14.

INFRASTRUCTURA

14.1. Elemente generale

Pentru dimensionarea alcătuirea și armarea radierului s-au respectat prevederile regăsite în

normativul NP112/2004.

Fundația de tip radier general reprezintă tipul de fundație directă, realizată ca un planșeu întors
și care asigură o suprafață maximă de rezemare pe teren a construcției.

Fundațiile tip radier se utilizează, de regulă, în următoarele situații:

 Terenuri cu rezistență scăzută care impun suprafețe mari ale tălpii fundațiilor
 Terenuri dificile sau neomogene, cu risc de tasări diferențiale
 Prezența apei subterane impune realizarea unei cuve etanșe
 Elementele verticale sunt dispuse la distanțe mici care fac dificilă realizarea
fundațiilor izolate sau continue
 Radierul împreună cu elementele verticale structurale ale substructurii trebuie să
realizeze o cutie rigidă și rezistentă
 Construcții cu înălțime mare care transmit încărcări importante la teren

Pentru cazul studiat, s-a ales radierul general tip dală groasă ca soluție constructivă. Elementele
verticale, adică stâlpii și pereții structurali, sunt rezemate direct pe radierul general. Acesta are
grosime constantă.

14.2. Predimensionarea radierului general

Relația de stabilire a grosimii acestuia este:

ℎ𝑟 ≥ 1⁄8 𝑙𝑚𝑎𝑥
𝑙𝑚𝑎𝑥 = 7,50 𝑚
ℎ𝑟 ≥ 1⁄8 ∙ 7,50 = 0,9375 𝑚
ℎ𝑟 = 1,30 𝑚
14.3. Modelarea radierului

Eforturile folosite pentru armarea radierului general s-au obținut în programul Etabs 2000. Sub
pereții de la subsol s-a definit radierul ca shell. Radierul și pereții subsolului s-au discretizat
manual astfel încât să se obțină o continuitate.

Pentru calculul radierului s-au folosit metode care modelează terenul ca fiind un mediu elastic
discret. Interacțiunea dintre teren și infrastructura este reprezentată cu ajutorul unor resoarte
independente, bazate pe modelul Winkler. Rigiditatea resorturilor este definită cu ajutorul
coeficientului de pat care reprezintă de fapt un factor de proporționalitate între presiunea
exercitată și deformația terenului. Am considerat 𝑘𝑠 = 45000 𝑘𝑁⁄𝑚3 , iar presiunea
convențioanala 𝑝𝑐𝑜𝑛𝑣 = 450 𝑘𝑁⁄𝑚2.

Figura 14.1. Moment încovoietor M11 – GS

Figura 14.2. Moment încovoietor M22 – GS

14.4. Verificarea presiunii convenționale

Pentru verificarea presiunii convenționale este necesară determinarea deplasării maxime pe

verticală. Această valoare se determină atât pt GF, cât și pentru GS.

Pentru GF:
𝑧 = 0,0098 𝑚 → 𝑝 = 𝑘𝑠 ∙ 𝑧 = 45000 ∙ 0,0098 = 441 𝑘𝑁⁄𝑚2
𝑝 ≤ 𝑝𝑐𝑜𝑛𝑣 → 441 ≤ 450 → 𝑠𝑒 𝑣𝑒𝑟𝑖𝑓𝑖𝑐ă
Pentru GS:
𝑧 = 0,0108 𝑚 → 𝑝 = 𝑘𝑠 ∙ 𝑧 = 45000 ∙ 0,0108 = 486 𝑘𝑁⁄𝑚2
𝑝 ≤ 1,2 ∙ 𝑝𝑐𝑜𝑛𝑣 → 486 ≤ 540 → 𝑠𝑒 𝑣𝑒𝑟𝑖𝑓𝑖𝑐ă

14.5. Verificarea radierului la străpungere

Relația de verificare: 𝑉𝐸𝑑 ≤ 0,7 ∙ 𝑏 ∙ ℎ𝑟 ∙ 𝑓𝑐𝑡𝑑

𝑉𝐸𝑑 ≤ 0,7 ∙ 1000 ∙ 1300 ∙ 1,33 ∙ 10−3 → 𝑉𝐸𝑑 ≤ 1210 𝑘𝑁
𝑉𝑚𝑎𝑥 = 1028 𝑘𝑁 ≤ 1210 𝑘𝑁 → 𝑠𝑒 𝑣𝑒𝑟𝑖𝑓𝑖𝑐ă

14.6. Armarea radierului

𝑀
𝐴𝑛𝑒𝑐
𝑠 =
0,9 ∙ 𝑑 ∙ 𝑓𝑦𝑑

1482 ∙ 106
𝑀11 𝑠𝑢𝑠 = 1482 𝑘𝑁𝑚 → 𝐴𝑛𝑒𝑐
𝑠 = = 2912𝑚𝑚2
0,9 ∙ 1265 ∙ 435
𝑒𝑓
𝑃𝑟𝑜𝑝𝑢𝑛 10𝜙20/𝑚 → 𝐴𝑠 = 3140𝑚𝑚2

𝑗𝑜𝑠 1222 ∙ 106

𝑀11 = 1222 𝑘𝑁𝑚 → 𝐴𝑛𝑒𝑐
𝑠 = = 2401𝑚𝑚2
0,9 ∙ 1265 ∙ 435
𝑒𝑓
𝑃𝑟𝑜𝑝𝑢𝑛 10𝜙20/𝑚 → 𝐴𝑠 = 3140𝑚𝑚2
 𝑠𝑢𝑠 1152 ∙ 106
𝑀22 = 1152 𝑘𝑁𝑚 → 𝐴𝑛𝑒𝑐
𝑠 = = 2363 𝑚𝑚2
0,9 ∙ 1245 ∙ 435
𝑒𝑓
𝑃𝑟𝑜𝑝𝑢𝑛 10𝜙18/𝑚 → 𝐴𝑠 = 2543𝑚𝑚2

990 ∙ 106
𝑀22 𝑗𝑜𝑠 = 990 𝑘𝑁𝑚 𝑘𝑁𝑚 → 𝐴𝑛𝑒𝑐
𝑠 = = 2031 𝑚𝑚2
0,9 ∙ 1245 ∙ 435
𝑒𝑓
𝑃𝑟𝑜𝑝𝑢𝑛 10𝜙18/𝑚 → 𝐴𝑠 = 2543𝑚𝑚2

Având în vedere grosimea mare a radierului este necesară prevederea unor armături
intermediare.