Asigurari de Persoane in Romania - Management Si Eficienta

Asigurări de persoane în România Universitatea de Ştiinţe şi Arte ,,Gheorghe Cristea “
Management şi eficienţă Facultatea de Finanţe şi Gestiunea Afacerilor .
Cuprins
Capitolul 1.Evoluţia pieţei asigurărilor în România. Tendinţe de

dezvoltare…………………………….………………….……………3
1.1.Evoluţia pieţei asigurărilor în perioada 1871-1990…………....6

1.2.Evoluţia pieţei asigurărilor după 1990………….…..….……...14
Capitolul 2.Trăsăturile caracteristice ale asigurărilor de persoane…….37
2.1.Condiţiile generale şi speciale ale asigurărilor de persoane

practicate în România …………………………...………………………...41
2.2.Trăsăturile caracteristice ale asigurărilor de persoane la

S.C.Grawe România S.A.…….…………………………………. ……….47
Capitolul 3. Modalităţi de fundamentare a tarifelor de prime

la asigurările de persoane …………………..…………….52
3.1.Matematici în asigurări………………………………………….52
3.2.Determinarea primelor……………..…………………………...56
3.2.1.Asigurările de supravieţuire……………………….…..56
3.2.2.Asigurările de deces…………………………….……..63
3.2.3.Asigurările mixte de viaţă……………………….……..66
3.3.Rezerva matematică…………………………………….………68
Capitolul 4. Management şi eficienţă în asigurări ………………………....71
4.1. Managementul în activitatea de asigurări…………………....71
4.2. Influenţa riscurilor globale asupra asigurărilor……………....73
4.3. Eficienţa activităţii de asigurare…………………………….....79
Capitolul 5. Studiu de caz: S.C. Grawe România S.A. …………………....82
5.1. Descrierea societăţii S.C. Grawe România S.A. …………...82
1 / 120
5.1.1.Prezentarea societăţii GRAWE (GRAZER

WECHSEITIGE VERSICHERUNG )-societatea mamă…….................82
5.1.2.Prezentarea societăţii GRAWE ROMÂNIA S.A. …...84
5.2. Tipuri de asigurări practicate de S.C. Grawe România S.A. 88
5.2.1. Produsul Safe Life – o investiţie de viitor……………88
5.2.2. Alte tipuri de asigurări de persoane ……………….101
5.3. Avantajele unei investiţii la S.C. Grawe România S.A. …..107
Concluzii şi propuneri ...............................................................................108
Bibliografie .................................................................................................115
Anexe...........................................................................................................117
2 / 120
Cap. 1. Evoluţia pieţei asigurărilor în România

Tendinţe de dezvoltare
În Codul Civil Român, definiţia dată contractului de asigurare a suferit

îmbunătăţiri succesive. În conformitate cu prevederile art.49 din reglementarea
adoptată în 1930, “ prin contractul de asigurare întreprinderea de asigurare se
obligă ca în schimbul unei prime să ia asupra sa un risc1”.
Potrivit dispoziţiilor art.57 din reglementarea adoptată în 1971, ,,prin
contractul de asigurare, asiguratul se obligă să plătească o primă
Administraţiei Asigurărilor de Stat, iar aceasta ia asupra sa riscul producerii
unui anume eveniment, obligându-se ca, la producerea evenimentului, să
plătească asiguratului sau unei terţe persoane, denumită beneficiar, o
indemnizaţie – despăgubire sau sumă asigurată – în limitele convenite”2.
După renunţarea la monopolul statului în domeniul asigurărilor, exercitat
prin Administraţia Asigurărilor de Stat, a apărut necesitatea reformulării
definiţiei date prin legea contractului de asigurare. Potrivit legii din 1995, ,,prin
asigurătorului, iar acesta se obligă ca, la producerea unui anume risc, să
plătească asiguratului sau beneficiarului despăgubirea cu suma asigurată,
denumită în continuare indemnizaţie, în limitele şi la termenele convenite”3.
În România, sfera asigurărilor obligatorii, foarte largă în condiţiile
monopolului de stat asupra asigurătorilor, s-a restrâns la minim după
desfiinţarea monopolului.
Asigurarea contractuală constituie o modalitate de dobândire a securităţii
individuale de către asiguraţi. Asigurarea obligatorie oferă protecţie de
asigurare anumitor categorii de persoane fizice şi juridice din considerente de
ordin social şi economic naţional.
Asigurarea constituie un mijloc de a repartiza, asupra unui mare
număr de persoane fizice şi juridice, paguba provocată de un fenomen sau de
un complex de fenomene unui număr redus dintre acestea.
Operaţiile de asigurare, realizate pe baze contractuale, se desfăşoară
într-un cadru pe care îl numim piaţă a asigurărilor. Denumirea de piaţă este
valabilă atât pentru ţările în care operează mai multe organizaţii de asigurare,
cât şi pentru cele în care, în virtutea monopolului de stat, fiinţează o singură
asemenea organizaţie.
În primul caz, avem de-a face cu piaţă concurenţială,în sensul că fiecare
organizaţie de asigurare este preocupată să-şi adjudece un segment cât mai
mare din cererea de asigurare. În cel de-al doilea caz, existând o singură ofertă
1
Lege pentru constituirea şi funcţionarea întreprinderilor private de asigurare şi de reglementarea contractului de
asigurarea publicată în Monitorul Oficial nr.148 din 17 iulie 1930, cu modificările publicate în Monitorul Oficial nr.83
din 9 aprilie 1931, nr. 108 din 12 mai 1932 şi nr.85 din 10 aprilie 1936.
2
Decretul Consiliului de Stat nr.471/1971 cu privire la asigurările de stat, republicat în Buletinul oficial al Republicii
Socialiste România, partea I, nr.13 din 27 februarie 1988.
3
Lege privind asigurările şi reasigurările din România nr.136 din 29 decembrie 1995, publicată în MO, partea I, nr.303
din 30 decembrie 1995.
3 / 120
de asigurare, organizaţia de asigurare nu se mai află în competiţie cu alte

organizaţii similare în ceea ce priveşte condiţiile asigurării oferite. Pentru
persoanele care doresc să încheie o asigurare de viaţă, care să le ofere
concomitent protecţie de asigurare şi posibilitatea fructificării economiilor,
alternativa constă în depunerea la casa de economii a disponibilităţilor lor
băneşti spre păstrare şi fructificare.
Astfel ca forme ale concurenţei pot apărea între o organizaţie de
asigurare şi o casă de economii, respectiv între asigurarea propriu-zisă şi
autoasigurarea (autoprotecţie).
O altă problemă legată de piaţa asigurărilor se referă la dimesiunea
acesteia. Elementul care defineşte dimensiunea unei asemenea pieţe, îl
constituie cererea de asigurare, determinată, pe de o parte, de puterea
economică a persoanelor fizice şi juridice asigurabile, iar pe de altă parte, de
convingerea acestora de utilitatea asigurării mijlocite de organizaţiile
specializate.
Cererea de asigurare se concretizează în contracte de asigurare după
confruntarea ei cu oferta. Este posibil ca nu toate persoanele care au solicitat
oferte de la organizaţiile de asigurare să încheie contracte cu acestea, fie
pentru că nu găsesc convenienţa sperată, fie deoarece condiţiile solicitanţilor
nu sunt acceptate de către ofertanţi. Mărimea pieţei de asigurare se exprimă
cu ajutorul mai multor indicatori, printre care: numărul contractelor încheiate în
perioada de referinţă, numărul poliţelor active, valoarea anuală a primelor de
asigurare, cuantumul sumelor asigurate în perioada de referinţă şi valoarea
totală a angajamentelor asumate de societăţile de asigurare la un moment dat.
Cererea de asigurare de persoane, bunuri şi răspundere civilă vine din
partea persoanelor fizice, care vor să încheie contracte de asigurare pentru
protecţia lor şi a familiilor lor, precum şi din partea unităţilor economice
preocupate să ofere securitate salariaţilor lor în caz de accidente sau de boli
profesionale.
Oferta de asigurare este prezentată de societăţile comerciale de
asigurare cu capital privat, de stat sau mixt, de organizaţiile mutuale de
asigurare şi de tontine.
Societăţile comerciale de asigurare îşi desfăşoară activitatea potrivit
legii, urmărind realizarea de profit. Aceste societăţi sunt obligate să se
încadreze în prevederile legale referitoare la: mărimea capitalului social minim
subscris şi vărsat; mărimea obligaţiilor pe care şi le pot asuma; rezervele de
prime şi/sau de daune pe care trebuie să le constituie; forma bilanţului şi a
contului de profit şi pierdere care trebuie întocmite şi publicate. Societăţile în
cauză trebuie să respecte avizele şi normele organului de stat însărcinat cu
supravegherea asigurărilor.
Pe baza asigurărilor, legătura dintre asigurători şi asiguraţi se realizează
fie direct prin personalul de specialitate al societăţilor comerciale de asigurări
ori prin membrii organizaţiilor de asigurare mutuală, fie prin mijlocirea unor
agenţi intermediari.
Organizaţiile de asigurare de tip mutual efectuează operaţii de asigurare
pentru membrii lor, potrivit statutelor acestora, având la bază principiul
4 / 120
mutualităţii; ele urmăresc întrajutorarea membrilor lor, iar nu obţinerea de

profit. Fiecare membru al unei organizaţii mutuale are o dublă calitate: de
asigurat şi de asigurător.
Tontinele sunt asociaţii constituite pe o perioadă determinată de timp, în
decursul căreia membrii asociaţiei varsă la fondul comun o cotizaţie anuală,
care variază în funcţie de vârstă. La expirarea termenului pentru care a fost
creată asociaţia, suma rezultată din capitalizarea cotizaţiei de-a lungul anilor
se împarte între membrii supravieţuitori.
Alături de organizaţiile de asigurare frecvent întâlnite în numeroase ţări,
există şi organizaţii specifice: în Franţa – Casa Naţională de Prevederi,
instituţie publică administrată de Casa de Depuneri şi Consemnaţiuni, având
misiunea să ofere rente viagere şi asigurări de viaţă; în Regatul Unit al Marii
Britanii şi Irlandei de Nord există organizaţia de asigurare Lloyd’s, este un
centru mondial de informaţii maritime4.
Piaţa asigurărilor
Agenţi Instituţii Organizaţii fără Persoane

economici publice scop lucrativ fizice
Cu capital
ASIGURAŢI = CERERE DE ASIGURARE
de stat privat mixt

Intermediari
ASIGURĂTORI = OFERTĂ DE
ASIGURARE
Societăţi de Societăţi de Asociaţii
asigurare asigurare şi mutuale de
reasigurare asigurare
Cu capital
de stat privat mixt
4
Organizaţia Lloyd’s a fost creată spre sfârşitul secolului al XVII-lea, de armatori şi oameni de finanţe, cu scopul de a
asigura o informare cât mai largă asupra situaţiilor navelor, a încărcăturilor a obiectului tranzacţiilor comerciale maritime
şi a valorii lor. În prezent este denumită Corporation of Lloyd’s şi reprezintă, pe lângă o corporaţie profesională, una din
cele mai însemnate instituţii de asigurare din lume.
5 / 120
În România, începând din anul 1991, activitatea de asigurare se

desfăşoară prin societăţi de asigurare, societăţi de asigurare-reasigurare şi
societăţi de reasigurare, în condiţiile stabilite de lege5.
Societăţile comerciale în domeniul asigurărilor pot avea capital de stat,
privat sau mixt. Persoanele juridice străine nu pot constitui în România societăţi
în domeniul asigurărilor cu capital integral străin, ci numai prin asociere cu
persoane juridice şi fizice române.
1.1 Evoluţia pieţei asigurărilor în perioada 1871-1990
Perioada 1871-1949.
După apartenenţa capitalului social şi forma de organizare, distingem

următoarele grupuri de societăţi de asigurări private:
-societăţi de asigurări române organizate ca societăţi anonime pe
acţiuni;
-societăţi de asigurări străine;
-societăţi-cooperative.
Societăţi de asigurări private.
Prima etapă începe în mod convenţional în 1871, deoarece în acel an,

prin Înaltul Decret Domnesc nr.699 din 13 martie, a fost autorizată înfiinţarea
primei societăţi româneşti de asigurare ,,Dacia”.
La înfiinţare, ,,Dacia” avea un capital social de 3 milioane de lei şi
număra printre fondatorii şi membrii consiliului său de administraţie
personalităţi marcante ale vieţii politice, sociale şi economice: B.Boerescu,
G.Gh.Cantacuzino, Alexandru Zissu.
În 1873 a fost creată a doua societate de asigurări, ,,România”, cu un
capital social de 2 milioane lei. La fel ca şi prima societate şi aceasta s-a
bucurat de sprijinul unor personalităţi de prim rang: D.Grigore Ghica,
Princepele Al.B.Ştirbei, Mihail Kogălniceanu.
În 1881, cele două societăţi au fuzionat şi au creat societatea ,,Dacia-
România”, care a devenit una din cele mai puternice societăţi de asigurare din
ţară.
În 1882, a luat fiinţă ,,Naţionala”, cu un capital de 3 milioane de lei.
Înfiinţarea societăţii ,,Naţionala” a avut drept urmare retragerea din România a
ultimei reprezentanţe străine –,,Azienda Assiguratrice” din Triest - care i-a
cedat portofoliul asigurărilor de incendiu.
În 1887, a fost întemeiată, la Brăila, societatea ,,Generala”, de cercurile
comerciale din Brăila şi Galaţi, cu colaborarea Băncii Marmorosch, Blank&Co.
5
Lege privind constituirea şi funcţionarea societăţilor comerciale din domeniul asigurărilor nr,47 din 16 iulie 1991,
publicată în Monitorul Oficial, partea I, nr.151 din 19 iulie 1991.
6 / 120
În 1920, s-a constituit societatea ,,Steaua României”, cu un capital de 2

milioane de lei, care în 1932 a fuzionat cu ,,Ancora”, ajungând la 12 milioane
lei capital; în 1936 a preluat portofoliul românesc al societăţii ,,Phönix” din
Viena, aflată în lichidare, ceea ce a dus la majorarea capitalului său la 20 de
milioane.
În 1923, a luat fiinţă societatea ,,Astra Românească”, cu un capital de 4
milioane de lei; extinderea activităţii sale în asigurările de viaţă fără examinare
medicală i-a adus bune rezultate.
În 1927, guvernul a autorizat înfiinţarea de societăţi de asigurări străine.
În 1930, Oficiul de control, înfiinţat prin legea asigurărilor, a verificat
activitatea a 44 de societăţi naţionale şi două străine.
În anii `30, activitatea de asigurare din România a cunoscut cea mai mare
dezvoltare, îmbrăţişând toate ramurile şi formele de asigurare care se
practicau în lume, iar numărul societăţilor de asigurări a oscilat între 20 şi 24.
Izbucnirea celui de-al doilea război mondial a influenţat negativ activitate
de asigurare. La intrarea României în război, 3 societăţi engleze şi-au încetat
activitatea, cedându-şi portofoliul societăţii ,,Vatra Dornei”. În 1937, aceasta se
situa pe locul şase în ceea ce priveşte primele încasate.
Până la primul război mondial, societăţile de asigurare româneşti nu au
activat decât în ramurile incendiu şi viaţă.
După război, au mai luat fiinţă 22 de societăţi, unele noi, altele
succesoare ale întreprinderilor de asigurări străine.
În 1945, funcţionau în România 13 societăţi de asigurări române şi 5
reprezentanţe străine.
Societăţile de asigurări cu capital străin erau filiale sau reprezentanţe
pentru România ale unor societăţi de asigurări din Italia, Anglia, Germania.
Societăţile cooperative se întâlneau pe scară cu totul restrânsă. Scopul
urmărit de societăţile cooperative nu era acela de a reliza profit, ci de a
satisface interesele membrilor cooperatori, care erau şi asiguraţi şi asigurători.
Dacă bunurile proprietate privată puteau fi asigurate la societăţi de
asigurare private, române şi străine, ori la societăţi cooperative, bunurile
proprietate de stat şi cele aparţinând comunelor puteau fi asigurate numai la
instituţii publice de asigurare.
În anul 1915, a luat fiinţă Casa de Asigurări a Ministerului de Interne. În
1936 a fost reorganizată, iar în 1942 s-a transformat în Regia Autonomă a
Asigurărilor de Stat, care deţinea monopolul asigurării bunurilor de stat şi
comunale. În 1949, această regie a fost transformată în societate comercială
de stat de asigurări.
Prin legea din 1942, s-a lărgit sfera asigurărilor de stat, prin includerea
unor ramuri noi de asigurare sau a unor riscuri noi: casco, răspundere civilă,
stricăciuni maşini, accidente, viaţă, inundaţii, grindină.
În 1943, au fost înfiinţate secţii de transport, furt, răspundere civilă
generală, accidente corporale şi geamuri.
În 1942, prin legea de constituire a Regiei Autonome a Asigurărilor de
Stat s-a prevăzut şi asigurarea pentru cazurile de incendiu, inundaţii şi grindină
7 / 120
a imobilelor, recoltelor şi inventarului agricol ţărănesc, dar din cauza condiţiilor

de război această asigurare nu s-a mai aplicat.
Formele incipiente de asigurare sunt cunoscute, pe teritoriul ţării noastre,
cu mult înainte de secolul al XIX-lea. Au existat asociaţii mutuale de asigurări
agricole. În anul 1909, au fost organizate două asemenea două asemenea
mari asociaţii mutuale: “Reuniunea proprietarilor de vite din Orăştie” şi la
Cacova(Banat).
În anul 1914, Societatea Naţională de Agricultură a introdus asigurările
mutuale de culturi agricole ale obştilor săteşti prin mijlocirea Casei Centrale a
Băncilor Populare.
În perioada dintre cele două războaie mondiale, au cunoscut o oarecare
dezvoltare asociaţiile mutuale pentru asigurări de vite. În 1937, erau cunoscute
140 de asociaţii mutuale de acest fel, care asigurau circa 40.000 de bovine şi
3.200 de cai.
Principalele acte normative care au reglementat activitatea de asigurare
au fost următoarele:
-Codul comercial din 1886;
-Legea pentru constituirea şi funcţionarea întreprinderilor private de
asigurare şi reglementarea a contractului de asigurare din 7 iulie 1930, cu
modificările ulterioare din 9 aprilie 1931, 12 martie 1932 şi 10 aprilie 1936;
-Legea pentru convertirea în lei a anumitor prestări prevăzute în unele
contracte de asigurare din 24 martie 1937;
-Articolele 557-621 ale Codului comercial care modifică prevederile
art.49-96 ale legii asigurărilor;
-Decretul lege din 1 octombrie 1941 privind acoperirea riscului de război
în asigurările de viaţă;
-Decretul lege din 29 martie 1941 privind interzicerea constituirii de noi
societăţi de asigurare în România.
Dintre acestea cel mai important act normativ care reglementa activitatea
societăţilor de asigurări a fost Legea pentru constituirea şi funcţionarea
întreprinderilor private de asigurare şi reglementarea contractului de asigurare.
Societăţile practicau asigurări grupate în următoarele cinci ramuri:
a)incendiu; b)viaţă; c)accidente: accidente corporale, furt, geamuri,
autovehicule, răspundere civilă generală, diverse; d)transport; e)grindină.
Întreprinderile de asigurări străine puteau să-şi stabilească un sediu
secundar sau o reprezentanţă stabilă în ţară, dacă îndeplineau anumite
condiţii.
S-a creat, pe lângă Ministerul Industriei şi Comerţului, un Oficiu pentru
supravegherea întreprinderilor private, care încheiau asigurări şi reasigurări în
ţară.
Prin înfiinţarea Oficiului de supraveghere, ca şi prin exercitarea atribuţiilor
sale în limitele legii sau prin neexercitarea lor, statul nu-şi asuma nici o
răspundere faţă de cei interesaţi.
În perioada 1871-1949, activitatea de asigurare s-a desfăşurat în cadrul
economiei naţionale de piaţă, în condiţii de concurenţă.
8 / 120
Făceau obiectul asigurării, nu numai bunurile aflate în proprietate privată,

răspunderea civilă legală, precum şi viaţa, dar şi bunurile şi răspunderea
instituţiilor din sectorul public.
Volumul primelor încasate şi al indemnizaţiilor plătite de societăţile de
asigurare private din România, pe ramuri de asigurare (cifre cumulate pe
perioada 1931-1940 ).
Structura asigurărilor încheiate în perioada 1931-1940, de către
societăţile private, reiese din următorul tabel:
Ramura Prime încasate Indemnizaţii plătite

asigurării mil.lei în % faţă de mil.lei în % faţă de
total total
Viaţă 4719,5 56,2 2087,1 64,2
Incendiu 2725,2 32,5 802,4 24,6
Accidente 568,3 6,8 212,9 6,5
Transport 303,0 3,6 109,4 3,4
Grindină 78,0 0,9 43,6 1,3
Total general 8394,0 100,0 3255,4 100,0
Sursa: Calculat pe baza datelor din studiu întocmit de Administraţia Asigurărilor de Stat cu
privire la ,,Organizarea şi dezvoltarea asigurărilor în România”
Eficienţa tehnică a asigurărilor se poate vedea din următorul tabel.

Rata medie, minimă şi maximă a despăgubirilor plătite în raport cu
primele încasate, în perioada 1931-1940, pe ramuri de asigurare:
Locul Ramura Rata medie Rata minimă Rata maximă

ocupat asigurării înregistrată înregistrată înregistrată
în perioada
1931-1940
1 Incendiu 29,44 16,88-1938 42,44-1931
2 Transport 36,11 17,07-1931 44,56-1937
3 Accidente 37,47 19,69-1933 54,99-1940
4 Viaţă 44,22 14,45-1931 86,42-1940
5 Grindină 55,80 41,26-1937 85,15-1932
Total asigurări 38,77 24,62-1932 55,90-1940
Sursa: Calculat pe baza datelor din studiu întocmit de Administraţia Asigurărilor de Stat cu
privire la ,,Organizarea şi dezvoltarea asigurărilor în România”
Asigurările au atins stadiul cel mai înalt al dezvoltării lor în perioada

interbelică. Cel de-al doilea război mondial şi evenimentele din anii care i-au
urmat au condus la restrângerea activităţii de asigurare. La puţin timp după
încetarea războiului, avea să aibă loc naţionalizarea principalelor mijloace de
producţie, a băncilor şi a societăţilor de asigurări. În anul 1948, se încheia
prima etapă a dezvoltării asigurărilor în condiţiile economiei de piaţă.
9 / 120
Perioada 1949-1990 – perioada centralizării economiei
În urma naţionalizării principalelor mijloace de producţie, a băncilor şi a

societăţilor de asigurări din iunie 1948, activitatea de asigurare a fost
organizată pe baze noi. Societăţile de asigurări au trecut în proprietatea statului
cu toate activele şi pasivele lor. Instituţiile publice de asigurări au fost
încorporate şi ele în noile structuri organizatorice ale economiei naţionale
planificate.
Capitalul sovietic s-a infiltrat în diverse ramuri ale economiei româneşti,
inclusiv în asigurări. În domeniul asigurărilor a fost creată societatea ,,Sovrom-
asigurare”.
În anul 1952, a fost organizată Administraţia Asigurărilor de Stat –ADAS,
cu capital integral românesc, instituţie specializată în operaţiuni de asigurări,
reasigurări şi comisariat de avarie. Crearea ADAS marchează instituirea
monopolului în domeniul asigurărilor.
ADAS efectua asigurările de bunuri, de persoane şi de răspundere civilă
sub două forme, şi anume: prin efectul legii (obligatorii) şi pe baze contractuale
(facultative).
În ceea ce priveşte asigurările facultative, ADAS încheia contracte în lei
şi în valută, în completarea asigurărilor prin efectul legii sau independent de
acestea, în următoarele situaţii:
a) asigurări de bunuri, pentru cazurile de avarie, distrugere, furt sau alte
evenimente;
b) asigurări de persoane, pentru cazurile de invaliditate, deces,
supravieţuire sau alte evenimente;
c) asigurările de răspundere civilă, pntru vătămarea corporală sau
decesul unor persoane, avarierea ori distrugerea unor bunuri şi alte
pagube pentru care există răspundere potrivit legii.
Indicatorul care caracteriza cel mai bine dimensiunile activităţii unei
societăţi de asigurare ( cifra de afaceri ) îl constituie volumul primelor de
asigurare încasate.
În perioada 1955-1990, volumul primelor încasate de ADAS a crescut de
la 582,6 milioane lei la 8409,3 milioane, adică de 14,4 ori. În acelaşi interval de
timp, venitul naţional a sporit de 10,2 ori.
Întrucât asigurările constituiau monopol de stat, prezintă interes deosebit
structura primelor încasate, privite din punct de vedere al formelor juridice ale
asigurării.
10 / 120
Structura primelor de asigurare după forma juridică a asigurărilor, în

perioada 1955-1990:
Total prime Din care la:

Anii Asigurările prin Asigurările
efectul legii contractuale
mil. lei procente mil. lei procente mil. lei procente
1955 582,6 100,0 457,2 78,5 125,4 21,5
1960 785,9 100,0 572,9 72,9 213,0 27,1
1965 1103,7 100,0 646,2 58,5 457,5 41,5
1970 1845,0 100,0 746,0 40,4 1099,0 59,6
1975 3853,2 100,0 1249,7 32,4 2603,5 67,6
1980 6910,4 100,0 1399,9 20,3 5510,5 79,7
1985 7059,7 100,0 1572,4 22,3 5487,3 77,7
1990 8409,3 100,0 2079,3 24,7 6330,0 75,3
Sursa: Calculat pe baza datelor ADAS
În perioada de referinţă, volumul primelor aferente asigurărilor prin

efectul legii a crescut de 4,5 ori, iar cel a primelor aferente asigurărilor
contractuale de 50,5 ori. Ca urmare a acestei dinamici, s-a modificat şi
structura de provenienţă a primelor de asigurare.
Dacă până în anii ’60, primele încasate proveneau în proporţie mare
(78,5% din total în anul 1955) de la asigurările prin efectul legii, în anii ’70 şi
’80 asigurările facultative procurau parte covârşitoare a primelor (75,3% din
total în anul 1990). Treptat asigurările facultative ocupă primul loc.
Volumul primelor de asigurare în lei şi în valută, în perioada 1955-1990:

Anii Asigurări libelate în Asigurări libelate în
lei valută
mil. lei procente mil. lei procente mil. lei procente
1955 582,6 100,0 578,2 99,2 4,4 0,8
1960 785,9 100,0 774,3 98,5 11,6 1,5
1965 1103,7 100,0 1058,3 95,9 45,4 4,1
1970 1845,0 100,0 1473,1 79,8 371,9 20,2
1975 3853,2 100,0 2646,0 68,7 1207,2 31,3
1980 6910,4 100,0 3578,8 51,8 3331,6 48,2
1985 7059,7 100,0 4718,6 66,8 2341,2 33,2
1990 8409,3 100,0 6438,1 76,6 1971,2 23,4
Pe măsura dezvoltării schimburilor comerciale ale ţării noastre cu

străinătate (anii ’70) a sporit şi ponderea primelor aferente asigurărilor
11 / 120
încheiate în valută în totalul primelor încasate. În anii ’80, o dată cu

restrângerea operaţiunilor de comerţ exterior, şi îndeosebi a celor de import, în
condiţiile crizei economice mondiale şi ale crizei financiar-valutare, a avut loc
diminuarea treptată a primelor aferente asigurărilor în valută, ca mărime
absolută şi relativă.
Deşi în perioada 1949-1990,asigurările de persoane pe baze
contractuale au cunoscut o oarecare dezvoltare şi diversificare ,acestea nu
acopereau nici pe departe nevoile şi posibilităţile economiei naţionale.
Asigurările, privite prin prisma monedei în care ele erau libelate-naţională
sau străină , au ocupat tot timpul primul loc.
Repartizarea primelor de asigurare pe categorii de asiguraţi în perioada
1955-1990:
Din care la:

Anii persoane persoane juridice
fizice
Total prime % Total prime Cooperative Întrep.
mil.lei faţă de stat
de
total
%faţă %faţă de %faţă
mil. lei % mil. lei
de total total de total
1955 582,6 100,0 468,9 80,5 113,7 19,5 18,7 0,8
1960 785,9 100,0 607,4 77,3 178,5 22,7 21,2 1,5
1965 1103,7 100,0 565,6 51,2 538,1 48,8 44,6 4,2
1970 1845,0 100,0 721,2 39,1 1123,2 60,9 40,7 20,2
1975 3853,2 100,0 1270,0 33,0 2583,2 67,0 35,7 31,3
1980 6910,4 100,0 2275,0 32,9 4635,4 67,1 18,9 48,2
1985 7059,7 100,0 3707,2 52,5 3352,5 47,5 14,3 33,2
1990 8409,3 100,0 6206,3 73,8 2203,0 26,2 2,8 23,4
După 1975, avut loc o scădere absolută şi relativă a primelor încasate

de la cooperativele agricole de producţie, ca urmare a dificultăţilor financiare
prin care acestea treceau. Este suficient de menţionat că, în 1989, primele
încasate de la unităţile cooperatiste însumau numai 397 milioane lei, faţă de
1254 milioane lei în 1975, adică de 3 ori mai puţin. În anii 1990-1991,
cooperativele agricole de producţie au fost lichidate şi au dispărut din rândurile
asiguraţilor.
12 / 120
Repartizarea primelor de asigurare pe ramuri de asigurare, în perioada

1955-1990:
Anii Asigurări de Asigurări de
bunuri persoane
mil. lei % mil. lei % mil. lei %
1955 582,6 100,0 518,5 89,0 64,4 11,0
1960 785,9 100,0 663,2 84,4 122,7 15,6
1965 1103,7 100,0 912,7 82,7 191,0 17,3
1970 1845,0 100,0 1580,1 85,6 264,9 14,4
1975 3853,2 100,0 3342,3 86,7 510,9 13,3
1980 6910,4 100,0 5861,4 84,8 1049,0 15,2
1985 7059,7 100,0 4859,3 68,8 2200,4 31,2
1990 8409,3 100,0 4881,2 58,0 3528,1 42,0
În intervalul 1955-1980, asigurările de bunuri, contractate în lei şi în

valută, inclusiv cele de răspundere civilă, au procurat peste 4/5 din totalul
primelor. În ultimul deceniu ponderea acestora a scăzut sensibil, în favoarea
asigurărilor de persoane.
Primele aferente asigurărilor de animale, culturi agricole, clădiri şi alte
bunuri aparţinând cooperativelor agricole de producţie şi populaţie, în perioada
1955-1990:

Asigurări de Asigurări de Asigurări de
animale culturi agricole clădiri şi alte
bunuri ale
Anii CAP şi ale
populaţiei
mil. lei % mil. % mil. lei % mil. lei %
lei faţă faţă faţă
de de de
total total total
1955 582,6 100,0 168,2 32,4 115,8 22,3 130,7 25,2
1960 785,9 100,0 279,4 42,1 128,6 19,4 198,1 29,9
1965 1103,7 100,0 336,3 36,8 209,3 23,0 279,0 330,6
1970 1845,0 100,0 386,3 24,4 396,7 25,1 379,8 24,0
1975 3853,2 100,0 493,1 14,8 859,4 25,7 660,5 19,8
1980 6910,4 100,0 506,8 8,6 763,1 13,0 1100,8 18,8
1985 7059,7 100,0 459,6 9,5 522,3 10,7 1335,5 27,5
1990 8409,3 100,0 501,8 10,3 182,4 3,7 1926,5 39,5
13 / 120
În perioada 1955-1970, între 50% şi 60% din totalul primelor aferente

asigurărilor de bunuri proveneau de la asigurările de animale şi agricole.
După 1970, primele aferente acestor categorii de bunuri au început să scadă
ca pondere, iar după 1975 şi ca mărime absolută.
În perioada 1949-1990, deşi asigurările de bunuri şi persoane pe baze
contractuale au cunoscut o oarecare dezvoltare şi diversificare, acestea nu
acopereau nevoile şi posibilităţile economiei naţionale.
1.2 Evoluţia pieţei asigurărilor după 1990
Revoluţia din decembrie 1989 a generat modificări structurale în toate

domeniile vieţii social-economice din ţara noastră, inclusiv în cel al asigurărilor
şi reasigurărilor. Trecerea la economia de piaţă a făcut imperios necesară
modificarea structurilor organizatorice existente în activitatea de asigurări şi
reasigurări, reglementarea pe baze noi a raporturilor contractuale în materie
de asigurare-reasigurare, perfecţionarea instrumentelor şi tehnicilor de lucru
folosite de societăţile comerciale specializate în operaţii de asigurare,
intermediere şi alte prestări de servicii.
Astfel, în locul reglementărilor existente din anii’70-’80 au fost adoptate
noi reglementări, printre care cele privind constituirea, organizarea şi
funcţionarea societăţilor comerciale din domeniul asigurărilor, asigurările de
persoane, bunuri şi răspundere civilă, înfiinţarea unor societăţi comerciale pe
acţiuni în domeniul asigurărilor, atribuţiile Oficiului de supraveghere a activităţii
de asigurare şi reasigurare.
Potrivit Legii privind constituirea, organizarea şi funcţionarea societăţilor
comerciale din domeniul asigurărilor6, activitatea de asigurare în ţara noastră
se desfăşoară prin trei categorii de societăţi:
a) societăţi de asigurări, societăţi de asigurări-reasigurări şi societăţi de
reasigurări;
b) societăţi de intermediere sau agenţi de intermediere, care negociază şi
încheie contracte de asigurare şi reasigurare cu societătile de la lit.a);
c) societăţi care prestează alte servicii privind încheierea şi executarea unor
contracte de asigurare-reasigurare.
În România se pot constitui societăţi comerciale din domeniul asigurărilor
cu capital român, precum şi societăţi cu capital mixt. Societăţile comerciale
străine şi societăţile asigurătorilor străini pot înfiinţa reprezentanţe în ţara
noastră, în condiţiile legii şi cu respectare anumitor condiţii: să aibă
personalitate juridică în ţara de origine, să fi desfăşurat activitate în domeniul
asigurărilor în ultimii zece ani şi să nu se afle în stare de încetare de plăţi sau
de faliment ori în alte asemenea situaţii; să depună, la o unitate bancară din
România, o garanţie a activităţii în numerar echivalentă cu limita minimă a
6
Lege privind constituirea, organizarea şi funcţionarea societăţilor comerciale din domeniul asigurărilor, nr.47 din 16
iulie 1991, publicată în Monitorul oficial al României, nr.151 din 19 iulie 1991.
14 / 120
capitalului prevăzut a fi vărsat la constituirea societăţilor7; să obţină avizul

Oficiului de supraveghere a activităţii de asigurare şi reasigurare din Ministerul
Finanţelor.
Reprezentanţele înfiinţate în România, pot încheia numai contracte de
asigurare şi contracte de reasigurare cu persoane juridice sau fizice străine ori
pentru bunuri proprietatea acestora; contracte de reasigurare cu societăţi de
asigurări, societăţi de asigurări-reasigurări şi societăţi de reasigurări române.
Operaţiile de asigurare şi reasigurare se efectuează de regulă în lei, iar
în cazul în care asigurătorul şi-a asumat obligaţiile în valută, primele şi
despăgubirile se încasează şi, respectiv, se plătesc, în valută.
Societăţile care alături de asigurările de viaţă, mai efectuează şi alte
categorii de asigurări, sunt obligate să ţină o evidenţă distinctă pentru
asigurările de viaţă, să gestioneze separat fondurile aferente şi să stabilească
rezultatele financiare ale acestora.
Trecerea la economia de piaţă a făcut necesară adoptarea unei forme
de organizare a activităţii de asigurare şi reasigurare în ţara noastră.
În locul Administraţiei Asigurărilor de Stat, care şi-a încetat activitatea pe
data de 31 decembrie 1990, au luat fiinţă trei societăţi comerciale pe acţiuni în
domeniul asigurărilor8.
,,Societatea Asigurarea Românească S.A.” a preluat activele aferente
asigurărilor facultative de viaţă, în sumă de 6.100 mil. lei, cele aferente
asigurărilor obligatorii, asigurărilor facultative de autoturisme şi altor asigurări
în sumă de 1.000 mil. lei, şi pasivele corespunzătoare, precum şi bunurile
imobile aparţinând ADAS.
Societatea ,,Astra S.A.” a preluat activele societăţilor mixte, cu
participarea ADAS din străinătate, cele aferente asigurărilor şi operaţiilor de
reasigurare în relaţiile cu străinătatea, în sumă de 3.500 mil lei şi în limitele
acestora, şi pasivele corespunzătoare.
Agenţia ,,Carom S.A.” a preluat activitatea privind constatarea daunelor,
stabilirea şi plata despăgubirilor în cazurile de pagube produse în România,
când răspunderea revine unor asiguraţi la societăţi de asigurări din străinătate,
şi în cazurile de pagube produse în străinătate de automobilişti români asiguraţi
la societăţi de asigurări din ţara noastră.
Toate cele trei societăţi comerciale constituie persoane juridice române,
având forma juridică de societăţi pe acţiuni; ele îşi desfăşoară activitatea în
conformitate cu legile române şi cu statutele acestora.
Separat de cele trei societăţi a mai luat fiinţă Banca de Export-Import a
României. În atribuţiile principale ale acestei societăţi pe acţiuni cu capital
integral de stat, figurează şi unele operaţii de asigurări şi reasigurări9.
7
Potrivit legii, aceasta este de 25 milioane lei în cazul societăţilor de asigurare,al societăţilor de asigurare-reasigurare şi
al societăţilor de reasigurare, separat pentru fiecare din cele 10 categorii de asigurări şi reasigurări, şi de 1,5 milioane lei
în cazul societătilor de intermediere.
8
Hotărârea Guvernului privind înfiinţarea unor societăţi comerciale pe acţiuni în domeniul asigurărilor, nr.1279 din 8
decembrie 1990,publicată în Monitorul oficial nr.145/17.12.1990.
9
Hotărârea Guvernului privind aprobarea înfiinţării Băncii de Export Import a României, nr.189 din 1991
15 / 120
Banca de Export-Import a României îşi desfăşoară activitatea pe baza legilor

române şi a statului propriu.
Separat de societăţile cu capital de stat, fiinţează societăţi cu capital
privat sau mixt, care îşi desfăşoară activitatea în domeniul asigurărilor şi
reasigurărilor.
O caracteristică a pieţei româneşti este faptul că un număr mic de
societăţi de asigurare şi/sau reasigurare concentrează cea mai mare parte a
activităţii. Astfel, în 1996, 12 societăţi de asigurare deţineau circa 85% din
totalul capitalului social al celor 47 de societăţi, iar în 1995 au deţinut aproape
98% din totalul încasărilor din primele de asigurare pe piaţa asigurărilor.
Valoarea totală a capitalului social subscris în asigurări la sfârşitul anului
1996 se cifra la 119,2 mld. lei, din care 7,7 milione dolari capital străin.
Societăţile de asigurare s-au orientat, în principal către asigurări de
persoane, altele decât cele de viaţă, către asigurări împotriva incendiilor şi altor
calamităţi care afectează bunurile, asigurări de viaţă şi asigurări pentru
autovehicule,domeniile mai puţin acoperite sunt cele privind asigurările de
aviaţie, motivele fiind multiple: lipsa legislaţiei, existenţa unei cereri reduse,
riscul ca rata daunei să fie foarte mare.
Situaţia ratei daunei pe categorii de asigurări:
Nr.crt Categorie de asigurări Prime Despăgubiri Rata

încasate plătite daunei
Viaţă
1 80.754 18.587 23,02
Persoane, altele decăt cele
2 de viaţă 63.476 8.049 12,68
Răspundere civilă (inclusiv
3 auto) 387.392 233.256 60,22
Credite şi garanţii
4 39.443 40.029 101,54
Asigurări de autovehicule
5 318.548 223.751 70,24
Asigurări de aviaţie
6 63.178 11.898 18,83
Asigurări de pierderi financiare din
7 riscuri asigurate 12.924 41 0,32
Asigurări maritime şi de
8 transport 73.882 45.925 60,01
Asigurări de incendiu şi de
9 alte pagube 173.474 39.207 22,60
Asigurări agricole
10 36.695 18.457 50,54
16 / 120
Fig. 1: Evoluţia numărului de societăţi de asigurare în perioada 1997-2002

Sursa: Rapoartele CSA
Volumul capitalului social subscris pe total societăţi de asigurare la

31.12.2002 era în valoare de 3.879.170 mil.lei(111,09 EUR),din care în
numerar 3.114.723 mil.lei(80,29%)şi în natură764.447 mil.lei(19,71%).
Capitalul social minim subscris şi vărsat al societăţilor autorizate de
Comisia de Supraveghere a Asigurărilor să desfăşoare activitate de asigurare
trebuie să fie între 7 miliarde lei şi 24miliarde lei în funcţie de categoriile de
asigurare practicate.
Volumul total al capitalului social subscris, exprimat în lei, comparativ cu
echivalentul acestuia în EUR, în perioada 1997 - 2002:
- 1997: 178.401 mil.lei ~ 5 mil.EURO

- 1998: 405.149 mil.lei ~ 10 mil.EURO
- 1999: 1.011.854 mil.lei ~ 25 mil.EURO
- 2000: 1.605.483 mil.lei ~ 40 mil.EURO
- 2001: 2.313.319 mil.lei ~ 58 mil.EURO
- 2002 : 3.879.170 mil.lei ~ 97 mil.EURO
17 / 120
Fig.2 - Volumul capitalului social subscris
Primele brute încasate (pentru contracte de asigurări directe) în anii

1997-2002 ( în milioane lei ) au următoarea evoluţie:
1997: 1.304.022 mil.lei
1998: 2.414.840 mil.lei
1999: 4.273.930 mil.lei
2000: 6.738.873mil.lei
2001: 10.012.425 mil. lei
2002: 16.459.656 mil.lei
18 / 120
Fig. 3: Prime încasate

Topul primelor 10 societăţi mixte după volumul primelor încasate pentru

asigurări de viaţă în anul 2002:
PRIME PONDERE
Nr. Denumirea -mil. lei- %
crt societătii
1 ING NEDERLANDEN 2.401.305 57,93

2 ASIROM 477.467 11,52
3 AIG LIFE 307.855 7,43
4 AVIVA 158.473 3.82
5 OMNIASIG VIAŢĂ 149.590 3,61
6 LUKOIL ASITO 138.594 3,34
7 UNITA 98.655 2,38
8 INTERAMERICAN 90.394 2,18
9 SARA MERKUR 80.767 1,95
10 ALLIANZ-ŢIRIAC 58.590 1,41
TOTAL 3.961.690 95,57
19 / 120
Fig 4:Ritmurile anuale de creştere a primelor încasate

Din datele prezentate reiese că, în anul 2002, societatea ING

NEDERLANDEN ROMANIA S.A. a dominat piaţa asigurărilor de viaţă, urmată
de ASIROM S.A., împreună cumulând o pondere de 69,45 %.
Volumul primelor brute încasate de cele 21 societăţi care au desfăşurat
activităţi în domeniul asigurărilor de viaţă în 2002 este de 4.145.140 mil.lei,
ceea ce reprezintă 118,7 EUR. Faţă de anul 2001 s-a înregistrat o creştere
nominală cu 96,01%,iar în termeni reali cu 66,39%.
Veniturile din primele încasate, pentru asigurări de viaţă, raportate la
numărul populaţiei Romaniei au o valoare de 758.579 lei/cap de locuitor
(echivalentul a 21,7 EURO / cap de locuitor), reflectând o creştere a densităţii
asigurărilor faţă de 2001 ( 446.816 lei / cap de locuitor, echivalentul a 16
EURO \ cap de locuitor).
În dinamică, volumul primelor încasate din asigurări directe a crescut în
termeni nominali cu 64,39% în 2002 faţă de anul anterior, ceea ce înseamnă
în termeni reali o creştere cu 15,8%.
Gradul de penetrare a asigurărilor reprezintă 1,09%, fiind primul an când
acesta este supraunitar (în anul 2001acest indicator a fost de 0,87%).
Volumul primelor brute de asigurare încasate numai din contractele
directe a fost, în 2002, de 16.459.656 milioane lei, din care: 4.145.140 milioane
lei din asigurări de viaţă; 12.314.516. milioane lei din asigurări generale.
20 / 120
Evoluţia primelor brute încasate pe total, precum şi defalcat pe categorii

de asigurare:
Prime Prime din Prime din Pondere Pondere

totale asigurări asigurări asigurări asigurări
ANUL încasate de viaţă generale de viaţă generale
mil. lei mil. lei mil. lei % %
1998 2.414.840 199.447 2.215.393 8,26 91,74
1999 4.273.930 505.690 3.768,240 11,83 88,17
2000 6.738.873 1 .066.586 5.672.287 15,83 84,17
2001 10,012.425 2.114.733 7.897,692 21,12 78,88
2002 16.459.656 4.145.140 12.314.516 25,18 74,82
În 2002, piaţa a rămas la fel de concentrată ca şi în 2001, peste 80%

din primele brute încasate din asigurări directe fiind înregistrate de numai 10
societăţi.
Fig 5:Dinamica ponderilor primelor brute încasate din cele două categorii de
asigurare
21 / 120
Topul primelor 10 societăţi de asigurare în funcţie de primele brute

încasate din asigurări directe, cumulat pentru asigurări generale şi asigurări de
viaţă:
Nr. Prime brute Pondere în total

crt. SOCIETATE încasate piaţă
mil. lei %
1 ASIROM 3.064.316 18,62
2 ALLIANZ -TIRIAC 2.895.073 17,59
3 ING NEDERLANDEN 2.401 .305 14,59
4 OMNIASIG 1 .505.990 9,15
5 ASTRA 821.179 4,99
6 ARDAF 666.215 4,05
7 GENERALI 621.115 3,77
8 UNITA 543.697 3,30
9 ASIBAN 501 .988 3,05
10 AIG ROMANIA 459.538 2,79
TOTAL 13.480.416 81,90
Sursa: Raportul CSA 2002
Primele 6 societăţi din topul prezentat mai sus îşi menţin poziţiile pe care
le-au avut şi în 2001. Celelalte 4 societăţi au suferit următoarele modificări faţă
de2001:
GENERALI şi UNITA au urcat una şi respectiv două poziţii, în timp ce
ASIBAN a coborât două poziţii. Singura societate nou intrată în top este AIG
ROMANIA.
Despăgubirile plătite în anul 2002 de cele 49 de societăţi care au avut
activitate şi au transmis raportări au fost de 6.498.326 milioane lei, din care:
- 5.068.854 milioane lei pentru asigurări generale;
- 1.429.472 milioane lei pentru asigurări de viaţă.
Exprimate în valută, respectiv EURO, la cursurile medii anuale de
schimb, valorile despăgubirilor plătite au înregistrat în anul 2002-
186,1milioane EURO,ceea ce a înregistrat o creştere nominală faţă de 2001
de 59,94%, iar în termeni reali o creştere cu 35,77%.
22 / 120
În anul 2002 s-a înregistrat o creştere semnificativă a ponderii sumelor

asigurate plătite pentru asigurările de viaţă în total despăgubiri plătite, respectiv
de la 14,19% în 2001 la 22,00% în 2002.
Topul primelor 10 societăţi în funcţie de volumul despăgubirilor plătite

pentru asigurări directe (de viaţă şi generale):
Sume de Variaţia
Rata
Nr. despăgubire Număr dosare rezervei de
daunei
crt.
SOCIETATE plătite daună plătite daune
mil. lei (+/-) mil. lei %%
1 ASIROM 499.949 49.145 +40.108 48,87

2 ASTRA 98.766 10.075 +35.686 43,29
3 OMNIASIG 115.113 11.303 -2.627 43,03
4 ALLIANZ-TIRlAC 98.839 6.892 +1 .689 65,64
5 ARDAF 77.594 7.270 +1 .038 42,87
6 UNITA 55.516 5.274 +8.017 39,31
7 GRUP AS 20.156 2.213 +24.617 30,42
8 ASIRAG 30.217 2.180 +7.127 64,52
9 METROPOL 11.450 656 +23.179 87,56
10 AGI ROMÂNIA 21.254 1.771 +4.575 56,81
11 CROMA 12.011 746 -912 27,73
12 INTERAMERICAN 12.691 1.648 -2.845 26,57
13 AGRAS 8,600 1.174 -8.427 0,50
14 ATLASSIB 7.826 650 +684 46,41
15 SAR TRANSILVANIA 5.035 411 +2.404 93,14
16 ASITRANS 2.054 219 +2.886 57,25
17 CECCAR 852 148 +1.121 39,57
18 ASIBAN 0 0 +10 40,49
TOTAL 1.077.923 101.775 +138.330 46,47
Volumul total de sume despăgubite în anul 2002 este de 1.077.923 mil

lei, pentru un număr de 101.775 dosare daună din care:
-pentru persoane fizice :643.958 (63.633 dosare daună)
-pentru persoane juridice:433.965 (38.142 dosare daună)
23 / 120
Top 10 societăţi de asigurare în funcţie de indemnizaţiile plătite pentru

asigurări directe generale :
Nr. Indemnizaţii brute

Pondere în total
crt. plătite din asigurări
SOCIETATE piaţă de asigurări
directe generale
%
mil. lei
1 ASIROM 1.529.178 30,17
2 ALLIANZ-TIRIAC 944.364 18,63
3 OMNIASIG 544.215 10,74
4 ASTRA 381.684 7,53
5 ARDAF 358.596 7,07
6 UNITA 241.929 4,77
7 GENERALI 234.642 4,63
8 ASIBAN 164.673 3,25
10 AGI ROMÂNIA 99.168 1,96
TOTAL 4.601.583 90,78
Topul realizat după acest criteriu este similar celui din 2001, cu câteva
excepţii şi anume: UNITA a urcat două poziţii, iar ASIBAN şi INTERAMERICAN
au urcat câte o poziţie. Singura societate nou intrată în top este AGI ROMANIA.
Evoluţia indemnizaţiilor brute şi a sumelor de răscumpărare plătite pentru

contractele directe, cumulat si pe cele două categorii:
INDEMNIZAŢII ASIGURĂRI ASIGURĂRI PONDERE PONDERE

ANUL TOTALE DE VIAŢĂ GENERALE ASIGURĂRI ASIGURĂRI
PLĂTITE mil. lei mil. lei DE VIAŢĂ GENERALE
1997 mil. lei 699.251 18.587 680.664 % 2,66 % 97,34
1998 1.022.127 40.828 981 .299 3,99 96,01
1999 1.895.899 120.532 1.775.367 6,36 93,64
2000 2.489.789 83.437 2.406.352 3,35 96,65
2001 4.062.939 576.332 3.486.607 14,19 85,81
2002 6.498.326 1.429.472 5.068.854 22,00 78,00
Valoarea totală a indemnizaţiilor brute şi a sumelor de răscumpărare

plătite pentru contractele directe a înregistrat o creştere nominală faţă de 2001
de 59,94% ceea ce înseamnă în termeni reali o creştere cu 35,77%.
24 / 120
Fig.6 Dinamica ponderilor deţinute de indemnizaţiile brute şi sumele de

răscumpărare plătite pentru contractele directe aferente celor două categorii
de asigurare
Topul primelor 10 societăţi de asigurare în funcţie de valoarea

indemnizaţiilor şi a sumelor de răscumpărare plătite pentru asigurări de viaţă:
Indemnizaţii şi sume Pondere în total

Nr.
SOCIETATE de răscumpărare piaţă de asigurări
crt. plătite de viaţă
mil. lei %
1 ING NEDERLANDEN 919.631 64,33
2 ASIROM 238.927 16,71
3 LUKOIL ASITO 123.606 8,65
4 OMNIASIG VIATĂ 65.986 4,62
5 UNITA 28.569 2,00
6 AVIVA 19.804 1,38
7 AIG LIFE 9.577 0,67
8 SARA MERKUR 5.633 0,39
10 METROPOL 3.510 0,25
TOTAL 1.419.837 99,33
Societăţile nou intrate în acest top, prin comparaţie cu situaţia din 2001,
au fost OMNIASIG VIAŢĂ şi METROPOL, aceasta din urmă având însă o
pondere de numai 0,25% în total indemnizaţii brute şi sume de răscumpărare
25 / 120
plătite pentru asigurări de viaţă. Modificări faţă de 2001, au fost: SARA

MERKUR a coborât 3 poziţii, AVIVA şi AIG LIFE au urcat câte o poziţie, în timp
ce UNITA a coborât de pe locul 4 pe locul 5.
Valoarea rezervelor tehnice, constituite de toate societăţile de asigurări
din piaţă conform prevederilor art. 21 din Legea nr. 32/2000 şi a Normelor CSA
nr. 5 şi 7/2001, a fost în anul 2002 de 10.74.758 milioane lei(307,59 mil.EUR),
din care:
-pentru asigurări generale în sumă de 5.406.290 mil. lei(154,82 mil. EURO );
-pentru asigurări de viaţă în sumă de 5.334.468 mil. lei(152,77 mli. EUR O ).
Comparativ cu anul anterior, rezervele tehnice totale au fost, în 2002, cu
80,15% mai mari în termeni nominali, respectiv cu 52,93% în termeni reali.
Structura rezervelor tehnice nete pe categorii de rezerve, în anul 2002,
este :
-Rezerva de prime:2.708388 mil lei(50,10%)
-Rezerva de daune:1.722885 mil lei(31,87)
-Rezerva de daune avizate:357.527 mil(6,61%)
-Rezerva de catastrofă:591.558 mil lei(10,94%)
-Rezerva pentru riscuri neexpirate:7.312 mil lei(0,14%)
-Rezerva de egalizare:18.610 mil lei(0,34%)
Fig.7. Structura rezervelor tehnice nete pe categorii de rezerve

Rezervele nete constituite în 2002 pentru asigurările de viaţă de cele 21
de societăţi care au practicat această categorie s-au cifrat la 5.334.468
26 / 120
milioane lei (152,7 milioane EUR), în creştere nominală faţă de anul 2001 cu
64,2%. Raportată la inflaţie, creşterea a fost de 39,39%.
Structura rezervelor tehnice nete constituite pentru asigurările de viaţă,
pe categorii de rezerve, a fost în 2002 după cum urmează:
- rezerva matematică = 2.271.632 milioane lei (cu o pondere de 42,58%)
- rezerve tehnice aferente contractelor în unităţi de cont = 1.341.901 milioane
lei (25,16% din total)
- rezerva de prime = 290.527 milioane lei (reprezentând 5,45% din total)
- rezerva de daune = 29.539 milioane lei (0,55%)
- rezerva pentru riscuri neexpirate = 55.632 milioane lei (1,04%)
- rezerva de beneficii şi risturnuri = 1,345.236 milioane lei (cu o pondere de
25,22%)
Fig .8. Rezerve tehnice nete pentru asigurările de viaţă în anul 2002
27 / 120
Clasele de asigurare pentru care s-au constituit rezerve semnificative din

punct de vedere al ponderii în totalul rezervelor nete pentru asigurări de viaţă
sunt:
 asigurări mixte de viaţă, cu o valoare a rezervelor tehnice nete de 3.324.029
milioane lei (62,31%);
 asigurări de viaţă legate de investiţii, cu 1,470,081 milioane lei (27,56%);
 asigurări de capitalizare, cu 281.615 milioane lei (5,28%);
Din datele prezentate mai sus rezultă că rezervele tehnice nete
constituite pentru aceste 3 clase au însumat 5.075.725 milioane lei, adică
95,15% din total rezerve constituite la categoria asigurări de viaţă.
Fig.9. Rezerve semnificative din totalul rezervelor nete pentru asigurări de

viaţă
Ponderile cele mai mari în totalul asigurărilor de viaţa au fost deţinute de

titlurile de stat (48,26%), urmate fiind de depozitele bancare (10,75%).
Industria asigurărilor se poate extinde, în special datorită puterii de
convingere de care actorii acesteia vor da dovadă.
28 / 120
Aşteptările legate de industria asigurărilor sunt însă în creştere şi din alte

motive. În condiţiile de declin economic general care au marcat anii 1997 -
2002 (este suficient să menţionăm scăderea consecutivă a PIB în acest sens),
asigurările au rămas unul dintre puţinele sectoare în creştere. În Raportul anual
pentru 2002 al CSA sunt indicate chiar ratele creşterii, ajustate funcţie de
inflaţie: 31,7% în 1998 faţă de anul anterior, 14,3% în 1999 şi 12,06% pentru
2000. Dar anul 2000 este un an de cotitură şi în privinţa creşterii PIB (+1,6%),
tendinţă despre care putem afirma cu certitudine că va continua şi în 2001. Din
datele publicate până la sfârşitul anului 2001(Buletinele EUROSTAT nr. 1 si 2
din 2001), rezultă că România a mai reuşit în primele două trimestre ale anului
în 2002 şi cele mai mari rate de creştere trimestrială ale PIB din Europa de Est
(în primul trimestru 2001 cu 4.8%, faţă de 4.4% Ungaria, respectiv în al doilea
trimestru 2001 cu 5.1%, la egalitate din această perspectivă cu Bulgaria).
Asigurările de viaţă au rămas şi în 2002 principala sursă a creşterii, într-
o piaţă a asigurărilor despre al cărei potenţial de ansamblu am constatat că se
manifestă un optimism moderat (Global Asigurări mentionează chiar rezultate
tehnice ale asigurătorilor care se vor încadra pe un trend descrescător).
Din totalul capitalului social vărsat la nivelul pieţei de asigurări, 50,19%
reprezintă aportul capitalului străin. Din cele 49 de societăţi de asigurare care
au activat pe piaţa românească în 2002, 27 au participare în valută la capitalul
social, din care 16 cu participare străină la capital în proporţie de peste 80%
(Raportul Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, 2002).
În ceea ce priveşte volumul investiţiilor străine în asigurări, ponderea cea
mai mare este deţinută de Olanda, cu 30% (Grupurile ING şi TBI Holding,
deţinătoare a 99,99% din ING Nederlanden, respectiv 70,72% din Omniasig),
Marea Britanie cu 21% (Commercial General Norwich Union deţine 100% din
Aviva Asigurări de Viaţă, România), Austria cu 14% (Grupul Wiener
Staedtische deţine 100% din compania Unita, iar aceasta deţine şi 54,41% din
Agras, Merkur Versicherung deţine 99,4% din compania Sara Merkur, iar
Generali Holding Viena, 72,88% din compania Generali Asigurări), SUA cu
11% (Grupul AIG este acţionar unic al companiilor AIG Life şi AIG România) şi
Grecia cu 8% (Interamerican Hellenic Life Insurance Company deţine 78,81%
din compania Interamerican, Ethniki deţine 58,84% din capitalul companiei
Garanta, iar Grupul Alpha este unicul acţionar al companiei Alpha Insurance).
Din informaţiile preluate din situaţiile financiare ale societăţilor de
asigurare care au desfăşurat activitate în anul 2002 şi au transmis raportări,
rezultă că profitul brut realizat la nivelul întregii pieţe a fost de 1.058.699
milioane lei (reprezentând 30,3 milioane EUR la cursul oficial de schimb valabil
la 31.12.2002). Creşterea nominală înregistrată de acest indicator în 2002 faţă
de 2001 a fost de 88,7%. În termeni reali, luând în considerare rata anuală a
inflaţiei pentru anul 2002 (de 17,8%), profitul brut realizat de asigurători în 2002
a consemnat o creştere cu 60,2% faţă de 2001.
Această creştere anuală semnificativă a profitului brut (mult mai
accentuată decât în 2001) a fost determinată de majorarea numărului de
asigurători care au încheiat exerciţiul financiar cu profit, de la 24 societăţi în
2001 la 32 companii în 2002. Printre societăţile care au intrat pe profit în 2002
29 / 120
(după ce în 2001 înregistraseră pierderi) şi care deţin cote semnificative de

piaţă se numără ING NEDERLANDEN SA, OMNIASIG SA, ASTRA SA, etc.
Profitul net înregistrat la nivelul întregii pieţe a fost de 822.231 milioane
lei (23,5 milioane EUR), în creştere nominală cu 73,3% faţă de 2001, ceea ce
înseamnă o creştere reală de 47,1%.
Dacă în 2001 numai o societate a înregistrat un profit net de peste 50.000
milioane lei, în 2002 numărul acestora a crescut la 5, alături de ASIROM SA,
fiind consemnate în 2002 şi companiile ALLIANZ-TIRlAC SA, ARDAF SA, ING
NEDERLANDEN SA şi ASIBAN SA. Circa 88,55% din profitul net cumulat la
nivelul pieţei a fost realizat de numai 10 societăţi.
În ceea ce priveşte pierderile înregistrate de către asigurători, acestea s-
au cifrat în 2002 la o valoare totală de 542.449 milioane lei şi au fost
consemnate de 13 societăţi. Comparativ cu situaţia înregistrată în 2001,
exerciţiul financiar 2002 a adus asigurătorilor o pierdere cu 31,2% mai mică în
termeni nominali (respectiv cu 41,6% mai mică în termeni reali). Peste 80% din
pierderile totale înregistrate de asigurători au fost realizate de 5 societăţi:
AVIVA SA, METROPOL SA, UNITA SA, INTERAMERICAN SA şi AGI
ROMÂNIA SA.
Spre deosebire de AVIVA SA şi INTERAMERICAN SA, care au
consemnat în 2002 pierderi comparabile cu cele din 2001 (de 124.442 milioane
lei faţă de 125.381 milioane lei în 2001 în cazul AVIVA SA şi, respectiv de
69.972 milioane lei faţă de 66.879 milioane lei în 2001 în cazul
INTERAMERICAN SA), societăţile METROPOL SA, UNITA SA şi AGI
ROMÂNIA SA au înregistrat o multiplicare considerabilă a pierderilor astfel:
METROPOL SA de 3,5 ori până la 110.442 milioane lei, UNITA SA de 4,5 ori
până la 70.373 milioane lei, iar AGI ROMÂNIA SA de 2,6 ori până la 59.829
milioane lei.
Solvabilitatea reprezintă capacitatea unei societăţi de asigurare de a-şi
acoperi în orice moment obligaţiile curente şi viitoare pe care şi le-a asumat
prin contractele încheiate cu asiguraţii, fiind un instrument de supraveghere
care poate semnala apariţia unor dificultăţi financiare ale societăţii.
Stabilirea solvabilităţii presupune cunoaşterea riguroasă atât a riscurilor
la care este expusă societatea, cât şi a necesarului de active pentru limitarea
acestor riscuri. O societate este solvabilă numai dacă activul net de care
dispune este mai mare decât marja de solvabilitate minimă, determinată
conform prevederilor normelor emise de Comisia de Supraveghere a
Asigurărilor. Activul net se calculează pe baza datelor înregistrate în bilanţul
contabil ca diferenţă între active (exclusiv activele necorporale, acţiunile
necotate, activele asupra cărora s-au creat sarcini şi cele aferente rezervelor
pentru cedările în reasigurare) şi obligaţii, aşa cum sunt prevăzute de normele
în vigoare (datorii, rezerve tehnice nete, provizioane, depozite de la
reasiguratori).
La data de 31.12.2002, activul net înregistrat pe întreaga piaţă, cumulat
pentru asigurări generale şi de viaţă a fost de 5.620.995 milioane lei (160,97
milioane EURO).
30 / 120
Referitor la activul net înregistrat în 2002 de societăţile de asigurare

pentru categoria asigurări generale, acesta a fost la nivelul întregii pieţe de
4.581.959 milioane lei (131,2 milioane EURO).În ceea priveşte activul net
existent la 31.12.2002 pentru asigurări de viaţă, valoarea totală a acestuia a
fost de 1.039.036 milioane lei (29,8 milioane EURO), din care cel înregistrat de
societăţile ING NEDERLANDEN SA, ASIROM SA şi AVIVA SA reprezintă
67%.
Gradul de solvabilitate se determină ca raport între activul net şi marja
de solvabilitate minimă, fiind determinat distinct pentru activitatea de asigurări
generale şi activitatea de asigurări de viaţă.
Din analiza raportărilor privind marja de solvabilitate la asigurări
generale, transmise de cele 42 de societăţi care au avut activitate pe acest
segment în 2002, rezultă că, la data de 31.12.2002, cinci societăţi aveau un
grad de solvabilitate mai mic decât 1, ceea ce înseamnă că, potrivit normelor
în vigoare, erau insolvabile.
Conform raportărilor transmise, la data de 31.12.2002 numărul
asigurătorilor care nu prezentau nici un risc de insolvabilitate (având gradul de
solvabilitate mai mare ca 2) era de 19.
Singura societate insolvabilă pe acest segment de asigurări a fost
ASIRAG. În 2003 Consiliul CSA a hotărât să limiteze operaţiunile desfăşurate
de această societate pentru asigurările de viaţă, în sensul interzicerii încheierii
de noi contracte pentru toate clasele de asigurări de viaţă pentru care a fost
autorizată, precum şi reînnoirii, la data expirării, a tuturor contractelor în
vigoare aferente acestei categorii
În conformitate cu angajamentele asumate faţă de Uniunea Europeană
şi în vederea eficientizării activităţii de supraveghere şi control a domeniului
asigurărilor, până în 2004 Comisia de Supraveghere a Asigurărilor va completa
şi modifica normele privind calculul marjei de solvabilitate.
Primele cedate în reasigurare în 2002 au fost în sumă de 4.679.801
milioane lei (134 milioane EURO), în creştere nominală faţă de 2001 cu 94%,
respectiv cu 65% în termeni reali. Cea mai ridicată pondere în acestea, de
97,5%, a fost înregistrată de primele aferente asigurărilor generale, în sumă de
4.561.232 milioane lei (131 milioane EURO), în timp ce cedările aferente
asigurărilor de viaţă au reprezentat numai 2,5% (118.569 milioane lei, adică
circa 3 milioane EURO).
Din totalul primelor brute subscrise cumulat pentru asigurări generale şi
asigurări de viaţă valoarea primelor cedate în reasigurare a reprezentat 24,4%,
iar din valoarea primelor brute încasate (16.700.028 milioane lei), cedările în
reasigurare au reprezentat 28%.
Principalii indicatori ai activităţii de reasigurare sunt :
31 / 120
Nr. Asigurări de Asigurări

crt. Indicatori Total
viaţă generale
1 Prime brute subscrise (mil. lei ) 4.394.977 14.750.366 19.145.343
2 Primiri în reasigurare (mil. lei ) 0 245.993 245.993
3 Comisioane plătite (mil. lei ) 0 39.625 39.625
4 Prime cedate în reasigurare (mil. lei ) 118.569 4.561.232 4.679.801

Ponderea primelor cedate în reasigurare
5 2,7 30,9 24,4
în prime brute subscrise (mil. lei )
Comisioanele primite pentru cedările în
6 32.458 990.411 1.022.869
reasigurare (mil. lei )
În activitatea de asigurări de viaţă primele cedate în reasigurare au

reprezentat numai 2,7% din primele brute subscrise, în timp ce în cazul activităţii
de asigurări generale ponderea cedărilor este cu mult mai mare, respectiv de
30,9%.
Pentru primele cedate în reasigurare, societăţile au încasat comisioane în
valoare de 1.022.869 milioane lei (29 milioane EURO), din care pentru asigurări
generale 990.411 milioane iei, iar pentru asigurări de viaţă 32.458 milioane lei.
Top 10 societăţi de asigurare în funcţie de primele cedate în reasigurare :
Prime Ponderea
Prime brute cedate în cedărilor în
Nr. subscrise
Societate reasigurare reasigurare
crt.
mil. lei mil. lei %
(1) (2) ( 3 ) = (1)/(2)*100
1 Allianz - Ţiriac 3.272.007 1.332.568 40,7
2 Omniasig 2.148.539 727.719 33,9
3 Generali 867.375 441.739 50,4
4 AIG România 429.596 366.759 85,4
5 Unita 680.674 208.847 30,4
6 Asiban 778.037 201.489 25,9
7 Astra 926.129 196.720 21.2
8 Asirom 3.006019 156.699 5,2
9 Interamerican 322.909 135.659 42,0
10 Anglo – Română 146.424 134.086 91,6
TOTAL 12.586.709 3.902.285 30,9

Cheltuielile de achiziţie şi administrare sunt cele efectuate de societăţile
de asigurare în vederea subscrierii contractelor de asigurare. Componenta
principală a acestor cheltuieli este reprezentată de comisioanele plătite
32 / 120
brokerilor sau agenţilor de asigurare pentru contractele intermediate. La

acestea se adaugă cheltuielile cu reclama şi publicitatea, costurile legate de
emiterea şi tipărirea poliţelor, cheltuielile cu plata personalului, a chiriilor, de
întreţinere, cu mijloacele de transport, etc.
Cheltuielile totale de achiziţie şi administrare a contractelor de asigurare
înregistrate în 2002 pe întreaga piaţă s-au cifrat la 5.834.893 milioane lei (167
milioane EURO), ceea ce reprezintă 30,5% din valoarea totală a primelor brute
subscrise.
Structura cheltuielilor de achiziţie şi administrare pe cele două categorii de
asigurare se prezintă astfel:
- pentru activitatea de asigurări generale: 4.157.480 milioane lei (119
milioane EURO), reprezentând 71% din total;
- pentru activitatea de asigurări de viaţă: 1.677.413 milioane lei (48
milioane EURO), reprezentând aproximativ 29% din total.
Structura cheltuielilor de achiziţie şi administrare, pe componente este
următoarea:
 cheltuielile cu plata comisioanelor de achiziţie a contractelor de asigurare au
fost în 2002 de 1.802.695 milioane lei (reprezentând 30,9% din totalul
cheltuielilor de achiziţie şi administrare) sau, în echivalent euro, de 167
milioane EURO la cursul de schimb stabilit la sfârşitul perioadei. Cea mai mare
pondere în acestea, respectiv de 66,2%, a fost deţinută de cheltuielile
efectuate în cadrul activităţii de asigurări generale (1.193.774 milioane lei), în
timp ce cheltuielile aferente activităţii de asigurări de viaţă au reprezentat
33,8% (608.921 milioane lei).
 cheltuielile cu publicitatea şi reclama, efectuate de societăţile de asigurare
pentru promovarea imaginii lor pe piaţă, precum şi a produselor de asigurare
pe care le practică, au fost de 234.645 milioane lei (6,7 milioane EURO),
reprezentând 4% din totalul cheltuielilor de achiziţie şi administrare. Dintre
acestea, 194.968 milioane lei au fost aferente activităţii de asigurări generale
(83,1%), iar 39.677 milioane lei aferente activităţii de asigurări de viaţă
(16,9%).
 alte cheltuieli de achiziţie şi administrare. Acestea au fost în 2002 de
3.797.553 milioane lei (109 milioane EURO) şi au reprezentat 65,1% din totalul
cheltuielilor de achiziţie şi administrare. Pe categorii de asigurare, aceste
cheltuieli au fost efectuate astfel: 2.768.738 milioane lei pentru asigurările
generale (72,9% din categoria altor cheltuieli de achiziţie şi administrare),
respectiv 1.028.815 milioane lei pentru asigurările de viaţă (deţinând o pondere
de 27,1 % în alte cheltuieli).
Activitatea legislativă:
33 / 120
-Hotărârea Guvernului nr.1054/1999 privind unele măsuri în legătură cu

asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse terţilor prin
accidente de autovehicule, în aplicarea art.53 din Legea nr.136/1995 privind
asigurările şi reasigurările în România.
-Ordinul ministrului finanţelor nr.1496/1999 pentru aprobarea Normelor
prudenţiale privind acoperirea riscurilor de catastrofă
-Legea nr.32/2000 privind societăţile de asigurare şi supravegherea
asigurărilor, o lege modernă, elaborată în concordanţă cu reglementările în
domeniu ale UE, a dispus crearea şi principiile funcţionării CSA. Conform art.5,
Comisia de Supraveghere a Asigurărilor elaborează proiectele actelor
normative care privesc domeniul asigurărilor sau care au implicaţii asupra
acestui domeniu şi avizează actele administrative individuale, dacă au legatură
cu activitatea de asigurare.
CSA are atribuţii de legiferare în domeniul asigurărilor atât pentru
domeniile date expres în competenţa sa de Legea nr.32/2000, cât şi pentru
domeniile în care reglementau, în asigurări, Guvernul României şi Ministerul
Finanţelor, în conformitate cu Legea nr.136/1995 privind asigurările şi
reasigurările din România.În activitatea desfăşurată, CSA a reuşit să găsească
modalităţile necesare pentru crearea şi menţinerea unui cadru de conlucrare
cu cei pe care îi supraveghează direct.
-Ordonanţa de Urgenţă nr. 116/29.06.2000 pentru modificarea art. 45 alin
(3) şi (4) din Legea nr. 32/2000 privind societăţile de asigurare şi
supravegherea asigurărilor, precum şi pentru stabilirea unor alte măsuri
tranzitorii.
-Ordonanţa Guvernului nr.7/2001 privind impozitul pe venit a dispus
aplicarea a două texte ale art. 43(1) din Legea nr.32/2000 privind asigurările şi
reasigurările din România, fără avizul pe actul normativ al Comisiei de
Supraveghere a Asigurărilor.
-Legea nr.114/2002 privind impozitul pe profit a desavârşit opera
abrogând art.43(2) din Legea nr. 32/2000 privitor la deductibilitatea fiscală a
primelor de asigurare, deşi asiguraţii plătitori de prime erau şi persoanele fizice,
nu numai contribuabilii platitori de impozit pe profit.
-Ordonanţa Guvernului nr.2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor,
la art.33 dispune citarea de către judecătorii a asigurătorilor de răspundere
civilă, fără a preciza calitatea procesuală a acestora, în procesul de contestare
a amenzii de circulaţie.
-Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.195/2002 privind regimul
circulaţiei pe drumurile publice dispune obligaţii pentru Comisia de
Supraveghere a Asigurărilor dincolo de ceea ce Legea nr.32/2000 statuează
cu privire la organul de supraveghere a asigurărilor.
-Legea nr.76/2003, publicată în Monitorul Oficial nr.193/26.03.2003,
modifică şi completează o serie de prevederi importante ale Legii
nr.32/2000privind societăţile de asigurare şi supravegherea asigurărilor.
Potrivit Legii nr. 76/2003, în perioada mandatului, membrii CSA răspund
pentru activitatea lor în mod solidar, cu excepţia situaţiei în care au votat
împotriva unei hotărâri şi au consemnat opinia separată în procesul-verbal.
34 / 120
Această regulă este în concordanţă cu prevederile generale ale Legii nr.

31/1990 privind răspunderea membrilor consiliilor de administraţie ale
societăţilor comerciale.
De asemenea, prin Legea nr. 76/2003 este introdus conceptul de business-
judgment rule cu privire la răspunderea membrilor Consiliului şi personalului
CSA. De sorginte anglo-saxonă, acest principiu reprezintă o protecţie acordată
administratorilor care sunt exoneraţi de răspundere pentru tranzacţii
dăunătoare sau neprofitabile corporaţiei, deşi ele au fost aprobate cu bună
credinţă, diligenţa şi în exercitarea atribuţiilor lor. Legea nr. 76/2003 acordă
aceeaşi protecţie membrilor Consiliului şi personalului CSA care au acţionat cu
bună credinţă şi diligenţă în exercitarea atribuţiilor lor de supraveghere.
Prin Legea nr. 76/2003, condiţia vechimii de 5 ani a fost înlăturată,
asiguratorul străin având doar obligaţia de a face dovada că s-a constituit legal
în ţară în care este înregistrat.
În vederea facilitării recuperării creanţelor de la asigurători de către CSA,
Legea nr. 76/2003 prevede ca actul prin care se constată şi se individualizează
obligaţia de plată a unui asigurător, întocmit şi emis de către Comisie,
constituie titlu executoriu, în baza căruia Comisia poate declanşa procedura
silită de recuperare a creanţelor sale la data scadenţei, fără a mai parcurge
procedurile legale de judecata pe fond.
Dezvoltarea pieţei asigurărilor necesită adaptarea corespunzătoare a
modalităţilor de supraveghere şi control, precum şi a dinamicii instituţionale în
acord cu directivele Uniunii Europene în acest domeniu şi perfecţionarea
continuă a instrumentelor utilizate în acest scop. Legea nr.76/2003, care
modifică şi completează Legea nr.32/2000, a permis realizarea acestei
perfecţionări sau, altfel spus, a condus la întărirea atribuţiilor Comisiei de
Supraveghere a Asigurărilor.
Una dintre cele mai importante acţiuni derulate în 2002 de către Comisia
de Supraveghere a Asigurărilor în domeniul reglementărilor a fost iniţierea
procedurii de modificare a Legii nr.32/2000 în vederea îndeplinirii
angajamentelor asumate faţă de Uniunea Europeană prin Documentul de
poziţie al României prezentat la Bruxelles, Capitolul 3-,,Libera circulaţie a
serviciilor”.
Parlamentul României a aprobat în anul 2003, Legea nr.76 de modificare
a Legii nr.32/2000, aducându-i următoarele amendamente: definirea unor
termeni şi expresii în concordanţă cu directivele europene, lărgirea atributiilor
Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, precum şi asigurarea mijloacelor
necesare pentru creşterea eficienţei activităţii de supraveghere privind
influenţa negativă pe care acţionarii o pot avea asupra societăţii.
În ceea ce priveşte armonizarea legislaţiei în domeniul asigurărilor,
Comisia de Supraveghere a Asigurărilor a contribuit la elaborarea
documentelor necesare pentru prezentarea poziţiei României pentru
Capitolele de negociere 3 - Libera circulaţie a serviciilor, 4 - Libera circulaţie a
capitalurilor şi, respectiv 11 - Uniunea economică şi monetară.
Comisia de Supraveghere a Asigurărilor este prezentă permanent la
şedinţele de lucru ale grupurilor şi subcomitetelor în cadrul Ministerului
35 / 120
Integrării Europene, unde prezintă rapoarte periodice privind procesul de

armonizare legislativă.
De asemenea, Comisia a contribuit la elaborarea unor documente
importante pentru integrarea României în Uniunea Europeană, structurate în:
- Planul Naţional de Aderare;
- Programul Economic de Preaderare;
- Raportul periodic asupra progreselor înregistrate de România în
procesul de aderare.
Comisia a preluat de la Oficiul de Supraveghere a Activităţii de Asigurare
şi Reasigurare, Programul Phare RO9809.01.02 - Întărirea capacităţii
administrative şi de supraveghere a Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor,
pe care l-a încheiat în bune condiţii în luna noiembrie 2001.
Prin acest program s-a urmărit în principal asigurarea condiţiilor
necesare pentru începerea activităţii Comisiei, avându-se în vedere asigurarea
logisticii iniţiale, precum şi a unor stagii de pregătire şi schimburi de experienţă
care să conducă la îmbunătăţirea nivelului de pregătire profesională a
personalului. Astfel de stagii au avut loc, cu sprijinul autorităţilor de
supraveghere, în: SUA (4 persoane), Marea Britanie (6 persoane), Germania
(3 persoane), Suedia (6 persoane), Grecia (14 persoane) şi Ungaria (2
persoane).
Începând cu luna ianuarie 2002, Comisia de Supraveghere a
Asigurărilor a devenit membru deplin al International Association of Insurance
Supervisors (I.A.I.S.) – Asociaţia Internaţionalã a Supraveghetorilor în
Asigurări, organizaţie a autorităţilor naţionale de supraveghere, care cuprinde
peste 100 de membri. Acest lucru permite schimbul de experienţă şi informaţii,
precum şi dezvoltarea colaborării cu autorităţi de supraveghere din domeniu,
în vederea preluării standardelor şi practicilor internaţionale acceptate în
activitatea de asigurare şi reasigurare. Astfel, reprezentanţi ai Comisiei au
participat la conferinţe, simpozioane, seminarii internaţionale, unde s-au
prezentat realizările instituţiei şi planurile de perspectivă privind piaţa
asigurărilor din România.
După reuniunea Consiliului Europei, desfăşurată la Copenhaga în
decembrie 2002, România a primit un itinerar pe care să-l parcurgă până în
2004. Comisia de supraveghere a asigurărilor a elaborat un plan prioritar de
măsuri pentru transpunerea acquis-ului comunitar în domeniu până la sfârşitul
anului 2003 şi accelerarea pregătirilor de aderare la UNIUNEA EUROPEANĂ.
Începând cu decembrie 2003,Comisia este beneficiara unei finanţări
nerambursabile în valoare de 2,4 mil. de euro în cadrul programului Phare
2002, devenind totodată şi autoritate de implementare cu toate consecinţele
ce decurg din aceasta.
Cap. 2.Trăsăturile caracteristice ale asigurărilor

de persoane
Contractul de asigurare, în cazul asigurărilor de persoane, se încheie în

formă scrisă. Pentru aceasta potenţialul asigurat trebuie să completeze o
36 / 120
declaraţie de asigurare, prin care trebuie să răspundă în scris la întrebările

formulate de asigurător. Răspunsurile asiguratului permit asigurătorului să-şi
facă o opinie asupra riscului şi să stabilească prima aferentă.
În materie de asigurări, buna credinţă rămâne un principiu de bază, astfel
că asiguratul trebuie să facă declaraţii complete, chiar şi atunci când pe
parcurs, împrejurările esenţiale privind riscul s-au schimbat. În caz contrar,
asigurătorul îşi rezervă dreptul fie de a modifica sau denunţa contractul, fie de
a refuza despăgubirea solicitată.
Dacă după analizarea răspunsurilor, asigurătorul este de acord cu
încheierea contractului, acesta redactează contractul în formă scrisă, şi
înmânează un exemplar asiguratului. Înscrisul constatator al contractului se
numeşte poliţă de asigurare. Contractul de asigurare se consideră încheiat prin
plata primei de asigurare şi emiterea poliţei. Momentul încheierii contractului
nu coincide în mod obligatoriu cu momentul intrării în vigoare a asigurării.
Momentul începerii răspunderii asigurătorului este precizat în poliţa de
asigurare şi poate succede momentul perfectării contractului.
Încetarea contractului de asigurare poate avea loc, în cazul contractului
de asigurare cu durată determinată, în momentul ajungerii la termen, adică
expirarea perioadei în care a fost încheiat. Un alt mod de încetare a contractului
este producerea evenimentului asigurat; după plata sumei asigurate, obligaţiile
asigurătorului faţă de asigurat se sting, ceea ce echivalează cu încetarea
automată a contractului.
Modurile mai puţin uzuale de încetare a contractului de asigurare sunt:
denunţarea, rezilierea şi anularea contractului; sunt considerate astfel,
deoarece fac să înceteze contractul înaintea expirării duratei sale, precum şi
înaintea producerii cazului asigurat.
Asigurătorul poate denunţa contractul, dacă asiguratul nu a comunicat,
în scris, modificările intervenite în cursul contractului în legătură cu datele luate
în considerare la încheierea asigurării.
Rezilierea contractului de asigurare înseamnă desfacerea pentru viitor a
acestuia datorită neexecutării obligaţiei uneia dintre părţi din cauze care i se
pot imputa. Efectele produse de contractul de asigurare, până la reziliere,
rămân valabile.
Nulitatea contractului de asigurare este reglementată de condiţiile de
asigurare şi de normele dreptului comun. Nulitatea poate fi cauzată de
declaraţiile inexacte sau incomplete făcute de asigurat la încheierea
contractului de asigurare sau de lipsa interesului asigurabil din partea
contractantului asigurării, în momentul încheierii acestuia.
Asigurările de persoane se pot clasifica în funcţie de riscul asigurat, în

următoarele categorii de asigurări:
a) asigurări de supravieţuire;
b) asigurări de deces;
c) asigurări mixte de viată;
37 / 120
d) asigurări de accidente;
e) asigurări de boală;
f) alte forme.
a) La asigurările de supravieţuire, asigurătorul se angajează să
plătească asiguratului, la expirarea contractului, suma asigurată, cu condiţia
ca acesta să fie în viaţă. În perioada de valabilitate a asigurării, asiguratul,
plătind primele datorate, acumulează o sumă de bani la dispoziţia
asigurătorului, sumă de care poate dispune (integral sau eşalonat, sub formă
de rentă) la expirarea contractului.
Asiguratul intră în posesia sumei asigurate numai în cazul în care este în
viaţă la expirarea contractului. Dacă însă acesta a decedat anterior expirării
termenului de valabilitate a contractului, asigurătorul este eliberat de
angajamentul luat prin contract şi nu mai are nici o obligaţie faţă de moştenitorii
asiguratului. Suma acumulată de asigurat pe parcursul valabilităţii contractului
rămâne de drept asigurătorului, după decesul prematur al asiguratului.
O altă asigurare de supravieţuire este asigurarea de rentă, potrivit căreia
suma asigurată este pusă la dispoziţia asiguratului sub forma unor plăţi
periodice cu titlu de rentă. Fondul din care se suportă renta se constituie fie pe
seama unor prime unice plătite de asigurat la încheierea contractului, fie pe
seama primelor achitate treptat (anual, semestrial, trimestrial sau lunar) de
asigurat pe perioada de valabilitate a contractului. Plata rentei se poate realiza
în două maniere distincte: plata rentei începe fie imediat după perfecţionarea
contractului de asigurare, fie de la o dată ulterioară (după ieşirea la pensie a
asiguratului).
Decesul anterior al asiguratului îl dezleagă pe asigurător de orice
obligaţie faţă de moştenitorii asiguratului.
Pentru a evita pierderea primelor achitate de asigurat, în cazul decesului
acestuia în perioada de valabilitate a contractului, în practica internaţională se
iau diverse măsuri.
b) Asigurările de deces protejează asiguratul împotriva riscului de
deces. Decesul este un eveniment viitor şi sigur, dar incert ca dată, fapt ce
permite asigurătorilor elaborarea unor diverse forme de asigurare care să
satisfacă cele mai diferite preferinţe. Această asigurare acoperă riscul de
deces indiferent de data la care survine acesta. Pentru a beneficia de o
asemenea protecţie, asiguratul se angajează să plătească prime toată viaţa,
existând posibilitatea ca plata primelor să se realizeze până la o anumită dată
stabilită de asigurat, cum ar fi: data X ieşirea la pensie. În toate aceste cazuri
avem de-a face cu o asigurare de deces temporară. Asigurarea de deces pe
termen limitat obligă pe asigurător să achite suma înscrisă în contract, dacă
decesul asiguratului a avut loc în perioada de valabilitate a acestuia. Dacă la
expirarea contractului asiguratul este în viaţă, asigurătorul este exonerat, faţă
de asigurat, de orice obligaţie decurgând din contract. Asigurarea de deces nu
este o asigurare de economisire (capitalizare), ci una de protecţie împotriva
unui risc determinat.
Cele două asigurări de viaţă (de supraviţuire şi deces) acoperă fiecare în
parte căte un singur risc, creând astfel impresia că una din părţi este
38 / 120
întotdeauna perdantă. În realitate, supravieţuirea şi decesul constituind riscuri

alternative, nu se pot produce niciodată simultan.
c) Pentru a veni în întâmpinarea necesităţilor asiguraţilor, asigurătorul
oferă un produs care acoperă ambele riscuri prin intermediul unui singur
contract, denumit asigurare mixtă de viaţă. Prin cuprinderea a două riscuri
alternative într-un contract de asigurare unic, nu dispare caracterul
contradictorial celor două riscuri, ci se crează numai impresia că asiguraţii
câştigă în cazul producerii oricărui risc: în cazul decesului asiguratului,
beneficiarul asigurării intră în posesia sumei asigurate, iar în caz de
supravieţuire, asiguratul încasează personal suma asigurată prevăzută în
contract.
În practica internaţională, acest tip de asigurare cunoaşte diferite
variante, în ceea ce priveşte termenul de valabilitate sau forma sub care se
acordă suma asigurată. Astfel, se practică asigurări mixte cu termen fix, la
expirarea căruia suma asigurată se achită asiguratului, dacă acesta este în
viaţă, sau beneficiarului asigurării, dacă asiguratul a decedat anterior; de la
decesul asiguratului nu se mai percep prime în contul asigurării respective.
d) Asigurările de accidente urmăresc protejarea persoanelor fizice de
consecinţele nefaste ale unor evenimente neprevăzute care le afectează viaţă,
integritatea corporală ori capacitatea de muncă. Persoanele accidentate
primesc cu titlul de indemnizaţie, fie o sumă forfetară, fie mai multe plăţi
fracţionate pentru acoperirea cheltuielilor de îngrijire medicală, refacere a
sănătăţii şi compensarea pierderii de venit. În caz de invaliditate permanentă,
asigurătorul datorează asiguratului întreaga sumă asigurată sau o parte din
aceasta, în funcţie de gradul de invaliditate stabilit de comisia de expertiză
medicală.
La expirarea contractului, asigurătorul poate să accepte reînoirea
acestuia pentru o nouă perioadă (de exemplu un an), eventual cu o primă
majorată, sau să o refuze, dacă persoana accidentată a suferit un grad ridicat
de invaliditate care i-a redus total sau în parte capacitatea de muncă.
e) Asigurarea de boală are drept obiectiv protejarea persoanelor care au
suferit o incapacitate temporară de muncă determinată de boală.
f) Pe lângă asigurările de viaţă în practica internaţională se întâlnesc şi
alte forme forme de asigurări de persoane, printre care: asigurările de sănătate
permanentă, asigurările dotale, de nupţialitate, de natalitate, etc.
Asigurarea de sănătate permanentă urmăreşte să elimine sărăcia,
adesea asociată cu o incapacitate de muncă de durată, provocată de un
accident sau de boală. Din momentul în care un asigurat a fost examinat
medical şi/sau acceptat pentru o asigurare de sănătate permanentă fără o
asemenea examinare medicală, prealabilă, contractul de asigurare îşi
păstrează valabilitatea un anumit număr de ani (de exemplu, până la vârsta
pensionării) şi nu poate fi reziliat de asigurător.
Mărimea indemnizaţiei acordate de asigurător pe perioada de
incapacitate de muncă se stabileşte de asigurat, împreună cu asigurătorul, la
încheierea contractului, dar ea nu poate să depăşească 75% din căştigul
39 / 120
asiguratului realizat înainte de îmbolnăvire, din care se deduce suma primită

din fondurile publice.
Asigurarea dotală este concepută ca modalitate de constituire treptată
a dotei unui copil până când acesta ajunge la majorat. Asigurătorul onorează
această asigurare, dacă beneficiarul asigurării este în viaţă la data atingerii
majoratului, când asigurarea devine exigibilă.
Asigurarea de nupţialitate este o asigurare de viaţă în baza căreia
asigurătorul se angajează să plătească o anumită sumă de bani asiguratului,
dacă acesta se căsătoreşte înainte de a plăti o anumită vârstă.
Asigurarea de natalitate constă în obligaţia asigurătorului de a plăti o
sumă de bani asiguratului, căruia i s-a născut un copil într-un anumit termen.
Pe parcursul executării unor contracte de asigurări de viată, apar situaţii
critice, care pun pe unii asiguraţi în imposibilitatea de a-şi mai onora
angajamentele asumate (plata primelor datorate) sau au nevoie imperioasă de
a încasa cu anticipaţie suma asigurată pentru a ieşi dintr-un impas financiar. În
scopul soluţionării unor astfel de probleme, contractul de asigurare se
completează cu anumite prevederi, care oferă asiguraţilor garanţii
suplimentare.
Asigurarea care cuprinde asemenea prevederi este denumită asigurare
complementară.
Formele concrete ale asigurărilor de viaţă diferă de la o ţară la alta şi
chiar de la o perioadă la alta.
În raport cu numărul de persoane cuprinse în asigurare, asigurările de
persoane se pot clasifica în asigurări individuale şi asigurări colective. În
fiecare ţară există legi speciale care reglementează modul de încheiere şi de
executare a contractului de asigurare, incriminează abaterile de la prevederile
legale şi stabilesc sancţiunile aplicabile celor vinovaţi de încălcarea dispoziţiilor
legale.
Aspectele concrete ale relaţiilor dintre asigurător şi asigurat îşi găsesc
reflectarea în contractul de asigurare, care cuprinde numele, prenumele şi data
naşterii asiguratului, riscul asigurat, termenul de valabilitate a contractului,
prima de asigurare datorată şi data la care aceasta devine exigibilă, suma
asigurată şi modul de achitare a acesteia etc.
Asigurarea individuală se caracterizează prin faptul că se încheie
pentru o singură persoană, precis determinată în poliţa de asigurare. Această
asigurare se poate încheia atât de persoane fizice, cât şi de persoane juridice.
Spre deosebire de asigurările individuale, în care este cuprinsă în
asigurare o singură persoană, asigurările colective se încheie pentru două
sau mai multe persoane. Asigurările colective încheiate de către persoane
fizice iau de obicei forma asigurărilor familiale de viaţă sau a asigurărilor
familiale de accidente, specific fiind faptul că persoanele cuprinse în asigurare
sunt determinate în raport cu asiguratul principal. Forma cea mai întâlnită a
asigurărilor colective încheiată de către persoane juridice este asigurarea forţei
de muncă.
Asigurarea de grup prezintă avantajul că evită selecţia riscurilor, care se
întâlneşte la asigurarea individuală, şi este mai puţin costisitoare decât
40 / 120
aceasta. În asigurarea colectivă sunt cuprinse toate persoanele care alcătuiesc

grupul respectiv, cu condiţia ca fiecare în parte să-şi exprime acordul la
această asigurare, deoarece o parte din primă este suportată de contractantul
asigurării, iar cealaltă parte cade în sarcina asiguratului.
2.1.Condiţii generale şi speciale ale asigurărilor de persoane

practicate în România
În România, asigurările de persoane sunt facultative şi se încheie pe

baze contractuale în conformitate cu dispoziţiile legale în vigoare şi cu condiţiile
stabilite de societăţile de asigurări, autorizate să efectueze asemenea
operaţiuni. Contractele de asigurări pot fi încheiate de către persoane care se
încadrează în limitele de vârstă, duratele de timp şi condiţiile de achitare a
primelor şi de plată a sumelor asigurate, stabilite de asigurător şi prevăzută în
poliţele de asigurare. Durata asigurării, durata de plată a primelor şi de plată a
primelor şi perioadele de timp -luni, trimestre, semestre, ani- de asigurare se
socotesc de la data începerii asigurării şi anume:
a)la asigurările de viaţă (cu excepţia asigurărilor viagere cu primă unică)
– de la 1 a lunii calendaristice pentru care s-a plătit cea dintâi rată de
primă;
b)la asigurările viagere de deces cu primă unică – de la data emiterii
poliţei şi încasării primei de asigurare;
c)la asigurările de accidente – de la data începerii răspunderii
asigurătorului.
Contractul de asigurare se consideră încheiat prin emiterea de către
asigurător a poliţei de asigurare. La asigurarea de persoane, ca şi la cea de
bunuri, contractul nu se poate dovedi cu martori, chiar dacă există un început
de dovadă scrisă. În situaţia în care, la încheierea contractului de asigurare,
vârsta asiguratului era sub limita minimă stabilită prin condiţiile speciale,
asigurătorul nu plăteşte suma asigurată dacă evenimentul asigurat se produce
înainte de împlinirea vârstei prevăzute în acele condiţii.
La asigurările încheiate cu plata primelor în rate, în caz de neplată la
scadenţă a unei rate de primă, asiguratul are dreptul să o plătească în termenul
de păsuire stabilit.
La asigurările de viaţă la care se constituie rezerva de prime asiguratul
are dreptul într-un anumit interval de timp de la încetarea plăţii primelor, să
reactiveze contractul. Reactivarea contractului se face prin plata primelor
restante, prin prelungirea duratei asigurării cu timpul cât nu s-au plătit prime
sau parţial prin plata primelor restante şi parţial prin prelungirea duratei
asigurării.
Asiguratul are dreptul să ceară încetarea contractului de asigurare prin
plata sumei de răscumpărare, dacă a achitat primele pe timpul prevăzut de
condiţiile speciale suma asigurată se plăteşte asiguratului, beneficiarului
desemnat sau moştenitorilor dacă primele sunt achitate la zi ori nu s-a depăşit
termenul de păsiure. Creditorii asiguratului nu au dreptul să urmărească suma
asigurată cuvenită beneficiarului.
41 / 120
Asigurătorul nu plăteşte suma asigurată, dacă evenimentul asigurat a

fost produs de operaţii militare în timp de război. Astfel, la asigurările de
persoane la care se constituie rezerva de prime, în caz de deces al asiguratului
asigurătorul plăteşte rezerva de prime aferentă contractului, indiferent de
timpul care a trecut de la încheierea acestuia.
Pentru riscul de deces al asiguratului din boală infecţioasă acută,
răspunderea asigurătorului începe la ora 24 a zilei în care s-a emis poliţa de
asigurare, dar nu mai devreme de 20 de zile de la ora 24 a zilei în care s-a
plătit anticipaţia, dacă nu s-a convenit un alt termen.
Pentru riscul de deces din accident al asiguratului, răspunderea
asigurătorului începe după 24 de ore de la expirarea zilei în care s-a achitat
anticipaţia.
La asigurările care cuprind riscurile de deces sau invaliditate permanentă
din accident, răspunderea asigurătorului începe după 24 ore de la expirarea
zilei în care a fost achitată prima de asigurare. În caz de invaliditate
permanentă din accident se plăteşte întreaga sumă asigurată.
Trăsăturile caracteristice ale diferitelor forme şi variante ale asigurărilor
de persoane sunt:
Asigurările mixte de viaţă se încheie în următoarele variante:
a) asigurarea mixtă de viaţă, numită “standard”;
b) asigurarea mixtă de viaţă şi suplimentară de accidente;
c) asigurarea familială mixtă de viaţă;
d) asigurarea mixtă de viaţă cu pensie pentru urmaşi.
În primele trei variante, asigurarea se încheie cu persoane în vârstă de
la 16 la 65 ani, pe perioade de 5, 7, 10, 12 sau 15 ani, dar nu mai mult decât
până la împlinirea vârstei de 75 de ani. Asigurarea mixtă de viaţă cu pensie
pentru urmaşi se încheie cu persoane în vârstă de la 16 la 50 ani, pe durate
de 10, 12 sau 15 ani, cu condiţia ca la expirarea contractului să nu depăşească
vârsta de 60 de ani. Persoanele cu invaliditate mai mare de 50% nu se primesc
în asigurare.
La asigurarea ,,standard” cu primele achitate la zi, suma asigurată se
plăteşte: la expirarea contractului, dacă asiguratul va fi în viaţă; în caz de
amortizare a asigurării, în total sau în parte, la tragerile la sorţi; în caz de
invaliditate permanentă, ca urmare a unui accident, în total sau în parte, în
funcţie de gradul de invaliditate; în caz de deces al asiguratului.
La asigurarea mixtă de viaţă şi suplimentară de accidente, asigurătorul
îşi onorează obligaţiile în aceleaşi împrejurări ca la asigurarea “standard”, cu
deosebirea că, în caz de invaliditate permanentă din accident şi de deces al
asiguratului din accident, plăteşte de şase ori suma înscrisă în poliţă.
La asigurarea familială mixtă de viaţă, membrii familiei cuprinşi în
asigurare se stabilesc de persoana care încheie asigurarea; asigurătorul
plăteşte suma asigurată în caz de invaliditate permanentă, ca şi de deces, al
oricăruia dintre asiguraţi.
La asigurarea mixtă de viaţă cu pensie de urmaş, particularitatea vizează
modul de achitare a sumei asigurate în caz de deces al asiguratului. Primele
42 / 120
de asigurare anuale diferă de la o variantă la alta, în funcţie de amploarea

raspunderii asumate de asigurător.
Asigurările de accidente se încheie în următoarele variante:
a) asigurarea de accidente, denumită “standard”;
b) asigurarea familială de accidente;
c) asigurarea de accidente “turist”;
d) asigurarea complexă a elevilor şi studenţilor;
e) asigurarea de accidente a călătorilor transportaţi de întreprinderile
particulare cu autovehicule proprii;
f) asigurarea facultativă a vânătorilor;
g) asigurarea facultativă, suplimentară, pentru cazurile de invaliditate
temporară din accident.
Asigurarea de accidente “standard” se încheie de persoane în vârstă de
la 16 ani împliniţi. Condiţia de vârstă minimă se mai cere la asigurarea de
accidente “turist”, precum şi la asigurarea familială de accidente.
Asigurările facultative de accidente acoperă riscurile de invaliditate
permanentă şi de deces provocate de accidente. Câteva dintre asigurările
menţionate mai sus, concepute ca asigurări complexe, acoperă în plus bunurile
casnice şi gospodăreşti, precum şi răspunderea civilă a asiguraţilor. Durata
asigurării este de o lună, de trei luni, sau un multiplu al acestora, un an, rareori
doi ani.
La asigurarea de accidente “turist”, în caz de invaliditate permanentă din
accident sau de distrugere a bunurilor casnice şi gospodăreşti, suma asigurată
se plăteşte asiguratului; în caz de deces al asiguratului, suma asigurată se
plăteşte beneficiarului asigurării.
La majoritatea tipurilor de accidente contractele se încheie pentru sume
fixe.
La asigurarea facultativă a vânătorilor, vânătorii sportivi cu domiciliul în
România, care posedă permise de vânătoare, sunt angajaţi pentru cazurile de:
răspundere civilă ca urmare a vătămării corporale sau a decesului terţelor
persoane, în legătură cu activitatea de vânătoare şi accidente ale vânătorilor
sportivi întâmplate în legătură cu activitatea de vânătoare.
Asigurarea de economie şi invaliditate permanentă din accidente se
încheie cu persoane în vârstă de la 16 ani, pentru suma fixe pe durate de 5-10
ani. Acest tip de asigurare constituie atât un instrument de economisire, cât şi
unul de protecţie al asiguraţilor. Această dublă funcţie se realizează prin faptul
că suma asigurată se plăteşte, la expirarea asigurării, asiguratului aflat în viaţă,
precum şi de invaliditate permanentă a asiguratului provocată de accidente.
La expirarea contractului, suma asiguratului de plată se majorează cu o
anumită cotă procentuală de excedent; această sumă se achită de asigurător
indiferent de plăţile făcute anterior pentru invalidităţi permanente. Primele de
asigurare se plătesc anual sau în rate lunare, anticipat. Durata de plată a
primelor este de egală cu cea de valabilitate a asigurării.
Asigurarea viageră de deces se realizează în două variante, şi anume:
a) cu primă unică;
b) cu plata primelor pe timp limitat.
43 / 120
Asigurarea se încheie cu persoane în vârstă de la 16 la 65 de ani, pentru

sume asigurate fixe. Asigurătorul plăteşte suma asigurată, la decesul
asiguratului, beneficiarilor înscrişi în poliţa de asigurare.
În cazul cu primă unică, prima de asigurare, stabilită în raport cu vârsta
asiguratului la încheierea contractului, se achită dintr-o dată la semnarea
declaraţiei de asigurare.
În cel de-al doilea caz, prima de asigurare se stabileşte în raport cu suma
asigurată, cu vârsta asiguratului la încheierea contractului şi cu durata de plată
a primelor.
Asigurarea cu termen fix cunoaşte două variante:
a) asigurarea cu termen fix, “standard”;
b) asigurarea de rentă pe timp limitat.
Această asigurare se încheie cu persoane în vârstă de la 16 la 60 ani,
pe durate de timp limitate (care nu variază între 5 şi 20 ani), cu condiţia ca la
expirarea contractului acestea să nu depăşească 65 ani.
În cazul asigurării “standard” suma asigurată se plăteşte beneficiarului,
la expirarea contractului, indiferent dacă asiguratul este în viaţă sau nu.
Cuantumul primelor se stabileşte în raport cu suma asigurată, cu vârsta
asiguratului la încheierea contractului şi cu durata acestuia.
În cazul asigurării de rentă pe timp limitat, în schimbul primelor încasate
asigurătorul se angajează să plătească o rentă lunară pe timp limitat. Renta se
stabileşte beneficiarului lunar, anticipat, începând de la expirarea asigurării,
indiferent dacă asiguratul este în viaţă sau nu.
Asigurarea managerilor pentru riscuri de accidente se încheie cu
persoane desemnate în calitate de manageri ai unor societăţi comerciale, în
vârstă cuprinsă între 24 şi 65 de ani, pe o durată de 4 sau 5 ani, dar nu mai
mult decât până la împlinirea vârstei de 70 ani. Suma asigurată, stabilită de
asigurat, nu poate fi mai mică decât cea stipulată de asigurător în Condiţiile
speciale.
Această asigurare acoperă următoarele evenimente:
a) accidentele produse în timpul executării obligaţiilor de serviciu sau în
legătură cu acestea, inclusiv în cadrul deplasărilor în interes de serviciu
în ţară sau în străinătate;
b) decesul produs din alte cauze decât accidentele, dar în legătură cu
activitatea profesională desfăşurată, inclusiv ca urmare a unui efort fizic
sau intelectual excesiv;
c) incapacitatea temporară de muncă, survenită în urma unui accident
produs în legătură cu activitatea profesională;
d) pierderile de venituri ale societăţilor comerciale, ca urmare a erorilor
involuntare de management.
Prima de asigurare, stabilită de asigurător în raport cu suma asigurată,
cu vârsta asiguratului la încheierea contractului şi cu durata acestuia, se achită
anual anticipat.
Suma asigurată se plăteşte: asiguratului în caz de invaliditate
permanentă sau temporară şi de supravieţuire a acestuia; beneficiarului
asigurării în caz de deces al asiguratului, şi societăţii comerciale la care a fost
44 / 120
angajat asiguratul ca manager, în caz de pierdere de venituri de către

societatea comercială în cauză, produse ca urmare a erorilor de management,
precum şi în caz de răscumpărare a asigurării.
În afara asigurărilor enumerate, care sunt asigurări individuale de
persoane, societatea de asigurări încheie şi anumite asigurări colective de
persoane. Acestea sunt:
a) asigurarea pentru cazurile de accidente ale angajaţilor, contractată de
persoane juridice;
b) asigurarea personalului navigant profesionist, a personalului
nenavigant angajat şi a elevilor din aeronautica civilă, precum şi a
sportivilor din cadrul aeronauticii sportive;
c) asigurarea pentru cazurile de accidente a persoanelor transportate cu
autovehiculele persoanelor juridice, fără plata transportului sau numai
cu plata carburantului;
d) asigurarea călătorilor pentru cazurile de accidente;
asigurarea turiştilor pentru cazurile de accidente.
Asigurarea pentru cazurile de accidente ale angajaţilor, contractată
de persoane juridice se încheie la cererea şi în contul persoanelor juridice din
România, ca şi la cererea şi în contul firmelor străine, pentru accidente ale
angajaţilor lor.
Asigurarea se poate încheia în două forme:
a) cu indicarea numelui şi a profesiei angajaţilor asiguraţi;
b) cu indicarea numărului total al angajaţilor asiguraţi, pe profesii.
Asigurarea personalului navigant profesionist, a personalului navigant
angajat şi a elevilor din aeronautica civilă, precum şi a sportivilor din cadrul
aeronauticii sportive este rezervată anumitor categorii de personal din
aeronautica civilă şi din cea sportivă.
Sumele asigurate se stabilesc de către unităţile aeronautice civile sau
sportive, de comun acord cu asigurătorul, şi se plătesc în caz de deces
sau de invaliditate permanentă, ca urmare a unui accident întâmplat în
legătură cu zborul.
Asigurarea de accidente a persoanelor transportate cu autovehiculele
persoanelor juridice, fără plata transportului sau numai cu plata carburantului,
intervine în cazurile în care transportul persoanelor menţionate se efectuează
în condiţiile de plată arătate, în baza obligaţiilor contractuale de muncă sau la
şi de la locul de muncă ori în alte interese ale persoanelor juridice respective.
Asigurarea călătorilor pentru cazurile de accidente se încheie cu
persoane juridice, autorizate să efectueze transport de călători. Prin această
asigurare sunt protejaţi călătorii pe timpul transportului organizat de societatea
de transport, cu mijloace de transport la care sunt admişi călătorii care circulă
pe drumurile publice, pe căi ferate sau ape, precum şi transporturile aeriene
publice, utilitare sau de serviciu, pentru:
a) cazurile de accidente corporale;
b) cheltuielile medicale, necesare tratării invalidităţii permanente,
precum şi pentru pierderea, avarierea sau distrugerea bagajelor
înregistrate şi a bunurilor aflate asupra călătorilor.
45 / 120
În această asigurare nu este cuprins personalul mijlocului de transport

când călătoreşte în această calitate; nu sunt cuprinse nici anumite bunuri, cum
ar fi: banii, hârtiile de valoare, documentele, registrele, titlurile, actele,
manuscrisele, obiectele de valoare artistică, ştiinţifică sau istorică, pietrele
preţioase, obiectele de platină, aur sau argint, mărcile poştale,etc.
Răspunderea asigurătorului începe din momentul eliberării legitimaţiei de
călătorie sau a documentului care dă dreptul la călătorie, iar pentru bagaje sau
bunurile călătorilor-din momentul încărcării acestora în mijlocul de transport şi
încetează din momentul descărcării bunurilor din mijlocul de transport.
Primele de asigurare se includ în preţul călătoriei, adăugând la costul
legitimaţiei de călătorie sau al transportului o cota procentuală din acest cost.
Asigurarea turiştilor pentru cazurile de accidente se încheie cu
persoane juridice, autorizate să organizeze acţiuni turistice, interne şi externe
pentru turişti, cetăţeni români sau străini.
Asigurarea are caracter facultativ şi protejează turiştii care participă la
programe turistice interne şi externe pentru:
a) deces sau invaliditate permanentă de accident;
b) cheltuieli medicale impuse de tratarea invaliditătii, survenite ca urmare
a unui accident;
c) avariere, distrugere sau pierdere a bagajelor, ca urmare a unui
accident;
d) cheltuieli legate de transportul corpului neînsufleţit al asiguratului
decedat, de la locul unde a survenit decesul şi până la locul de
înhumare;
e) sume pe care turistul este obligat să le plătească cu titlu de
dezdăunare petru prejudicii de care răspunde şi care au fost produse
din fapta sa culpabilă, ca urmare a avarierii sau distrugerii unor bunuri.
Asigurarea se poate încheia într-o formă limitată la riscul de deces sau
invaliditate permanentă din accident, fie într-o formă mai largă care, pe lângă
aceste două riscuri, mai cuprinde, la cerere, oricare dintre riscurile de mai sus.
2.2 Trăsăturile caracteristice ale asigurărilor de persoane

la S.C.GRAWE ROMĂNIA S.A.
Asigurarea de tip SAFE LIFE oferă contractantului posibilitatea de a-şi

plasa banii în programe investiţionale care, în cazul nostru, sunt administrate
de specialişti ai Grupului GRAWE ROMANIA ASIGURARE S.A., iar dacă
urmărim evoluţia acestor programe observăm o dinamică crescătoare în
contextul financiar actual.
Există şapte motive pentru încheierea unei asigurări mixte de viaţă SAFE
LIFE:
1. se poate alege propria strategie investiţională şi astfel se decide
rentabilitatea investiţiei;
2. se poate oricând să se modifice strategia investiţională în funcţie de
evoluţia pieţelor de capital;
46 / 120
3. investiţia este administrată de manageri profesionişti din cadrul

grupului GRAWE;
4. există posibilitatea pe lângă asigurarea de bază să se contracteze
clauze suplimentare avantajoase - asigurare temporară de
deces,asigurarea pentru deces din accident, invaliditate permanentă
din accident şi exonerare de la plata primelor în caz de incapacitate
de muncă ;
5. se poate stabili, în condiţiile contractului de asigurare, atât frecvenţa
cât şi valoarea primelor;
6. se alege suma asigurată în caz de deces şi deci partea din prima
alocată protecţiei;
7. la maturitatea poliţei se poate opta pentru încasarea beneficiului de
maturitate sau pentru continuarea investiţiei.
În cazul în care unei poliţe de asigurări de viaţă , GRAWE ROMANIA
S.A. vă oferă posibilitatea extinderii protecţiei dumneavoastră, prin
contractarea unor clauze suplimentare. Fiecare dintre clauze poate fi încheiată
fie la începutul poliţei de asigurare SAFE LIFE, fie anterior acesteia. De
asemenea, pentru oricare dintre clauzele suplimentare primele de asigurare se
plătesc cu aceeaşi frecvenţă ca şi primele pentru poliţa de asigurare SAFE
LIFE .
Asigurarea temporară de deces

În caz de deces al persoanei asigurate, beneficiarii desemnaţi în poliţă
de asigurare SAFE LIFE vor primi indemnizaţia de deces şi rezerva
suplimentară.
Asigurarea de deces şi invaliditate permanentă din accident

Riscurile acoperite de această clauză sunt decesul asiguratului şi
invaliditatea permanentă a acestuia ca urmare a unui accident produs pe
perioadă de valabilitate a clauzei.
În cazul în care asiguratul va deceda în urma accidentului în termen de
cel mult un an de la data producerii acestuia, beneficiarii desemnaţi în poliţa
de asigurare de bază vor primi indemnizaţia pentru deces din accident.
În cazul invalidităţii permanente parţiale ca urmare a unui accident,
GRAWE ASIGURARE S.A. va plăti asiguratului, în funcţie de invaliditatea
suferită, până la 100% din suma asigurată pentru invaliditate permanentă
totală.
Suma asigurată pentru invaliditate permanentă totală este egală cu suma
asigurată pentru deces din accident.
Asigurarea de spitalizare ca urmare a unui accident
Riscul acoperit de această clauză este accidentul asiguratului survenit
pe perioada de valabilitate a clauzei şi care impune spitalizarea.
Protecţia poate fi extinsă şi asupra familiei asiguratului. Pe lângă asiguratul din
poliţa de asigurare de bază, pot fi cuprinse în asigurare şi următoarele
persoane:
- soţul/soţia asiguratului din poliţa de asigurare de bază;
47 / 120
- copiii.
La fiecare aniversare a poliţei se poate beneficia de protecţie împotriva
inflaţiei prin indexarea primei de asigurare şi ajustarea corespunzătoare a
sumei asigurate.
Intervenţii chirurgicale ca urmare a unui accident
Riscul acoperit de această clauză este accidentul asiguratului survenit
pe perioada de valabilitate a clauzei şi care impune efectuarea unei intervenţii
chirurgicale.
Protecţia poate fi extinsă şi asupra familiei asiguratului. Pe lângă
asiguratul din poliţa de asigurare de bază, pot fi cuprinse în asigurare şi
următoarele persoane:
- soţul/soţia asiguratului din poliţa de asigurare de bază;
- copii.
Suma asigurată pentru prezenta clauză suplimentară are aceeaşi
valoare pentru fiecare asigurat şi este cel mult egală cu suma asigurată în caz
de deces din poliţa de asigurare de bază.
Participarea la profit este valabilă numai pentru clauzele suplimentare
ataşate produselor de asigurare de grup.
Afecţiunile medicale grave
Riscurile acoperite de această clauză sunt decesul asiguratului şi
diagnosticarea acestuia cu una dintre următoarele afecţiuni: cancer, accident
vascular cerebral, infarct miocardic, scleroza multiplă, insuficienţă renală,
pierderea vederii, paralizia completă, encefalită acută
La fiecare aniversare a poliţei se poate beneficia de protecţia împotriva
inflaţiei prin indexarea primei de asigurare şi ajustarea corespunzătoare a
sumei asigurate. Participarea la profit este valabilă numai pentru clauzele
suplimentare ataşate produselor de asigurare de grup.
Scutirea de plată a primelor în caz de invaliditate permanentă totală

Riscul acoperit este invaliditatea totală permanentă a asiguratului. În caz
de producere a riscului asigurat, contractantul asigurării va fi scutit de plata
primelor aferente poliţei la care clauza „Scutirea de plată a primelor în caz de
invaliditate permanentă totală” este ataşată şi a clauzelor suplimentare care
rămân în vigoare după stabilirea invalidităţii.
Asigurări individuale sau de familie(persoane fizice)
Asigurările de accidente persoane se încheie în baza cererii-chestionar,
prin emiterea poliţelor şi încasarea primelor de asigurarea.
Nu se pot încheia asigurări de persoane numai pentru riscuri extinse.
Asigurarea pentru întreaga familie se încheie în aceleaşi condiţii ca şi
asigurarea individuală, cu încadrarea fiecărui membru al familiei în grupa de
risc aferente ocupaţiei sale de bază sau activităţilor extra-lucrative, dacă
acestea prezintă un grad sporit de risc.
Stabilirea sumelor pentru asigurările individuale şi pentru familie se face
ca şi în cazul asigurărilor de grup.
48 / 120
Primele de asigurare se stabilesc conform Tarifului de prime privind

asigurarea de accidente persoane.
Încasarea primelor de asigurare se face anticipat, la emiterea poliţei de
asigurare, sau în două rate trimestriale egale, din care prima rată se încasează
la emiterea poliţei de asigurare.
Asigurări de grup (persoane juridice)
Asigurarea de accidente persoane se încheie în baza cererii-chestionar,
prin emiterea poliţelor şi încasarea primelor de asigurare. Nu se pot încheia
asigurări de persoane numai pentru riscuri extinse.
Asigurarea de grup pentru angajaţi se încheie de către angajator –
persoană juridică – în una din următoarele variante:
a) pentru toţi angajaţii, indiferent de profesie, la aceleaşi sume asigurate,
pe bază de tabel nominal;
b) pe categorii de personal, secţii, pe bază de tabele nominale, cu
specificarea în poliţă a categoriei, secţiei;
c) pentru numărul maxim de angajaţi (fără tabel nominal anexat) existent
la momentul încheierii poliţei de asigurare, cu specificarea unui prag
de fluctuaţie de personal, a unui termen la care angajatorul se obligă
să notifice asigurătorul şi a unui termen de regularizare a primelor de
asigurare.
Sumele asigurate se stabilesc:
-numai pentru riscuri de bază, separat pentru invaliditate permanentă şi
deces din accident, prin adunarea lor rezultând o sumă asigurată totală, sau
numai suma asigurată unică, dacă aşa s-a convenit încheierea asigurării.
-pentru riscuri extinse se stabilesc numai limitele maxime de indemnizare
prevăzute pentru diferitele tipuri de extindere. Aceste limite nu se consideră ca
sume asigurate suplimentar, deci nu se adaugă la suma totală asigurată.
-pentru riscurile limitative (asigurarea persoanelor din auto) suma totală
asigurată se stabileşte prin adunarea sumei asigurate pentru deces cu cea
asigurată pentru invaliditate.
Primele de asigurare se stabilesc conform Tarifului de prime privind
asigurarea de accidente de persoane.
Drepturile contractantului sunt:
-răscumpărarea poliţei - în cazul rezilierii poliţei, contractantul are dreptul
să încaseze o sumă ce reprezintă valoarea de răscumpărare.
-poliţa cu sumă asigurată redusă - în cazul în care asiguratul nu mai
plăteşte prima de asigurare, poliţa poate rămâne în vigoare cu o sumă
asigurată redusă.
-repunerea în vigoare - repunerea în vigoare este posibilă în termen de
120 de zile de la scadenţa primei neplătite, în condiţiile în care contractantul
plăteşte toate primele restante şi dobânda corespunzătoare.
-participarea la profit - pe toată durata poliţei, asigurătorul garantează o
rată a dobânzii de 3%. Anual, asiguratorul poate garanta o rată a dobânzii
peste valoarea minimă de 3%. În cazul în care dobânda anuală obţinută de
asigurător depăşeşte acest nivel garantat, 90% din diferenţă între dobânda
obţinută şi cea garantată revine, de asemenea, asiguratului.
49 / 120
-răscumpărări parţiale cu rambursare- începând cu anul al patrulea de la

încheierea sau repunerea în vigoare a poliţei, asigurătorul acordă
contractantului dreptul de a face răscumpărări parţiale cu rambursare.
Alte opţiuni Safe Life
Opţiunea pentru rentă

La sfârşitul duratei contractuale, clientul poate opta, în locul plăţii
integrale a indemnizaţiei de asigurare, pentru plata sub forma unei rente, cu
diverse posibilităţi.
Opţiunea pentru vinculare
Clienţii care au contractat un credit de la o instituţie de credit, pot vincula
suma asigurată din contractul de asigurare, pentru cazul de deces, în favoarea
instituţiei de la care s-a contractat creditul. Astfel, în caz de deces al persoanei
asigurate, suma asigurată va fi plătită instituţiei de la care s-a contractat
creditul, pentru achitarea restului sumei datorate. Suma rămasă se va achita
beneficiarilor.
Opţiunea pentru modificarea contractului
 Diminuarea primei de asigurare până la valoarea minimă a primei
(începând cu luna a 13-a)
 Majorarea primei de asigurare (începând cu luna a 13-a)
 Întreruperea (îngheţarea) plăţii primelor pentru o perioadă limitată
(începând cu luna a 25-a)
 Răscumpărarea contractului (începând cu luna a 37-a)
Opţiunea de continuare
În caz de deces al persoanei asigurate, beneficiarului i se pune la
dispoziţie suma asigurată şi rezerva suplimentară.
Beneficiarul poate decide dacă i se plăteşte indemnizaţia de asigurare
pe loc sau doreşte să continue investirea capitalului până la sfârşitul duratei
contractului.
Dacă beneficiarul a împlinit vârsta de 15 ani şi din starea sa de sănătate,
respectiv din ocupaţia sa nu rezultă nici un factor de risc mărit, beneficiarul
poate să devină persoană asigurată (însă numai pentru cazul de deces) pentru
restul duratei contractuale, iar suma asigurată va fi, în funcţie de durată şi
vârstă, mai mare decât capitalul lăsat la asigurător.
Rezerva suplimentară rezultată va fi în funcţie de durata contractuală
rămasă.
Opţiunea pentru plăţi eşalonate
Clientul poate solicita plăţi eşalonate a anumitor sume, pentru prima dată
după 5 ani şi apoi în fiecare al treilea an. Plăţile eşalonate sunt limitate la:
a) 30% din primele plătite dacă solicitarea se face pentru prima dată în anul al
cincilea
50 / 120
b) 60% din primele plătite dacă solicitarea se face pentru prima dată în anul al
zecelea
c) 100% din primele plătite dacă solicitarea se face pentru prima dată în anul
al cincisprezecelea.
Opţiunea pentru plata anticipată
Începând cu luna a 37 - a, clientul poate să solicite o parte din primele
plătite, sub forma unei plăţi anticipate, convenindu-se asupra unei perioade de
amortizare (cel mult până la sfârşitul duratei contractului).
Clientul plăteşte dobânda pentru suma rămasă, însă deşi a retras o parte din
capital, contractul de asigurare va beneficia de aceeaşi rezervă suplimentară.
Opţiunea de indexare
Pentru menţinerea valorii sumelor din contractul de asigurare, clientul
poate opta pentru indexare. Indexarea se face anual, cu excepţia ultimilor cinci
ani ai duratei contractului.
Prima de asigurare indexată se calculează din suma asigurată indexată, pe
baza duratei contractuale rămase şi a vârstei asiguratului în momentul
indexării.
Clientul poate renunţa oricând la indexare. Anumite opţiuni exclud alte
opţiuni.
Toate opţiunile care au legătură cu valoarea de răscumpărare pot fi alese
numai individual şi nu împreună (vinculare, plăţi eşalonate, plată anticipată).
Cap.3.Modalităţi de fundamentare a tarifelor de prime la asigurările de

persoane
3.1 Matematici în asigurări

La asigurările de persoane, ca şi la cele de bunuri sau de răspundere
civilă, asigurătorul este preocupat să asigure stabilitatea rezultatelor financiare
ale activităţii desfăşurate. Angajamentele asumate de acesta pot fi onorate
numai dacă primele încasate de la asiguraţi sunt pe deplin acoperitoare. În
plus, primele trebuie să acopere şi cheltuielile legate de achiziţionarea
asigurărilor, încheierea contractelor, încasarea primelor, plata sumelor
asigurate.
La asigurările de persoane modul de stabilire a primelor de asigurare şi
a rezervei matematice capătă o importanţă deosebită. Pentru stabilirea tarifelor
de prime se porneşte de la datele cuprinse în tabelele de mortalitate ale ţării
considerate. Aceste tabele conţin o seamă de indicatori calculaţi pe baza
datelor privind numărul populaţiei şi cel al deceselor, pe ani de naştere şi vârste
pentru bărbaţi, femei şi ambele vârste.
Indicatorii tabelelor de mortalitate sunt următorii:
a) Funcţia de supravieţuire se notează cu lx şi reprezintă numărul
mediu de persoane dintr-o populaţie omogenă aflate în viaţă la împlinirea
51 / 120
vârstei de x ani. Se notează cu ω vârsta maximă pe care o poate atinge o

persoană, iar în asigurări aceasta are valoarea de 100. Astfel la împlinirea
vârstei de 100 de ani, se consideră că nu mai există nici o persoană din
populaţia respectivă, lω=0.
b) Probabilitatea de viaţă sau de supravieţuire p(x,y) reprezintă
probabilitatea ca o persoană în vârstă de x ani să fie în viaţă la împlinirea
vârstei de y ani. O probabilitate în caz discret se calculează ca raport între
numărul de cazuri favorabile şi numărul de cazuri posibile
p = nr. cazuri favorabile/nr.cazuri posibile
În cazul probabilităţii de viaţă, numărul de cazuri posibile este lx - toate
persoanele în vârstă de x ani sunt în viaţă la împlinirea vârstei de y ani-, iar
numărul de cazuri favorabile este dat de valoarea lui ly.
p(x,y) = ly / lx
Dacă se consideră că y=x+n, unde n reprezintă numărul de ani după care
se calculează probabilitatea de supravieţuire, rezultă că:
p(x, x+n) = lx+n / lx
Dacă p(x,x+n) se notează cu npx şi reprezintă probabilitatea ca o
persoană în vârstă de x ani să fie în viaţă peste n ani, sau la împlinirea vârstei
de x+n ani.
npx = lx+n / lx
c)Probabilitatea de moarte sau de deces q(x,y) reprezintă
probabilitatea ca o persoană în vârstă de x ani să nu mai fie în viaţă la vârsta
de y ani. La împlinirea vârstei de y ani, un individ poate să fie în viaţă sau să
fie decedat. Deci unul dintre cele două evenimente oricum va avea loc.
p(x,y) + q(x,y) = 1
rezultă că: q(x,y) = 1 – p(x,y) q(x,y) = 1 - ly / lx
p(x,y) = ly / lx
Dacă exprimăm pe y în funcţie de x, adică y = x + n putem obţine:
q(x,x+n) = 1 - lx+n / lx , q(x,x+n) = nqx –probabilitatea ca o
persoană în vârstă de x ani să nu mai fie în viaţă peste n ani sau la împlinirea
vârstei de x+n ani.
npx + nqx + 1
d) Porbabilitatea de deces între două vârste se notează cu m/nqx şi
reprezintă probabilitatea ca o persoană în vârstă de x ani să decedeze între
vârstele de x+m şi x+n ani.
Pentru ca individul respectiv, în vârstă de x ani, să moară între vârstele
x+m şi x+n ani, trebuie ca el să trăiască până la vârsta de x+m ani, acest lucru
fiind cuantificat prin probabilitatea de supravieţuire p(x,x+n), iar apoi trebuie
calculată probabilitatea ca acesta să moară până la vârsta de x+n ani, q(x,x+n).
m/nqx = p(x,x+m) * q(x+m,x+n)
Înlocuind probabilităţile în raport cu funcţiile de supravieţuire se obţine:
m/nqx = lx+m / lx (1- lx+n / lx+m) => m/nqx = (lx+m / lx)*( lx+m- lx+n)/ lx+m
=> m/nqx = ( lx+m- lx+n)/ lx
e) Intensitatea mortalităţii. Dacă se consideră viaţă ca un proces
continuu în funcţie de timp, atunci probabilitatea ca o persoană în vârstă de x
ani să moară într-un interval foarte scurt de timp este egală cu:
52 / 120
q(x,x+n) = μxdx
q(x,x+n) = 1 – lx+dx / lx = (lx- lx+dx) / lx
=> μxdx = (lx- lx+dx) / lx
Dacă admitem faptul că lx este o funcţie derivabilă, atunci:
lx  lx  dx
μx = lim
dx  0 lxdx
μx = lim lx  dx lx * (1 / lx) = l`x / lx unde l`x reprezintă derivata
dx  0 x  dx  x
funcţiei de supravieţuire
Exemplu: Ştiind că probabilităţile de supravieţuire ale unui individ în
vârstă de 40 ani, peste 10 respectiv 15 ani, sunt egale cu 0,9581 şi 0,9199,
probabilitatea ca individul respectiv să nu mai fie în viaţă între vârstele 50 şi 55
ani se poate calcula astfel:
10/15q40 = (l40+10 – l40+15 )/ l40 = (l50 – l55 )/ l40
10/15q40 = l50 /l40 – l55 /l40
10p40 = l50 /l40

15p40 = l55 /l40
10/15q40 = 10p40 + 15p40 = 0,9581-0,9199 = 0,0382 = 38%
Probabilităţi pentru grupuri de persoane.
1.Probabilitatea ca tot grupul să fie în viaţă peste t ani

Fie un grup format din n persoane cu vârstele de x1, x2,…xn. Se notează
cu tpx1..xn probabilitatea ca tot grupul să fie în viaţă peste t ani. Pentru că se
doreşte ca peste t ani toate persoanele componente ale grupului să fie în viaţă,
atunci trebuie ca fiecare dintre ele să fie în viaţă peste t ani.
tpx1..xn= ∏ tpxi, i=1,n
Înlocuind probabilitatea de viaţă se obţine:
tpx1..xn= (lx1+t/lx1)*( lx2+t/lx2)*……….*( lxn+t/lxn)
Exemplu: Pentru un grup de trei persoane cu vârstele de x1, x2, x3,
probabilitatea ca tot grupul să fie în viaţă peste t ani, presupune ca fiecare
individ să fie în viaţă la momentul respectiv.
tpx1x2x3= (lx1+t/lx1)*( lx2+t/lx2)*( lx3+t/lx3)
2.Probabilitatea ca tot grupul să moară peste t ani

Probabilitatea ca tot grupul să să moară peste t ani se notează cu tqx1…xn
şi este egală cu produsul tuturor probabilităţilor de deces ale indivizilor grupului
respectiv:
tqx1…xn = П tqxi, i=1,n
53 / 120
Dacă înlocuim probabilităţile de deces în raport cu funcţia de

supravieţuire, obţînem următoarea relaţie:
tqx1…xn = (1-lx1+t/lx1)*( 1-lx2+t/lx2)*……….*(1- lxn+t/lxn)
Exemplu: Pentru acelaşi grup de trei persoane, probabilitatea ca tot
grupul să moară peste t ani este egală cu:
tqx1x2x3 = (1-lx1+t/lx1)*( 1-lx2+t/lx2)*(1- lx3+t/lx3)
3.Probabilitatea ca numai o persoană să fie în viaţă

Deoarece numai o singură persoană trebuie să fie în viaţă peste t ani, avem
următoarele posibilităţi: prima să fie în viaţă şi celelalte să moară sau a doua
să fie în viaţă şi celelalte să moară sau … a n -a persoană să fie în viaţă şi
celelalte să moară:
p =tpx1tqx2 tqx3…tqxn+tqx1 tpx2 tqx3…tqxn+…+tqx1 tqx2…….tpxn
Exprimată în raport cu funcţia de supravieţuire acestă probabilitate are
următoarea formă:
p=(lx1+t/lx1)*(1-lx2+t/lx2)*...*(1-lxn+t/lxn)+(1-lx1+t/lx1)*(lx2+t/lx2)*...*(1-lxn+t/lxn)
+…+(1-lx1+t/lx1)*( 1-lx2+t/lx2)*……….*( lxn+t/lxn)
Exemplu:Pentru ca numai o persoană din cele trei să fie în viaţă peste t ani,
avem următoarele posibilităţi: prima să fie în viaţă şi celelalte două să moară
sau a doua să fie în viaţă şi prima şi a treia să moară sau primele două să
moară şi a treia să trăiască:
p =tpx1tqx2 tqx3+tqx1 tpx2 tqx3+tqx1 tqx2 tpx3
p=(lx1+t/lx1)*(1-lx2+t/lx2)*(1-lx3+t/lx3)+(1-lx1+t/lx1)*(lx2+t/lx2)*(1-lx3+t/lx3)+
(1-lx1+t/lx1)*( 1-lx2+t/lx2)*( lx3+t/lx3)
4.Probabilitatea ca numai două persoane să fie în viaţă

În cazul în care numai două persoane sunt în viaţă peste t ani, există
următoarele posibilităţi: câte două persoane să fie în viaţă iar celelalte să
moară.
p =tpx1tpx2 tqx3…tqxn+tqx1 tpx2 tpx3…tqxn+…+tqx1 tqx2…….tpxn-1 tpxn
Înlocuind probabilităţile de viaţă, obţinem:
p=(lx1+t/lx1)*(lx2+t/lx2)*...*(1-lxn+t/lxn)+(1-lx1+t/lx1)*(lx2+t/lx2)(lx3+t/lx3)*...*(1-lxn+t/lxn)+...
…+(1-lx1+t/lx1)*( 1-lx2+t/lx2)*……….* (lxn-1+t/lxn-1)( lxn+t/lxn)
Exemplu: Probabilitatea ca numai două persoane din trei să fie în viaţă peste
t ani este :
p=(lx1+t/lx1)*(lx2+t/lx2)*(1-lx3+t/lx3)+(1-lx1+t/lx1)*(lx2+t/lx2)(lx3+t/lx3)+(1-lx1+t/lx1)* (
1-lx2+t/lx2)* (lx3+t/lx3)
5.Probabilitatea ca măcar o persoană să fie în viaţă

Probabilitatea ca cel puţin o persoană să fie în viaţă presupune existenţa
următoarelor variante posibile: numai o persoană să fie în viaţă sau numai
două persoane să fie în viaţă ori tot grupul să supravieţuiască peste t ani
p =tpx1tqx2 tqx3…tqxn+tqx1 tpx2 tqx3…tqxn+…+tqx1 tqx2…….tpxn+ tpx1tpx2 tqx3…tqxn+tqx1 tpx2
tpx3…tqxn+…+tqx1 tqx2…….tpxn-1 tpxn+tpx1 tpx2… tpxn
54 / 120
Polinomul lui Poisson
Cu ajutorul acestui polinom se pot determina probabilităţile de

supravieţuire pentru grupuri de persoane de tipul “numai”.
Pentru un grup de trei persoane polinomul este:
P(x)=(tpx1x+tqx1) (tpx2x+tqx2) (tpx3x+tqx)
 Coeficientul lui x3 reprezintă probabilitatea ca tot grupul să fie în viaţă
peste t ani
 Coeficientul lui x2 reprezintă probabilitatea ca numai două persoane
să fie în viaţă peste t ani
 Coeficientul lui x1 reprezintă probabilitatea ca numai o persoană să fie
în viaţă peste t ani
 Coeficientul lui x0 reprezintă probabilitatea ca tot grupul să moară
peste t ani.
Dacă desfacem parantezele, polinomul devine:

P(x)=(tpx1 tpx2x2 + tpx1 tqx2x +tqx1 tpx2x + tqx1 tqx2)(tpx3x +tqx3)= tpx1 tpx2 tpx3x3+
2 2 2
tpx1 tpx2 tqx3x + tpx1 tqx2 tpx3x + tpx1 tqx2 tqx3x+ tqx1 tqx2 tpx3 x + tqx1 tpx2 tqx3 x+ tqx1 tqx2
3 2
tpx3x+ tqx1 tqx2 tqx3 = tpx1 tpx2 tpx3x + (tpx1 tpx2 tqx3 + tpx1 tqx2 tpx3+ tqx1 tpx2 tpx3)x + (tqx1
tpx2 tqx3+ tqx1 tqx2 tpx3+ tpx1 tqx2 tqx3)x + tqx1 tqx2 tqx3
Prin aplicarea polinomului lui Poisson se observă că se obţine acelaşi
rezultate ca şi mai înainte, dar reprezintă o modalitate greoaie de a calcula
aceste probabilităţi.
Exemplu: Fie un grup format din două persoane cu vârstele de 36 şi 42
ani. Valorile funcţiei de supravieţuire sunt: l44=88.883, l36=92.743, l42=90.063,
l50=84.108. Polinomul lui Poisson pentru acest grup este:
x1= 36, x2= 42 , n=8
P(x)=(p1x + q1)(p2x +q2)
q1= 1- p1, q2= 1 – p2 =>
P(x)=(p1x +1-p1)(p2x +1-p2)= p1p2x2 +(p1+p2-2p1p2)x + 1+ p1p2-p1-p2
p1=8p36=l44/l36=88.883/92.743=0,958379
p2=8p42=l50/l36=84.108/90.063=0,895279
p1p2=0,958379*0,895279
p1+p2-2p1p2=0,1017
1+p1p2-p1-p2=0,003021
Polinomul lui Poisson este:
P(x)=0,895279x2+0,1017x=0,003021
3.2 Determinarea primelor
3.2.1.Asigurări de supravieţuire
Prima netă încasată de asigurător trebuie să fie astfel dimensionată încât
să acopere integral riscul ce-şi asumă faţă de asiguraţi. Nivelul primei nete
55 / 120
depinde de probabilitatea de plată a sumei asigurate şi se stabileşte separat

pentru fiecare risc asigurat.
Asigurările de supravieţuire se contractează pe perioade de mai mulţi ani
sau pe o perioadă nedeterminată.
Prima netă unică pentru un grup format din n persoane, care încheie o
asigurare prin care urmează să primească suma S dacă: tot grupul, numai k
persoane, cel puţin o persoană sunt în viaţă:
Pnu=Svtp, unde S-suma asigurată
i-rata de dobândă, v=1/1+I
t-durata asigurării
p-probabilitatea ca tot grupul, numai k persoane, cel
puţin k persoane să fie în viaţă peste t ani
Exemplu: O familie formată din două persoane cu vârstele de 30 şi 29
ani încheie o asigurare prin care urmează să primească suma de 750.000 u.m.
peste 10 ani dacă numai o persoană este în viaţă. Utilizând procentul anual de
dobândă de 10% şi valorile funcţiei de supravieţuire l30=94.284, l29=94.475,
l40=91.128, l39=91.585, atunci prima netă unică aferentă asigurării se
calculează astfel:
x1=30 n=10, x2=29 i=0,1
S=750.000 u.m.
p=lx1+n/lx2(1- lx2+n/lx2)+(1- lx1+n/lx1) lx2+n/lx2
p= l40/l30(1- l39/l29) + (1- l40/l30) l39/l29 =>
p= 0,062015
pnu=750.000* 1/(1,1)10*0,062015
pnu=17.932,10032
Din punct de vedere al modului cum se achită suma asigurată de către
asigurător, distingem asigurări de supravieţuire cu plata unică şi asigurări de
supravieţuire cu plăţi anuale.
Asigurarea de supravieţuire pe termen lung presupune obligaţia
asigurătorului de a plăti suma asigurată prevăzută în contract, dacă asiguratul
va fi în viaţă la expirarea acestuia sau la împlinirea de către asigurat a unei
anumite vârste.
Prima netă unitară la asigurarea de supravieţuire datorată de o persoană
în vârstă de x ani, care încheie un contract cu valabilitate de n ani, şi plăteşte
societăţii o primă netă(Pnu) este:
n
nEx= v npx
Dacă înlocuim probabilitatea de viaţă, rezultă:
n
nEx= v lx+n/lx
Înmulţind cu vx şi la numărător şi la numitor în membrul drept al egalităţii,
se obţine:
x+n
nEx= v lx+n/vxlx
În aceste condiţii, şi la numitor şi la numărător găsim produsul dintre
numărul supravieţuitorilor şi coeficientul de actualizare la aceeaşi vârstă;
vxlx=Dx reprezintă unul dintre numerele de comutaţie care se foloseşte în
asigurările de supravieţuire.
nEx = Dx+n/Dx
56 / 120
Prima netă unică în cazul asigurării cu plată unică este:

Pnu=Sn Ex sau Pnu=S Dx+n/Dx
Exemplu: O persoană în vârstă de 25 ani încheie o asigurare prin care
urmează să primească peste 10 ani suma S, iar la împlinirea vârstei de 60 de
ani suma 2S. pentru aceasta ea plăteşte prima netă unică în valoare de
250.000 u.m. Numerele de comutaţie sunt: D25=8.777, D35=3.311, D60=232, iar
suma asigurată se calculează astfel:
Pnu=Pnu1+Pnu2
Pnu1=S D35/D25
Pnu2=2S D60/D25
Pnu=250.000 => 250.000=S 3.311/8.777+2S 232/8.777 =>
S= 250.000/0,4301013=581.258,41
Asigurări de supravieţuire cu plăţi anuale
Obiectivul urmărit în cazul asigurărilor este dat de determinarea primelor

nete pe care trebuie să le plătească asiguratul pentru ca asigurătorul să preia
asupra sa riscul asigurat. Există numeroase situaţii în care societatea de
asigurări plăteşte asigurătorului mai multe sume asigurate la diferite momente,
la începutul sau sfârşitul anului, pe anumite perioade de timp.
În cazul în care asigurătorul plăteşte sumele asigurate anual, există
următoarele tipuri de asigurări:
a) anuităţi imediate nelimitate
b) anuităţi imediate limitate
c) anuităţi amânate nelimitate
d) anuităţi amânate limitate
La rândul lor, rentele periodice viagere pot fi anticipate sau posticipate.
a)În cazul anuităţilor imediate nelimitate anticipate, persoana asigurată
achită o primă netă unică pentru ca asigurătorul să-i plătească suma asigurată
la fiecare început fiecare de an pe toată durata vieţii acestuia.
axA= 0Ex+1Ex+…..+ω-xEx
Înlocuind în funcţie de numerele de comutaţie:
axA= Dx+0/Dx+ Dx+1/Dx +…..+ Dx+ω-x/Dx
axA= (Dx + Dx+1+..+Dω)/Dx
Se notează cu Nx = Dx + Dx+1+…+Dn , care reprezintă un număr de
comutaţie, şi rezultă următoarea relaţie:
axA= Nx/Dx
Prima netă unică pe care trebuie să o plătească asiguratul este egală cu:
Pnu=S axA sau Pnu=S Nx/Dx
Exemplu: O persoană în vârstă de 30 de ani încheie o asigurare prin
care urmează să primescă la fiecare început de an suma S=2.000.000 u.m. pe
toată durata vieţii. Ştiind ca numerele de comutaţie sunt: N30=55.822,
D30=5.403, prima netă unică este:
a30A= N30/D30 => Pnu= S a30A = 2.000.000 N30/D30 =>
Pnu=20.663.335,18 u.m.
57 / 120
În cazul anuităţilor imediate nelimitate posticipate sumele asigurate sunt

plătite la sfârşitul anului.
Formula pentru anuităţile imediate nelimitate posticipate este:
axP= Nx+1/Dx
Prima netă unică achitată de asigurat este:
Pnu=S axP sau Pnu=S Nx+1/Dx
Exemplu: Un individ în vârstă de 37 ani subscrie la o asigurare prin care
primeşte la fiecare sfârşit de an pe toată durata vieţii suma S. pentru aceasta
asiguratul plăteşte o primă netă unică asigurătorului în valoare de 5.000.000
u.m. ( N38=24.355, D37=2.717) Suma asigurată se calculează astfel:
x=37
a37P= N38/D37
Pnu=S a37P= S N38/D37 => S= Pnu N38/D37
S= 5.000.000 * 0,111558
S=557.791,008
b)În cazul anuităţilor imediate limitate aniticipate plata sumei asigurate
se efectuează la început de an până la scadenţa contractului. Anuitatea
imediată limitată anticipată se notează cu │naxA, iar formula este:
│naxA = (Nx -Nx+n)/Dx
Prima netă unică achitată de asigurat va fi:
Pnu=S │naxA sau Pnu=S (Nx -Nx+n)/Dx
Exemplu: O persoană în vârstă de 25 de ani subscrie la o asigurare prin
care urmează să primescă până la vârsta de 40 de ani, anual, la începutul
fiecărui an, suma de 900.000 u.m. Cunoscând numerele de comutaţie
D40=2.013, N40=19.670, D25=8.777, N25=92.317, prima netă unică este:
Pnu=S │15a25A= 900.000 *( N25- N40)/ D25
Pnu=7.449.276,518 u.m.
În cazul anuităţilor imediate limitate posticipate anuitatea este:
│naxP = (Nx+1 -Nx+n+1)/Dx
Prima netă unică pe care asiguratul o plăteşte este:
Pnu=S │naxP sau Pnu=S (Nx+1 -Nx+n+1)/Dx
care urmează să primească, până la vârstă de 60 de ani, la fiecare sfârşit de
an, 600.000 u.m. Prima netă unică este: ( D60=232, N61=1.579, D40=2.013,
N41=17.656)
n=40, n=20
S=600.000 u.m.
│20a40P = (N41 -N61)/D40
Pnu=S │20a40P
Pnu= 600.000 * 7,985587=4.791.952,31 u.m.
c) Anuităţi amânate nelimitate anticipate. Un asigurat în vârstă de x ani

îşi procură o asigurare prin care urmează să primească, începând cu vârsta de
x+r ani sau peste r ani, pe totă durata vieţii, suma S. Anuitatea amânată cu r
ani a unui individ în vârstă de x ani este:
r│ax = Nx+r/Dx
A
58 / 120
Prima netă unică plătită de asigurat având vârsta de x ani este dată de
formula:
Pnu=Sr│axA sau Pnu=S Nx+r/Dx
Exemplu: O persoană în vârstă de 23 de ani cumpără o poliţă de
asigurare prin care urmează să primească, începând cu vârsta de 40 de ani la
începutul fiecărui an, suma de 375.000 u.m. (N23=112.639, N40=19.670,
D23=10.651). Prima netă unică pe care trebuie să o achite asiguratul este egală
cu:
Pnu=375.00017│a23A=>Pnu=375.000 N40/D23=375.000 *19.670/10.651
Pnu= 692.540,6069 u.m.
În cazul anuităţilor amânate posticipate plata sumei se face la sfârşitul
fiecărui an. Anuitatea amânată cu r ani nelimitată posticipată a unei persoane
în vârstă de x ani este:
r│ax = Nx+r+1/Dx
P
Prima netă unică se determină prin înmulţirea anuităţii cu suma

asigurată:
Pnu=Sr│axP sau Pnu=S Nx+r+1/Dx
care urmează să primească, peste 14 luni, la fiecare sfârşit de an, suma de
257.000 u.m.
În cazul în care numerele de comutaţie sunt: N24=101.987, D24= 9.669,

N39= 21.896, prima netă unică pe care trebuie să o plătească asiguratul este:
Pnu=257.000 14│a24P = 257.000 N39/D24 = 257.000 * 2,264556831
Pnu= 581.991,1058 u.m.
d)Anuităţi amânate limitate anticipate. O persoană în vârstă de x ani

contractează o asigurarea prin care urmează să primească începând cu vârsta
de x+r ani şi până la vârsta de x+r=n ani sau peste r ani timp de n ani suma
asigurată S. Dacă suma asigurată este de 1 u.m., atunci prima netă se
numeşte primă netă unică unitară şi se notează r│naxA.
Persoana asigurată primeşte suma asigurată între vârstele de x+r şi
x+r+n la începutul fiecărui an. Anuitatea în acest caz este:
r│nax = (Nx+r -Nx+n+r)/Dx
A
Prima netă unică pe care o datorează asiguratul asigurătorului este:

Pnu=Sr│naxA sau Pnu=S (Nx+r -Nx+n+r)/Dx
În cazul anuităţii amânate limitate posticipate suma asigurată se plăteşte
la fiecare sfârşit de an. Anuitatea este:
r│nax = (Nx+r+1 -Nx+n+r+1)/Dx
P

Pnu=Sr│naxP sau Pnu=S (Nx+r+1 -Nx+n+r+1)/Dx
care urmează să primească începând cu vârsta de 47 de ani şi până la vârstă
de 50 de ani, la sfârşitul fiecărui an, suma de 680.000 u.m. ( N48=8.080,
N57=2.697, D33=4.031, N33=41.070, N47=10.155) Prima netă unică achitată de
asigurat este:
59 / 120
Pnu=680.00014│23a33P
Pnu=680.000 (N48 –N57)/D33 = 680.000 * 1,335400645
Pnu= 908.072,4386 u.m.
Asigurări de supravieţuire cu plăţi subanuale.
O astfel de asigurare presupune împărţirea anului financiar în m fracţiuni

şi plata sumelor asigurate în cadrul fiecărei fracţiuni.
 Dacă m=12 plata se va face anual;
 Dacă m=4, plata se va face trimestrial;
 Dacă m=2, plata se va face semestrial.
Prima netă de asigurare este influeţată şi de momentul la care se plăteşte
suma asigurată, adică la începutul sau la sfârşitul fracţiunii din an. Astfel,
fracţionalităţile se clasifică:
a) Fracţionalităţi imediate nelimitate
b) Fracţionalităţi imediate limitate
c) Fracţionalităţi amânate nelimitate
d) Fracţionalităţi amânate limitate
a)Fracţionalităţile imediate nelimitate presupun o asigurare, de către o
persoană în vârstă de x ani, prin care urmează să primească facţionat din
momentul semnării contractului, pe toată durata vieţii, o sumă de bani S.
Ca şi anuităţile şi fracţionalităţile pot fi anticipate, plata sumei se face la
începutul fiecărei fracţionalităţi, şi posticipate, plata sumei asigurate se face la
sfârşitul fiecărei fracţionalităţi, pe toată durata vieţii persoanei asigurate.
Fracţionalitatea imediată nelimitată anticipată este:
axA,m = axA – (m-1)/2m
axA,m = Nx/Dx - (m-1)/2m
Prima netă pentru o astfel de asigurare este:
Pnu= m S axA,m sau Pnu= m S [Nx/Dx - (m-1)/2m]
Pentru plata posticipată a sumei asigurate fracţionalitatea este dată de
următoarea formulă:
axP,m = axP + (m-1)/2m
axP,m = Nx+1/Dx + (m-1)/2m
În această situaţie prima netă unică poate fi:
Pnu= m S axP,m sau Pnu= m S [Nx+1/Dx + (m-1)/2m]
care urmează să primească la sfărşitul fiecărei luni pe toată durata vieţii suma
de 967.000 u.m. (N26=83.540, D25=8.777) prima netă unică achitată este:
Pnu= 12*967.000* a25P,12 = 12*967.000*(N26/D25 + 11/24)
Pnu= 12*967.000*9,976391=115.766.040 u.m.
b)Fracţionalităţi imediate limitate. În acest caz asigurarea presupune

plata unei sume S pe fiecare fracţiune din an, timp de n ani sau până la vârsta
de x+n ani.
60 / 120
Dacă fracţionalitatea este anticipată, atunci suma asigurată se plăteşte

la începutul fiecărei fracţionalităţi pe o perioadă limitată de timp prevăzută în
contractul de asigurare.
│naxA,m = │naxA – (m-1)(1-nEx)/2m
│naxA,m =(Nx -Nx+n)/Dx – (m-1)(1- Dx+n/ Dx)/2m
Prima netă unică datorată de asigurător este:
Pnu= m S │naxA,m sau
Pnu= m S │naxA – (m-1)(1-nEx)/2m sau
Pnu= m S (Nx -Nx+n)/Dx – (m-1)(1- Dx+n/ Dx)/2m
Exemplu: O persoană în vârstă de 27 de ani contractează o asigurare
prin care urmează să primească, la începutul fiecărei luni, până la vârsta de
45 de ani, suma de 1.125.000u.m. prima netă unică aferentă asigurării este: (
N27=75.572, N45=11.3654, D27=72.232, D45=1.210)
Pnu= 12 *1.125.000* (N27 –N45)/D27 – 11(1- D45/ D27)/24
Pnu= 12*1.125.000*8,4965316= 114.703,160 u.m.
Pentru fracţionalităţi imediate limitate posticipate avem următoarele
formule:
│naxP,m = │naxP + (m-1)(1-nEx)/2m
│naxP,m =(Nx -Nx+n)/Dx + (m-1)(1- Dx+n/ Dx)/2m
Prima netă unică are următoarele forme:
Pnu= m S │naxP,m sau
Pnu= m S │naxP + (m-1)(1-nEx)/2m sau
Pnu= m S (Nx -Nx+n)/Dx + (m-1)(1- Dx+n/ Dx)/2m
Exemplu: Asigurarea de supravieţuire pentru o persoană în vârstă de 36
de ani prevede ca societatea de asigurări să plătească la sfârşitul fiecărui
trimestru 12.000 u.m., până la vârsta de 53 de ani. Pentru aceasta, el contribuie
cu o primă netă anuală plătită la începutul fiecărui an, timp de trei ani.
(N37=27.073, N54=3.943, D36=3.000, D53=517, N36=30.073, N39=21.986) Prima
netă anuală este:
Pnu= m S │naxP,m = 4*12.000 (N37 –N54)/D36 + 3(1- D53/ D36)/8
Pnu= 384.978 u.m.
Pnu= Pna │3a36A => Pna= 384.978* (N36 –N39)/D36
Pna= 141.241,77 u.m.
c)Fracţionalităţi amânate nelimitate – se folosesc în cazul asigurării prin

care o persoană în vârstă de x ani urmează să primească, începând cu vârsta
de x+r ani sau peste r ani, în fiecare fracţiune din an, o sumă S.
În cazul fracţionalităţilor amânate nelimitate anticipate suma asigurată se
plăteşte de către societatea de asigurare, la începutul fiecărei fracţiuni, peste
o anumită perioadă de timp r.
r│ax = r│axA - (m-1)rEx/2m
A,m
r│ax
A,m
= Nx+r /Dx - (m-1) Dx+r/2mDx
Prima netă unică este :
Pnu= m S r│axA,m sau Pnu= m S │axA - (m-1)(1-rEx)/2m sau
Pnu= m S [Nx+r /Dx - (m-1) Dx+r/2mDx]
61 / 120
Exemplu: O persoană în vârstă de 43 de ani contractează o asigurare

prin care trebuie să primească, la începutul fiecărei fiecărei luni începând cu
vârstă de 50 de ani, tot restul vieţii, suma de 75.000 u.m. Prima netă unică pe
care trebuie să o plătească asiguratul (N50=6.397, D43=1.485, D50=716) este:
Pnu= 12*75.000* (N50 /D43 – 11* D50/24D43]
Pnu= 12*75.000* (6.397/1.485-11*716/24*1.485)
Pnu= 3.678.080,7 u.m.
Fracţionalităţile amânate nelimitate posticipate:
r│ax = r│axP + (m-1)rEx/2m
P,m
r│ax
P,m
= Nx+r+1 /Dx - (m-1) Dx+r/2mDx
Valoarea primei nete se poate determina cu ajutorul uneia dintre
următoarele relaţii:
Pnu= m S r│axP,m sau Pnu= m S │axP + (m-1)(1-rEx)/2m sau
Pnu= m S [Nx+r /Dx - (m-1) Dx+r/2mDx]
d)Fracţionalităţi amânate limitate sunt folosite în asigurările de
supravieţuire pentru o persoană în vârstă de x ani, care plăteşte o sumă S la
fiecare început sau sfârşit de fracţiune dintr-un an, începând cu vârsta de x+r
ani şi până la vârsta de x+r+n ani.
În cazul fracţionalităţilor amânate limitate anticipate asigurarea
presupune ca plata sumei asigurate să se facă începând cu o anumită vârstă,
pe o perioadă determinată de timp, la începutul fiecărei fracţiuni dintr-un an.
Fracţionalitatea amânată limitată anticipată este:
r│nax = r│naxA - (m-1)(rEx-r+nEx)/2m
A,m
r│nax
A,m
=( Nx+r- Nx+r+n )/Dx - (m-1) (Dx+r- Dx+r+n )/2mDx
Prima netă achitată de asigurat se calculează pe baza următoarelor
relaţii:
Pnu= m S r│naxA,m sau
Pnu= m S │nax - (m-1) )(rEx-r+nEx)/ 2m sau
A
Pnu= m S [( Nx+r- Nx+r+n )/Dx - (m-1) (Dx+r- Dx+r+n )/2mDx]

Caracteristic asigurării cu fracţionalităţi amânate limitate posticipate este
faptul că plata sumei asigurate se face la fiecare sfârşit de fracţiune de timp.
r│nax = r│naxA + (m-1)(rEx-r+nEx)/2m
P,m
r│nax
P,m
=( Nx+r+1- Nx+r+n+1 )/Dx + (m-1) (Dx+r- Dx+r+n )/2mDx
Prima netă achitată de asigurat este dată de relaţiile:
Pnu= m S r│naxP,m sau
Pnu= m S │nax + (m-1) )(rEx-r+nEx)/ 2m sau
P
Pnu= m S [( Nx+r+1- Nx+r+n+1 )/Dx + (m-1) (Dx+r- Dx+r+n )/2mDx]

care urmează să primească peste 10 ani, timp de 12 ani, la sfârşitul fiecărui
semestru suma S. În acest sens el contribuie cu câte 60.000 u.m. la începutul
fiecărui trimestru până la vârstă de 35 de ani. (N42=15.836, N54=3.943,
D41=1.820, D53=517, D31=4.901, D35=3.311, N35=33.385, N31=50.418) Suma
asigurată aferentă asigurării se calculează astfel:
Pnu= 2 S 10│12a31P,2
Pnu= 2 S [( N42- N54 )/D31 + (D41- D53 )/4D31]
Pnu= 2 S [(15.836- 3.943)/4.901 + (1.820-517)/4*4.901]
62 / 120
Pnu= 4,9862272 S
Din modul de plată a asigurării deducem că:
Pnu= m Pntr │naxA,m
Pnu= m Pntr [(Nx –Nx+n)/Dx - (m-1)(1- Dx+n)/2mDx]
Pnu= 4*60.000* [(N31 –N35)/D31 - 3(1- D35)/8D31]
Pnu= 804.901,02
Pnu= 4,9862272 S S=161.424,85 u.m.
3.2.2 Asigurări de deces
Decesul este evenimentul cert care este asigurat, incert fiind moment în
care el se produce. Asigurarea de deces presupune ca, pe perioada
contractului de asigurare, în caz de deces al asiguratului, societatea de
asigurări să plătească suma asigurată urmaşilor acestuia.
La expirarea contractului de asigurare, dacă persoana asigurată este în
viaţă, asigurătorul este absolvit de orice obligaţie. Asigurarea începe o dată cu
plata primei de asigurare. Primele de asigurare se stabilesc în funcţie de
caracteristicile fiecărui contract, pe baza calculelor actuariale, avându-se în
vedere elemente generale ca: statistici, tabele de mortalitate…
Asigurările de deces pot fi:

a) asigurări de deces imediate nelimitate
b) asigurări de deces amânate nelimitate
c) asigurări de deces imediate limitate
d) asigurări de deces amânate limitate
a)La acest tip de asigurare, în care o persoană în vârstă de x ani
contractează o asigurare de deces prin care urmaşii vor încasa de la
asigurător, în cazul decesului asiguratului suma S, prima netă unitară, pentru
o unitate monetară asigurată, plătită de o persoană asigurată în momentul
încheierii contractului de asigurare se notează cu Ax.
Cx = vx(lx-lx+1)- dacă plata sumei asigurate se face la începutul
anului în care are loc decesul;
Cx = vx+1(lx-lx+1)- dacă plata sumei asigurate se face la sfârşitul
anului în care are loc decesul;
Cx = vx+1/2(lx-lx+1)- dacă plata sumei asigurate se face la mijlocul
anului în care are loc decesul.
Notăm cu Mx numărul de comutaţie care este folosit în cazul asigurărilor
de deces.
Mx = ∑Cx+k, k=0 la ω-x
Prima netă unică unitară în cazul asigurărilor de deces imediate
nelimitate este:
Ax=Mx/Dx
63 / 120
Prima netă unică achitată de asigurat pentru o asigurare care prevede

plata sumei S urmaşilor, în cazul în care acesta moare, este:
Pnu = S Ax sau
Pnu = S Mx/Dx
Exemplu: asigurarea de deces pentru o persoană în vârstă de 33 de ani
prevede ca, în cazul decesului său, urmaşii să primească suma de 5.000.000
u.m.(D33=4.031, M33=297). Prima netă unică achitată de asigurat este:
Pnu = 5.000.000 M33/D33
Pnu = 368.394 u.m.
b)Asigurarea de deces imediată limitată pentru o persoană în vârstă de
x ani presupune plata sumei S urmaşilor acesteia în cazul decesului
asiguratului dacă acesta intervine până la vârsta de x+n ani.
Prima netă unică unitară este :
│nAx= (Mx-Mx+n)/Dx
În cazul în care asigurarea de deces se încheie pentru o sumă S, prima
netă unică datorată de asigurat poate fi:
Pnu = S │nAx sau Pnu = S (Mx-Mx+n)/Dx
Exemplu: O persoană în vârstă de 26 de ani îşi procură o asigurare prin
care urmează ca urmaşii săi să încaseze, în cazul decesului său, suma S dacă
decesul survine înainte de împlinirea vârstei de 30 de ani.
Prima netă unică plătită de asigurat în momentul încheierii contractului este de
5.000.000 u.m.(M26=372, D26=7.967, M30=328) Suma asigurată este:
Pnu = S │nA26 = S (M26-M30)/D26 =>
5.000.000 = S  0,005522781 => S = 905.340.909,1 u.m.
c)O persoană în vârstă de x ani încheie o asigurare care presupune ca
urmaşii săi să primească, în urma decesului său, suma de S. Prima netă unică
unitară se notează cu:
r│Ax = Mx+r/Dx,
iar prima netă unică aferentă sumei asigurate S poate fi:
Pnu = S r│Ax sau Pnu = S Mx+r/Dx
care urmează ca urmaşii săi să primească, în cazul decesului său, dacă acesta
survine după cel puţin 11 ani, suma S. Pentru aceasta el achită o primă netă
anuală anticipată în valoare de 70.000 u.m. timp de şase ani. (M60=67,55005,
D49=797,10299, N49=7.194,25862, N55=3.480,17682) Suma asigurată aferentă
asigurării este:
Pnu = S 11│A49
Pnu = Pna │6a49A= 70.000 = (N49-N55)/D49 =326.163,2804
Pnu = S M60/D49 =>
326.163,2804 = S  0,084744444
S = 3.848.786,582 u.m.
d)O persoană în vârstă de x ani încheie o asigurare prin care urmaşii săi
vor primi,în cazul decesului său,dacă acesta intervine între vârstele x+r şi
x+r+n ani,suma S.
Prima netă unică unitară se poate scrie astfel:
r│n│Ax =( Mx+r-Mx+r+n)/Dx
64 / 120
Pentru o asigurare de deces amânată limitată prima netă unică aferentă

sumei S este:
Pnu = S r│n│Ax sau Pnu = S ( Mx+r-Mx+r+n)/Dx
Exemplu: Asigurarea de deces pentru o persoană în vârstă de 50 de ani
presupune ca urmaşii săi să primească, în cazul decesului său, suma de
60.000.000 u.m. dacă decesul intervine între vârstele de 60 şi 64 de ani. Pentru
aceasta el contribuie la fiecare sfârşit de semestru cu o primă netă timp de
patru ani. (M60=67, M64=48, D50=716, D54=462, N51=5.680, N55=3.4870) Prima
netă semestrială are următoarea valoare:
Pnu = S 10│14│A50 = 60.000.000 ( M60-M64)/D50
Pnu = 1.592.178,771
Prima netă semestrială se obţine din modul de plată a asigurării astfel:
Pnu = 2Pns │4│a50(p,2)
1.592.178,771 = 2Pns [(N51- N55)/ D50+( D50- D54)4 D50]
1.592.178,771 = 2Pns * 3,161312849
Pns = 251.822,39 u.m.
3.2.3 Asigurări mixte de viaţă
Asigurările mixte înlătură orice impresie de neechitabilitate în legătură cu

asigurările de supravieţuire şi cele de deces, asigurând ambele riscuri într-un
singur contract.
Principalele tipuri de asigurări mixte sunt:
a) asigurări mixte generale
b) asigurări mixte cu sumă dublă
c) asigurări mixte cu termen fix
d) asigurări mixte cu sumă dublă şi termen fix
a)La acest tip de asigurare o persoană astfel asigurată urmează să
încaseze la împlinirea vârstei de x+n ani, suma S1 dacă este în viaţă, sau
urmaşii săi să primească suma S2 în cazul în care decesul său survine până la
vârsta de x+n ani.
Dacă S1=S2, prima netă unică unitară este egală cu suma primelor unice
unitare atât din partea de asigurare de supravieţuire, cât şi din partea de deces:
AMx=nEx+│nAx
Asigurarea mixtă este compusă dintr-o asigurare de supravieţuire cu
plata unică şi una de deces limitată la n ani.
Prima netă unică este:
Pnu= S1 AMx sau Pnu= S1 (nEx+│nAx) sau
Pnu=S1[Dx+n/Dx+(Mx-Mx+n)/Dx
Dacă S1≠S2 prima netă unică va fi egală cu suma primelor nete unice
aferente asigurărilor de viaţă şi de deces:
Pnu=S1 nEx+S2│nAx sau Pnu=S1 Dx+n/Dx+S2 (Mx-Mx+n)/Dx
65 / 120
Exemplu: Se încheie o asigurare mixtă generală pentru o persoană în

vârstă de 33 de ani care prevede încasarea sumei de 29.000 u.m. de către
urmaşii săi în cazul decesului persoanei asigurate dacă acesta survine înainte
de vârsta de 47 de ani, ori încasarea sumei de 56.000 u.m. da către asigurat,
la împlinirea vârstei de 47 de ani, dacă este în viaţă. Pentru aceasta asiguratul
achită o primă netă anuală anticipată, timp de patru ani. (D47=983, M33=297,
M47=159, D37=2.717) Prima netă unică anuală este:
Pnu=S1 nEx+S2│nAx
Pnu=56.000 D47/D33+29.000 (M33-M47)/D33 (1)
Din modul de plată vom avea:
Pnu= Pna │naxA = Pna (N33-N37)/D33 (2)
Din (1) şi (2) => 56.000 D47/D33+29.000 (M33-M47)/D33= Pna (N33-N37)/D33
Pna = (56.000 D47+29.000 N33)/ (N33-N37)
Pna = 63.661.000/13.997= 4.548,188898 u.m.
b)În cazul asigurărilor mixte cu sumă dublă o persoană în vârstă de x ani
încheie o asigurare prin care urmează să primească suma de S1 în cazul în
care decesul său survine înainte de vârsta x+n ani, şi suma S2 în cazul în care
decesul asiguratului intervine după vârsta de x+n ani, iar în cazul în care
persoana este în viaţă aceasta va primi suma S3.
Asigurarea mixtă cu sumă dublă este compusă dintr-o asigurare de
deces limitată la n ani, o asigurare de supravieţuire pe termen de n ani cu plata
unică şi o asigurare de deces amânată cu n ani. Această asigurare este
denumită cu sumă dublă deoarece, în cazul în care persoana asigurată
supravieţuieşte până peste termenul de n ani, atunci din asigurare se degajă
două sume, una fiind încasată de asigurat pentru că a supravieţuit până la
vârsta de n ani şi alta încasată de urmaşii săi în cazul în care decesul a survenit
după vârsta de x+n ani.
În funcţie de sumele S1, S2, S3 avem următoarele relaţii:
1) S1= S2= S3 => AMDx = │nAx + nEx +n│Ax
│nAx +n│Ax =Ax => AMDx = Ax + nEx
AMDx = Mx/Dx + Dx+n/Dx
Mx/Dx= (Mx-Mx+n)/Dx + Mx+n/Dx
Prima netă unică este:
Pnu= S AMDx sau Pnu=S (Ax + nEx) sau
Pnu=S (Mx/Dx + Dx+n/Dx)
2)S1= S3≠ S2, prima netă unică poate fi una din următoarele
formule:
Pnu=S1 (│nAx + nEx) + S2 n│Ax sau
Pnu=S1 [(Mx-Mx+n)/Dx + Dx+n/Dx] + S2 Mx+n/Dx
3)S1≠ S3= S2, prima netă unică este:
Pnu=S1│nAx + S2 (nEx+ n│Ax) sau
Pnu=S1 (Mx-Mx+n)/Dx + S2 (Dx+n/Dx + Mx+n/Dx )
4)S1= S2≠ S3, atunci:
Pnu=S1(│nAx + n│Ax)+ S3 nEx sau
Pnu=S1 Mx/Dx + S3 Dx+n/Dx
5)S1 ≠S2≠ S3
66 / 120
Pnu=S1│nAx + S2 nEx + S3 n│Ax sau

Pnu=S1 (Mx-Mx+n)/Dx + S2 Dx+n/Dx + S3 Mx+n/Dx
c)Asigurări mixte cu termen fix – prima netă unică aferentă acestei
asigurări, în care o persoană în vârstă de x ani încheie o asigurare mixtă prin
care urmează să primească, peste n ani, suma S dacă este în viaţă sau urmaşii
săi să primească aceeaşi sumă de bani la momentul x+n în cazul când decesul
survine anterior, este:
Pnu= S vn
Exemplu: Asigurarea mixtă cu termen fix pentru o sumă de 1.660.000
u.m., încheiată de o persoană în vârstă de 37 de ani pentru un termen de 17
ani este achitată de asigurat în şapte ani prin prime anuale posticipate egale.
(N55=3.480, N38=24.355, D37=2.717, procentul annual 10%) prima netă anuală
este:
Pnu= 1.660.000 x 1/(1,1)17
Pnu= 1.660.000 * 0,197844
Pnu= 328.422,1504 u.m.
Din modul de calcul al lui Pnu rezultă prima netă anuală:
Pnu= Pna │a37P=> 328.422,1504 = Pna (N38-N55)/D37
Pna= 328.422,1504/7,683106=42.746,01114 u.m.
d)La acest tip de asigurare o persoană în vârstă de x ani încheie o
asigurare mixtă prin care, peste n ani, va primi suma S1 dacă este în viaţă, sau
urmaşii săi vor încasa, la acelaşi moment, x+n, aceeaşi sumă dacă decesul
persoanei asigurate survine anterior sau vor încasa suma S2 în cazul în care
decesul survine după vârsta de x+n ani.
În funcţie de sumele asigurate, dacă sunt diferite sau nu, avem
următoarele cazuri:
1)S1= S2= S prima netă unitară (AMFD):
AMFDx= vn + n│Ax
AMFDx= vn + Mx+n/Dx
Pnu = S AMFDx sau Pnu = S (vn + n│Ax) sau
n
Pnu = S (v + Mx+n/Dx)
2)S1 ≠S2, prima netă unică:
Pnu = S1 vn + S2 n│Ax sau Pnu = S1 vn +S2 Mx+n/Dx
Exemplu: Se încheie o asigurare mixtă de către o persoană în vârstă de
43 de ani prin care urmează să primească suma S în anul în care ar împlini 59
de ani (dacă este în viaţă), sau urmaşii săi (dacă decesul a survenit anterior).
În cazul în care decesul are loc după vârsta de 59 de ani, urmaşii vor primi
suma de 500.000 u.m. Pentru aceasta, persoana asigurată contribuie cu o
primă netă posticipată, anuală, timp de 5 ani.(M59=72, D43=1.485, N44=12.706,
N48=8.080, N49=7.194, procentul anual este de 10%) Suma S prevăzută de
asigurare este:
Pnu = S (1/1,1)16 +500.000 M59/D43
Din modul de plată a asigurării rezultă:
Pnu= Pna │naxP= 41.710,25581 (N44-N49)/D43
Pnu= 154.819,4815 u.m.
67 / 120
3.3 Rezerva matematică
La asigurările de viaţă, între primele încasate de asigurător, în cursul unui

an, şi obligaţiile sale în acelaşi an, de regulă nu există un echilibru. Uneori
încasările întrec obligaţiile de plată şi apare un disponibil, alteori situaţia este
inversă şi apare un deficit de resurse.
Această situaţie apare în cazurile în care prima de asigurare este unică,
iar plăţile de sume asigurate se fac eşalonat de-a lungul mai multor ani; apar
disponibilităţi de resurse, care se consumă treptat. Diponibilităţile apar şi în
situaţia în care primele sunt anuale, ca şi plăţile, precum şi atunci când primele
sunt anuale, iar plăţile sunt unice.
La asigurarea mixtă de viaţă, prima netă anuală este constantă şi se
compune din două părţi: o parte – prima de risc - serveşte pentru plata sumei
asigurate în caz de deces, iar altă parte – prima de economisire - serveşte la
constituirea fondului din care se plătesc sumele asigurate în caz de
supravieţuire a asiguratului la expirarea asigurării.
Diferenţă dintre prima netă încasată de asigurător şi volumul obligaţiilor
sale financiare, la asigurările de viaţă, în anul considerat, şi care serveşte la
acoperirea obligaţiilor în viitor, reprezintă rezerva de primă pentru acel an.
Rezerva matematică este valoarea actuarială a obligaţiilor financiare ale
asigurătorului după deducerea valorii actuariale a obligaţiilor fianciare ale
asiguratului.
Este imperios necesar să se cunoască în permanenţă mărimea rezervei
matematice şi suma respectivă să se fructifice cu dobândă compusă, deoarece
venitul aferent acesteia a fost luat, integral sau parţial, în calculul primei nete.
Mărimea rezervei matematice se poate determina cu ajutorul mai multor
metode:
a) metoda prospectivă;
b) metoda retrospectivă;
c) metoda recurentă;
d) metoda valorilor auxiliare.
a)Metoda prospectivă – compară an de an, la încheierea asigurării şi
până la expirarea acesteia, valorile actuale ale obligaţiilor părţilor contractante.
Se notează cu D(t) obligaţia asiguratului la momentul t, iar cu D’(t)
obligaţia asigurătorului la acelaşi moment t.
Rt = D’(t) - D(t)
Pentru formele de asigurări practicate în ţara noastră, conform legislaţiei
în vigoare, asiguratorii au obligaţia de a constitui rezerve tehnice aferente
acestor asigurări, inclusiv rezerve matematice.
b)Metoda retrospectivă – compară sumele riscate atât de asigurător,
cât şi de asigurat la fiecare an din perioada de valabilitate a asigurării.
Se notează cu │tD0 sumele achitate de asigurat până la momentul t şi
actualizate la momentul iniţial şi cu │tD’0 sumele plătite de societatea de
asigurări până la momentul t actualizate la începutul asigurării.
68 / 120
Rt = (│tD0 -│tD’0)/tEx
În practică, se pot folosi ambele metode de evaluare a rezervelor
matematice, legislaţia din ţara noastră recomandând utilizarea metodei
prospective, metoda retrospectivă fiind permisă, dacă se poate arăta că
rezervele tehnice rezultate nu sunt mai scăzute decât cele care ar fi
determinate în cazul utilizării unui calcul prospectiv suficient de prudent sau
dacă o metodă prospectivă nu poate fi utilizată pentru un anumit produs de
asigurări de viaţă.
Pentru determinarea rezervei matematice prin metoda retrospectivă
trebuiesc parcurse mai multe etape:
a) Etapa I: se determină Pnu prima netă unică în funcţie de tipul de asigurare
contractată de asigurător.
b) Etapa a II-a: se calculează Pna –prima netă anuală, Pnl-prima netă lunară,
Pntr-prima netă trimestrială, Pns-prima netă semestrială din modul de
achitare a asigurării.
c) Etapa a III-a: se determină valoarea expresiei │tD0 care reprezintă sumele
achitate de asigurat până la momentul t actualizate la începutul contractului.
În acest caz, se vor utiliza anuităţile sau fracţionalităţile din modul de plată
a asigurării:
│tD0 = Pna │tax-
Anuitatea │tax- este tipul celei folosite în modul de plată a asigurării,
poate fi anticipată sau posticipată şi este întotdeauna limitată la t ani, unde t
este momentul la care se doreşte determinarea rezervei matematice.
Un alt caz care poate fi întâlnit este cel în care plata asigurării se face
fracţionat în timp, valoarea lui │tD0 fiind:
│tD0 = m Pn │tax- , m este fracţiune din modul de achitare a
asigurării, iar Pn este prima determinată în etapa a-II-a.
d) Etapa a IV-a: se calculează │tD’0 care în marea majoritate a cazurilor este
zero.
e) Etapa a V-a: se determină rezerva matematică:
Rt = (│tD0 - │tD’0)/tEx sau Dacă │tD’0 = 0 => Rt = │tD0/ tEx
Rezervele de prime sunt de două feluri: teoretice şi practice. Rezerva
teoretică de primă este cea pe care ar trebui să o calculeze asigurătorul,
pornind de la prima netă încasată de el, fără să ia în considerare condiţiile
concrete în care se efectuează operaţiile de asigurare. Rezerva practică de
primă ţine seama de aceste condiţii.
Exemplu: O persoană în vârstă de 47 de ani încheie o asigurare de
supravieţuire prin care urmează să primească la împlinirea vârstei de 67 de ani
suma de 670.000 u.m. Pentru aceasta ea contribuie până la vârsta de 57 de
ani cu o primă netă anuală posticipată. (D67=96, D47=983, D54=462, N58=2.367,
N48=8.080, N55=3.480). Rezerva matematică calculată la momentul t=7 este:
I – asigurarea descrisă este asigurare de supravieţuire cu plată unică:
Pnu = S nEx = 65.432,344995
II - prima netă anuală aferentă asigurării este:
Pnu = Pna │naxP = Pna (N48-N55)/D47
Pna = 11.258,53317 u.m.
69 / 120
III – se determină sumele plătite de asigurat până la vârsta de 54 de ani

actualizată la începutul contractului.
│7D0 = Pna │7a47P => │7D0 = Pna (N48-N55)/D47
│7D0 =11.258,52217*4,679552 = 52.684,89591
│7D’0 = 0 => R7 = │7D0/ 7E47 = 52.684,89581 D47/D54
R7 = 112.098,1466 u.m.
Capitolul 4. Management şi eficienţă în asigurări
4.1 Managementul în activitatea de asigurări

Managementul în asigurări urmăreşte crearea unor condiţii optime pentru
desfăşurarea activităţii şi eficientizarea acesteia.
Modul de organizare şi conducere a activităţii de asigurare este
determinat atât de acţiunea unor factori comuni şi altor domenii de activitate,
cât şi a unor factori specifici care generează anumite particularităţi.
Managementul în asigurări este necesar să fie astfel conceput încât să
creeze condiţii optime pentru: constituirea la timp şi în cuantumul prevăzut a
fondului de asigurare şi pentru adaptarea continuă a formelor de asigurări
(facultative şi prin efectul legii) de bunuri, persoane şi răspundere civilă la
cerinţele care apar pe piaţa de asigurări şi reasigurări naţională şi
internaţională.
Deoarece prin intermediul asigurărilor de bunuri, persoane şi răspundere
civilă se constituie fonduri ce se utilizează pentru acoperirea unor daune
produse de riscuri care au un pronunţat caracter aleatoriu, este necesar ca
managementul în acest domeniu să fie proiectat ţinănd cont atât de acţiunea
acestui factor, cât şi de acţiunea altor factori cum sunt:
 Forma juridică de realizare a asigurării (prin efectul legii sau facultative);
 Ramura de asigurare (asigurări de bunuri, de persoane, de răspundere
civilă);
 Sfera de cuprindere în profil teritorial a asigurării (asigurări interne,
externe şi reasigurări);
 Dimensiunea fondurilor pe care le poate constitui o societate de asigurări
etc.
Societatea de asigurări îşi asumă răspunderea acoperirii unor daune
care au un profund caracter aleatoriu. Volumul acestor daune nu se poate
cunoaşte, se poate doar aproxima, prin calcule bazate pe teoria probabilităţilor.
70 / 120
În ceea ce priveşte forma juridică de realizare a asigurării, aceasta

influenţează modul de organizare şi conducere a activităţii, datorită diferenţei
în cazul asigurării obligatorii (prin efectul legii) faţă de asigurarea facultativă.
Pentru asigurările obligatorii nu se impun măsuri pentru perfecţionarea
activităţii de asigurare, ci doar pentru crearea condiţiilor necesare încasării
primelor de asigurare la termenul prevăzut de lege şi pentru ca evaluarea
pagubelor, stabilirea şi plata despăgubirilor să se efectueze pe baze reale şi
cât mai rapid.
În cazul asigurărilor facultative, este necesar ca managementul să
permită: realizarea unui grad de cuprindere în asigurare cât mai ridicat,
respectiv cât mai apropiat de sută la sută, deoarece nu se poate realiza o
dispersare optimă a riscurilor; perfecţionarea şi eficientizarea activităţii de
contractare a asigurării şi de încasare a primelor de asigurare; efectuarea într-
un timp scurt şi în concordanţă cu realitatea a operaţiilor de constatare,
evaluare a daunelor şi de stabilire şi achitare a despăgubirilor şi a sumelor
asigurate cuvenite asiguraţilor.
Pentru realizarea unui grad de cuprindere în asigurare cât mai ridicat
este necesar ca societatea de asigurări să ia o serie de măsuri organizatorice
atât în perioada premergătoare introducerii asigurării respective, cât şi ulterior.
Aceste măsuri constau în:
 studierea şi analiza minuţioasă a condiţiilor economice, financiare şi
sociale existente pe plan intern şi/sau internaţional;
 dezvoltarea unei strategii de marketing adecvate;
 încheierea diferenţiată a contractului de asigurare, în funcţie de situaţia
concretă pe care o prezintă fiecare persoană;
 îmbunătăţirea imaginii firmei prin prezentarea unor cazuri concrete
deosebite şi prin perfecţionarea tehnicillor de vânzare;
 cunoaşterea cât mai detaliată a situaţiei economice şi a specificului
activităţii fiecărei persoane asigurate;
 studiul evoluţiei şi intensităţii riscurilor.
Influenţa ramurii de asigurare asupra managementului duce la împărţirea
asigurărilor în două categorii: de bunuri şi de persoane.
În cazul asigurărilor de bunuri este necesară o grupare a activităţilor pe
tipuri de bunuri, deoarece există particularităţi specifice fiecărei categorii, în
ceea ce priveşte constatarea, evaluarea daunelor şi stabilirea despăgubirilor.
Putem menţiona diferenţierile care apar în acest sens între lucrările specifice
asigurărilor de animale şi culturi, între clădiri şi autovehicule etc.
La asigurările de persoane nu este necesară existenţa unui
compartiment care să se ocupe de problemele de constatare şi evaluare a
daunelor, ci de un sistem eficient de înregistrare a datelor privind situaţia
fiecărui asigurat. Pe baza evideţelor existente se poate cunoaşte volumul
primelor de asigurare achitate până la un moment dat, eventualele sume
răscumpărate, sumele asigurate reduse, împrumuturile primite de la
asigurător.
71 / 120
Managementul în activitatea de asigurare diferă, din anumite puncte de

vedere, şi în funcţie de sfera de cuprindere în profil teritorial a asigurărilor(
asigurări interne sau externe). În cazul asigurărilor interne, la stabilirea cadrului
organizatoric şi de conducere este necesar să se ia în considerare specificul
organizării administrativ-teritoriale a ţării şi cerinţele de ordin economic,
financiar şi social al posibililor asiguraţi.
Asigurările externe au ca obiect bunuri sau persoane care ies în afara
graniţelor ţării, precum şi bunurile aparţinând unui stat aflate pe teritoriul altor
state. În acest domeniu, o deosebită importanţă o are cunoaşterea
posibilităţilor oferite de piaţa internaţională de asigurări şi reasigurări şi
cunoaşterea politicii economice a statului în domeniu comerţului exterior.
Referitor la managementul asigurărilor externe, acesta trebuie dimensionat
ţinând cont că în realizarea acestor asigurări se se apelează la activitatea
desfăşurată de comisariatele de avarii. În România agenţia CAROM SA apărea
în calitate de comisar de avarie pentru societăţile de asigurări din străinătate,
având mandatul acestora pentru constatarea şi evaluarea daunelor produse
pe teritoriul României pentru bunurile asigurate de acestea. La rândul lor,
societăţile de asigurări româneşti pot încheia contracte cu societăţi de asigurări
din străinătate pentru ca acestea să efectueze constatarea şi evaluarea
daunelor produse pe teritoriul ţarilor lor la bunurile asigurate în ţara noastră.
Cunoaşterea pieţei externe este deosebit de importantă deoarece
condiţiile existente în mediile de afaceri se schimbă cu repeziciune, iar
adoptarea unei decizii corecte şi bine fundamentate poate fi esenţială pentru
un asigurător. Studiul pieţei externe este important şi pentru procesul de
adoptare a deciziilor privitoare la plasarea riscurilor în reasigurare.
4.2. Influenţa riscurilor globale asupra managementului
Riscurile globale sunt acele riscuri determinate de o serie de cauze de

ordin tehnic, economic, social, financiar, monetar etc. şi se interpun în
activitatea curentă de asigurare, putând conduce în final la insolvabilitatea şi
chiar la ruinarea societăţilor de asigurări. Riscurile globale se clasifică în riscuri
tehnice, riscuri investiţionale şi alte riscuri.
Riscurile tehnice sunt determinate de clasele particulare practicate de
către societatea de asigurări. Pot fi întâlnite sub următoarele forme:
-riscul de eroare – apare atunci când tarifele de prime se dovedesc
insuficiente pentru acoperirea risului asigurat;
-riscul de deviere – se manifestă atunci când pe parcursul desfăşurării
activităţii de asigurare se înregistrează o evoluţie a daunelor şi a costurilor
activităţii de asigurare mult diferite de cele care au stat la baza calculării
primelor;
-riscul de evaluare – apare atunci când rezervele de prime nu sunt
suficiente pentru acoperirea obligaţiilor asumate prin contractele de asigurare;
-riscul cheltuielilor de exploatare – apare la contractele de asigurare
încheiate pe termen lung atunci când elementele incluse în prima de asigurare
72 / 120
în scopul constituirii şi administrării fondului de asigurare, sunt insuficiente

datorită creşterii cheltuielilor curente de la un an la altul;
-riscul daunelor majore – este specific asigurărilor generale (altele decât
cele de viaţă) şi se manifestă în cazurile în care producerea unui număr excesiv
de daune îi expune pe asigurători la plăţi de despăgubiri de un volum deosebit,
care le poate perturba serios echilibrul financiar;
-riscul de cumul – apărea atunci când producerea unui singur eveniment
(cutremur, furtun..) poate conduce la o acumulare a daunelor, într-o anumită
zonă geografică, de proporţii deosebite, care poate determina periclitarea
situaţiei financiare a socităţii de asigurări;
-riscul de creştere – apare atunci când o societate de asigurări se
dezvoltă excesiv şi necontrolat;
-riscul de lichiditate – apare atunci când fondurile unui asigurător nu sunt
la nivelul obligaţiilor (datoriilor) acestuia faţă de terţi în situaţia încetării
activităţii de asigurare.
Riscurile tehnice, de cele mai multe ori, sunt rezultatul unor factori care
nu ţin de controlul asigurătorului, dar care îi pot afecta foarte grav situaţia
financiară. Pentru a putea contracara acţiunea factorilor care fac posibilă
producerea riscurilor tehnice este necesară identificarea acestora. Conform
Oficiului de supraveghere a activităţii de asigurare şi reasigurare, principalii
factori care pot provoca riscurile tehnice sunt:
Efectul propagat de aceşti

Denumirea factorilor Riscuri tehnice
factori
Apariţia unor riscuri
Progresul ştiinţifico-tehnic Apariţia unor pieţe Riscul de eroare
Globalizarea economiei Lipsa transparenţei în ceea Riscul de evaluare
mondiale ce priveşte evoluţia şi
frecvenţă daunelor
Mutaţii privind obiceiurile şi Modificări privind privind

preferinţele cumpărătorului dimensiunea şi fercvenţa
Schimbări privind evoluţiile daunelor Riscul de deviere
de mediu Adaptarea la noile realităţi a
Schimbări demografice sistemului internaţional
Creşterea salariilor Riscul cheltuielilor de
Inflaţia
Sporirea costurilor materiale exploatare
Identificarea şi cunoaşterea acestor factori permite societăţilor de

asigurări să ia măsuri de anulare a efectelor acestora. În categoria acestor
măsuri pot fi avute în vedere:
a)în ceea ce priveşte tarifele de primă: eliminarea oricăror tentaţii privind
practicarea unor prime de asigurare reduse, nejustificate; introducerea în
condiţiile de asigurare a unor clauze de modificare a primelor de asigurare;
introducerea unor majorări de primă pentru ricurile foarte mari;
73 / 120
b)referitor la condiţiile de asigurare: introducerea unor prevederi atractive

care să stimuleze asiguraţii pentru luarea unor măsuri privind limitarea şi
prevenirea pagubelor;
c)în ceea ce priveşte strategia de marketing: existenţă unei preocupări
constante pentru selectarea grupelor de risc; pentru diversificarea riscurilor
acoperite într-un singur contract, precum şi pentru dispersarea optimă a
riscurilor;
d)în ceea ce priveşte reasigurarea: alegerea unor tipuri de contracte de
reasigurare care să satisfacă cel mai bine interesele societăţii de asigurări;
urmărirea sistematică a evoluţiei cererii şi ofertei pe piaţa reasigurătorilor.
Riscurile investiţionale apar în cadrul preocupărilor şi acţiunilor ce se
întreprind de un asigurător pentru obţinerea performanţei, randamentului şi a
unor venituri corespunzătoare prin realizarea anumitor investiţii. Riscurile
investiţionale mai frecvent întâlnite sunt:
-riscul de devalorizare – reprezintă riscul ca o anumită investiţie să
înregistreze o pierdere din valoare ca urmare a schimbărilor intervenite între
cerere şi ofertă pe piaţa de capital sau pe piaţa de bunuri imobiliare, modificării
ratei de schimb valutar sau creşterii volumului sumelor de încasat de la diferiţi
debitori;
-riscul de lichiditate – apare atunci când anumite investiţii nu pot fi
lichidate la momentul dorit de către asigurător, ceea ce determină pierderea
credibilităţii financiare de care acesta se bucură;
-riscul dobânzilor – apare atunci când, ca urmare a creşterii ratei dobânzii
are loc o depreciere a titlurilor de valoare cu dobândă fixă, sau atunci când,
societatea înregistrează o pierdere din reinvestiţii ca urmare a scăderii ratei
dobânzii;
-riscul de supraevaluare – apare atunci când o investiţie este
supraevaluată din start.
Conform Oficiului de supraveghere a activităţii de asigurare şi
reasigurare, principalii factori care determină apariţia riscurilor financiare sunt:

Denumirea factorilor Riscuri investiţionale
factori
Scăderea producţiei şi a
Dezechilibre la nivel Riscul de devalorizare
exportului
macroeconomic (sold negativ Riscul dobânzilor
Scăderea cursului acţiunilor
la balanţa de plăţi, deficite
şi obligaţiunilor la bursă
bugetare, etc.)
Distorsiuni pe piaţa de capital
Instabilitate politică şi
economică Transferuri limitate de capital
Riscul de lichiditate
Accentuarea intervenţiei şi a Închiderea unor pieţe
controlului guvernamental
Apariţia riscurilor investiţionale este legată de cele mai multe ori de acţiunea
unor factori politici, sociali sau macroeconomici, societăţile de asigurare, printr-
un management adecvat, pot limita efectele acestora. În acest scop, pot fi
adoptate diferite măsuri cu caracter preventiv, după cum urmează:
74 / 120
a)pentru prevenirea riscului de devalorizare: dispersarea şi diversificarea

investiţiilor; evaluarea prudentă a fiecărei acţiuni privind plasarea fondurilor în
investiţii.
b)pentru prevenirea riscurilor dobânzii: stabilirea unui raport
corespunzător între plasamentele făcute în titluri de valoare cu dobândă fixă şi
cele făcute în plasamente care permit încasarea de dobânzi variabile; luarea
deciziei privind utilizarea valutei adecvate să se bazeze pe o cunoaştere
temeinică a evoluţiei de pe principalele pieţe valutare.
c) pentru prevenirea riscului de lichiditate: decizia de investiţii să fie
adoptată în strânsă concordanţă cu natura şi scadenţa obligaţiilor pe care le
are asigurătorul respectiv, introducerea de clauze de reziliere în contractele de
investiţii.
d) pentru prevenirea riscului de supraevaluare: o evaluare atentă,
complexă şi prudentă a tuturor proiectelor de investitii.
Alte riscuri. Pe lângă riscurile tehnice şi cele investiţionale există şi o
serie de alte riscuri care pot avea o influenţă semnificativă asupra
managementului unei societăţi de asigurare. Acestea pot fi:
-riscul de participare – apare atunci când o societate de asigurări
participă ca acţionar la alte societăţi comerciale;
-riscul privind garanţiile date în favoarea terţilor – apare atunci când
asigurătorul garant este pus în situaţia de a plăti o garanţie în îndeplinirea unei
promisiuni făcute unei terţe persoane ;
-riscul în legătură cu înregistrarea unor pierderi datorită unor terţi – apare
atunci când anumiţi terţi nu îşi îndeplinesc obligaţiile asumate faţă de
societatea de asigurare;
-riscul general al afacerilor – apare atunci când în economie apar
schimbări ce pot influenţa negativ activitatea societăţii de asigurări;
-riscul managerial – apare atunci când echipa managerială nu este
competentă.
Conform Oficiului de supraveghere a activităţii de asigurare şi
reasigurare, principalii factori care determină aceste riscuri sunt:

Denumirea factorilor “Alte riscuri”
factori
Adoptarea unor strategii de
Economia de piaţă şi
grup
legile specifice acesteia
Apariţia unor dificultăţi Riscul de participare
(concurenţa, faliment
financiare la societăţile la care
etc.)
a fost subscris capitalul
Economia de piaţă şi Riscul legat de garanţii
Apariţia stării de insolvabilitate
legile specifice acesteia( acordate unei terţe
la unii parteneri
concurenţă, faliment, etc.) persoane
Scade cererea pe piaţa de
Pieţe financiare nesigure
asigurare Riscul general al
Caracterul ciclic al
Anularea unor poliţe de afacerilor
economiei
asigurare
75 / 120
Reducerea calităţii pregătirii

Carenţe ale sistemului
profesionale
educaţional
Diminuarea spiritului de Riscul managerial
Diminuarea atenţiei
responsabilitate şi manifestarea
acordate valorilor etice
lipsei de încredere
Ţinând cont de importanţa deosebită pe care o au acţiunile ce trebuie

desfăşurate pentru prevenirea diferitelor riscuri globale, este necesară
existenţa unui cadru legal de supraveghere a activităţii asigurătorilor, care
vizează susţinerea şi sprijinirea acestora.
Scopul urmărit prin instituirea unui asemenea cadru legal de
supraveghere a asigurătorilor este de a preveni şi limita riscurile.
Supravegherea urmăreşte ca un asigurător să fie în măsură , în orice moment,
să-şi îndeplinească obligaţiile faţă de asiguraţi, asumate prin contractele de
asigurare.
Regulile comune tuturor sistemelor de supraveghere, care se practică în
Uniunea Europeană, pentru prevenirea sau limitarea riscurilor globale sunt:
-pentru riscurile tehnice
Măsuri de pervenire şi limitare Reguli de supraveghere posibile de

aplicat
-metode de calcul obligatorii pentru
În legătură cu stabilirea tarifelor de prime: primele de asigurare
-calcularea prudentă a primelor -existenţa unor prevederi legale
-clauza de modificare a primelor pentru modificarea primelor
-primă suplimentară pentru riscuri speciale -definirea şi modul de itlizare a
-acordarea de bonus-uri în cazurile în care nu se datelor statistice pentru calcularea
produc daune primelor
-responsabilitatea acţionarului.
Referitor la condiţiile care stau la baza poliţelor de
asigurare:
-existenţa unor prevederi prntru limitarea pirderilor Legea contractului de asigurare
-posibilitatea excluderii anumitor riscuri
-posibilitatea anulării poliţelor de către asigurător.
Cu privire la strategia de încheiere a contractului
de asigurare:
-stabilirea grupelor de risc Prevederi privind limitarea riscurilor
-posibilitatea încheierii contractului pentru riscuri în cadrul unui contract
diverse (diversificarea riscurilor )
-dispersarea riscuri
Referitor la rezervele tehnice Metode de calcul obligatorii pentru
-principiul prudenţei rezervele matematice
-stabilirea rezervelor pentru riscuri volatile Obligativitatea prezentării unui
(rezerva de egalizare) raport
Cu privire la controlul profitabilităţii Profitabilitatea trebuie dovedită de
un actuar
Sursa: Oficiul de supraveghere a activităţii de asigurare şi reasigurare
76 / 120
-pentru riscul investiţional:
Măsuri de pervenire şi limitare Reguli de supraveghere posibile de

aplicat
-evaluarea prudentă
-respectarea unor cerinţe privind efectuarea -reguli referitoare la investiţii
evaluării -reguli privind concordanţa dintre valută
-diversificarea şi dispersarea riscurilor şi datoriile faţă de terţi
-diversificarea şi dispersarea riscurilor -reguli contabile pentru asigurări
-alegerea atentă a valutelor
-potrivirea activelor cu tipul obligaţiilor faţă de -reguli privind utilizarea instrumentelor
terţi pieţei financiare
-folosirea adecvată a instrumentelor financiare -obligativitatea actuarului de a testa
-teste de reziliere diferite scenarii
Sursa: Oficiul de supraveghere a activităţii de asigurare şi reasigurare
-pentru “alte riscuri”:
Felul riscului Reguli de supraveghere posibile de aplicat

-interzicerea subscrierii de capital la alte socităţi
-aprobarea prealabilă a subscrierii de capital
1.Riscul de participare -acţiunile reprezentând capitalul subscris nu pot fi
folosite ca active aferente rezervelor tehnice sau marjei
de solvabilitate
2.Riscul privind garanţiile
acordate pentru terţe -interzicerea acordării unor asemenea garanţii
persoane
3.Riscul neîncasării unor
-stabilirea unor provizioane pentru astfel de riscuri
datorii de la terţe persoane
-reguli de onorabilitate şi competenţă pentru mebrii
semnificativi ai asigurătorului
-controlul ce trebuie făcut acţionarilor semnificativi
4.Riscul managerial
-reguli referitoare la controlul în interiorul societăţii
-reguli privind responsabilităţile acţionarului
-reguli privind calificarea şi pregătirea agenţilor
Sursa : Oficiul de supraveghere a activităţii de asigurare şi reasigurare
Riscurile (şi factorii care le pot produce) la care este expus un asigurător pot
fi prezentate astfel:
FACTORI
Factori naturali de mediu Factori Factori politici

(unii devin riscuri asigurate) macroeconomici şi/sau sociali
77 / 120
EXPUNEREA LA
RISC A
ASIGURĂTORULUI
Cadrul legal de Impune anumite Strategia afacerilor.

supraveghere limite Deciziile de management.
4.3. Eficienţa ativităţii de asigurare

Una dintre cele mai importante resurse în definirea strategiei de
marketing pentru produsele de asigurare de viaţă o constituie analiza şi
prognoza cantitativă, utilizând metode avansate de modelare şi simulare.
Din punct de vedere strategic şi competitiv, firmele de asigurări de viaţă
care vor oferi un serviciu de analiză şi prognoză cantitativă a rentabilităţii şi
riscului fondurilor de investiţie se vor situa pe o poziţie superioară, ca urmare
a deţinerii capacităţii unice de a compara direct potenţialul de oportunitate şi
risc al tuturor fondurilor de investiţie oferite de concurenţă, cu cel al fondurilor
proprii.
Astfel, specialiştii din departamentul de marketing vor putea poziţiona
corect (de exempl, într-un grafic de tip rentabilitate - risc) absolut toate fondurile
de investiţie.
Acest lucru permite firmei să determine şi să ofere exact produsele care
nu se regăsesc la acel moment în oferta pieţei, obţinându-se o diferenţiere şi
o poziţionare strategică a produselor (serviciilor). Pentru ca graficul să fie
corect, rentabilitatea se va cuantifica prin prognozarea rentabilităţii investiţiei -
ROI, iar riscul se va reprezenta prin VsR (5%) - valoarea supusă riscului.
VsR este cea mai modernă şi corectă modalitate de a reprezenta riscul
unei investiţii financiare. VsR(5%) pentru 365 zile se defineşte ca fiind valoarea
(în unităţi monetare- ROL, USD, euro etc.) care s-ar putea pierde din investiţia
iniţială, după un an de zile (sau orice altă plajă de timp), cu probabilitate de
numai 5% ca pierderea să fie mai mare. Această măsură a riscului se
determină printr-o metodă de calcul bazată pe simulare, cu ajutorul unor
algoritmi puternici de genul Monte Carlo.
Un alt tip de grafic, deosebit de util, care se poate obţine în urma aceleiaşi
analize este: ROI-probabilitate de obţinere a ROI, obţinut prin reprezentarea
grafică a datelor determinate în urma modelării şi simulării scenariilor pentru
ROI. În acest fel, specialistul poate compara simultan, pentru toate fondurile
analizate, probabilitatea de a obţine o anumită rentabilitate a investiţiei. Din
această comparaţie, departamentul de marketing determină atât poziţia proprie
comparativ cu cea a concurenţei, cât şi poziţia relativă a fondurilor proprii, din
punctul de vedere al prognozei ROI şi a probabilităţii de obţinere a acesteia.
78 / 120
Din punct de vedere competitiv, serviciul furnizează clienţilor informaţii

vitale referitoare la prognoza ratelor de revenire a investiţiei (ROI) şi
probabilitatea de obţinere a acestora, cât şi informaţii referitoare la riscul de
pierdere a unei părţi din investiţia iniţială, aşa cum este definită prin valoarea
supusă riscului VsR(5%), sau prin deviaţia standard.
Eficienţa activităţii de asigurare este necesar să fie privită atât din punct
de vedere al intereselor asigurătorului, care îşi conduce activitatea pe baza
principiului gestiunii financiare, cât şi din punct de vedere al intereselor
asiguraţilor.
În aprecierea eficienţei activităţii de asigurare, este necesar să se ţină
seama atât de rezultatele obţinute de asigurător, cât şi de cele obţinute de
asiguraţi.
Aprecierea eficienţei activităţii de asigurare este necesar să se facă
folosindu-se indicatori care să reflecte atât rezultatele obţinute de asigurător,
cât şi eficienţa pentru asiguraţi.
Indicatorii privind aprecierea eficienţei activităţii de asigurare sunt
următorii:
Rata daunei – acest indicator este utilizat pentru aprecierea rezultatelor
financiare obţinute de un asigurător; arată în ce raport se află despăgubirile
sau sumele asigurate plătite de asigurător, faţă de primele de asigurare
încasate.
Rd=D*100/P
D- totalul despăgubirilor sau sumelor asigurate plătite de asigurător;
P-totalul primelor de asigurare încasate de asigurător.
Rata daunei se exprimă în procente şi poate fi mai mică, egală sau mai
mare de sută la sută; cu cât rata înregistrează valori mai mici decât 100, cu
atât situaţia financiară este mai favorabilă pentru asigurător.
Exemplu: Rata daunei la S.C.GRAWE România S.A.în anul 2002 a fost:
Rd= 24.016*100/68.101=35.26%
Deci rezultă o situaţie favorabilă pentru societate.
Costul relativ al activităţii de asigurare – arată cât reprezintă
cheltuielile de asigurare faţă de veniturile realizate de activitatea de asigurare;
în mod normal este mai mic de sută la sută, dar pot apărea şi cazuri când este
mai mare-asigurătorul nu a reuşit să acopere, cu încasările din primele de
asigurare şi din alte venituri, cheltuielile totale pe care le-a efectuat.
Ca= C*100/P
C –totalul cheltuielilor efectuate de asigurător;
P- totalul primelor de asigurare şi a altor venituri încasate de asigurător
Exemplu: Costul relativ al activităţii de asigurare în 2002 la S.C.GRAWE

România S.A. a fost :
Ca=359*100/364=98,62%
Rata venitului net – arată cât îi rămâne asigurătorului din fiecare sută
de lei, euro,… prime încasate.
Rvn=(P-C)*100/P
79 / 120
Cheltuieli la un leu, la un euro, venit net - cu cât acest indicator are o

valoare mai mică, cu atât situaţia este mai favorabilă pentru asigurător.
C 1 leu(euro)vn=(C-D)/(P-C)
Gradul de cuprindere în asigurare – arată cât din numărul bunurilor
(persoanelor) este asigurat.
Gc=n*100/N
n-numărul bunurilor(persoanelor) asigurate
N- numărul bunurilor(persoanelor) asigurabile.
Numărul mediu de asigurări contractate de un lucrător din domeniul
muncii de achiziţie – acest indicator se foloseşte la aprecierea cantităţii şi
calităţii activităţii desfăşurate de personalul care se ocupă cu încheierea
asigurărilor facultative.
Nac=Ac/Lc
Ac-numărul asigurărilor contractate într-o anumită perioadă;
Lc-numărul lucrătorilor care se ocupă cu încheierea de asigurări.
Suma medie asigurată – se utilizează ca indicator pentru aprecierea
rezultatelor numai în cadrul asigurărilor facultative de viaţă.
Sma=Sa/Nc
Sa-totalul sumelor asigurate;
Nc-numărul total al contractelor de asigurare încheiate.
Prima medie încasată pe un contract – se poate calcula atât în cazul
asigurărilor de bunuri şi de persoane, cât şi în cazul asigurărilor de răspundere
civilă.
Pm=P/Nc
P-totalul încasărilor din primele de asigurare
Productivitatea muncii unui lucrător din asigurări
W=P/Ls
Ls-numărul total de muncitori.
Durata medie de lichidare a daunelor – reflectă eficienţa asigurărilor
pentru asiguraţi.
Dm= (t1+t2+…+tn)/N
t-numărul zilelor de la avizarea daunelor până la soluţionarea acestora;
N-numărul daunelor soluţionate.
Gradul de acoperire prin asigurare – se calculează ca raport între
suma asigurată şi valoarea reală a bunului asigurat.
Gaa=S*100/V
Gradul de acoperire a daunei – arată, în procente, în ce raport se află
despăgubirea faţă de paguba produsă.
Gad=D*100/P
80 / 120
CAPITOLUL 5. STUDIU DE CAZ: S.C. GRAWE ROMÂNIA S.A.
5.1. Descrierea societăţii S.C. GRAWE ROMÂNIA S.A.

5.1.1. Prezentarea societăţii GRAWE ( GRAZER WECHSELSEITIGE
VERSIHERUNG ) – societatea mamă
Societatea GRAWE are sediul în Austria şi a devenit astăzi al 5-lea

concern de asigurări ca mărime din Austria. Expansiunea rapidă şi sigură a
tranformat grupul GRAWE într-o corporaţie cu operaţiuni în toată Europa,
acoperind în prezent întreaga paletă de servicii financiare şi de asigurări.
Concernul GRAWE include societăţi de asigurare, bancare, imobiliare,
de investiţii şi leasing. Societatea GRAWE acordă o atenţie deosebită
siguranţei investiţiilor sale şi implicit cel mai bun raport între siguranţă şi câştig.
Siguranţa unui concern financiar şi de asigurare renumit, puternic din punct de
vedere financiar, cu tradiţie şi experienţă în domeniu asigură un echilibru
perfect între cerere şi produsele pe care acesta le oferă.
Prin strădaniile arhiducelui Johann, fratele mai mic al împăratului austriac
Franz Josef I, a fost constituită în 1828 compania de asigurare împotriva
incendiilor: "KK Privilegierte Wechselseitige Brandschaden-Versicherungs-
Anstalt", care şi-a schimbat numele în 1969 în "Grazer Wechselseitige
Versicherung" . În mai mult de 175 de ani de existenţă, Grazer Wechselseitige
Versicherung (pe scurt: GRAWE) nu numai că a rezistat celor două războaie
mondiale, recesiunilor economice şi altor crize, dar a reuşit să demonstreze
de-a lungul momentelor dificile ale secolului trecut stabilitate şi
profesionalism.
De-a lungul istoriei societăţii, grupul GRAWE şi-a făcut un renume în
ceea ce priveşte puterea financiară, stabilitatea şi capacitatea investiţională,
devenind o companie financiară multilaterală. GRAWE s-a transformat, prin
fondarea firmelor fiică, prin achiziţionarea participaţiunilor la bănci şi firme de
capital şi a unor firme din domeniul imobiliar şi de leasing, într-una dintre cele
mai mari firme de asigurări din Austria. Astăzi, domeniul de activitate al
societăţii GRAWE acoperă, cu excepţia asigurărilor de sănătate, întregul
domeniu al asigurărilor, printre care: de accidente, de viaţă/pensie, de
locuinţe, de credite, agricole, de răspundere împotriva riscurilor financiare.
Activitatea internaţională are o contribuţie majoră la stabilitatea firmei,
expansiunea rapidă şi sigură transformând grupul Grawe într-o corporaţie cu
81 / 120
operaţiuni în toată Europa. La începutul anilor '90 GRAWE a început să

pătrundă pe piaţa est-europeană a asigurărilor, fiind acum prezentă pe
aproape toate pieţele.În prezent, există firme fiică în Slovenia, Croaţia,
Ungaria, Iugoslavia, Bosnia, Bulgaria, Ucraina şi România.
Puterea financiară a grupului Grawe, construită de-a lungul a 175 de
ani de experienţă, reprezintă dovada că toţi clienţii ei pot să aibă încredere
că investiţiile lor se găsesc pe mâini sigure. Aşa cum sugerează şi motto-ul
firmei , "Asigurarea de partea TA", strategia societăţii este de a pune clientul
pe primul loc, de a oferi cele mai bune produse şi servicii în orice moment.
Filialele concernului GRAWE Insurance Group
Organigrama alăturată vă prezintă marea familie a companiilor financiare ale

grupului Grawe, de care aparţine şi Grawe România Asigurare S.A.
AUSTRIA
Grazer Wechselseitige Versicherung AG
înfiintare: 1828
SLOVENIA
GRAWE Zavarovalnica d.d.
înfiintare: 1991
CROAŢIA
GRAWE Hrvatska d.d.
înfiintare: 1993
UNGARIA
GRAWE Eletbiztosito Rt.
înfiintare: 1997
JUGOSLAVIA
GRAWE Osiguranje a.d.
înfiintare: 1997
BOSNIA-HERZEGOVINA
GRAWE Osiguranje d.d.
înfiintare: 1998
UCRAINA
GRAWE Ukraine AG
înfiintare: 1998
BULGARIA
GRAWE Bulgaria AG
înfiintare: 2000
ROMÂNIA
GRAWE România Asigurare SA
înfiintare: 2000
BANJA LUKA
GRAWE Banja Luka a.d.
înfiintare: 2001
82 / 120
Cifrele concernului GRAWE Insurace Group

Pentru anul 2002
Numărul cumulat de contracte: 2.096.527
Venituri din prime: EURO: 437.538.616
Despăgubiri plătite: EURO: 265.445.571
Investiţii de capital: EURO: 1.626.425.143
Capital propriu: EURO: 204.967.183
STRUCTURA INVESTIŢIILOR GRAWE
Studiind structura investiţiilor de acum sesizăm că acestea sunt orientate

cu precădere spre titluri de stat, ceea ce oferă o evoluţie stabilă şi siguranţa
investiţiilor asiguraţilor. În plus, statul prin Comisia de Supraveghere
reglementează şi controlează foarte strict întreaga piaţă a asigurărilor, scopul
acestui organism fiind acela de apărare a drepturilor asiguraţilor şi de
promovare a stabilităţii activităţii de asigurare. Strategia acestei societăţi este
adaptată permanent, astfel încât să răspundă fidel dorinţelor clienţilor. Un rol
important în activitatea desfăşurată de această societate îl joacă legislaţia şi în
mod expres armonizarea acesteia la legislaţia statului unde-şi desfăşoară
activitatea filialele.
5.1.2. Prezentarea societăţii GRAWE ROMÂNIA S.A.

România de azi traversează o stare de permanentă prefacere. Măsura şi
ritmul schimbărilor constituie subiecte intens dezbătute în societate. Totuşi,
este limpede că fluctuaţiile politice şi economice din ultimii ani au indus în
climatul social-economic evoluţii de natură să creeze, pentru companiile
străine, numeroase oportunităţi de extindere a afacerilor pe această piaţă.
Activitatea internaţională are o contribuţie majoră la stabilitatea firmei, iar
piaţa românească dispune de oportunităţi reale şi de potenţial de dezvoltare
pe termen mediu şi lung. Este motivul pentru care s-a decis să se extindă şi în
România.
83 / 120
Concentrându-şi atenţia pe domeniul în care grupul internaţional Grawe

are expertiza şi competenţele cele mai mari, Grawe România îşi începe
activitatea în octombrie 2000, vizând exclusiv domeniul asigurărilor de viaţă.
Deţinând 99,88 % din pachetul de acţiuni, grupul Grawe este acţionarul
majoritar al companiei româneşti. Obiectul activităţii îl constituie asigurările de
viaţă, asigurări de persoane altele decât cele de viaţă şi asigurări de bunuri.
Capitalul social subscris şi vărsat al societăţii la înfiinţare era în valoare
de 17.000.000.000 lei, iar din aprilie 2003 s-a majorat la 36.000.000.000 lei.
Societatea GRAWE ROMÂNIA S.A. este reasigurată în primul rând la
societatea mamă - GRAZER WECHSELSEITIGE VERSIHERUNG A.G. şi în
al doilea rând la cea mai mare bancă financiară din Germania – Munich Re.
Societatea GRAWE ROMÂNIA S.A. a încheiat protocoale pentru tranzacţii
financiare, cu următoarele bănci din România: CITIBANK ROMÂNIA S.A. şi
H.V.B. Bank România S.A.
Circuitul documentelor de asigurare şi încasare a primelor în SC GRAWE
SA:
a) Departamentul de vânzări directe:
-încheierea şi derularea contractelor de asigurare subscrise direct sau
prin brokeri de asigurări de către GRAWE( sunt definiţi ca brokeri de asigurări,
agenţii de intermediere care nu au în gestiune poliţe GRAWE);
b) Departamentul de control:
-controlul corectitudinii întocmirii poliţelor de asigurare şi al încasării
banilor în casieria GRAWE
-controlul gestionar al fiecărui inspector;
c) Departamentul evidenţă date:
-introducerea în baza de date a poliţelor de asigurare.
1. MAGAZIE 2. INSPECTOR DE ASIGURĂRI

-Eliberează poliţe cu bon de consum; -Încheie poliţe de asigurare;
-Înregistrează bonul de consum în -Completează Borderou în 2
calculator; exemplare, la care anexează:
-Predă un exemplar de bon de 1.pt. plata cu numerar-chitanţele de
consum la Departamentul încasare (ex.3) în original şi poliţe;
contabilitate; 2.pt. plata cu OP-poliţele;
84 / 120
3. DEPARTAMENTUL DE 4. DEPARTAMENTUL
CONTROL EVIDENŢĂ DATE
-Verifică toate poliţele de asigurare; -Se introduc poliţele în
calculator ;
-Se face achitare apoliţelor;
5. CASIERIE
-Confirmă în scris primirea banilor pe cele 2 borderouri;
-Reţine un exemplar de borderou împreună cu chitanţele
în original (ex.3) şi cu numerarul;
-Returnează inpectorului un exemplar de borderou
(evidenţa personală);
Societatea GRAWE ROMÂNIA S.A. este autorizată să funcţioneze în

domeniul asigurărilor în conformitate cu legea asigurărilor nr. 32 / 2000. Prin
decizia Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor nr. 37 / 2001, lucrează în
colaborare cu societatea de brokeraj în domeniul asigurărilor SAFE INVEST
ROMÂNIA S.R.L.
De când a intrat pe piaţă (octombrie 2000) şi până în prezent, seriozitatea
şi profesionalismul ce o caracterizează au determinat un număr de aproape
15.000 de clienţi să opteze pentru produsele sale.
În anul 2002, Grawe România Asigurare a obţinut o cifră de afaceri de
45.947.706.000 ROL, profitul net înregistrat a fost de 2.468.022.000 ROL, iar
totalul activelor din bilanţul contabil au o valoare de 56.844.972.000 ROL şi au
o acoperire financiară în totalul pasivelor de aceeaşi valoare.
Volum de prime brute subscrise

în anul 2002: 45.947 Mil. ROL.
Creşterea volumului de prime

brute subscrise (2002/2001): 2.45
Despăgubiri plătite în anul

2002: 370 Milioane ROL
Marja de solvabilitate la data de

31.12.2002: 4,8
85 / 120
Valoarea investiţiilor Grawe România la data de 31.12.2002:

Depozite bancare:8,97 miliarde ROL (12,09% din total)
Titluri de stat: 24,82 miliarde ROL (33,42% din total)
Plasamente de grup (imobiliare): 40,46 miliarde ROL (54.49% din total)
TOTAL investiţii: 74.252.862.000 ROL.
Comparând primele brute subscrise de asigurare din cei trei ani ( 2000,
2001, 2002 ) obţinem următoarea situaţie:
 2000 – 10.102 mil. ROL
 2001 – 18.754 mil. ROL
 2002 -- 45.947 mil. ROL
Observăm în graficul de mai sus, o creştere semnificativă a valorii
primelor brute subscrise de asigurare, fiind vizibilă o creştere de 4,5 ori în anul
2002 comparativ cu 2000, ceea ce denotă o eficienţă sporită a activităţii de
asigurare prestată de societate.
Valoarea investiţiei din anul 2002 a crescut direct proporţional cu
valoarea primelor brute subscrise de asigurare.
Investiţiile societăţii GRAWE ROMÂNIA S.A. sunt protejate de către
statul român prin Legea 136 / 1995 şi O.M.F. 1.998 / 1996.
Conform legii 136 / 1995 se constituie un Fond special pentru protejarea
asiguraţilor. Sumele asigurate pot fi recuperate până la 100% în cazul
contractelor de asigurare de viaţă care expiră în anul în care s-a produs
lichidarea judiciară a societăţilor de asigurare.
O.M.F. 1.998 / 1996 aprobă normele pe baza cărora se constituie,
utilizează şi gestionează Fondul special de protecţie a asiguraţilor.
Prin Legea 32 / 2000 statul Român dă posibilitatea firmelor de asigurări
să investească în titluri de stat, credite guvernamentale şi depozite bancare,
investiţii ce oferă siguranţă şi protecţie financiară.
Cunoaşterea acestor legi este importantă pentru asiguraţi. Ei ştiu astfel
că beneficiază de protecţie în orice condiţii.
86 / 120
5.2. Tipuri de asigurări practicate de S.C. GRAWE ROMÂNIA S.A.

S.C. GRAWE ROMÂNIA S.A. ne oferă programe şi produse prin care
asigură o protecţie financiară în cazul unor evenimente neprevăzute şi oferă
opţiuni suplimentare în cazuri speciale.
Paleta de produse adusă de către S.C. GRAWE ROMÂNIA S.A. pe piaţa
de asigurări din România nu este foarte mare, dar există programe ce includ
mai multe tipuri de produse ce acoperă aproape toată cererea de pe piaţă.
5.2.1Produsul SAFE LIFE – o investiţie pentru viitor

Asigurarea mixtă de viaţă cu acumulare de capital, cu acoperire
suplimentară de deces din accident şi exonerare de la plata primelor în caz de
incapacitate de muncă.
Suplimente: Asigurare suplimentară în caz de invaliditate permanentă cu
indemnizaţie de spitalizare în urma unui accident
Prin achiziţionarea produsului de asigurare SAFE LIFE vă bucuraţi de
avantajele unei protecţii prin asigurare cuprinzătoare împotriva unor
evenimente neprevăzute ce pot apare în viaţa dumneavoastră, beneficiind
totodată de posibilitatea atractivă de a economisi capital pentru viitorul
dumneavoastră şi cel al familiei dumneavoastră.
DATE INFORMATIVE
Caracteristici Safe Life este un program de asigurare cuprinzător şi complet
care are ca scop protejarea viitorului persoanei asigurate şi a
familiei sale.
Acest tarif este prevăzut cu o serie de acoperiri suplimentare şi
opţiuni, pentru a răspunde cerinţelor individuale ale fiecărui
client.
87 / 120
Contractantul Contractantul asigurării poate fi o persoană fizică având

şi asiguratul vârsta de minim 18 ani sau o persoană juridică.
Asigurat: vârsta minimă de intrare în asigurare este de 15 ani
vârsta maximă de intrare în asigurare este de 65 ani
fără exonerare: vârsta max. de ieşire din asigurare - 75 ani
cu exonerare: vârsta max. de ieşire din asigurare - 65 ani
Durata Minim: 10 ani
asigurării Maxim: 45 ani
Modalitatea Primele anuale sau semestiale: minim 4.000.000 ROL anual

de plată Prin definiţie, primele de asigurare sunt prime cu frecvenţă de
plată anuală. Prin convenţii speciale cu asigurătorul, se poate
stabilii plata cu frecvenţă subanuală a primelor de asigurare, caz
în care se aplică adaosuri de subanualitate. În cazul primelor
semestriale, adaosul de subanualitate este de 7,5%
Rezerva Începând cu al doilea an de asigurare se acumulează cote de
suplimentară rezervă suplimentară, care se plătesc pe lângă suma asigurată,
în cadrul plăţii indemnizaţiei de asigurare.
Indemnizaţii de plată
Asigurare mixtă de viaţă cu acumulare de capital
La supravieţuire:
Suma asigurată şi întreaga sumă provenită din rezerva suplimentară.
În caz de deces natural:
În caz de deces, asigurătorul va plăti întreaga sumă asigurată din programul de
bază, inclusiv rezerva suplimentară acumulată până în momentul producerii
evenimentului asigurat.
În caz de deces din accident:
În cazul în care asiguratul decedează ca urmare a unui accident în sensul
condiţiilor de asigurare, pe lângă celelalte indemnizaţii, asigurătorul va plăti
300% din suma asigurată din programul de bază.
Exonerare de la plata primelor în caz de incapacitate de muncă (AUZ)
În caz de incapacitate de muncă a asiguratului în timpul duratei plătii primelor şi
înainte de împlinirea vârstei de 50 de ani, începând cu ziua care urmează unei
incapacităţi de muncă neîntrerupte de 42 de zile, asiguratul este exonerat de la
plata primelor pentru asigurarea de bază, pentru restul perioadei de incapacitate
de muncă, dar maxim până la împlinirea vârstei de 65 de ani.
Exonerarea de la plata primelor cuprinde, de asemenea, toate asigurările
suplimentare incluse în acelaşi contract, în măsura în care nu au fost excluse
ulterior. Pentru persoanele care nu exercită nici o profesie sau exercită o profesie
care nu este recunoscută conform condiţiilor speciale de asigurare, încheierea
asigurării suplimentare de exonerare de la plata primelor, AUZ, nu este posibilă.
Pachetul de accident
Invaliditate permanentă de accident (UIZ)
88 / 120
În cazul în care asiguratul suferă o invaliditate permanentă de accident,

în sensul condiţiilor de asigurare, asigurătorul va plăti, conform proporţiei
invalidităţii, cota procentuală stabilită din suma asigurată. Valoarea
indemnizaţiei corespunde proporţiei invalidităţii permanente.
Indemnizaţie de spitalizare
În cazul în care este necesară spitalizarea asiguratului în urma unui
accident, în sensul condiţiilor de asigurare, asigurătorul va plăti indemnizaţia
zilnică de spitalizare stabilită, începând din prima zi de spitalizare, însă cel mult
pentru 180 zile pe an. Există 3 variante de acoperire:
1.Suma asigurată: 75.000.000 ROL + Indemnizaţie de spitalizare: 125.000
ROL/zi
ROL/zi
ROL/zi
1. Opţiuni Safe Life
Opţiunea pentru rentă

La sfârşitul duratei contractuale, clientul poate opta, în locul plăţii
integrale a indemnizaţiei de asigurare, pentru plata sub forma unei rente, cu
diverse posibilităţi.
Opţiunea pentru vinculare
Clienţii care au contractat un credit, pot vincula suma asigurată din
contractul de asigurare, pentru cazul de deces, în favoarea instituţiei de la care
s-a contractat creditul. Astfel, în caz de deces al persoanei asigurate, suma
asigurată va fi plătită instituţiei de la care s-a contractat creditul, pentru
achitarea restului sumei datorate. Suma rămasă se va achita beneficiarilor.
Opţiunea pentru modificarea contractului
-Diminuarea primei de asigurare până la valoarea minimă a primei
(începând cu luna a 13-a);
-Majorarea primei de asigurare (începând cu luna a 13-a);
-Întreruperea (îngheţarea) plăţii primelor pentru o perioadă limitată
(începând cu luna a 25-a);
-Răscumpărarea contractului (începând cu luna a 37-a).
Opţiunea de continuare
În caz de deces al persoanei asigurate, beneficiarului i se pune la
dispoziţie suma asigurată şi rezerva suplimentară. Beneficiarul poate decide
dacă i se plăteşte indemnizaţia de asigurare pe loc sau doreşte să continue
investirea capitalului până la sfârşituil perioadei contractului.
Dacă beneficiarul a împlinit vârsta de 15 ani şi din starea sa de sănătate,
respectiv din ocupaţia sa nu rezultă nici un factor de risc mărit, beneficiarul
poate să devină persoană asigurată (însă numai în cazul de deces) pentru
89 / 120
restul duratei contractate, iar suma asigurată va fi în funcţie de durata

contractată rămasă.
Opţiunea pentru plăţi eşalonate
Clientul poate solicita plăţi eşalonate a anumitor sume, pentru prima dată
după 5 ani şi apoi în fiecare al treilea an.
Plăţile eşalonate sunt limitate la:
-30% din primele plătite dacă solicitarea se face pentru prima dată în anul al
cincilea;
zecelea
cincisprezecelea.
Opţiunea pentru plată anticipată
Începând cu luna a 37-a, clientul poate să solicite o parte din primele
plătite, sub forma unor plăţi anticipate, convenindu-se asupra unei perioade de
amortizare ( cel mult până la sfârşitul duratei contractului).
Clientul plăteşte dobândă pentru suma rămasă, însă deşi a retras o parte
din capital, contractul de asigurare va beneficia de aceeaşi rezervă
suplimentară.
Opţiunea de indexare
Pentru menţinerea valorii sumelor din contractul de asigurare, clientul
poate opta pentru indexare. Indexarea se face annual, cu excepţia ultimilor
cinci ani ai duratei contractului.
Prima de asigurare indexată se calculează din suma asigurată indexată,
pe baza durate contractuale rămase şi a vârstei asiguratului în momentul
indexării.
Clientul poate renunţa oricând la indexare.
Anumite opţiuni exclud alte opţiuni.
Toate opţiunile care au legătură cu valoarea de răscumpărare pot fi alese
numai individual şi nu împreună (vinculare, plăţi eşalonate, plată anticipată).
(vezi anexa 1).
90 / 120
91 / 120
SAFE LIFE®
Prestaţii în caz de evenimente asigurate
Persoana asigurată bărbat

Vârsta la intrare în asigurare 30 de ani
Data asigurării: 21 de ani
Prima rată achitată: 6.404.316 lei
1. Incapacitate totală de muncă în caz de boală / accident pe o anumită perioadă:

- exonerare de la plata primelor
Câştig 3.098.240.239
SA 116.174.715
3.214.414.954
6.404.316 21 ani
Vârsta maximă de intrare în asigurare este de 50 de ani. În caz de

incapacitate totală de muncă a asiguratului intervenită până la împlinirea
vârstei de 50 de ani, în timpul duratei plăţii primelor, începând cu ziua care
urmează unei incapacităţi de muncă neîntrerupte de 42 de zile, asiguratul este
exonerat de la plata primelor pentru asigurarea de bază, pentru restul perioadei
incapacităţii de muncă, dar maxim până la împlinirea vârstei de 65 de ani. Plata
acestora este preluată de asigurător. Dacă starea sănătăţii se îmbunătăţeşte,
clientul va relua plata primelor.
În cazul incapacităţii totale de muncă, asigurătorul continuă programul
pe toată durata contractului şi la încheierea acestuia clientul primeşte:
Câştig 3.098.240.239
SA 116.174.715
3.214.414.954
6.404.317 21 ani
2. Invaliditate permanentă din accident

- se plăteşte, conform proporţiei invalidităţii, cota procentuală stabilită din
suma asigurată – dacă în urma accidentului gradul de invaliditate este de
100%:
SA invaliditate = 75.000.000 lei; b) 150.000.000 lei; c) 225.000.000 lei
92 / 120
3. Indemnizaţia de spitalizare în caz de accident

- se plăteşte pentru max. 360 zile în 2 ani, începând cu prima zi de spitalizare
a) 125.000 lei\zi;
b) SAprogram de bază > 50 mil. = 250.000 lei/zi;
c) SAprogram de bază > 75 mil. = 375.000 lei/zi
4. Deces natural
Fără plata primelor Câştig 5.808.187.221

SA 195.261.291
6.003.449.012
sau
6.404.316 21 ani
SA = 116.174.715 + câştigul până în acel moment
Decesul natural survenit în anul 6 de asigurare.

Contractul este preluat de soţia supravieţuitoare, în vârstă de 30 de ani, pentru
restul duratei contractului (15 ani).
5. Decesul din accident
Fără plata primelor Câştig 21.169.501.154

SA 711.684.137
21.881.185.291
sau
6.404.316 21 ani
4 X SA = 464.698.860 + câştigul până în acel moment
Decesul natural survenit în anul 6 de asigurare.

Contractul este preluat de soţia supravieţuitoare, în vârstă de 30 de ani, pentru
restul duratei contractului (15 ani).
93 / 120
PRESTAŢII
Exemplu:
Vârsta la intrarea în vigoare a contractului: 33 de ani
Perioada de derulare a contractului: 25 de ani
Persoana asigurată: femeie
Asigurare mixtă de viaţă cu capitalizare şi acoperire suplimentară de

deces din accident şi exonerare de la plata primelor în caz de
incapacitate de muncă
Suma asigurată: ROL 137.992.893

Suma asigurată pentru deces din accident: ROL 551.971.572
Prima anuală: ROL 6.000.000
Prima anuală pentru pachetul de accident varianta 1: ROL 404.316
Anul Valoare Valoare Prestaţie Prestaţie în Prestaţie Prestaţie

răscumpărare răscumpărare garantată în caz de deces garantată în garantată în
garantată +rezervă caz de deces + rezerva caz de deces caz de deces
suplimentară suplimentară din accident din accident
+rezerva
suplimentară
2003 0 0 137.992.893 137.992.893 551.971.572 551.971.572
2004 0 0 137.992.893 137.992.893 551.971.572 551.971.572
2005 0 0 137.992.893 137.992.893 551.971.572 551.971.572
2006 8.238.389 10.177.106 137.992.893 139.931.823 551.971.572 553.910.502
2007 12.529.755 18.031.743 137.992.893 143.494.881 551.971.572 557.473.560
2008 16.779.936 28.340.056 137.992.893 149.553.013 551.971.572 563.531.692
2009 21.112.913 42.020.233 137.992.893 158.900.213 551.971.572 572.878.892
2010 25.597.682 60.175.758 137.992.893 172.570.969 551.971.572 586.549.648
2011 30.220.444 84.138.587 137.992.893 191.911.036 551.971.572 605.889.715
2012 34.994.998 115.675.212 137.992.893 218.673.107 551.971.572 632.651.786
2013 39.921.344 157.064.598 137.992.893 255.136.147 551.971.572 669.114.826
2014 45.013.282 211.285.951 137.992.893 304.265.562 551.971.572 718.244.241
2015 50.270.811 282.295.678 137.992.893 369.917.760 551.971.572 783.896.439
2016 55.707.731 374.824.125 137.992.893 457.109.287 551.971.572 871.087.966
2017 61.337.841 495.707.977 137.992.893 572.363.029 551.971.572 986.341.708
2018 67.147.342 653.317.322 137.992.893 724.162.873 551.971.572 1.138.141.552
2019 73.163.832 858.711.107 137.992.893 923.540.168 551.971.572 1.337.518.847
2020 79.414.910 1.126.262.737 137.992.893 1.184.840.720 551.971.572 1.598.819.399
94 / 120
2021 85.900.576 1.474.626.813 137.992.893 1.526.719.130 551.971.572 1.940.697.809

2022 92.634.629 1.928.074.085 137.992.893 1.973.432.349 551.971.572 2.387.411.028
2023 99.658.467 2.518.185.960 137.992.893 2.556.520.386 551.971.572 2.970.499.065
2024 106.972.091 3.285.973.176 137.992.893 3.316.993.978 551.971.572 3.730.972.657
2025 114.644.883 4.284.827.872 137.992.893 4.308.176.269 551.971.572 4722.154.948
2026 122.661.883 5.584.065.985 137.992.893 5.599.396.995 551.971.572 6.013.375.674
2027 137.992.893 7.316.127.346 137.992.893 7.316.127.346 551.971.572 7.730.106.025
PRESTAŢII
-PREZENTARE GRAFICĂ-
Exemplu:
Vârsta la intrare în vigoare a contractului: 33 ani

Perioada de derulare a contractului: 25 ani
Persoana asigurată: femeie
Prima anuală: ROL 6.000.000
Suma asigurată: ROL 137.992.893
Suma asigurată în caz de deces: ROL 137.992.893
Suma asigurată în caz de deces din accident: ROL 551.971.572
95 / 120
Perioadă de derulare în ani
*) rezerva suplimentară este negarantată

**) la care se adaugă şi rezerva suplimentară
Calcularea rezervei suplimentare

Contractele de asigurare se derulează pe o perioadă lungă de timp.
Primele de asigurare, care sunt constante pe parcursul întregii perioade a
derulării contractului, trebuie calculate astfel încât să se poată face oricând
plata sumei asigurate stabilite. Plata sumei asigurate este astfel garantată.
Tendinţa de prelungire a duratei vieţii care a apărut pe parcursul ultimelor
decenii şi totodată, tendinţa de scădere a mortalităţii, precum şi creşterea
dobânzilor provenite din depozite bancare, a dus la obţinerea unor venituri mai
mari pentru poliţele de asigurare şi astfel, la venituri suplimentare.
Societăţile de asigurare, cu acordul organismelor abilitate în domeniul
monitorizării şi controlului societăţilor de asigurări, vor participa la aceste
depozite cu venitul realizat din investirea rezervei matematice. Această
participare este sub forma aşa numitelor rezerve suplimentare, prin care suma
asigurată iniţial se măreşte anual, începând cu al doilea an al asigurării. După
primul an de asigurare şi de-a lungul întregii durate de validitate a asigurării,
acest contract stabileşte dreptul contractantului asigurării de a primii 100% din
rezervele suplimentare alocabile care provin din dobânzile excedentare
rezultate din investirea rezervei matematice corespunzătoare, după deducerea
ratei dobânzii tehnice, a costurilor şi taxelor necesare investiţiilor
asigurătorului. Rezerva suplimentară va fi capitalizată şi plata acesteia se face
odată cu suma asigurată stabilită în contractul de asigurare. Baza de calcul
este rezerva matematică din contract (suma primelor de asigurare plătite, din
care se scad costurile deteminate de contractul respectiv).
96 / 120
Stabilirea valorii contractului prin clauza de indexare automată
Rezerva suplimentară reprezintă o estimare bazată pe situaţia existentă

în prezent. De aceea, nici o societate de asigurări nu poate şi nu are voie să
garanteze valoarea în viitor a rezervei suplimentare. Datele privitoare la
rezervele suplimentare sunt doar evaluări, bazate pe tendinţele actuale.
Valorile prezentate în graficul de mai jos reprezintă coeficienţii estimaţi pentru
valoarea rezervelor suplimentare la sfârşitul perioadei contractuale, în funcţie
de valoarea sumei asigurate.
Valorile reprezintă o estimare optimă.
Modul de calcul al rezervei suplimentare estimate la sfârşitul duratei
contractuale:
Rezerva suplimentară = Suma asigurată x coeficientul estimat (în funcţie
de durata contractului)
Toate contractele de asigurare ale societăţii GRAWE România S.A.
beneficiează în mod automat de clauza adaptării dinamice a sumei
asigurate. Aceasta nu reprezintă o obligaţie, ci este o opţiune pentru viitor,
şi anume adaptarea valorii contractului în conformitate cu inflaţia, în mod
regulat, fără birocraţie şi pierdere de timp.
Suma asigurată va fi indexată corespunzător creşterii indicelui preţului
de consum stabilit de Comisia Naţională de Statistică pentru anul
anterior, deci în conformitate cu rata inflaţiei. Corespunzător, se va modifica
şi prima de asigurare.
Cum funcţionează aceasta clauză de indexare?
Clientul va primi înainte de scadenţa următoarei prime de asigurare

anuale o propunere din parte societăţii GRAWE România cu privire la această
97 / 120
opţiune de majorare, cu condiţia ca valoarea indicelui preţului de consum să

se fi majorat cu cel puţin 15% de la data încheierii contractului de asigurare
sau de la ultima majorare. În cazul în care clientul plăteşte noua primă de
asigurare majorată, primeşte la scurt timp după aceasta, din partea societăţii
GRAWE România, o completare la poliţa sa de asigurare, în care este înscrisă
şi documentată noua sumă asigurată, precum şi noua primă de asigurare.
În cazul în care clientul nu doreşte să profite de posibilitatea adaptării dinamice
a sumei de asigurare, atunci pur si simplu nu plăteşte noua primă majorată şi
primeşte la data obişnuită notificarea cu privire la plata primei de asigurare cu
valoare neschimbată, iar contractul de asigurare va ramâne neschimbat.
Valoarea contractului este garantată prin indexare automată
98 / 120
FLEXIBILITATE ÎN CAZ DE DIFICULTĂŢI FINANCIARE
99 / 120
a) OPŢIUNEA PENTRU MODIFICAREA CONTRACTULUI

 diminuarea primei de asigurare până la valoarea minimă a primei (începând
cu luna a 13-a)
 întreruperea (îngheţarea) plăţii primelor pentru o perioadă limitată (începând cu
luna a 25-a). În acest caz asigurarea acoperă decesul natural şi decesul din
accident cu o sumă asigurată mai mică.
 răscumpărarea contractului (începând cu luna a 37-a) NU ESTE
AVANTAJOASĂ!
b) OPŢIUNEA PENTRU PLĂŢI EŞALONATE
clientul poate solicita plăţi eşalonate ale anumitor sume, pentru prima dată
după 5 ani şi apoi în fiecare al 3-lea an.
-30% din primele plătite pt. solicitarea făcută pentru prima dată în anul 5
c) OPŢIUNEA PENTRU PLATA ANTICIPATĂ (CREDIT)
începând cu anul 3 clientul poate solicita o parte din primele plătite, sub
forma unei plăţi anticipate (credit). La credit există limite, iar clientul plăteşte
dobânda pe creditul primit, în cazul unei restituiri eşalonate a creditului,
clientul plăteşte dobânda numai pentru suma rămasă de restituit. Deşi a fost
retrasă o parte din capital, contractul va beneficia de aceeaşi rezervă
suplimentară şi sumă asigurată.
d) OPŢIUNEA PENTRU RENTĂ
Ia sfârşitul duratei contractuale, clientul poate opta, în locul plăţii integrale a
indemnizaţiei de asigurare, pentru plata sub forma unei rente, cu diverse
posibilităţi.
e) OPŢIUNEA PENTRU VINCULARE
clienţii care au contractat un credit la o instituţie de credit, pot vincula suma
asigurată din contractul de asigurare, pentru cazul de deces, în favoarea
instituţiei de la care s-a contractat creditul. Astfel, în caz de deces al persoanei
asigurate, suma asigurată va fi plătită instituţiei de la care s-a contractat
creditul, pentru achitarea restului sumei datorate.
f) OPŢIUNEA DE CONTINUARE
în caz de deces al persoanei asigurate, beneficiarul poate decide fie să i se
plătească indemnizaţia de asigurare pe loc, fie să continue investirea capitalului
până la sfârşitul duratei contractului. Beneficiarul poate să devină persoana
asigurată (însă numai pentru cazul de deces) pentru restul duratei
contractuale. Suma asigurată nouă va fi calculată în funcţie de durata rămasă
şi de vârsta persoanei asigurate, iar rezerva suplimentară rezultată va depinde
de durata contractuală rămasă.
*Anumite opţiuni exclud alte opţiuni. Toate opţiunile care au legătură cu
valoarea de răscumpărare pot fi alese numai individual şi nu împreună (plăţi
eşalonate, plată anticipată, vinculare).
100 / 120
5.2.2. Alte tipuri de asigurări

Răspunsul societăţii GRAWE la necesităţile clienţilor este clar: costuri de
achiziţie mici, produse bine structurate şi diversificate, servicii calitative şi
parteneri ce oferă o consiliere specializată. Ceea ce doreşte societatea este
să promoveze percepţia conform căreia asigurarea de viaţă este „un lux pe
care alţii şi-l permit” este complet neadecvată realităţii în care trăim. Asigurarea
de viaţă este, în primul rând, necesară.
Lansarea de noi produse va fi o nouă dovadă a adaptabilităţii şi
interesului societăţii pentru unicitatea clientului român - ceea ce trebuie să se
concretizeze într-un portofoliu stabil. Se doreşte ca percepţia societăţii pe piaţa
românească să fie aceea de “compania de asigurări pentru toţi”.
MEMENTO - asigurare mixtă de viaţă
Persoana care încheie asigurarea (contractantul) poate fi o persoană
fizică în vârstă de cel puţin 18 ani sau o persoană juridică.
Limite de vârstă pentru persoana asigurată:
Vârstă minimă de intrare în asigurare:15 ani
Vârstă maximă de intrare în asigurare: 65 ani
Vârstă maximă de ieşire din asigurare:75 ani
Durata asigurării:
Minim: 10 ani
Maxim: 45 de ani (limitată de împlinirea de către asigurat a vârstei de 75 de
ani)
Asigurare mixtă de viaţă cu acumulare de capital şi exonerare de la plata
Acoperirea prin asigurare:
primele în caz de invaliditate permanentă din accident (cu grad de invaliditate
peste 50%)
+ Asigurare suplimentară de deces din accident
+ Asigurare suplimentară în caz de invaliditate permanentă din accident, cu
grad de invaliditate de peste 50%
+ Asigurare suplimentară în caz de spitalizare ca urmare a unui accident
Suma asigurată maximă: - fără control medical pentru persoane asigurate cu
vârsta sub 60 de ani: 850.000.000 ROL
- fără control medical pentru persoane asigurate cu vârsta între 61 şi 65 de
ani: 425.000.000 ROL
Modalitatea de plată:
Prime anuale sau semestriale: minim 3.000.000 ROL
Rezerva suplimentară:
Începând cu al 2-lea an de asigurare se acumulează cote de rezervă
suplimentară, care se plătesc pe lângă suma asigurată, în cadrul plăţii
indemnizaţiei de asigurare.
Valoarea de răscumpărare:
Contractul de asigurare nu are o valoare de răscumpărare dacă primele de
asigurare nu au fost plătite pentru cel puţin 3 ani. În cazul rezilierii contractului
de asigurare, contractantul asigurării are dreptul să primească valoarea de
răscumpărare calculată în raport cu perioada pentru care a plătit primele de
101 / 120
asigurare, valoare la care se adaugă rezervele suplimentare acumulate până

la momentul rezilierii.
Indemnizaţii de plată pentru produsul MEMENTO
La supravieţuire:
În caz de deces, întreaga sumă asigurată prin asigurarea de viaţă, inclusiv
rezerva suplimentară acumulată până în momentul producerii evenimentului
asigurat.
Exonerare de la plata primelor în caz de invaliditate permanentă din accident
peste 50%:
În caz de invaliditate permanentă din accident de minim 50%, clientul este
exonerat de la plata primelor pentru asigurarea de viaţă. Contractul continuă
până la scadenţa convenită, cu scutire de la plata primelor. Exonerarea de la
plata primelor nu cuprinde asigurările suplimentare incluse în acelaşi contract.
Pachetul de accident:
Deces din accident:
În cazul în care asiguratul decedează ca urmare a unui accident, pe lângă
celelalte indemnizaţii (suma asigurată prin asigurarea de viaţă şi rezervele
suplimentare acumulate), se va plăti suma asigurată conform variantei de
pachet de accident alese.
Invaliditate din accident:
În cazul în care asiguratul suferă o invaliditate permanentă din accident de
minim 50%, se va plăti suma asigurată conform pachetului de accident. Plata
indemnizaţiei se va face către persoana asigurată. După plată indemnizaţiei,
pachetul de accident se reziliază, asigurarea de viaţă continuând fără plata
primelor.
Indemnizaţie zilnică de spitalizare:
În cazul în care este necesară spitalizarea asiguratului în urma unui accident
se va plăti indemnizaţia zilnică de spitalizare stabilită, începând din prima zi de
spitalizare, însă cel mult pentru 180 de zile pe an. Plata indemnizaţiei se va
face către contractantul asigurării.
Pachetul de accident oferă 3 variante de acoperire:
1. Suma asigurată: 75.000.000 ROL + Indemnizaţie de spitalizare: 75.000
ROL/zi
Prima de asigurare: ROL 321.938
ROL/zi
Prima de asigurare: ROL 643.875
ROL/zi
Prima de asigurare: ROL 1.287.750
START
102 / 120
Programul de asigurare Grawe START este un pachet complet ce oferă

acoperire prin asigurare pentru două persoane asigurate şi are ca scop
principal protejarea viitorului copilului dumneavoastră. Persoana asigurată 1
este un copil cu vârsta cuprinsă între 0 şi 14 ani. Durata contractului este de
minim 10 ani, şi este limitată de împlinirea de către copilul asigurat a vârstei de
minim 18, respectiv maxim 25 de ani.
Persoana care încheie asigurarea (contractantul) poate fi o persoană
fizică în vârstă de cel puţin 18 ani care se obligă să achite asigurătorului
primele de asigurare, contractantul putând opta totodată pentru intrarea în
asigurare şi ca persoană asigurată.
Contractantul asigurării START nu poate fi decât unul dintre membrii
familiei copilului asigurat (ex.: părinţi, bunici, unchi, mătuşi, etc.). Vârsta
maximă la care contratantul poate intra în asigurare este de 65 de ani, iar
vârsta maximă de ieşire din asigurare este de 75 de ani. Durata asigurării
persoanei asigurate 2 este obligatoriu egală cu durata asigurării persoanei
asigurate 1.
pentru P1 (copilul) = asigurare mixtă de viaţă cu acumulare de capital cu
plata fracţionată a sumei asigurate în caz de deces (asigurare de bază) +
asigurare suplimentară de invaliditate permanentă din accident cu grad de
invaliditate peste 50%
pentru P2 (contractant) = asigurare suplimentară de deces + asigurare
suplimentară de exonerare de la plata primelor în caz de invaliditate
permanentă din accident de peste 50%
Beneficiar al asigurării:
în caz de supravieţuire a P1 = copilul asigurat
în caz de invaliditate permanentă din accident (peste 50%) a P1 (suma
asigurată în acest caz este egală cu cea pentru supravieţuire) = copilul asigurat
în caz de deces al P2 (suma asigurată este egală cu dublul sumei cu care
este asigurat copilul în caz de supravieţuire) = copilul asigurat
Indemnizaţii de plată pentru produsul Grawe START
La supravieţuire:
Se va plăti către persoana asigurată 1 suma asigurată stabilită conform
contractului şi întreaga sumă provenită din rezerva suplimentară.
În caz de deces al persoanei asigurate 1:
În caz de deces, asigurătorul va plăti beneficiarilor desemnaţi fracţiunea din
suma asigurată la supravieţuire corespunzătoare raportului dintre anul
asigurării în care s-a produs decesul şi durata totală a asigurării, inclusiv
rezerva suplimentară acumulată până în momentul producerii evenimentului
asigurat. Contractul va fi reziliat automat, împreună cu toate asigurările
suplimentare.
Invaliditate din accident (peste 50%) a persoanei asigurate 1:
În caz de invaliditate permanentă din accident de minim 50% a persoanei
asigurate 1, se va plăti suma asigurată la invaliditate, egală cu suma asigurată
la supravieţuire. Asigurarea de invaliditate va fi reziliată automat, asigurarea
de viaţă continuând nemodificată până la sfârşitul duratei contractuale.
103 / 120
În cazul decesului contractantului dacă acesta este şi persoana asigurată

2:
În caz de deces al contractantului, se va plăti persoanei asigurate 1 suma
asigurată pentru deces, adică dublul sumei asigurate la supravieţuirea
persoanei asigurate 1. Indiferent dacă este sau nu şi persoană asigurată 2, în
cazul decesului contractantului, persoana asigurată 1 va prelua contractul în
calitate de contractant, acesta continuând până la sfârşitul perioadei
contractuale, fără plata primelor (numai asigurarea de viaţă, asigurarea de
invaliditate fiind reziliată). Se va calcula o sumă asigurată redusă pentru cazul
de supravieţuire, în funcţie de primele plătite până la momentul decesului. De
asemenea, contractul poate continua cu desemnarea PA1 în calitate de
contractant şi cu o altă persoană care să preia plata primelor de asigurare,
astfel menţinându-se suma asigurată stabilită iniţial prin contract.
În caz de invaliditate permanentă din accident peste 50% a persoanei
asigurate
În caz de invaliditate permanentă din accident de minim 50% a persoanei
asigurate 2, contractantul este exonerat de la plata primelor pentru asigurarea
de viaţă, pentru restul duratei contractului.
Nu se solicită un control medical special pentru persoana asigurată 1 decât
pentru sume asigurate la supravieţuire de peste 1.500.000.000 lei, iar pentru
persoana asigurată 2 se solicită control medical începând cu suma de
750.000.000 lei.
Plata primelor pentru asigurarea START
Se poate face cu frecvenţă anuală sau semestrială, prima minimă anuală fiind
de 3.000.000 lei. (vezi Anexa 2)
Exemplu de calcul:
Persoana asigurată 1 fetiţă în vârstă de 4 ani durata asigurării 21 de ani
Prima anuală P1 = 3.000.000 ROL
Persoana asigurată 2 mama, în vârstă de 34 de ani, durata asigurării 21 de ani
(aceeaşi obligatoriu)
Prima anuală P2 = 1.459.458 ROL
Prima anuală totală de plată = prima anuala P1 + prima anuala P2 = 4.459.458
ROL
Suma asigurată la supravieţuire pentru persoana asigurată 1 = 66.898.581
ROL
Suma asigurată pentru invaliditate permanentă din accident cu grad de
invaliditate peste 50% a P1 = 66.898.581 ROL
Suma asigurată în caz de deces pentru persoana asigurată 2 = 2 x SA1 =
133.797.162 ROL
GARANT
Programul de asigurare GARANT este creat pentru persoanele ce
doresc să contracteze un împrumut cu o instituţie financiară. Persoana care
104 / 120
încheie asigurarea (contractantul) poate fi o persoană fizică în vârsta de cel

puţin 18 ani.
Limite de vârsta pentru persoana asigurata:
Vârsta minimă de intrare în asigurare: 18 ani
Vârsta maximă de intrare în asigurare: 65 ani
Vârsta maximă de ieşire din asigurare: 75 ani
Durata asigurării:
Minim: 1 an
ani)
Asigurare de deces.
Suma asigurată maximă:
- fără control medical pentru persoane asigurate cu vârsta sub 60 de ani:
750.000.000 ROL
- fără control medical pentru persoane asigurate cu vârsta între 61 si 65 de
ani: 425.000.000 ROL
Indemnizaţii de plată pentru produsul GARANT:
În caz de deces, asiguratorul va plăti întreaga suma asigurată.
Beneficiarii asigurării:
La încheierea contractului de asigurare, clientul va cesiona poliţa în favoarea
băncii creditoare. În cazul în care se produce evenimentul asigurat (decesul
asiguratului), se va plăti băncii creditoare valoarea rămasă în credit, diferenţa
până la suma asigurată conform contractului de asigurare plătindu-se
moştenitorilor legali. (vezi Anexa 3)
RISK LIFE
Programul de asigurare RISK LIFE este creat pentru persoanele a căror
activitate prezintă un factor de risc ridicat faţă de cel standard.
Lista meseriilor acceptate:
Tâmplari, dulgheri, cioplitori, şoferi, taximetrişti, excavatorişti, conducător de
motostivuitoare, chimişti, instalatori în domeniul telecomunicaţiilor, constructori
de fântâni, constructori de acoperişuri, constructori de schele, curăţători de
geamuri, docheri, lucrători portuari, lucrători pe şantiere navale, pescari în larg,
constructori drumuri, constructori tuneluri fără material explozibil, constructori
căi ferate, muncitori feroviari coşari, sobari.
Persoana care încheie asigurarea (contractantul) poate fi o persoană fizică în
vârstă de cel puţin 18 ani sau o persoană juridică.
Limite de vârstă pentru persoana asigurată:
Vârstă minimă de intrare în asigurare:15 ani
Vârstă maximă de intrare în asigurare: 65 ani
Vârstă maximă de ieşire din asigurare:75 ani
Durata asigurării:
Minim: 10 ani
105 / 120

ani)
Suma asigurată maximă:
- fără control medical pentru persoane asigurate cu vârsta sub 60 de ani:
850.000.000 ROL
- fără control medical pentru persoane asigurate cu vârsta între 61 şi 65 de
ani: 425.000.000 ROL
Asigurare mixtă de viaţă cu acumulare de capital
+ asigurare suplimentară de deces din accident
+ asigurare suplimentară de invaliditate permanentă din accident cu grad de
invaliditate peste 50%
+ asigurare suplimentară de exonerare de la plata primelor în caz de
invaliditate permanentă din accident de peste 50%
Indemnizaţii de plată pentru produsul RISK LIFE
La supravieţuire:
În caz de deces, asigurătorul va plăti întreaga sumă asigurată, inclusiv rezerva
suplimentară acumulată până în momentul producerii evenimentului asigurat.
Deces din accident:
În cazul în care asiguratul decedează ca urmare a unui accident, se va plăti de
două ori suma asigurată, împreună cu rezerva suplimentară acumulată până
în momentul producerii accidentului.
Invaliditate din accident:
În cazul în care asiguratul suferă o invaliditate permanentă din accident de
minim 50%, se va plăti suma asigurată pentru innvaliditate din accident, egală
cu suma asigurată la supravieţuire. Plata indemnizaţiei se va face către
persoana asigurată.
Exonerare de la plata primelor în caz de invaliditate permanentă din accident
peste 50%:
În caz de invaliditate permanentă din accident de minim 50% a asiguratului,
contractantul este exonerat de la plata primelor, până la sfârşitul duratei
contractului (vezi Anexa 4).
5.3. Avantajele unei investiţii la S.C. GRAWE ROMÂNIA S.A.
Grawe România oferă un program de protecţie şi economisire modern,

complex şi flexibil. Programele se adresează persoanelor fizice cu vârsta de
106 / 120
minim 18 ani sau persoanelor juridice care doresc să-şi asigure personalul
angajat. Se poate opta fie pentru o asigurare unică, fie pentru o asigurare mixtă
de viaţă cu capitalizare. Programele oferă o asigurare clasică de viaţă, fără risc
investiţional din partea asiguratului aceasta fiind o opţiune pe o piaţă la început
de drum.
Consider că acceptarea unui produs în România, trebuie să se bazeze în
momentul actual pe caracteristicile şi calitatea produsului şi a serviciilor
adiacente, precum şi pe preţ.
Societatea Grawe vrea să arate că acest scop a fost atins şi că opţiunea
asiguraţilor demonstrează şi susţine valoarea acestei firme pe piaţa
românească a asigurărilor de viaţă.
Grawe acordă o atenţie deosebită siguranţei investiţiilor sale, orientându-se
cu precădere spre titluri de stat, aceste oferind cel mai bun raport între
siguranţă şi câştig.
Investiţiile Grawe, făcute cu profesionalism şi responsabilitate, vă vor oferi
la sfârşitul contractului pe lângă suma asigurată, câştiguri suplimentare.
Contractele de asigurare oferă protecţie în cazul unor evenimente
neprevăzute, cum ar fi: incapacitate de muncă pe caz de boală sau accident,
deces natural, garantând continuarea derulării programului chiar dacă
asiguratul nu mai este în măsură să-şi plătească primele. Poţi beneficia de
următoarele facilităţi în cazul unor evenimente neprevăzute însoţite de
dificultăţi financiare: întreruperea plăţilor primelor pe o perioadă limitată,
reducerea valorii primelor, acordarea unui credit sau recuperarea parţială a
sumelor economisite.
Programul Safe Life oferit ca produs unic pe piaţa românească de asigurări
este o formă de economisire pentru pensie, prin care se poate asigură
majorarea venitului la pensie. Acest program este completat printr-o asigurare
de viaţă şi oferă astfel cea mai mare flexibilitate şi siguranţă posibilă.
Oamenii au nevoie de asigurare pentru protecţia familiilor lor, a ţelurilor şi
visurilor lor. De aceea e necesar să aleagă un partener hotărât, apt să le ofere
cele mai bune produse şi servicii în orice moment.
Concluzii şi propuneri
Potrivit dispoziţiilor art.57 din reglementarea adoptată în 1971, ”prin

Administraţiei Asigurărilor de Stat, iar aceasta ia asupra sa riscul producerii
107 / 120
unui anume eveniment, obligându-se ca, la producerii evenimentului, să

plătească asiguratului sau unei terţe persoane, denumită beneficiar, o
indemnizaţie – despăgubire sau sumă asigurată – în limitele convenite”.
După renunţarea la monopolul statului în domeniul asigurărilor, exercitat
prin Administraţia Asigurărilor de Stat, a apărut necesitatea reformulării
definiţiei date prin legea contractului de asigurare. Potrivit legii din 1995, “prin
asigurătorului, iar acesta se obligă ca, la producerea unui anume risc, să
plătească asiguratului sau beneficiarului despăgubirea cu suma asigurată,
denumită în continuare indemnizaţie, în limitele şi la termenele convenite”.
În România, sfera asigurărilor obligatorii, foarte largă în condiţiile
monopolului de stat asupra asigurătorilor, s-a restrâns la minim după
desfiinţarea monopolului.
Asigurarea constituie un mijloc de a repartiza, asupra unui mare număr
de persoane fizice şi juridice, paguba provocată de un fenomen sau de un
complex de fenomene unui număr redus dintre acestea.
Operaţiile de asigurare, realizate pe baze contractuale, se desfăşoară
într-un cadru pe care îl numim piaţă a asigurărilor. Denumirea de piaţă este
valabilă atât pentru ţările în care operează mai multe organizaţii de asigurare,
cât şi pentru cele în care, în virtutea monopolului de stat, fiinţează o singură
asemenea organizaţie. În primul caz, avem de-a face cu piaţă concurenţială,
în sensul că fiecare organizaţie de asigurare este preocupată să-şi adjudece
un segment cât mai mare din cererea de asigurare. În cel de-al doilea caz,
existând o singură ofertă de asigurare, organizaţia de asigurare nu se mai află
în competiţie cu alte organizaţii similare în ceea ce priveşte condiţiile asigurării
oferite.
Pentru persoanele care doresc să încheie o asigurare de viaţă, care să
le ofere concomitent protecţie de asigurare şi posibilitatea fructificării
economiilor, alternativa constă în depunerea la casa de economii a
disponibilităţilor lor băneşti spre păstrare şi fructificare.
O altă problemă legată de piaţa asigurărilor se referă la dimensiunea
acesteia. Elementul care defineşte dimensiunea unei asemenea pieţe, îl
constituie cererea de asigurare, determinată, pe de o parte, de puterea
economică a persoanelor fizice şi juridice asigurabile, iar pe de altă parte, de
convingerea acestora de utilitatea asigurării mijlocite de organizaţiile
specializate.
Pe baza asigurărilor, legătura dintre asigurători şi asiguraţi se realizează
fie direct prin personalul de specialitate al societăţilor comerciale de asigurări
ori prin membrii organizaţiilor de asigurare mutuală, fie prin mijlocirea unor
agenţi intermediari.
În România, începând din anul 1991, activitatea de asigurare se
desfăşoară prin societăţi de asigurare, societăţi de asigurare-reasigurare şi
societăţi de reasigurare, în condiţiile stabilite de lege.
Potrivit Legii privind constituirea, organizarea şi funcţionarea societăţilor
comerciale din domeniul asigurărilor, activitatea de asigurare în ţara noastră
se desfăşoară prin trei categorii de societăţi:societăţi de asigurări, societăţi de
108 / 120
asigurări-reasigurări şi societăţi de reasigurări;societăţi de intermediere sau

agenţi de intermediere, care negociază şi încheie contracte de asigurare şi
reasigurare cu societăţile de la lit.a);societăţi care prestează alte servicii privind
încheierea şi executarea unor contracte de asigurare-reasigurare.
În România se pot constitui societăţi comerciale din domeniul asigurărilor
cu capital român, precum şi societăţi cu capital mixt.
Operaţiile de asigurare şi reasigurare se efectuează de regulă în lei, iar
în cazul în care asigurătorul şi-a asumat obligaţiile în valută, primele şi
despăgubirile se încasează şi, respectiv, se plătesc, în valută.
Societăţile care alături de asigurările de viaţă, mai efectuează şi alte
categorii de asigurări, sunt obligate să ţină o evidenţă distinctă pentru
asigurările de viaţă, să gestioneze separat fondurile aferente şi să stabilească
rezultatele financiare ale acestora.
Trecerea la economia de piaţă a făcut necesară adoptarea unei forme
de organizare a activităţii de asigurare şi reasigurare în ţara noastră.
Renunţarea la monopolul statului în domeniul asigurărilor devenise necesară
de vreme ce se procedase la organizarea de societăţi comerciale cu profil de
producţie, prestări de servicii, bancar.
În locul Administraţiei Asigurărilor de Stat, care şi-a încetat activitatea pe
data de 31 decembrie 1990, au luat fiinţă trei societăţi comerciale pe acţiuni în
domeniul asigurărilor.
Societăţile de asigurare s-au orientat, în principal către asigurări de
persoane, altele decât cele de viaţă, către asigurări împotriva incendiilor şi altor
calamităţi care afectează bunurile, asigurări de viaţă şi asigurări pentru
autovehicule. Domeniile mai puţin acoperite sunt cele privind asigurările de
aviaţie, motivele fiind multiple: lipsa legislaţiei, existenţa unei cereri reduse,
riscul ca rata daunei să fie foarte mare.
În cursul anului 1999, Oficiul de Supraveghere a Activităţii de Asigurare
şi Reasigurare a desfăşurat activitate de supraveghere a societăţilor de
asigurări în baza Legii nr.47/1991 şi Hotărârii Guvernului nr.574/1991.
Raportat la numărul de societăţi de asigurare nivelul capitalului social a
suferit modificări negative faţă de anul 1991, când a fost promulgată Legea
nr.47 privind autorizarea, organizarea şi funcţionarea societăţilor comerciale
din domeniul asigurărilor, cauza fiind deprecierea valorii monedei naţionale
faţă de alte monede convertibile.
În condiţiile de declin economic general care au marcat anii 1997 - 1999
(este suficient să menţionăm scăderea consecutivă a PIB în acest sens),
asigurările au rămas unul dintre puţinele sectoare în creştere. În Raportul anual
pentru 2000 al CSA sunt indicate chiar ratele creşterii, ajustate funcţie de
inflaţie: 31,7% în 1998 faţă de anul anterior, 14,3% în 1999 şi 12,06% pentru
2000. Dar anul 2000 este un an de cotitură şi în privinţa creşterii PIB (+1,6%),
tendinţă care a continuat şi în 2001. Astfel, prognoza publicată (ediţia din 8
decembrie 2001 a publicaţiei Emerging Europe Monitor) a rămas una oarecum
optimistă atât pentru anul 2001 (3,8% creştere estimată PIB, la o rată anuală
a inflaţiei de 32,4%), cât şi pentru anul 2002 (creştere PIB de 3% la rata
estimată a inflaţiei de 28%). Cel puţin din datele publicate până la sfârşitul
109 / 120
anului 2001(Buletinele EUROSTAT nr. 1 si 2 din 2001), rezultă că România a

mai reuşit în primele două trimestre ale anului în 2002 şi cele mai mari rate de
creştere trimestrială ale PIB din Europa de Est (în primul trimestru 2001 cu
4.8%, faţă de 4.4% Ungaria, respectiv în al doilea trimestru 2001 cu 5.1%, la
egalitate din această perspectivă cu Bulgaria).
Anul 2002 a însemnat, în primul rând, pentru piaţa românească a
asigurărilor, confruntarea cu schimbări de substanţă în planul reglementării şi
supravegherii. Asumându-şi cu responsabilitate rolul de protector al intereselor
asiguraţilor, Comisia de Supraveghere a Asigurărilor a elaborat o serie de acte
normative al căror scop şi efect cumulat a fost acela de consolidare a pieţei,
privită ca sistem. Modul de constituire a rezervelor tehnice şi de dispersie a
plasamentelor, condiţiile care trebuie îndeplinite pentru practicarea asigurărilor
de catastrofă, evaluarea activelor şi selecţia persoanelor juridice autorizate să
realizeze această evaluare, constituirea, utilizarea şi gestionarea Fondului de
Protejare a Asiguraţilor, limita minimă a capitalului social vărsat şi a fondului
de rezervă liberă vărsat, măsurile prudenţiale pentru practicarea asigurării de
răspundere civilă pentru pagube produse terţilor prin accidente de autovehicule
în afara teritoriului României (Carte Verde) - sunt numai câteva dintre cele mai
importante subiecte care au stat în atenţia CSA, făcând obiectul normativelor
emise în acest an. Acestor subiecte li se adaugă punerea în aplicarea a
Ordinului Comun nr. 2328-2390 din 28 decembrie 2001, emis de Ministerul
Finanţelor Publice şi Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, privind
Reglementările contabile specifice domeniului asigurărilor, armonizate cu
directivele europene şi standardele internaţionale de contabilitate, proces care
a solicitat eforturi susţinute atât din partea companiilor, cât şi din partea
departamentelor specializate ale CSA.
În opinia managerilor din domeniul asigurărilor, consolidarea pieţei
reprezintă principala realizare a anului 2002, marcând saltul calitativ de care
această piaţă avea absolută nevoie pentru a câştiga credibilitate în faţa
cetăţeanului.
Un fenomen demn de semnalat este polarizarea preferinţelor publicului
către companiile solide, de prestigiu, securitatea financiară şi calitatea
produselor şi serviciilor oferite prevalând, între criteriile de alegere a unui
asigurător, asupra atractivităţii de moment a unor cotaţii de primă reduse.
Această tendinţă a potenţat comportamentul concurenţial al companiilor de
asigurări, deschizând o adevărată "cursă către calitate": produse noi, din ce în
ce mai numeroase şi mai adaptate necesităţilor consumatorilor, pachete de
servicii financiare integrate, modalităţi de comunicare cu publicul din ce în ce
mai performante.
Anul 2002 merită o remarcă specială şi datorită faptului că, pentru prima
dată, a marcat o schimbare de atitudine a Executivului faţă de domeniul
asigurărilor, prin lansarea unui semnal clar privind importanţa acestui sector
pentru securitatea financiară şi socială la nivel naţional. În sprijinul acestei
afirmaţii stau două argumente: pe de o parte, îndelung mediatizata iniţiativă
legislativă privind asigurarea obligatorie a locuinţelor care, chiar dacă se află
încă într-o etapă de negociere şi cristalizare, reprezintă un pas important în
110 / 120
afirmarea rolului de protecţie al acestei industrii, şi în soluţionarea unei

probleme de importanţă majoră pentru societate, pe de altă parte, respectiv,
sprijinul concret acordat asigurărilor agricole, atât în plan legislativ, cât şi
financiar. Astfel, Legea nr. 381/2002 condiţionează despăgubirea de către stat
a producătorilor agricoli pentru daunele suferite ca urmare a unor fenomene
naturale catastrofale de încheierea unei asigurări pentru riscurile standard, iar
prin Ordonanţa de urgenţă nr. 157/2002 pentru completarea Legii arendării nr.
16/1994 se instituie, pentru toate contractele de arendă, obligativitatea
existenţei unei clauze prin care arendaşii se angajează să încheie asigurări
pentru bunurile arendate, deci şi pentru culturile agricole realizate pe terenurile
sub arenda.
Procesul de consolidare a pieţei s-a reflectat şi la nivelul companiilor de
asigurări. Astfel, majoritatea liderilor de companie intervievaţi au semnalat, ca
principală preocupare a anului 2002 a fost consolidarea structurii interne a
companiei, în acord cu cerinţele impuse de mutaţiile care au avut loc la nivelul
pieţei asigurărilor.
În acest context, companiile au acordat o atenţie deosebită dezvoltării
compartimentelor de vânzare, prin extinderea reţelei teritoriale, modernizarea
structurii organizatorice, perfecţionarea profesională a personalului implicat în
această activitate. Răspunzând unei cerinţe din ce în ce mai accentuate din
partea publicului, companiile de asigurări, în special cele care practică
asigurările de viaţă, s-au arătat preocupate în mod deosebit de rolul de
consiliere al personalului propriu în relaţia cu beneficiarii asigurărilor,
depunând eforturi importante pentru a susţine această activitate atât în plan
material, prin crearea de materiale promoţionale de calitate, cât şi în ceea ce
priveşte tehnicile de comunicare şi vânzare.
Saltul calitativ, ca obiectiv prioritar, şi-a pus amprenta şi asupra ofertei
de produse şi servicii. În cursul anului 2002, au fost lansate pe piaţa produse
diversificate, fiecare companie încercând să răspundă astfel cerinţelor
publicului ţintă: asigurări de sănătate, destinate atât persoanelor fizice cât şi
clienţilor corporativi, asigurări agricole, asigurări de bunuri etc. Se cuvine, de
asemenea, menţionată disponibilitatea din ce în ce mai mare a asigurătorilor
de a se implica în parteneriate de tip bancassurance, care creează posibilitatea
de a oferi produse financiare integrate, exploatând astfel un potenţial încă puţin
valorificat al pieţei româneşti.
Capitalul total al companiilor româneşti de asigurări este, în prezent, de
aproximativ 4,14 miliarde ROL (cca. 125 milioane USD). Ordinul nr. 6 din 23
iulie 2002 pentru punerea în aplicare a Normelor privind limita minimă a
capitalului social vărsat, respectiv a fondului de rezervă liberă vărsat al
asigurătorilor, emis de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, prevede
obligaţia asigurătorilor de a-şi majora, până cel mai târziu la 30 aprilie 2003,
capitalul social vărsat, astfel încât acesta să fie cel puţin egal cu sumele minime
actualizate dispuse prin normativul menţionat.
Situaţia la 31 martie 2003, cu puţin înainte de expirarea termenului
prevăzut în Ordinul nr.6/2002 era: din totalul celor 52 de societăţi de asigurări
autorizate, 6 companii au un statut incert, fiind supuse unor decizii CSA de
111 / 120
suspendare temporară a activităţii sau limitare a operaţiunilor, iar altor 3

companii li s-a retras autorizaţia de funcţionare. Până la definitivarea situaţiei
lor şi punerea în aplicare a eventualelor planuri de redresare, rămân în discuţie
43 de societăţi de asigurare.
Pentru acestea, volumul total al capitalului este de 3,89 miliarde ROL
(aprox. 119 milioane USD), ceea ce, raportat la cerinţele minimale prevăzute
de lege, ţinând cont de clasele de asigurare pentru care sunt autorizate aceste
companii, reprezintă circa 191%. Astfel, există un număr de societăţi pentru
care acest procent se situează în preajma valorii de 50% (Concordia Româna,
Naţionala CAR). Dacă suma care lipseşte acestor societăţi pentru completarea
la nivelul minim cerut de lege a capitalului social nu este spectaculoasă în sine
(circa 8 miliarde ROL), analizând performanţele financiare, din anii anteriori,
înregistrate de aceste societăţi, se poate observa că deficitul de capital este
totuşi de natură să creeze probleme serioase, în condiţiile în care, în anul 2002,
profitul net realizat de aceste societăţi nu a depăşit 2,6 miliarde ROL, iar
încasările de la începutul anului 2003 se situează, de asemenea, la un nivel
modest.
În cazul societăţii IRASIG, deşi deficitul de capital este, de asemenea,
de 8 miliarde ROL, iar profitul anului 2001 a fost de numai 1,89 miliarde ROL,
nivelul aproape triplu al încasărilor anului 2002, faţă de 2001, ne face să
apreciem că este posibil ca această societate să reuşească cu forţe proprii
majorarea de capital impusă de lege. Un deficit major de capital se
înregistrează în cazul societăţilor Asirag (-19,8 miliarde) şi Atlassib (- 27
miliarde). Un semn de întrebare este ridicat şi de rezultatele financiare
înregistrate de aceste societăţi în anul 2001 (pierdere 24,6 miliarde pentru
Asirag, şi 2,7 miliarde pentru Atlassib). Cu toate acestea, în 2002, ambele
companii au înregistrat o creştere substanţială a volumului primelor brute
încasate (de 230%, respectiv 560%).
Pentru toate aceste societăţi, intervalul rămas până la 30 aprilie este unul
hotărâtor: îşi vor rezolva prin forţe proprii situaţia deficitului de capital, vor apela
la fuziuni sau atragerea de capital din exterior sau vor părăsi piaţa asigurărilor.
O a doua categorie este reprezentată de companiile care, deşi nu au un
nivel corespunzător al capitalului, deţin suficientă putere financiară, astfel încât
majorarea de capital necesară să nu reprezinte decât o chestiune de
respectare a termenului. Luna aprilie poate fi caracterizată, de altfel, ca luna
Adunărilor generale ale acţionarilor, marea majoritate a companiilor având
programat un astfel de bilanţ, cu ocazia căruia vor fi analizate realizările anului
2003 şi se vor lua deciziile cu privire la capitalul social.
Lukoil Asito, care a realizat deja o prima tranşă de mărire a capitalului la
29,5 miliarde ROL, a anunţat că, la Adunarea generală a acţionarilor din aprilie,
se va decide o nouă majorare, până la nivelul de 40 miliarde ROL (130% faţă
de suma minimă cerută). O mărire substanţială a capitalului social este
aşteptată şi la AIG România, suma de 8 miliarde ROL, necesară completării
capitalului social vărsat cerut de lege, reprezentând, conform declaraţiilor
managementului acestei societăţi, un minimum luat în calcul.
112 / 120
La polul opus, ocupantele primelor 11 poziţii din topul companiilor de

asigurări în funcţie de capitalul social vărsat (Asirom, ING Nederlanden, Aviva,
Astra, Omniasig, AIG Life, Allianz-Tiriac, Ardaf, Unita Wiener Staedtische,
Interamerican şi BCR Asigurari), deţin în total aproape 80% din volumul
capitalului social la nivelul întregii pieţe, fiecare în parte având un volum al
capitalului social vărsat cel puţin triplu faţă de minimul impus de lege.
Performanţa absolută aparţine companiilor Aviva (1930%), Asirom şi ING
Nederlanden (1250%), urmate de Omniasig (833%) şi Astra (676%).
Este de aşteptat ca tendinţele majore înregistrate în acest an pe piaţa
asigurărilor să continue şi în anul următor. Obiectivele prioritare ale anului 2004
sunt consolidarea pieţei asigurărilor, prin aplicarea cu fermitate a normelor de
reglementare emise de CSA şi armonizarea legislaţiei specifice domeniului cu
legislaţia europeană, care să conducă la dezvoltarea industriei asigurărilor în
ansamblul ei.
La nivelul companiilor, principalul obiectiv declarat îl constituie
performanţa financiară, multe dintre societăţile de asigurare propunându-şi
obiective ambiţioase pentru 2005.
În mod firesc, acestor obiective li se asociază intenţia dezvoltării
portofoliului de produse, precum şi necesitatea, semnalată de mulţi dintre cei
intervievaţi, de a desfăşura un lobby susţinut în vederea obţinerii deductibilităţii
primelor de asigurare pentru anumite categorii de asigurări, ceea ce ar putea
oferi asigurătorilor posibilitatea de a exploata mult mai eficient potenţialul
pieţei.
Deosebit de interesante, în acest context, sunt opiniile exprimate de către
brokeri, care au evidenţiat, printre obiectivele prioritare ale anului 2005,
necesitatea de a încuraja subscrierea sănătoasă, pe baze tehnice, a riscurilor,
precum şi îmbunătăţirea serviciilor, în special în ceea ce priveşte
promptitudinea cu care sunt rezolvate dosarele de daună. De asemenea,
brokerii au pledat pentru o mai pronunţată diviziune a rolurilor în piaţa,
concretizată în implicarea pe scară largă a brokerilor în relaţia directă cu
clienţii, în beneficiul canalizării eforturilor companiilor de asigurări către
dezvoltarea şi îmbunătăţirea activităţii de evaluare şi subscriere a riscurilor.
Activitatea de asigurare din ROMÂNIA îşi concentrează eforturile,
oferind produse şi servicii populaţiei ,adaptate la condiţiile social-economice
dificile şi de risc, impuse de o piaţa în continuă schimbare, conform
standardelor europene.
Evoluţia social-economică a Europei în mileniul trei impune societăţilor
de asigurări din ROMÂNIA, o gândire întreprinzătoare şi asumarea
responsabilităţilor ce le dau puterea de a controla prezentul şi de a privi viitorul
cu încredere. Trebuie consolidată reputaţia acestor societăţi de asigurări,
punându-se accent pe siguranţa şi pe confortul fiecăruia dintre partenerii,
clienţii şi colaboratorii săi.
Pe o piaţă în care schimbările se succed rapid şi nu sunt întotdeauna
favorabile individului, firmele de asigurări trebuie să-şi asume o mare
responsabilitate. Aceea de a oferi, în egală măsură, protecţie şi garanţie
financiară.
113 / 120
Bibliografie
Alexandru Felicia Asigurări de bunuri şi persoane,

1
Armeanu Daniel Editura Economică, Bucureşti, 2003
Bistriceanu Gheorghe Lexicon de protecţie socială,
2 Bercea Florian asigurări şi reasigurări, Editura Karat,
Macovei Emilian Bucureşti, 1997
114 / 120
Asigurarea şi managementul riscului,

3 Constantinescu Dan Anghel
Editura Tehnică, Bucureşti, 1998
Practica asigurărilor, Editura Semne
4 Dobrin Marinică
`94, Bucureşti, 1999
Constantinescu Dan Anghel
Asigurări şi reasigurări, Editura
5 Dobrin Marinică
Tehnică, Bucureşti, 1998
Grădişteanu Daniela
Matematică şi asigurări, Editura
6 Purcaru Ion
Economică, Bucureşti, 1998
Teoria matematică în operaţiile
7 Mihoc Gheorghe financiare, Bucureşti,Ed. Stiinţifică,
1960
Purcaru Ion Asigurări de persoane şi de bunuri:
8 Mircea Iulian aplicaţii,cazuri,soluţii, EdituraEcono-
Lazăr Gheorghe mică, Bucureşti,1998
Popescu Dumitru Contractul de asigurare, Iaşi, Ed.
9
Macovei Ion Junimea 1982
Văcărel Iulian Asigurări şi reasigurări, ediţia a-II-a,
10
Bercea Florian Editura Expert, Bucureşti, 2000
Legea nr.136/1995 privind asigurările
11 xxx şi reasigurările, Monitorul Oficial
nr.303, 1995
Legea nr.32/2000 privind societăţile
de asigurare şi supravegherea
12 xxx
asigurărilor, Monitorul Oficial nr.148,
2000
Legea nr.76/2003, publicată în
Monitorul Oficial nr.193/06.03.2003,
care modifică şi completează o serie
13 xxx
de prevederi importante ale Legii
nr.32/2000
Studiu întocmit de Adimistraţia

Asigurărilor de Stat cu privire la
14 xxx ,,Organizarea şi dezvoltarea
asigurărilor în România” în perioada
1931 – 1940
Raportul ADAS în perioada 1955 -
15 xxx
1990
16 xxx Raportul CSA 2002
17 Revista PRIMM 1999-2003
115 / 120
18
www.grawe.ro
116 / 120
Anexa 1
117 / 120
Anexa 2
118 / 120
Anexa 3
119 / 120
Anexa 4
120 / 120

Asigurari de Persoane in Romania - Management Si Eficienta

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Asigurari de Persoane in Romania - Management Si Eficienta

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Asigurări de persoane în România Universitatea de Ştiinţe şi Arte ,,Gheorghe Cristea “

Management şi eficienţă Facultatea de Finanţe şi Gestiunea Afacerilor .

Capitolul 1.Evoluţia pieţei asigurărilor în România. Tendinţe de

1.1.Evoluţia pieţei asigurărilor în perioada 1871-1990…………....6

Capitolul 2.Trăsăturile caracteristice ale asigurărilor de persoane…….37

2.1.Condiţiile generale şi speciale ale asigurărilor de persoane

2.2.Trăsăturile caracteristice ale asigurărilor de persoane la

Capitolul 3. Modalităţi de fundamentare a tarifelor de prime

3.2.3.Asigurările mixte de viaţă……………………….……..66

Capitolul 4. Management şi eficienţă în asigurări ………………………....71

4.1. Managementul în activitatea de asigurări…………………....71

4.2. Influenţa riscurilor globale asupra asigurărilor……………....73

4.3. Eficienţa activităţii de asigurare…………………………….....79

Capitolul 5. Studiu de caz: S.C. Grawe România S.A. …………………....82

5.1. Descrierea societăţii S.C. Grawe România S.A. …………...82

5.1.1.Prezentarea societăţii GRAWE (GRAZER

5.2. Tipuri de asigurări practicate de S.C. Grawe România S.A. 88

5.2.1. Produsul Safe Life – o investiţie de viitor……………88

5.2.2. Alte tipuri de asigurări de persoane ……………….101

5.3. Avantajele unei investiţii la S.C. Grawe România S.A. …..107

Concluzii şi propuneri ...............................................................................108

Cap. 1. Evoluţia pieţei asigurărilor în România

În Codul Civil Român, definiţia dată contractului de asigurare a suferit

de asigurare, organizaţia de asigurare nu se mai află în competiţie cu alte

mutualităţii; ele urmăresc întrajutorarea membrilor lor, iar nu obţinerea de

Agenţi Instituţii Organizaţii fără Persoane

de stat privat mixt

de stat privat mixt

În România, începând din anul 1991, activitatea de asigurare se

1.1 Evoluţia pieţei asigurărilor în perioada 1871-1990

După apartenenţa capitalului social şi forma de organizare, distingem

Societăţi de asigurări private.

Prima etapă începe în mod convenţional în 1871, deoarece în acel an,

În 1920, s-a constituit societatea ,,Steaua României”, cu un capital de 2

a imobilelor, recoltelor şi inventarului agricol ţărănesc, dar din cauza condiţiilor

Făceau obiectul asigurării, nu numai bunurile aflate în proprietate privată,

Ramura Prime încasate Indemnizaţii plătite

Eficienţa tehnică a asigurărilor se poate vedea din următorul tabel.

Locul Ramura Rata medie Rata minimă Rata maximă

Asigurările au atins stadiul cel mai înalt al dezvoltării lor în perioada

Perioada 1949-1990 – perioada centralizării economiei

În urma naţionalizării principalelor mijloace de producţie, a băncilor şi a

Structura primelor de asigurare după forma juridică a asigurărilor, în

Total prime Din care la:

Sursa: Calculat pe baza datelor ADAS

În perioada de referinţă, volumul primelor aferente asigurărilor prin

Volumul primelor de asigurare în lei şi în valută, în perioada 1955-1990:

Total prime Din care la:

Sursa: Calculat pe baza datelor ADAS

Pe măsura dezvoltării schimburilor comerciale ale ţării noastre cu

încheiate în valută în totalul primelor încasate. În anii ’80, o dată cu

Din care la:

Sursa: Calculat pe baza datelor ADAS

După 1975, avut loc o scădere absolută şi relativă a primelor încasate

Repartizarea primelor de asigurare pe ramuri de asigurare, în perioada

Sursa: Calculat pe baza datelor ADAS

În intervalul 1955-1980, asigurările de bunuri, contractate în lei şi în

Total prime Din care la:

Sursa: Calculat pe baza datelor ADAS

În perioada 1955-1970, între 50% şi 60% din totalul primelor aferente

1.2 Evoluţia pieţei asigurărilor după 1990

Revoluţia din decembrie 1989 a generat modificări structurale în toate

capitalului prevăzut a fi vărsat la constituirea societăţilor7; să obţină avizul

Banca de Export-Import a României îşi desfăşoară activitatea pe baza legilor