizică de a scrie a celui care l-
a întocmit sau a unuia dintre cei care l-au subscris, după caz;
5. din ziua în care cuprinsul lor este reprodus, chiar şi pe scurt, în înscrisuri autentice
întocmite în condiţiile art. 269, precum încheieri, procese-verbale pentru punerea
de sigilii sau pentru facere de inventar;
6. din ziua în care s-a petrecut un alt fapt de aceeaşi natură care dovedeşte în chip
neîndoielnic anterioritatea înscrisului.
In raporturile dintre profesionisti se aplică art. 277 NCPC.
2.3.3. Verificarea ȋnscrisurilor sub semnătură privată.
 Verificarea de scripte
Acela căruia i se opune un înscris sub semnătură privată este dator fie să
recunoască, fie să conteste scrierea ori semnătura.
Exceptie : mostenitorii pot avea o pozitie echivoca, declarand ca nu cunosc
scrisul sau semnatura.
 Termen: contestarea poate fi facuta la primul termen dupa depunerea inscrisului,
sub sanctiune decaderii.
 Cand se contestă scrierea sau semnătura ori declară că nu le cunoaşte, instanţa va
proceda la verificarea înscrisului prin:
1. compararea scrierii şi semnăturii de pe înscris cu scrierea şi semnătura din
alte înscrisuri necontestate;
Dacă judecătorul nu este lămurit, va ordona expertiză, obligând părţile să depună
înscrisuri de comparaţie.
Înscrisurile depuse pentru verificare vor fi semnate de preşedinte, grefier şi părţi.
2. expertiză;
3. orice alte mijloace de probă admise de lege.

2.3.4. Procedura falsului.

 Declansarea procedurii falsului: defaimarea inscrisului facuta de partea

interesata personal sau prin mandatar;
 Termen: cel mai târziu la primul termen după prezentarea unui înscris folosit în
proces;
 Procedura:
- citarea partii care foloseşte înscrisul pentru a lua cunoştinţă de denunţarea
înscrisului ca fals, să depună originalul şi să dea explicaţiile necesare.
- intocmirea procesului-verbal prin care se constata starea materială a
înscrisului denunţat ca fals, semnat de presedinte, grefier si parti;
- judecătorul întreabă partea care a produs înscrisul, dacă înţelege să se
folosească de inscris
Dacă partea care a folosit înscrisul lipseşte, refuză să răspundă sau declară că
nu se mai serveşte de înscris, acesta va fi înlăturat, în tot sau în parte, după caz.
Dacă partea care a denunţat înscrisul ca fals lipseşte, refuză să răspundă sau
îşi retrage declaraţia de denunţare, înscrisul va fi considerat ca recunoscut.
 Art. 307: Suspendarea procesului şi sesizarea parchetului
 Dacă partea care a prezentat înscrisul stăruie să se folosească de acesta, deşi
denunţarea ca fals a acestuia nu a fost retrasă, instanţa, dacă este indicat autorul
falsului sau complicele acestuia, poate suspenda judecata procesului, înaintând
de îndată înscrisul denunţat ca fals parchetului competent, pentru cercetarea
falsului, împreună cu procesul-verbal ce se va încheia în acest scop.
 Art. 308: Cercetarea falsului de către instanţa civilă
În cazul în care, potrivit legii, acţiunea penală nu poate fi pusă în mişcare ori
nu poate continua, cercetarea falsului se va face de către instanţa civilă, prin
orice mijloace de probă.

2.4. Proba prin depozițiile martorilor.

2.4.1. Admisibilitatea.

Admisibilitate: în toate cazurile în care legea nu dispune altfel;

I. Dovedirea faptului juridic: fara limite;
II. Dovedirea actului juridic - reguli si exceptii:
1. Niciun act juridic nu poate fi dovedit cu martori, dacă valoarea obiectului său
este mai mare de 250 lei
Exceptie: cand proba se face impotriva unui profesionist, iar actul a fost făcut
de acesta în exerciţiul activităţii sale profesionale;
2. În cazul în care legea cere forma scrisă pentru validitatea unui act juridic,
acesta nu poate fi dovedit cu martori.
Obs: Regula este aplicabila numai partilor (si succesorilor acestora) iar nu si
tertilor.
3. este inadmisibilă proba cu martori dacă pentru dovedirea unui act juridic legea
cere forma scrisă; Proba cu martori nu se admite niciodată împotriva sau peste
ceea ce cuprinde un înscris şi nici despre ceea ce s-ar pretinde că s-ar fi zis înainte,
în timpul sau în urma întocmirii lui, chiar dacă legea nu cere forma scrisă pentru
dovedirea actului juridic respectiv.
Exceptii:
1.partea s-a aflat în imposibilitate materială sau morală de a-şi întocmi un
înscris pentru dovedirea actului juridic;
2.există un început de dovadă scrisă, potrivit prevederilor art. 310;
3.partea a pierdut înscrisul doveditor din pricina unui caz fortuit sau de forţă
majoră;
 4.părţile convin, fie şi tacit, să folosească această probă, însă numai privitor la
drepturile de care ele pot să dispună;
5.actul juridic este atacat pentru fraudă, eroare, dol, violenţă ori este lovit de
nulitate absolută pentru cauză ilicită sau imorală, după caz;
6.se cere lămurirea clauzelor actului juridic.
2.4.2. Administrarea probei.

 prin incheierea de incuviintarea probei se va arata in mod obligatoriu faptele ce

urmeaza a fi dovedite cu martori, obligatiile ce revin partilor in legatura cu
administrarea probelor, instanta va putea limita numarul martorilor propusi.

 cand s-a incuviintat proba cu martori, instanta dispune citarea si ascultarea

acestora;

Exceptii: i. martorii sunt prezenti la incuviintare si sunt ascultati chiar in sedinta

respectiva;

ii. partea isi asuma obligatia de a aduce martorii la termenul fixat pentru administrarea
probei, chiar fara a fi citati (nu opereaza sanctiunea decaderii pt nerespectarea acestei
obligatii);

iii. martorii se infatiseaza la termenul fixat pentru ascultarea lor.

 Mandatul de aducere a martorilor - art. 313. Daca martorul nu se prezinta -

sanctiune specifica - instanta va proceda la judecata.

 Ascultarea martorilor in afara instantei - art. 314;

 Inlocuirea martorilor: in caz de moarte, dispariţie sau motive bine întemeiate;

lista martorilor propusi se va depune sub sancţiunea decăderii, în termen de 5 zile
de la încuviinţare;

 REGULA: se poate audia orice persona care are cunostinta despre faptele ce fac
obiectul judecatii

 EXCEPTII:

 Persoanele care nu pot fi martori:

 1.rudele şi afinii până la gradul al treilea inclusiv;

2.soţul, fostul soţ, logodnicul ori concubinul;

 3.cei aflaţi în duşmănie sau în legături de interese cu vreuna dintre părţi;

4.persoanele puse sub interdicţie judecătorească;

5.cei condamnaţi pentru mărturie mincinoasă.

 În procesele privitoare la filiaţie, divorţ şi alte raporturi de familie se vor putea

asculta rudele şi afinii prevăzuţi la art. 315, în afară de descendenţi.

 Persoanele scutite de a depune marturie - art. 317 alin. 1 NCPC

 Persoanele care sunt ascultate in conditii deosebite:

 Copiii care nu au împlinit vârsta de 14 ani şi cei care sunt lipsiţi de discernământ
în momentul audierii, fără a fi puşi sub interdicţie, pot fi ascultaţi, fără jurământ,
însă instanţa le va atrage atenţia să spună adevărul şi va ţine seama, la aprecierea
depoziţiei lor, de situaţia lor specială.

Fiecare martor va fi ascultat separat, cei neascultaţi încă neputând fi de faţă.

Identificarea martorului (art. 318) si depunerea juramantului (art. 319)

Cu ocazia audierii, martorul va fi lăsat să-şi facă liber depoziţia, fără să aibă voie
să citească un răspuns scris de mai înainte; el se poate servi însă de însemnări, cu
încuviinţarea preşedintelui, dar numai pentru a preciza cifre sau denumiri

Ii sunt puse intrebari, in ordine, de catre: presedinte, partea care l-a propus si apoi
partea adversa;

Instanta poate refuza anumite intrebari, daca gaseste ca ele nu pot duce la
dezlegarea procesului ori sunt jignitoare.

Martorii pot fi reascultati, daca, dupa finalizarea audierii, instanta gaseste ca este
necesar.

Martorii ale caror declaratii nu se potrivesc pot fi confruntati;

Consemnarea declaratiei martorului:

- Marturia se va scrie de grefier, dupa dictarea presedintelui;

- Va fi semnata pe fiecare pagina si la sfarsitul ei de judecator, grefier si martor,

dupa ce acesta a luat la cunostinta de cuprins;
 - Orice adăugiri, ştersături sau schimbări în cuprinsul mărturiei trebuie
încuviinţate şi semnate de judecător, de grefier şi martor, sub sancţiunea de a nu fi
luate în considerare

- Locurile nescrise din declaraţie trebuie barate cu linii, astfel încât să nu se poată
face adăugiri.

2.4.3. Aprecierea probei.

Banuiala de marturie mincinoasa ( art. 325) ;

- Judecatorul va determina (i) sinceritatea martorului si (ii) in ce masura
depozitia sa corespunde realitatii.
- Drepturile banesti ale martorului - art. 326.
2.5. Prezumțiile.

LEGALE sau JUDICIARE ( dupa organul care stabileste probabilitatea ca faptul

necunoscut sa fie adevarat)

Prezumtiile legale sunt, la randul lor:

- simple (iuris tantum) – permit proba contrara;

- absolute (iuris et de iure) – nu permit proba contrara (nu mai identifica in prezent
astfel de prezumtii);

- mixte – permit proba contrara, dar numai prin anumite mijloace de proba, numai
de catre anumite persoane sau numai in anumite situatii.

exemple: timpul legal al conceptiunii (art.412 NCC); prezumtia de filiatie

fata de mama;prezumtia de coproprietate asupra despartiturilor (art.660 NCC)

Prezumtiile judiciare:

Sunt supuse unei duble conditii de admisibilitate:

1. sa aiba greutatea si puterea de a naste probabilitatea faptului pretins (si

necunoscut)

2. sa fie admisibila proba cu martori.

Efectul prezumtiei:
 - In prima faza, partea trebuie sa dovedeasca numai faptul vecin si conex celui ce
este generator de drepturi si obligatii;

- In faza a doua, intervine o scutire de proba in privinta faptului generator de

drepturi si obligatii.

2.6. Expertiza.

Notiune.

mijloc de proba prin care se lamuresc aspecte de fapt pentru care sunt necesare
cunostinte de specialitate.

Caracter:

- de regula – facultativ (instanta poate dispune…)

- exceptional – obligatoriu (ex:expertiza psihiatrica in cazul punerii sub interdictie;

dovada conceperii copilului intr-o anumita perioada a timpului conceptiunii sau in
afara acestuia; in cazul inregistrarii tardive a nasterii; stabilirea despagubirilor in
caz de expropriere; garantarea drepturilor gerantului – art.1337 NCC; formarea
loturilor in procesul de partaj – art.985 NCPC).

Incheierea de incuviintare a probei:

- desemnarea a 1 sau 3 experti autorizati
- alesi de parti/desemnati prin tragere la sorti, de pe lista
biroului local de expertiza;
- specialisti (daca nu exista experti autorizati in domeniu);
- laboratorsau institut de specialitate.
- obiectivele expertizei
- termenul in care trebuie efectuata expertiza
- onorariul provizoriu al expertului – se depune in 5 zile de la numire.
obs: onorariul se poate majora onorariul, la cererea motivata a
expertului, prin incheiere, data cu citarea partilor, dupa depunerea
raportului sau, dupa caz, a raspunsului la obiectiuni ori a raportului
suplimentar.
- cheltuielile de deplasare.
Recuzarea si inlocuirea expertului.
Recuzarea:
- pt aceleasi motive ca si judecatorii;
- in termen de 5 zile
 - de la numire, daca motivul exista la aceasta data
- de la momentul ivirii motivului, in celellate cazuri - se judeca de instanta, cu
citarea partilor si a expertului
- incheierea se ataca numai odata cu fondul.
Inlocuirea:
- daca expertul nu se infatisaza;
- dar si daca expertul: nu depune raportul in termenul stabilit de instanta.

Efectuarea expertizei are loc cu citarea partilor daca:

– Este nevoie de o lucrare la fata locului;

– Sunt necesare explicatiile partilor.

Obs:

citarea prin scrisoare recomandata cu continut declarat, cu 5 zile inainte de termen.

2. Opunerea unei parti la efectuarea lucrarii:

- Creaza o prezumtie relativa impotriva partii care a impiedicat efectuarea

lucrarii;

- Partea care se opune va suporta acosturile expertizei;

- In mod exceptional, instanta va autoriza folosirea fortei publice pt

efectuarea expertizei.

3. Raportul de expertiza se depune cu 10 zile inainte de termenul fixat pt judecata, cu

exceptia cazurilor urgente.

4. Forma raportului de expertiza:

- Parerea fiecarui expert, daca sunt mai multi experti si au pareri diferite;

- Obtinerea avizelor, atunci cand legea le impune;

- Expertii consilieri ai partilor pot formula rapoarte sparate.

Lamurirea. Completarea. Noua expertiza.

- la cererea partilor, formulata la primul termen de la depunerea raportului.

- Obiectiuni/Lamuriri/completare

- Expertiza cuprinde aspecte neclare

 - Exista contradictii intre parerile expertilor

- Nu s-a raspuns la toate obiectivele stabilite de instanta.

- Cererea de refacere a expertizei adică noua expertiza

- din oficiu, de instanta.

Aprecierea probei:

• Instanta nu este tinuta de concluziile expetilor;

• Proba este lasata la libera apreciere a instantei;

• Instanta va putea sa inlature concluziile expertilor, dar numai motivat, iar motivele
trebuie sa aiba la baza argumente de aceeasi natura cu cele ale expertilor (valoare
stiintifica egala);

• Constatarile de fapt ale expertilor, precum prezenta partilor, sustinerile acestora,

data, aratarea operatiunilor efectuate – fac dovada pana la inscrierea in fals.

2.7. Mărturisirea.

Notiune.
Recunosterea de catre una dintre parti, din proprie initiativa sau in mod
provocata, a unui fapt pe care partea adversa isi intemeiaza pretentiile sau
apararile.
Feluri:
- extrajudiciara – este admisibila numai in cazul in care este admisibila si
proba cu martori;
- judiciara:
- face dovada deplina contra celui care a facut-o;
- in principiu, nu poate fi divizata
- poate fi divizata, daca cuprinde fapte distincte si care nu au
legatura intre ele;
- nu poate fi revocata, decat pentru eroare de fapt scuzabila;
- trebuie sa provina de la o persoana cu discernamant;
- nu poate privi drepturi de care partea nu poate dispune;
- trebuie facuta personal sau prin mandatar cu procura speciala.
• Presupune citarea celui in cauza, cu mentiunea ,,personal la interogatoriu”
• Se accepta ca raspunsul sa fie dat in scris:
 – partea se afla in strainatate si este reprezentata in proces printr-un mandatar;
– Nu exista prevederi contrare in tratate sau conventii
– Raspunsul se comunica in scris, fiind data mandatarului in cadrul unei
procuri speciale si autentice (daca mandatarul este avocat – procura
certificata)
• partea va raspunde la intrebarile puse de adversar; intrebarile vor fi puse de
presedinte, care le poate si cenzura
• Ceilalti judecatori, procurorul, partile pot pune intrebari (direct)
• Partea nu poate citi un raspuns, dar se poate folosi de insemnari cu privire la cifre
sau denumiri.
• Exista posibilitatea confruntarii partilor adverse;
• Raspunsurile se trec pe aceeasi foaie cu intrebarile
• Interogatoriul se semneaza pe fiecare pagina de presedinte, grefier, cel care l-a
propus, partea care a raspuns.
Persoanele juridice - vor raspunde in scris, dupa ce li se vor comunica intrebarile;
se excepteaza societatile de persoane – in cazul lor, asociatii cu drept de
reprezentare vor fi citati personal.
NEPREZENTARE LA INTEROGATORIU sau REFUZUL DE A
RASPUNDE
Efecte:
- Instanta poate aprecia:

- Marturisire deplina;
- Inceput de dovada scrisa in folosul celui care a propus interogatoriul.
In urma administrarii probei sunt posibile trei situatii:
a) Partea tagaduieste faptele aratate – interogatoriul nu are efect
b) Refuzul nejustificat de a raspunde – poate fi apreciat ca drept marturisire deplina
sau numai inceput de dovada scrisa.
c) Partea recunoaste sustinerile adversarului:
- pur si simplu
- calificat indivizibila

- complex – poate fi divizata daca faptele nu au legatura

intre ele