Taxa radio-TV, considerată abuzivă.

Vezi cum scapi

de achitarea acesteia și ce categorii de persoane nu
sunt obligate să o plătească

Taxa radio-TV, inclusă în abonamentul la

energie electrică și majorarea acesteia de la 4 lei, la 6 lei sau 8 lei este considerată de unii
avocaţi drept abuzivă, întrucât îi lipsește „factorul negociere” și se aplică atât persoanelor
fizice, cât și celor juridice, chiar dacă acestea nu au televizor, dacă nu se face o declarație
pe propria răspundere în acest sens.
Cum scăpăm de taxa radio-TV
Potrivit avocatului Codruț Avram, toți consumatorii care refuză să mai plătească taxa radio-TV pot
depune o plângere în instanță, prin care pot invoca aspectul de neconstituționalitate. Avocatul
spune că aceștia vor avea șanse de câștig, în condițiile în care deja există un precedent în acest
sens.
În 2013, un proprietar de fabrică de confecții din Oradea a reușit să scape de plata taxei radio-TV,
după ce timp de 4 ani s-a „luptat” cu statul. „Firma noastră nu-și plătește angajații că sa se uite la
televizor. Fetele mai ascultă radioul, dar nu programele SRR”, a declarat proprietarul. În urma
judecății, instanța i-a dat acestuia câștig de cauză, după ce, în 2009, el a dat în judecată
Guvernul, care, în urmă cu 10 ani, în 2003, a elaborat o ordonanță de urgență, prin care Electrica
obliga consumatorii persoane juridice la plata lunară a unei taxe radio de 10 lei și a unei taxe TV
de 50 de lei. În dosar au fost implicați Guvernul, Societatea Română de Televiziune și, în final,
Electrica; ulterior au fost puse să plătească cheltuielile de judecată în acest caz.
Electrica SA face următoarele precizări, postate pe site-ul oficial www.efts.ro: „Sucursala de
Furnizare a Energiei Electrice Transilvania Sud Brașov este una dintre societăţile mandatate să
colecteze taxele radio şi TV şi să vireze contravaloarea acestor taxe în conturile beneficiarilor.
Această activitate se desfăşoară în baza unui contract încheiat cu Societatea Română de
Radiodifuziune, respectiv Societatea Română de Televiziune şi este reglementată prin două
hotărâri de guvern şi anume HG 977/2003, respectiv HG 978/2003. Electrica Furnizare
Transilvania Sud nu a instituit aceste taxe şi, drept urmare, nu le stabileşte valoarea”.
Totodată, există anumite categorii de persoane considerate a fi scutite de la plata taxei
radio-TV:
1. Persoane fizice:
– familiile și persoanele singure, cetățeni români, care au dreptul la un venit minim garantat, ca
formă de asistență socială
– pensionarii proveniți din sistemul pensiilor pentru agricultori
– abonații rețelelor de radioamplificare (numai pentru taxa radio);
– persoanele cu deficiențe auditive grave (numai pentru taxa radio), pe baza prezentării
certificatului medical de surdo-mutism
– urmașii eroilor martiri
– veteranii de război
– persoanele persecutate de către regimurile instaurate în România, cu începere de la 6
septembrie 1940, pâna la 6 martie 1954, din motive etnice;
– persoanele care beneficiază de drepturi în urma efectuării stagiului militar în cadrul Direcției
Generale a Serviciului Muncii, în perioada 1950 – 1961;
– persoanele cu handicap de gradul I și persoanele care au în întretinere persoane cu handicap
grav și locuiesc împreună
– persoanele care declară pe propria răspundere ca nu dețin receptoare radio și/sau TV.
2. Persoane juridice:
– unități sanitare de stat aflate în subordinea Ministerului Sănătății;
– parohii, mănăstiri, episcopii, arhiepiscopii, mitropolii, Patriarhia, cimitire și orice alte așezăminte
cu caracter religios, recunoscute în România;
– unități de învațământ de stat apartinând Ministerului Educației și Cercetării (învatamânt
preșcolar, școlar, gimnazial, liceal, superior);
– creșe și cămine de copii, de stat;
– aziluri de batrâni;
– unități militare;
– asociații și fundații non-profit, asociații de locatari, asociații de proprietari;
– misiunile diplomatice și membrii acestora.

Obligativitatea plăţii taxelor pentru serviciul public de radio şi televiziune ar

trebui instituită doar în sarcina persoanelor juridice care deţin efectiv aparate radio sau
TV, ceea ce de altfel rezultă şi din prevederile art. 40 alin. (3) din Legea nr. 41/1994,
precum şi ale art. 40 alin. (2) din Legea finanţelor publice (Legea nr. 500/2002).
 ART 40 ALIN 3 LEGEA 41/1994Legea nr. 41/1994 privind organizarea
şi funcţionarea Societaă ţii Romaâ ne de Radiodifuziune şi Societaă ţii
Romaâ ne de Televiziune

- (3) Persoanele juridice cu sediul în România, inclusiv filialele, sucursalele,

agenţiile şi reprezentanţele acestora, precum şi reprezentanţele din România ale
persoanelor juridice străine, au obligaţia să plătească o taxă pentru serviciul public de
radiodifuziune şi o taxă pentru serviciul public de televiziune, în calitate de beneficiari ai
acestor servicii.

SRLnu beneficiază de serviciile de radiodifuziune publică, prin urmare nefiind obligată

să achite această taxă, aşa cum am înţeles din lege
Pentru a fi beneficiarul unui serviciu, în primul rând ar trebui să avem un contract în care
să fie stipulate drepturile şi obligaţiile fiecărei părţi, respectiv ale prestatorului şi ale beneficiarului.
Noi nu avem semnat un astfel de contract şi nici nu folosim un dispozitiv pentru a asculta radioul.
Am apelat chiar la definiţia dată în Dicţionarul Explicativ al Limbii Române (DEX) cuvântului
<<beneficiar>>. Nu în ultimul rând, am arătat faptul că, încă din data de 9 aprilie 2009, Înalta
Curte de Casaţie şi Justiţie a decis să anuleze definitiv taxa radio-tv pentru microîntreprinderi,
prin decizia nr. 2.103.

Dincolo de faptul că plătesc două taxe care nu sunt obligatorii, multe persoane sunt nevoite să
cotizeze de două ori pentru acelaşi serviciu. Este vorba despre acele societăţi comerciale la care
sediul firmei coincide cu domiciliul persoanei fizice. În astfel de cazuri, taxa radio-tv se plăteşte
prin înştiinţare de la SRR atât pe firmă, cât şi pe factura trimisă persoanei fizice, de la Electrica.
Sumele încasate din plata acestor taxe constituie venituri proprii ale SRR şi ale Societăţii
Române de Televiziune.

Nicaieri in cuprinsul Legii nr. 41/1994, republicata, nu se regaseste o definitie a

notiunii de "beneficiar", astfel incat sensul acestei notiuni nu poate fi decat cel comun,
respectiv "cel care beneficiaza de ceva" sau "o autoritate, institutie, societate etc. pentru
care se face o lucrare".

Prin Decizia nr. 297/2004 a Curtii Constitutionale, exceptia de neconstitutionalitate a

prevederilor art. 40 alin. (3) din Legea nr. 41/1994 a fost respinsa cu motivarea ca "obligatia
prevazuta de text este doar in sarcina persoanelor juridice care beneficiaza, in diferite
modalitati, de serviciile publice respective".