ÎNGERA-ŢI-AŞ ! ...

- microtragedie matinală într-un act ... necugetat –

Decorul înfăţişează o cameră de copii . În pătuţurile lor dorm
încă cele două fetiţe ale familiei . Fetişoarele lor de îngeraşi sunt
luminate de visele dulci ale dimineţii .
TATI : ( aşezându-se lângă cea mare, şopteşte cu glas cald ) :
Ana ... Ana ... Hai , îngeraş , e ora de sculare . Trebuie să
mergi la şcoală .
ANA ( mormăie ceva nedesluşit , se întoarce spre perete şi îşi
afundă faţa în pernă ) .
TATI : (mângâind-o pe spate):Ana...Hai , Ana ... Ana ! Ana !
ANA ( răguşită de somn , dintre perne ) :Lasă-mă ... Vreau să
mai dorm .
TATI : Hai , puiuţ , că mai mult nu te pot lăsa . O să întârzii.
ANA ( arţăgos ) : Nu sunt „puiuţ” şi nu vreau la şcoală !
Lasă-mă !
TATI : Hai , sufleţel ...
ANA : Niciun „sufleţel” . Du-te !
TATI : Cum adică ? Deja după o săptămână nu mai vrei ?
Fără şcoală o să ajungi măturătoare sau ...
ANA ( furioasă ) : Baa NU ! Nici nu-mi pasă !
TATI : ... o să speli pe jos ...
ANA : Ba nu , îmi pare rău , greşeşti !
TATI : ... la serviciu la viitorii tăi foşti colegi de şcoală , că de
ei o să se aleagă ceva .
ANA : Ba nu , că o să-i bat , o să le rup mâna şi nu o să mai
poată să scrie niciodată !
TATI : ( dacă s-ar afla foarte aproape , publicul l-ar putea
auzi scrâşnind din dinţi ) : Hai , gata , iepuraş ...
ANA : Nu sunt „iepuraş” . Tu eşti iepuraş ... fără păr !
TATI : ( încearcă să replice , dar nu mai are nici aer , nici
cuvinte . )
MARUCA ( din pătuţul ei , buimacă , trezită de scandal ) :
Mami ... Mami ! ( Scâncind ) : Unde-i mami ?
TATI : A plecat puţin mai devreme ... Dar vine repede ! (
Întorcându-se spre Ana , brusc inspirat ) : Hai , că azi nu pui
uniforma , că ai ora de sport ! Pui treningul !
ANA ( pe punctul de a ceda , dar răzgândindu-se în ultima
clipă ) : Nu mă interesează , că nu-i cu Spiderman . Andrei
are cu Spiderman ! Vreau trening cu Spider !
MARUCA : Şi io vreau tening cu paidă !
TATI : Dar e urât , nu e pentru fetiţe !
MARUCA : Ei , şi ? Vreau ca Ana ! Să-l pun în excursie ! (
Apoi , înviorată ) : Unde mergem azi , tati ?
TATI : La grădi ...
MARUCA ( smiorcăindu-se ) : Nu vreau la grăăădi , vreau
tot în excursieeeeeee !
TATI : Ai fost ieri în excursie , azi mergi la grădi . Hai , Ana,
că trebuie să şi mănânci !
ANA : Nici nu mă gândesc !
MARUCA : Vreau eu să mănânc !
TATI : Tu mănânci la grădi ...
MARUCA : Baa nuu , mi-e foame ! Acum ! Vreau ciocolată !
ANA : ( luminându-se la faţă ) : Yes ! Ciocolată !
TATI : Ciocolata nu-i mâncare . Şi nu dimineaţa !
ANA şi MARUCA ( scandând în cor ) : CIO-CO-LA-TĂ !
CIO-CO-LA-TĂ !
TATI : ( cu broboane de sudoare pe frunte ) : Să n-aud !
Oricum , nu discutăm înainte de apălatul pe faţă şi pe dinţi !
ANA : Mă spăl , dar fără pastă ! E usturoasă !
TATI : Cum adică ? Şla nu e spălat pe dinţi .
ANA : Ba da ! Şi oricum dup-aia mâncăm ciocolată !
Fetele dispar pe uşă , dar nu spre baie , ci spre bucătărie . Tati nu
observă , ci rămâne cu privirea în gol , pe marginea patului .
Aflându-ne în epoca produselor interactive publicul este
invitat în acest punct „culminant” să contribuie la
deznodământul microtragediei .
TATI ( oftând încet ) : Mami , mami , unde eşti ?
După câteva clipe , fetele reapar în cameră , mânjite la gură de
ciocolată , intonând un marş triumfal . Cutremurat , tati dă să se ridice şi
să le smulgă ciocolata din mâini , dar se prăbuşeşte pe duşumea , leşinat .
Copiii ţopăie în jurul lui , în şosete , continuând să cânte . Pe fundal se
proiectează imagini înfăţişând coşmarul pe care îl are tati în timpul
leşinului : el se vede în faţa unei înalte comisii de pedagogi înveşmântaţi
în robe negre , care îl declară repetent zece ani în şir la materia „ Creşterea
şi educarea copiilor ” . Cortina cade .