CEI MAI GENIALI 6 GANDITORI din domeniul MANAGEMENTULUI

1. McGregor
A fost cunoscut ma degraba ca un consilier pentru manageri, decat ca un
teoretician universitar.
Avea abilitatea de a prelua cercetari din stiinta behaviorismului si de a le conferi
suficienta rezonanta pentru manageri incat sa-I convinga sa le puna in practica.
A examinat procesul dobandirii de noi aptitudini si a identificat 4 tipuri de
cunostinte relevante pentru manageri: cunoasterea intelectuala, aptitudinile
tehnice, capacitatile de rezolvare a problemelor si interactiunile sociale.

2. Peter Drucker
Practicile specifice conducerii unei organizatii de success enuntate de Peter
Drucker sunt urmatoarele:

Trebuie sa existe cerinte de performante inalte, iar recompensele sa se bazeze

pe performante.
Managementul are nevoie de un statut care sa precizeze cine are puterea de a
lua decizii.
Integritatea este singura cerinta absoluta a unui manager.
Managerul trebuie sa fie directionat si controlat de obiectivele performantei, nu
de seful sau ierarhic.

Cele 7 niveluri de management descrise de mai bine de 40 de ani, se refera la

faptul ca managerii viitorului trebuie:

1. Sa conduca pe baza obiectivelor.

2. Sa fie capabili sa ia decizii strategice.
3. Sa fie capabili sa construiasca o echipa integrata ai carei membri sa poata
conduce excellent si sa isi masoare propriile sale performante si rezultate, la
obiective comune.
4. Sa fie capabili sa comunice informatiile repede si clar.
5. Sa fie capabili sa vada afacerea ca pe un intreg si sa isi integreze activitatea in
afacerea respective.
6. Sa fie bine informati.
 3. Dale Carnegie
Principiile sale:

 Tehnicile fundamentale in manipularea oamenilor: nu criticati, nu judecati aspru

si nu va plangeti, oferiti aprecieri sincere, treziti in interlocutor o dorinta de a duce
la bun sfarsit ceea ce isi propune sa faca.
 6 moduri prin care altii pot sa te placa:
1. Deveniti realmente interesati fata de altii.
2. Zambiti sincer.
3. Fiti un ascultator bun (cele mai multe cursuri de vanzari, de ex, incep cu
intrebarea “care este calitatea cea mai utila pentru un agent de vanzari? Si
convin prin a raspunde: sa stie sa asculte).
4. Incurajati-i pe altii sa vorbeasca despre ei.
5. Discutati despre interesele interlocutorului.
6. Sa stiti sa il faceti pe interlocutor sa se simta important.

Mesajul lu Carnegie ramane valabil si relevant si in present.

“Oamenii sunt cei care conteaza, iar in lumea afacerilor, cheia succesului este felul in
care conduceti oamenii si interactionati cu ei”

4. Tom Peters si Robert Waterman

Autorii au intreprins cercetari despre trasaturile companiilor excelente si de
succes si au intocmit o lista de 62 de companii evaluate. Caracteristicile fundamentale
ar fi:

 Predilectia spre actiune (iau initiative si examineaza ce e de facut).

 Apropierea de client.
 Autonomia si asumarea riscurilor.
 Productivitatea prin intermediul oamenilor.
 Impulsionarea prin valoarea implicarii personale.
 Focalizarea atentiei.
 Pastrarea simplitatii lucrurilor si a existentei unui personal minim si bine
pregatit.

5. Henry Fayol
Fayol privea managementul ca pe un sistem raţional şi considera că în orice
afacere este nevoie ca activităţile, fie ele tehnice, comerciale, financiare, contabile sau
legate de securitate, să fie conduse pe baza unor principii elementare ale
managementului.
 Cele 14 principii ale managementului enunţate de Fayol sunt:

1. Diviziunea muncii. Specializarea angajaţilor (muncitori şi membri ai conducerii), în

vederea creşterii eficienţei şi îmbunătăţirii rezultatelor.

2. Autoritate şi responsabilitate. Dreptul de a da ordine şi puterea de a pretinde

supunerea.

3. Disciplină. Gradul în care angajaţii sunt supuşi, îşi dau silinţa, îşi consumă energia şi
modul în care se comportă sunt influenţate de cei care îi conduc.

4. Unitatea decizională. Nici o persoană nu trebuie să aibă mai mult de un şef.

5. Unitatea direcţiei. O organizaţie trebuie să aibă un singur plan de atingere a

obiectivelor (dezvoltarea principiului unităţii decizonale).

6. Subordonarea intereselor individuale interesului general. Preocuparea faţă de

organizaţie este mai importantă decât preocupările individuale.

7. Plata. Asigurarea compensaţiilor corecte şi satisfăcătoare pentru toţi, recompensarea

competenţei.

8. Centralizare. Consolidarea funcţiilor manageriale în acord cu circumstanţele din

mediul înconjurător al organizaţiei.

9. Ierarhie. Liniile de autoritate trebuie să fie clar definite dinspre vârful către baza
organizaţiei.

10. Ordine. Oamenii şi materialele trebuie să se afle în locul potrivit la momentul potrivit,
iar oamenii trebuie să ocupe postul care li se potriveşte cel mai bine.

11. Echitate. Loialitatea angajaţilor trebuie să fie încurajată prin tratamentul just, corect
şi prin bunătate.

12. Stabilitate. Părăsirea organizaţiei de către un număr mare de angajaţi este

deopotrivă cauza şi efectul ineficienţei; organizaţiile bune sunt cele care au conduceri
stabile.

13. Iniţiativă. Necesitatea creării unui plan şi asigurării succesului acestuia şi oferirea
oportunităţii subordonaţilor de a-l realiza.

14. Esprit de corps. Comunicarea orală trebuie folosită pentru a asigura coeziunea
echipelor.
 Principiile lui Fayol au fost, în mod evident, utile în mediul industrial al momentului
respectiv. În prezent, în ciuda faptului că unele dintre ele îşi dovedesc încă
aplicabilitatea, multe par depăşite.

Cercetări mai recente au demonstrat că managementul reprezintă mai mult decât

procesul raţional de urmare pas cu pas a unor principii, aşa cum îl descriau teoreticienii
lui de început. Dr. Rensis Likert, fost director al Centrului de Supraveghere a
Cercetărilor de la Universitatea din Michigan, a analizat timp de douăzeci şi cinci de ani
principiile managementului şi le-a sintetizat într-unul singur, pe care l-a numit principiul
relaţiilor de sprijin:

“Conducerea şi alte procese organizaţionale trebuie să fie capabile să asigure

probabilitatea maximă ca, în toate interacţiunile şi relaţiile din cadrul organizaţiei, fiecare
membru, în lumina trecutului, valorilor, dorinţelor şi aşteptărilor sale, să considere
experienţa ca fiind suportivă şi că aceasta îi va dezvolta şi menţine sentimentul valorii şi
importanţei propriei persoane.” (R. Likert)

6.Frederick Taylor
Orientarea managementului ca ştiinţă a fost mai puternic definită în Statele Unite
de către Frederick Taylor, cunoscut ca părinte al managementului ştiinţific. Taylor a
subliniat nevoia observării pe cale empirică (examinarea unor fenomene reale), a
analizării şi experimentării şi considera că managerului îi revine rolul de a descoperi cea
mai bună modalitate de desfăşurare a muncii sub îndrumarea sa.

Abordarea lui Taylor a fost aceea de a analiza fiecare post în vederea identificării
elementelor sau mişcărilor distincte care alcătuiesc munca fizică. Următoarea sarcină
era aceea de a observa modul în care aceste elemente puteau fi reproiectate sau
modificate în aşa fel încât să fie definită cea mai bună sau mai rapidă metodă de a
munci.