Indrumarrm

Cdor.Conf.univ.dr.ing.
Mihail Pricop
Lt.ing.Scurtu Ionut-Cristian
ÎNDRUMAR DE LABORATOR
REZISTENȚA MATERIALELOR
CONSTANŢA
2014
2
CUVÂNT ÎNAINTE
Rezistența materialelor ocupă un loc important în formarea inginerilor, este esențială

înțelegerii fenomenelor reale și studiului fenomenelor conexe întâlnite în cadrul materiilor
precum Teoria și Construcția Navei, Elemente de Inginerie Mecanică și Mecanisme și
Organe de Mașini.
Academia Navală „Mircea cel Bătrân” reușește să aducă studenților săi în studiu,
pentru diversele discipline inginerești, standuri moderne elaborate pentru a simplifica și
facilita înțelegerea fenomenelor specifice. Astfel, acest îndrumar însumează peste 120 de
pagini și conține informații tehnice deosebit de utile precum și indicații necesare pentru
desfășurarea orelor de laborator și experimentelor aferente.
Lucrarea de față are rol de a strânge în coperțile sale informațiile necesare studenților
pentru a putea efectua în special laboratoarele de Rezistența Materialelor din cadrul
laboratorului de Inginerie Mecanică Aplicată din cadrul Departamentului Navigație și
Transport Naval al Academiei Navale „Mircea cel Bătrân”.
Cuprinsul simplu al acestui îndrumar conduce rapid către cele 15 laboratoare ce se pot
desfășura pe standurile G.U.N.T. prezente în laborator, acolo unde studentul va observa
lucrarea de laborator și va putea fundamenta cunoștințele de Rezistența Materialelor.
Îndrumarul a fost elaborat cu precădere pentru studenții Academiei Navale și poate fi
utilizat pentru efectuarea diverselor sarcini de laborator sau pentru studii aferente lucrărilor
de licență sau disertație, deoarece cuprinde și prezintă echipamentele din laboratorul modern
de Inginerie Mecanică Aplicată. Se pot executa cu aceste standuri studii diverse pentru
participarea studenților la cercuri studențești sau pentru participarea acestora la sesiunile de
comunicări studențești la instituțiile de învățământ superior din domeniu.
Ne exprimăm convingerea că prezenta lucrare va aduce un plus studenților dornici să
înțeleagă și să cunoască fenomenele studiate în cadrul disciplinei Rezistența Materialelor și
va completa prezentul laborator cu o documentație completă pentru standurile existente.
=Autorii=
ÎNDRUMAR DE LABORATOR REZISTENȚA MATERIALELOR
CUPRINS
Laboratorul 1 Încercarea la tracţiune a materialelor metalice 2
Laboratorul 2 Determinarea deplasărilor și deformațiilor pentru bare solicitate la 9

încovoiere folosind principiul lucrului mecanic virtual
Laboratorul 3 Torsiunea barelor 14
Laboratorul 4 Încercarea la flambaj 19
Laboratorul 5 Verificarea ipotezelor teoriilor de rezistenţă 29
Laboratorul 6 Încercarea de încovoierea asimetrică 36
Laboratorul 7 Analiza stării de tensiune şi deformaţie a membranelor 46
Laboratorul 8 Deformarea barelor solicitate la încovoiere 52
Laboratorul 9 Deformarea barelor de secţiune circulară solicitate la torsiune 58
Laboratorul 10 Evidențierea tensiunilor cu ajutorul polariscopului 64
Laboratorul 11 Echilibrarea dinamică (în două plane) 68
Laboratorul 12 Arbori elastici. Vibrații flexionale, turația critică și fenomenul de 85

rezonanță
Laboratorul 13 Simularea prezenței unei fisuri într-un arbore aflat în mișcare de 91

rotație
Laboratorul 14 Comportarea în funcționare a rulmenților cu deteriorări 106
Laboratorul 15 Studiul factorilor de influenţă asupra funcţionarii transmisiilor 117

prin curele
Bibliografie 125
1
LABORATOR NR. 1
ÎNCERCAREA LA TRACŢIUNE A MATERIALELOR METALICE

Cdor.Conf.univ.dr.ing. Mihail Pricop
INTRODUCERE
1. Prima parte a acestei lucrări de laborator constă dintr-un test care acoperă teoria
examinată experimental.
2. Acest test va fi înmânat de instructor înainte de a începe laboratorul.
3. În timpul testării studenţii nu vor avea la dispoziţie notele de curs. Scopul testului
este de a fixa conceptele pentru care a fost gândită lucrarea de laborator.
4. Prin parcurgerea acestui test se va înţelege complet scopul lucrării de laborator.
Performanţa în desfăşurarea lucrării de laborator va fi maximizată.
OBIECTIVE
· determinarea caracteristicilor mecanice ale diferitelor tipuri de materiale utilizând
maşina universală de încercări mecanice;
· interpretarea corectă a valorilor mărimilor fizice ale curbei caracteristice.
TEST PRELIMINAR NR. 1

Student________________________________________________________________
Grupa_________________________________________________________________
1. Precizaţi elementele componente ale maşinii universale de încercări mecanice.
_______________________________________
_______________________________________
_______________________________________
_____________________________________
_______________________________________
_______________________________________
_______________________________________
_____________________________________
2. Puneţi pe figură punctele care delimitează zonele de pe curba caracteristică.

Denumiţi limitele corespunzătoare acestor puncte.
2
LABORATOR NR. 1
_____________________________________
_____________________________________
_____________________________________
_____________________________________
_____________________________________
_____________________________________
3. Daţi exemple de materiale ductile la care curba caracteristică nu prezintă palier

de curgere
______________________________________________________________________
4. Daţi exemple de materiale fragile la care curba caracteristică nu prezintă palier
de curgere
_____________________________________________________________________
5. Caracterizaţi materialele elastice, elasto-plastice şi plastice.
______________________________________________________________________
______________________________________________________________________
6. Prin ce se deosebesc materialele tenace de cele casante (fragile).
_____________________________________________________________________
_____________________________________________________________________
DESFĂȘURARE LABORATOR 1.
STAND WP310
STAND HIDRAULIC UNIVERSAL DE ÎNCERCARE A
MATERIALELOR 50KN
Principii teoretice
Încercarea la întindere este un experiment fundamental în încercarea materialelor.
El ilustrează elemente general utilizate în evaluarea caracteristicilor de material.
Datorită construcţiei simple şi clare a standului hidraulic WP 310, studenţii pot
observa toate detaliile şi etapele unei proceduri experimentale. Aceste facilitaţi nu
caracterizează o gamă largă de maşini de încercat industriale. Astfel, standul este foarte
indicat pentru experimente efectuate de către studenţi. Puterea standului îl recomandă,
de asemenea, pentru încercări industriale.
Operarea simplă şi construcţia robustă sunt, de asemenea, aspecte pozitive pentru
uzul didactic. Astfel, constantele de material şi tipul de comportament pot fi verificate
utilizând date măsurate de studentul însuşi.
Poate fi desfăşurată o gamă largă de experimente. Studentul se familiarizează cu
următoarele concepte:
-Tensiune de întindere
-Tensiune
-Alungire la rupere şi reducerea ariei (gâtuirea) după rupere
-Deformaţia elastică şi plastică
-Diagrama tensiune-deformaţie specifică
Se pot desfăşura experimente de natură cantitativă şi calitativă, pe diverse
materiale şi se pot compara rezultatele.
3
LABORATOR NR. 1
Descrierea standului. Componenţa
Fig.1. Construcția sta ndului WP 310
Standul are o construcţie cu coloane verticale, acţionare hidraulică şi afişaj direct

al forţei.
Construcţia standului permite atât aplicarea forţelor de întindere, cât şi a celor de
compresiune. În ambele direcţii, forţa maximă de încărcare este de 50 kN.
Cilindrul hidraulic cu dublă acţiune (8) este montat deasupra unui cap transversal
fix (7). Tija pistonului (9) acţionează asupra traversei superioare (5). Nivelul traversei
inferioare (2) poate fi modificat în trepte. Înălţimea poate fi stabilită prin intermediul
elementelor de fixare (12), pe coloanele (13).
Spaţiul de lucru (11), în care se desfăşoară încercările este definit de cele două
traverse, inferioară şi superioară. Piesa cilindrică (10) de pe traverse permite schimbarea
uşoară a diferitelor capete de prindere, de exemplu WP 310.05 capete de prindere pentru
epruvete rotunde şi plate (4-accesoriu opţional). Afişajele pentru forţă şi deplasare,
partea hidraulică şi subansamblurile de control al sistemului se află în carcasa (1).
Forţa este măsurată cu ajutorul unui senzor de forţă (3) plasat în traversa
inferioară. Deplasarea este măsurată cu un senzor de deplasare (traductor de poziţie) (6),
situat în traversa superioară. Rezultatele măsurării forţei şi deplasării sunt redate pe un
afişaj digital (17) şi pot fi transferate spre calculator printr-o interfaţă USB.
Deplasarea traversei superioare poate fi controlată apăsând butonul (15). Pentru
mişcarea rapidă în ambele direcţii este prevăzut comutatorul (16). Viteza de deplasare
(19) şi forţa maximă (18) pot fi reglate continuu.
4
LABORATOR NR. 1
Pe lângă comutatorul general (21), sistemul este dotat cu întrerupător pentru

pompa hidraulică (20) şi un întrerupător de urgenţă (14).
Pregătirea și desfășurarea experimentelor
Operare. Acţionare hidraulică.

ATENŢIE: Înainte de prima utilizare, verificaţi mişcarea liberă a traversei superioare.
-Scoateţi epruveta din capetele de prindere.
-Puneţi sistemul în funcţiune (ON) de la întrerupătorul general (21).
-Porniţi pompa hidraulică (ON) de la comutatorul (20).
-Fixaţi butonul de reglare a vitezei (19) la valoarea dorită utilizând diagrama
alăturată. (Fig.2)
- Fixaţi butonul de reglare a forţei (18) la valoarea maximă dorită utilizând
diagrama alăturată (Fig.2)
- Cu butonul (15a) traversa superioară poate fi deplasată în sus (încercare la
întindere).
-Cu butonul (15b) traversa superioară poate fi deplasată în jos (încercare la
compresiune).
-La apăsarea simultană a unuia dintre butoanele (15a) sau (15b), împreună cu
butonul (16) traversa se poate mişca la viteză maximă posibilă (deplasare
rapidă), independent de setările butoanelor de reglare a vitezei.
Fig.2. Modul de reglare a forței și vitezei de mișcare
Măsurarea forţei şi deplasării
Forţa şi deplasarea sunt afişate digital pe ecranele (fig.1. 17a) şi (fig.1. 17b).
Forţa este afişată cu semn pozitiv în cazul forţelor de întindere.
5
LABORATOR NR. 1
Valoarea zero a deplasării corespunde celei mai de jos poziţii finale a traversei
superioare.
Depăşirea forţei maxim admisibile (±50kN) este indicată printr-un semnal acustic
de avertizare.
Valorile măsurate pot fi transferate la un PC prin intermediul unei interfeţe USB,
disponibile pe partea din spate a carcasei.
Fig.3. Afișajul aparatului
Date tehnice. Variabile și unități de măsură
Dimensiuni
Lungime x lăţime x înălţime 1050x800x2310 mm
Spaţiul între traverse şi coloane
lăţime x înălţime 300x925 mm
Masa 320 kg
Conexiuni
Alimentare electrică: 230VAC/50 Hz
La cererea clientului min. 10 A
Generarea forţei de încărcare
Forţa maximă de încărcare 50 kN
(semnal acustic la suprasarcină)
Cursa maximă a pistonului 150mm
Aria pistonului 3436
Presiunea maximă în sistemul hidraulic 175bar
Viteza de deplasare,reglabilă (0...425)mm/min
Puterea acţionării 0,55 kW
Capacitatea sistemului 6 ltr
Tipul uleiului şi vâscozitatea ISO 32
Senzor de forţă
Principiul de măsurare Timbre tensiometrice, punte completă
Domeniul de măsurare 50 kN
Suprasarcina maxima 150%
Senzor de deplasare
Principiu de măsurare Potenţiometru linear
Domeniu de măsurare (0…150) mm
6
LABORATOR NR. 1
Afişaje digitale pentru forţă şi deplasare

Afişaj LED, 6-digit, 14.2 mm
Frecvenţa de măsurare 2,5 1/s
Rezoluţie 40000 paşi
Dispozitiv de montaj pentru capul de prindere cu bacuri şi accesorii
Cap cilindric de legătură Ø30 x 40 mm
Bolţ de legătură Ø12 mm
WP 310.01 Dispozitiv pentru măsurarea durităţii Brinell
Principiu Metoda Brinell
Diametrul bilei 10 mm
Forţa de apăsare 9,810 kN
WP 310.02 Dispozitiv pentru încercarea la forfecare
Principiu Două secţiuni
Diametrul epruvetei 6mm
WP 310.03 Dispozitiv pentru încercarea distructivă la încovoiere
Distanţa între reazeme, reglabilă 50…350 mm
Cap de încovoiere, raza 10 mm
Suporţi de încovoiere, raza 10 mm
Forţa maxima 50 kN
WP 310.04 Plăci de presiune pentru încercarea la compresiune
Diametru 70 mm
WP 310.05 Capete de prindere cu bacuri pentru epruvete rotunde şi plate
Interschimbabile
Capacitate portantă
Epruvete rotunde
Tip DIN 50125 F
Diametru (5…15) mm
Epruvete plate
Tip AlMgSi F22, E-Cu, CuZn39Pb3, 9SMn28
Grosime (0…10) mm
Forţa maximă 50 kN
Afișarea și discutarea rezultatelor

Conform standardelor în vigoare se definesc următoarele caracteristici mecanice
uzuale:
· limita de curgere aparentă Re , care constituie tensiunea la care alungirea
epruvetei creşte fără ca forţa să crească; limita de curgere se calculează ca raport între
forţa corespunzătoare curgerii, Fc şi aria secţiunii transversale iniţiale a epruvetei :
Re = Fc / A0 [MPa]; (1)
· limita de propor ționalitate (tehnică) Rp, care reprezintă tensiunea
corespunzătoare unei alungiri remanente prescrise. Pentru oţeluri se admite alungirea
remanentă de 0,2 % şi în acest caz limita de curgere tehnică se notează Rp0,2;
· rezistenţa la rupere Rm, ca fiind raportul între forţa maximă şi aria secţiunii
transversale iniţiale a epruvetei:
Rm = Fmax / A0 [MPa]; (2)
· alungirea la rupere An, dată de relaţia:
An = 100 ( Lu – L0) / L0 [%], (3)
7
LABORATOR NR. 1
în care: L0 este lungimea iniţială între repere; Lu este lungimea ultimă între
repere măsurată după rupere;
Standul WP 310 este dotat cu un soft ce trasează automat curbele forță -
deformație și efort-deformație. Acele grafice se vor trasa de student prin citirea a m inim
10 puncte de pe diagramă si prin completarea tabelului de mai jos pentru fiecare
încercare. Rezultatele trasate trebuie să arate ca in figura de mai jos.
Mărimi măsurate Mărimi calculate
iniţial în timpul încercări
d0 , L0 , A0 , Fc Fmax Lu , du , Au , Re , Rm , A5 Rp,
Epruveta din mm mm mm2 N N mm mm mm2 MPa MPa % %
material
AlMgSi
E-Cu
CuZn39Pb3
9SMn28
Completarea tabelului se face cu puncte

citite de pe diagrama data de standului
WP 310.
1 2 3 … …
F[kN]
Δl[mm]
σ[kN/mm2]
8
LABORATOR NR. 2
DETERMINAREA DEPLASĂRILOR ȘI DEFORMAȚIILOR PENTRU BARE
SOLICITATE LA ÎNCOVOIERE FOLOSIND PRINCIPIUL LUCRULUI
MECANIC VIRTUAL
DETERMINAREA DEPLASĂRILOR ȘI DEFORMAȚIILOR PENTRU

BARE SOLICITATE LA ÎNCOVOIERE FOLOSIND PRINCIPIUL
LUCRULUI MECANIC VIRTUAL
INTRODUCERE
1. Prima parte a acestei lucrări de laborator constă dintr-un test care
acoperă teoria examinată experimental.
3. În timpul testării studenţii nu vor avea la dispoziţie notele de curs.
Scopul testului este de a fixa conceptele pentru care a fost gândită lucrarea de laborator.
4. Prin parcurgerea acestui test se va înţelege complet scopul lucrării de
laborator. Performanţa în desfăşurarea lucrării de laborator va fi maximizată.
OBIECTIVE
· determinarea directă a deplasărilor și deformațiilor ;
· interpretarea corectă a valorilor mărimilor fizice pe timpul desfășurării
laboratorului.
Student________________________________________________________________
Grupa________________________________________________________________
1. Precizaţi elementele componente ale standului SE 110.47 pentru evidențierea

lucrului mecanic virtual.
______________________________________________________________________
______________________________________________________________________
9
LABORATOR NR. 2
MECANIC VIRTUAL
2. Explicați cum se face montarea și demontarea suporților
_____________________________________________________________________
______________________________________________________________________
______________________________________________________________________
3. Care sunt caracteristicile geometrice și mecanice ale barei pentru standul SE

110.47?
______________________________________________________________________
4. Cu ce instrument se va măsura forța pe standul SE 110.47?
_____________________________________________________________________
______________________________________________________________________
______________________________________________________________________
5. Cum se aplică un moment de încovoiere pe standul SE 110.47?
_____________________________________________________________________
_____________________________________________________________________
DETERMINAREA DEPLASĂRILOR ȘI DEFORMAȚIILOR PENTRU
BARE SOLICITATE LA ÎNCOVOIERE FOLOSIND PRINCIPIUL
LUCRULUI MECANIC VIRTUAL
Construcția și funcționarea standului

Instalaţia experimentală SE 110.47 poate fi folosită pentru a determina
deformaţia şi rotirea unei bare solicitate la încovoiere cu forţe şi momente. În particular,
standul ilustrează aplicarea principiul lucrului mecanic virtual în calculul deplasărilor.
Standul este prevăzut cu o bară dreptunghiulară, care poate fi prinsă la oricare din
capete(incastrare, articulație și capăt liber). Forţele şi momentele pot fi aplicate în
diverse puncte pe bară, permiţându-se investigarea diferitelor cazuri de încărcare,
precum şi sistemele static determinate şi static nedeterminate.
Pentru măsurarea directă a forţelor de pe bară s-a prevăzut un suport suplimentar
pentru un dinamometru.
10
LABORATOR NR. 2
MECANIC VIRTUAL
Construcți e
Fig.1. Construcția standului
1. Cadrul universal SE110 9. Comparator

2. Suportul reglabil al rulmentului cu 10. Tijă de ghidare
bile 11. Mâner de blocar
3. Bară 12. Taler cu greutăţi
4. Taler cu greutăți 13. Cabluri
5. Pârghie pentru simularea încastrării 14. Suport dinamometru
6. Mecanism de blocare 15. Pârghie pentru crearea
7. Comparator momentelor de încărcare
8. Roata de ghidare cu mâner de 16. Comparator
blocare
Fixarea şi demontarea suporţilor

a) articulaţie; reazem fix.
b) încastrare.
Pentru încastrare, grinda (6) trebuie montată cu suportul adecvat (b). Ţineţi
seama de următoarele observaţii (Fig.2):
- Fixaţi (5a) şi grinda (6) la pârghia de generare a momentului (5) cu şurubul M3.
- Fixaţi grinda de suportul rulmentului radial (2) cu şurubul M4 (2a) şi două şaibe
(2b).
11
LABORATOR NR. 2
MECANIC VIRTUAL
Demontarea suportului:
- Îndepărtaţi şurubul M3 (5a)
- Desfaceţi uşor şurubul M4 (2a); grinda (6) va coborî în poziţie verticală şi va
atârna liber de suportul (2).
Fig.2. Demontarea suportului (vedere din spate)
Momentul de încastrare
Momentul de încastrare la nivelul pârghiei pentru generarea momentului produs
de forţa F este: = ∙ = ∙ 100 (1)
Distanţa dintre axa cadranului şi axa de rotaţie este d=50mm.
Aplicarea momentului de încovoiere

Se glisează pârghia pentru aplicarea momentului (15), lateral pe bară.
Se aplică forţa pe ambele laturi ale plăcii. Momentul efectiv în punctul O este
=2∙ ∙ (2)
Important: pentru evitarea unor reacţiuni suplimentare ale suportului momentele
trebuie aplicate întotdeauna ca un cuplu de forţe.
Unghiul de înclinație in punctul O rezultă din valoarea b citită pe cadran:
=arctan(b/h) (3)
Important: Când se poziţionează cadranul comparatorului, aveţi grijă ca acesta să fie
exact în centrul părţii inferioare a pârghiei de aplicare a momentului (distanţa h=50mm)
Fig.3.Glisarea pârghia pentru aplicarea momentului
8
LABORATOR NR. 2
MECANIC VIRTUAL
Considerații teoretice
Pentru aplicarea principiului lucrului mecanic vom considera un corp elastic
(fig.4) aflat în echilibru sub acţiunea unui sistem de forţe exterioare ( F j ).
Fig.4. Corp elastic aflat în echilibru sub acţiunea unui sistem de forţe exterioare
Dând fiecărui punct al corpului o deplasare virtuală i (infinitezimală,

compatibilă cu legăturile şi arbitrară) se determină lucrul mecanic al forţelor exterioare
( Lext
j ,i
) în deplasările virtuale considerate şi lucrul mecanic al forţelor interioare ( Lint
j ,i
)
în aceleaşi deplasări.
Pe baza principiului lucrului mecanic virtual, care precizează că lucrul mecanic
într-o deplasare virtuală, infinitezimală, compatibilă cu legăturile este nul, se obţine
relaţia
Lext
j ,i
 Lint
j ,i
0 (4)
Întrucât lucrul mecanic interior este totdeauna un lucru mecanic rezistent, egal
cu scăderea energiei potenţiale de deformaţie, care este egală cu lucrul mecanic al
eforturilor, există relaţia
Lint
j ,i
 U j ,i  Lefj ,i , (5)
unde prin U j ,i se înţelege variaţia energiei potenţiale de la poziţia de echilibru elastic
sub acţiunea forţelor F j  la poziţia luată în urma deplasării virtuale  i şi egală cu
lucrul mecanic al eforturilor L efj , i .
Se introduce (5) în (4) şi după integrare pe întreg volumul corpului se obţine
relaţia
j ,i
Lext  Lefj ,i , (6)
care reprezintă teorema lucrului mecanic virtual, valabilă pentru orice corp deformabil,
indiferent de formă, rezemări şi încărcări. Enunţul acesteia este: într-o deplasare
virtuală compatibilă cu legăturile, lucrul mecanic al forţelor exterioare este egal cu
lucrul mecanic al eforturilor.
Pentru calculul deplasărilor punctuale în punctul şi pe direcţia deplasării căutate
se introduce o forţă unitară virtuală Fi  1i , notată cu bară deasupra pentru a sublinia
caracterul de virtual. Se obţine relaţia
9
LABORATOR NR. 2
MECANIC VIRTUAL
1 ij  Lief, j . (7)

Pentru evaluarea Lief, j se determină diagrama momentului produs de sistemul de
forţe F j și diagrama mxi produsă de sarcina unitară virtuală.
Astfel e obține relația de calcul al deplasări dată de Mohr-Maxwell:
M j dx
 ij   mi . (8)
EI
Pentru calculul rotirii se introduce un cuplu unitar şi se determină diagrama mA
l
M x dx
cu ordonata curentă mxA  1 . Formula ia forma  A   m xA, . Rotirea se obţine în
0
EI
radiani.
EXPERIMENTUL 1
ÎNCĂRCAREA BAREI REZEMATĂ LA CAPETE
CU O FORŢĂ CENTRATĂ
Experimentul se realizează cu bară sprijinită pe două reazeme, nici un reazem
nefiind încastrat (fig.5).
Fig.5. Deformaţia barei simplu rezemate
- Montaţi suporturile pentru lagărele cu rulmenţi pe partea inferioară a cadrului la

o distanţă de L=800mm unul faţă de altul. Montaţi şi fixați bara pe reazeme. Montaţi
comparatorul pentru măsurarea săgeții la mijlocul barei.
- Puneţi acul cadranului în poziția zero.
- Se montează comparatoarele pe reazeme pentru măsurarea rotirii în dreptul
reazemelor ca în fig. 6. Se încarcă bara la mijlocul ei pe rând bara cu forțe de 5N, 10N,
15N și 20N. Se măsoară săgeata și ro tirile.
10
LABORATOR NR. 2
MECANIC VIRTUAL
Fig.6.Realizarea montajului
Evaluarea rezultatelor
Din echilibrul de forţe şi momente pe axa longitudinală a barei sprijinite pe două
reazeme, rezultă următoarea distribuţie de momente:
- Momentul încovoietor este maxim în punctual de acţiune al forţei concentrate.
- Momentul descreşte liniar spre zero pe măsură ce se apropie de capete.
Fig.7. Distribuţia momentelor în cazul încărcării cu o forță concentrată
Momentul din încărcarea exterioară pe cele două intervale este dat de relațiile:
∙
Intervalul 1: (0 ≤ ≤ /2): ( )= (9)
∙( )
Intervalul 2: ≤ ≤ : ( ) = (10)
Pentru forţa unitară virtuală 1 rezultă:
∙
Intervalul 1: (0 ≤ ≤ /2): ( ) = (11)
∙( )
Intervalul 2: ≤ ≤ : ( )= (12)
Relaţia Mohr Maxwell duce la:
= ∙
(∫ ∙ +∫ ∙ ) (13)
Din calcul se obţine relația săgeții din punctul L/2:
11
LABORATOR NR. 2
MECANIC VIRTUAL
= (14)
În care: E-modul de elasticitate al materialului ( = 200000 / )
- momentul de inerţie axial a secțiunii barei
Momentul de inerţie geometric al barei (de secțiune dreptunghiulara cu b=20mm,
h=4mm) este:
= = 106,7 (15)
Tab. 1. Compararea rezultatelor măsurate pe epruveta cu cele calculate
F în N w măsurat[mm] w calculat[mm] diferența [%]
5 2.25
10 5.00
15 7.50
20 10.00
Diferențele dintre valorile deformaţiei măsurate şi cele calculate sunt foarte mici
şi pot fi atribuite pierderilor prin frecare şi imperfecţiunilor din materialul barei.
EXPERIMENTUL 2
ÎNCĂRCAREA CU MOMENT
Experimentul se realizează cu bară sprijinită pe două reazeme, nici unul nefiind
încastrat iar momentul este aplicat în centrul barei.
Montaţi suporturile pentru lagărele cu rulmenţi pe partea inferioară a cadrului la o
distanţă L=800mm unul de celălalt.
Montaţi placa pentru aplicarea momentului exact în centrul barei.
Montaţi aparatul pentru măsurarea deformaţiei, pretensionaţi cca. 10mm şi puneţi
acul la zero.
Ataşaţi succesiv diferite greutăţi pe ambele părţi ale plăcii de aplicare a
momentului.
Citiţi mărimea b pe cadranul aparatului şi determinaţi rotirea corespunzătoare.
Fig.8. Distribuţia momentelor în cazul încărcării cu moment
Evaluarea rezultatelor
Distribuţia de momente rezultă din condiţiile de echilibru:
12
LABORATOR NR. 2
MECANIC VIRTUAL
∙
Intervalul 1: (0 ≤ ≤ /2): ( )= ∙ , ( )= (16)
Intervalul 2: ( /2 ≤ ≤ ): ( )=− ∙ ( − ), ( )= ( − ) (17)
Ecuația de mai sus duce la:
= ∙
(∫ ∙ +∫ ∙ ) (18)
Integrând relaţiile de mai sus obţinem pentru deformaţia L/2:
= (19)
Unde: E- modulul de elasticitate al materialului ( = 200000 /
- momentul de inerţie geometric al barei.
Momentul de inerţie geometric al barei (de secțiune dreptunghiulara cu b=20mm,
h=4mm) este:
= = 106,7 (20)
Tab.2. Compararea rezultatelor măsurate pe epruveta cu cele calculate
F [N] [Nmm] măsurat[rad] calculat[rad] diferența[%]
5 700
10 1400
15 2100
20 2800
Diferențele pot fi atribuite unei mici imprecizii a aparatului de măsură şi faptului
că o poziţionare perfectă a acestuia nu este posibilă.
Date tehnice
Greutăţi: Suport pentru greutăţi: 7x1N
Greutăţi crestate: 21x5N
28x1N
Bară: Material Oţel
Secţiunea 20x4mm
transversală
Lungimea 1000mm
Forţa de greutate 7N
Cadrane : Domeniul (0…20)mm
Diviziunea scalei 0.01mm
Suporţi: Distanţe axa cadranului 50mm
Linia de aplicare a forţei 100mm
Cadranul pentru forţa: Domeniul (0…40)N
Diviziunea scalei 1N
Pârghie pentru aplicarea momentelor a=70mm h=50mm
13
LABORATOR NR. 3
TORSIUNEA BARELOR
TORSIUNEA BARELOR
INTRODUCERE
OBIECTIVE
· investigarea principiilor solicitării la torsiune pe mai multe epruvete din alamă în
formă de bara de secțiuni diferite utilizând standul SE 110.29;
· interpretarea corectă a valorilor mărimilor fizice ale principiilor solicitării la
torsiune.

Student________________________________________________________________
Grupa_________________________________________________________________
1. Precizaţi elementele componente ale standului SE 110.29.

_______________________________________
_______________________________________
_______________________________________
_______________________________________
_______________________________________
_______________________________________
_______________________________________
_______________________________________
2. Precizaţi modul de reglare al acului indicator pentru standul SE 110.29.

_____________________________________
_____________________________________
_____________________________________
_____________________________________
_____________________________________
_____________________________________
3. Definiți mărimile fizice din relația τ ∙ (r) = ∙r

______________________________________________________________________
4. Care sunt cele 4 tipuri de epruvete folosite pe standul SE 110.29.?
_____________________________________________________________________
14
LABORATOR NR. 3
TORSIUNEA BARELOR
______________________________________________________________________
5. Ce unitate de măsura are modulul de elasticitate transversală și ce valoare are
pentru materialul epruvetelor ?
_____________________________________________________________________
_____________________________________________________________________
TORSIUNEA BARELOR
Construcția și funcționarea standului.

Standul SE 110.29 - Torsiunea barelor - poate fi utilizat pentru investigarea
principiilor solicitării la torsiune. În acest scop, dispozitivul este dotat cu mai multe
epruvete în formă de bara, din alamă, care sunt încărcate cu un moment de torsiune cu
ajutorul greutăţilor şi a unui scripete. Două discuri gradate ce se pot deplasa în lungul
barei permit citirea unghiului de răsucire pentru orice secţiune dată. Înlocuirea rapidă
şi uşoară a barelor este asigurată de două mandrine. Construcţia robustă a standului îl
face potrivit pentru experimentele didactice. Dimensiunile mari ale standului permit
utilizarea acestuia în scopuri demonstrative.
Dispozitivul trebuie montat în cadrul universal SE 112 .
Fig.1. Construcția standului
1. Cadru universal SE 112 6. Bare suplimentare cu secţiuni transversale

2. Suport de prindere (reglabil) diferite
3. Disc gradat ajustabil pentru măsurarea 7. Scripete pentru introducerea momentului
unghiului de torsiune 8. Roata de ghidare cu frânare
4. Bara supusă la torsiune 9. Talert cu greutăţi
5. Ac indicator pentru scala unghiulară
15
LABORATOR NR. 3
TORSIUNEA BARELOR

Alimentarea cu bare
Mai întâi se demontează bara: se deblochează ambele discuri de scală unghiulară
(3); deschideţi mandrina din stânga şi mişcaţi-o spre stânga; slăbiţi mandrina din
dreapta, scoateţi epruveta şi îndepărtaţi discurile.
Încărcarea barei
-Glisaţi discurile indicatoare liber pe bară.
-Prindeţi bara cu acele indicatoare în mandrina din dreapta (fig.2. și 3) .
-Infiletaţi acele indicatoare între discurile gradate şi introduceţi epruveta în
mandrina din stânga.
-Strangeţi bine ambele mandrine pentru a preveni alunecarea epruvetei sub
sarcină.
-Stabiliţi distanţa dorită între discurile unghiulare.
-Pozitionaţi acul indicator în fata scalei şi fixaţi-l în poziţia 0 .
Fig.3.Îndepărtarea epruvetei
Fig.2. Deschiderea mandrinei
Desfăşurarea experimentului
- Alegeţi bara şi montaţi-o conform indicaţiilor.
- Stabiliţi lungimea pe care se aplică torsiunea L (ex. 200mm) şi reglaţi
indicatoarele de scală la valoarea 0 .
- Ataşaţi greutăţile (în trepte de 5N, iar pentru tuburile crestate în trepte de 1 N)
- Înregistraţi şi citiţi diferenţa dintre două unghiuri de torsiune = −
- Repetaţi experimentul până la atingerea încărcării maxime F=20N ( încărcarea
maximă pentru epruvetele crestate este de 3 N)
Experimentul trebuie realizat cu diferite bare.
Interpretarea rezultatelor
Momentul de torsiune aplicat se calculează cu relaţia:
= ∙ , (1)
unde F-forța aplicată și R-raza scripetelui (braţul forţei R=110mm)
Pe baza acestui moment, în secțiunea transversală tensiunea tangenţială este:
τ ∙ (r) = ∙r (2)
16
LABORATOR NR. 3
TORSIUNEA BARELOR
Această relaţie caracterizează distribuţia tensiunii tangenţiale în secţiunea

transversală a barei.
Fig.4.Torsiunea barei Fig.5.Tensiunile tangenţiale
este momentul de inerţie polar al ariei.

În tabelul de mai jos se prezintă o listă cu tipuri de secţiuni cu
momentele de inerție polare corespunzătoare.
Unghiul de torsiune se calculează în grade cu relaţia:
= (3)
L-lungimea barei pe care se produce torsiunea,
G-modulul de elasiticitate transversală (pentru alamă
G=40000N/ )
Fig.6.Tipul secţiunilor supuse torsiunii în cadrul experimentului.
Fig.7.Secțiunile
transversale ale
epruvetelor
17
LABORATOR NR. 3
TORSIUNEA BARELOR
Rezultatele demonstrează faptul că secţiunea plină este mai rezistentă la torsiune

decât cea tubulară, la acelaşi diametru. O secţiune crestată (epruveta 4) este extrem de
vulnerabilă la torsiune. În acest caz, tensiunile tangenţiale conduc la deformaţii
longitudinale ale secţiunii. Studenții vor utiliza datele din tabelele de rezultate și vor
reface experimentul.
Tabel.1. Rezultatul măsurărilor

Epruveta 1 Bară rotundă Φ6mm Epruveta 2 Țeavă Φ 6x1mm
Forța Moment Φ Φ Forța Moment Φ Φ
[N] [Nmm] măsurat calculat [N] [Nmm] măsurat calculat
[o] [o] [o] [o]
0 0
5 5
10 10
15 15
Tabel.2. Rezultatul măsurărilor

Epruveta 3 Țeava pătrată 6x6x1mm Epruveta 4 Bara crestată Φ 6x1mm
Forța Moment Φ Φ Forța Momen Φ Φ
o
[N] [Nmm] măsurat calculat[ ] [N] t[Nmm] măsurat calculat
[o] [o] [o]
0 0
5 1
10 2
15 3
Date tehnice. Mărimi fizice și untăți de măsură
Bare utilizate:
 Bara rotundă:∅6mm, sectiune plină;
 Teava rotundă:∅6mm, grosimea peretelui 1mm;
 Teava patrată:∅6mm, grosimea peretelui 1mm;
 Bara crestată:∅6mm, grosimea peretelui 1mm, crestatura 0.3mm.
Material :
Modulul de elasticitate transversal: G=40000N/
18
LABORATOR NR. 4
ÎNCERCAREA LA FLAMBAJ
INTRODUCERE
OBIECTIVE
· determinarea forțelor critice de flambaj pentru diferite situații de rezemare a
barelor de testare și observarea fenomenului de flambaj;
· interpretarea corectă a valorilor mărimilor fizice corespunzătoare flambajului.

Student________________________________________________________________
Grupa_________________________________________________________________
1. Precizaţi elementele componente ale WP 120 Stand de încercare la flambaj.
_______________________________________
_______________________________________
_______________________________________
_____________________________________
_______________________________________
_______________________________________
_______________________________________
_____________________________________
2. Care este semnificația figurii de atenționare de mai jos?

_____________________________________
_____________________________________
_____________________________________
_____________________________________
_____________________________________
_____________________________________
19
LABORATOR NR. 4
3. În cazul solicitării de flambaj solicitarea are direcție axială, radială sau

transversală pe direcția lungimii epruvetei?
______________________________________________________________________
4. Cu ce instrument se măsoară deplasările pe acest stand?
_____________________________________________________________________
______________________________________________________________________
______________________________________________________________________
5. Cum se încarcă bara pe stand cu o anumită sarcină?
_____________________________________________________________________
_____________________________________________________________________
WP 120 STAND DE ÎNCERCARE LA FLAMBAJ
Construcția standului de încercare
În principal, standul constă

dintr-un suport de bază, coloane de
ghidare şi bara transversală de
încărcare.
Suportul de bază conţine
subansamblul inferior de prindere a
tijei, care include un dispozitiv de
măsurare a forţei aplicate pentru
încercarea experimentală, o piesă de
prindere care poate susţine diversele
bare sub sarcina de compresiune, de
diferite secţiuni, înălţimea barei
transversale de încărcare poate fi
reglată pe coloanele de ghidare
verticale şi poate fi fixată într-o
poziţie aleasă.
Fig.1. Construcția standului WP 120
Această facilitate permite testarea la flambaj a unor tije cu lungimi diferite.
Pentru generarea forţei de testare, asupra barei transversale de încărcare
acţionează un mecanism şurub-piuliţă. Prin intermediul piuliţei, forţa de încercare este
aplicată tijei de probă prin intermediul unei piese distanţier. Montajul coaxial al
piuliţei şi distanţierul împiedică manifestarea tensiunilor de forfecare prin eventuala
torsiune aplicată tijei de probă.
Standul dispune de două piese distanţier, utilizabile funcţie de forma de prelucrare
a capătului tijei testate. Standul poate fi utilizat atât vertical, cât şi orizontal. Ansamblul
este dotat cu picioare de aşezare ataşate uneia dintre coloanele de ghidare, pentru
realizarea încercărilor în poziţie orizontală. Dinamometrul poate fi uşor rotit cu 90°
pentru a facilita citirea în poziţie orizontală.
20
LABORATOR NR. 4
Măsurarea forței
Forţa de încercare este măsurată utilizând
un dispozitiv hidraulic de măsurare a
forţelor.
Forţa de încercare produce o presiune
într-o cameră inelară prin intermediul unui
piston diferenţial. Această presiune este
măsurată de către un manometru, care este
utilizat ca instrument de indicaţie, în unităţi
de forţă. Traseul măsurat este foarte mic
datorită transmisiei hidraulice (max. 0.3
mm).
Mişcarea acului indicator este bine
amortizată prin intermediul unui drosel.
Influenţa perturbatoare datorată frecării
este evitată prin aşezarea directă a tijei de
probă pe celula de măsurare a forţei.
Suporții tijelor
Prinderea tijelor în partea inferioară
Standul oferă două opţiuni de rezemare a tijelor de

probă.
- Montaj cu articulaţie:
Se utilizează distanţierul cu crestătură în formă de
V pentru lăgăruire tip cuţit
- Montaj cu încastrare:
Se utilizează distanţierul în care se prinde fix tija de
probă.
Piesele distanţier se inserează în soclul de prindere
şi se fixează cu ajutorul unui ştift filetat.
Prinderea tijelor în partea superioară
Sunt disponibile tot două opţiuni de rezemare:

- Montaj cu articulaţie:
Se utilizează distanţierul lung cu crestătură în
formă de V pentru rezemarea tip cuţit.
- Montaj cu încastrare:
Se utilizează adaptorul scurt şi distanţierul în care
se fixează strâns tija de probă Distanţierele se
inserează într-o bucşă de ghidare fixată în bara
transversală de încărcare
Fig.2. Prinderea tijelor
21
LABORATOR NR. 4
Măsurarea deformației
Instrumentul de măsurare a deformaţiei

laterale a tijei de probă este ataşat uneia dintre
coloanele de ghidare cu ajutorul unui suport aflat în
kit-ul standului
Fig.3.Măsurarea deformației
Dispozitivul de încărcare transversală

poate fi utilizat numai în poziţia verticală a
standului.
constă dintr-un fir, un scripete, o brăţară şi
un set de greutăţi. Scripetele este fixat pe
una dintre coloanele de ghidare. Brăţara
înconjoară tija de probă, de care este fixată
cu ajutorul unui cui spintecat.
Se poate genera o forţă transversală de 0-20
N, cu pasul de 5 N.
Fig.4. Dispozitivul de încărcare

transversală
Date tehnice
 Lungime: 620 mm
 Lăţime: 450 mm
 înălţime: 1150 mm
 Masa: 35 kg
 Forţa maximă de testare: 2000 N
 încărcarea maximă laterală: 20 N
 Deformaţia laterală maximă: ±20 mm
 Lungimea maximă a tijei: 700 mm
 Cursa maximă a şurubului: 10 mm
 Alezajul pentru tije: 20mm.
22
LABORATOR NR. 4
Deducerea teoriei flambajului

În cazul tijelor, încărcarea cu forţe de întindere este limitată de rezistenţa la
întindere a materialului în sine. Tijele supuse la presiune pot ceda cu mult înainte de a
atinge starea de tensiune corespunzătoare rezistenţei la compresiune. Ele se încovoaie
brusc, se îndoaie lateral şi flambează - chiar dacă încărcarea este axială. Pericolul de
flambaj este mult mai mare în cazul tijelor zvelte, de exemplu bare lungi şi subţiri, decât
în cazul barelor scurte, solide. Flambajul brusc este o caracteristică a instabilităţii şi, ca
urmare, flambajul sub presiune este considerat o problemă de stabilitate.
În primul rând, ar trebui explicat mai precis termenul de stabilitate. În mecanică, starea
unui sistem este considerată stabilă atunci când el revine la starea iniţială de echilibru în
urma unei mici perturbaţii. Pe de altă parte, pentru sistemele instabile o foarte mică
perturbaţie este suficientă pentru a scoate sistemul din starea iniţială de echililibru, cu
efecte consistente.
Mai există încă o clasă de stabilitate definită ca indiferentă. în acest caz, sistemul
are un număr infinit de stări de echilibru. Aceste trei stări posibile de echilibru sunt
descrise în ilustraţiile de mai jos.
Fig.5. Stările de echilibru utilizând exemplul unei bile
Influenţa condiţiilor de rezemare
Fig.6. Cele 4 tipuri de rezemare
Până acum s-a luat în considerare numai cazul barelor articulate la ambele
capete, în continuare, se vor face trimiteri la cazul 1. În raport cu acest caz de referinţă,
se pot trata şi alte cazuri de rezemare, prin introducerea unui parametru aşa-numita
23
LABORATOR NR. 4
lungime de flambaj. Definiţia lungimii de flambaj poate fi explicată grafic în cazurile de

flambaj 2, 3 şi 4.
In cazul de flambaj 2, lungimea barei flambate este practic egală cu jumătate din
lungimea barei în cazul de flambaj 1. Ca urmare, lungimea de flambaj, l k, este
echivalentă cu de două ori lungimea barei. în cazul de flambaj 3, bucata dintre punctele
de inflexiune este echivalentă cu cazul de încovoiere 1. În consecinţă, jumătate din
lungimea barei poate fi considerată ca lungime de flambaj. In cazul de flambaj 4,
lungimea de flambaj nu poate fi evaluată prin simple observaţii de tip analogie. în acest
caz lk = 0.7I. Pe standul de încercare la flambaj WP 120 pot fi desfăşurate teste pentru
toate cazurile de flambaj, cu excepţia cazului 2
Influenţa încărcăturii transversale

Adeseori, tija comprimată axial, este supusă
şi unor forţe transversale semnificative.
Urmează să se studieze modul în care
încărcările transversale afectează
comportamentul la flambaj al tijei. Aceasta
este articulată la ambele capete, conform
cazului de flambaj 1, care va fi utilizat din
nou ca model. De această dată, însă, modelul
nu include introducerea forţelor excentrice
Ecuaţia de momente în echilibru are forma:
∑M 0 =0 = M y - Fw- (1)
Fig.7. Influenţa încărcăturii transversale
Flambajul și influența forței

transversale
Dacă se folosește formula Euler expresia săgeții, ținând cont si de încărcarea

transversală, este:
( )= sin + cos − (2)
Constantele A1 şi A2 încă necunoscute, se determină impunând condiţiile la
limită corespunzătoare rezemării cu articulaţii a barei, la ambele capete, w(0)=0 și
w(l)=0;
= și =0 (3)
În final, ecuaţia deformaţiei este:
( )= ( − ), (4)
unde = și = .
Expresia de mai jos este valabilă pentru deformaţia maximă, la x = l/2:
w(l/2) = ( − 1) (5)
Expresia dintre paranteze tinde la infinit pentru:
= (6)
În acest caz se manifestă instabilitatea. Expresia Ql/4F joacă în acest caz acelaşi rol
ca şi excentricitatea e, din paragraful anterior.
24
LABORATOR NR. 4
Comportamentul la flambaj în acest caz al solicitării transversale poate fi

comparat cu acela al tijei supuse la forţă de compresiune excentrică.
Aplicarea teoriei flambajului

Dacă o bară este supusă la forţă longitudinală, aşa cum se vede în schiţa de mai
jos, ea poate ceda în două moduri. Pe de o parte, bara se poate deforma plastic,
aplatizându-se dacă deformaţiile specifice la compresiune depăşesc o anumită limită .
Pe de altă parte, este posibil ca bara să se aplece într-o parte şi să flambeze înainte de
atingerea deformaţiei specifice admisibile la compresiune. Efectul este numit flambaj.
Forma barei este elementul care determină cazul corespunzător cedării barei. O bară
zveltă, subţire, este mai predispusă la flambaj decât o bară groasă, solidă.
Fig.8. Bară solidă şi zveltă supusă unei forţe de compresiune
Formula Euler
Flambajul se manifestă brusc şi fără avertisment atunci când o anumită limită de
încărcare este atinsă. Este, deci, un tip de cedare foarte periculos, care trebuie evitat prin
toate mijloacele. Odată ce o bară începe să flambeze, ea se va deforma până la punctul
de distrugere totală. Acesta este un comportament tipic instabil. Flambajul este o
problemă de stabilitate. Limita critică de încărcare Fkrit, peste care flambajul poate avea
loc, depinde atât de zvelteţea barei, influenţată de lungime şi secţiune cât şi de
materialul utilizat. Pentru a defini zvelteţea, se introduce coeficientul de zvelteţe λ:
λ= (7)
În formula de mai sus lk reprezintă lungimea de flambaj a barei. Este luată în
considerare atât lungimea efectivă a barei, cât şi condiţiile de rezemare.
De exemplu, încastrarea la un capăt, în cazurile pare, creşte rigiditatea.
Lungimea de flambaj, decisivă pentru zvelteţe, este mai mică decât lungimea efectivă a
barei. În plus, se face diferenţiere între cele patru tipuri de rezemare, fiecare având
diferite lungimi de flambaj.
Influenţa diametrului asupra coeficientului de zvelteţe se exprimă prin raza de
inerţie i. Aceasta se calculează funcţie de momentul de inerţie minim l y şi aria secţiunii
transversale, A:
i= / (8)
Influenţa materialului este luată în considerare prin rigiditatea longitudinală a barei, EA.
E este modulul de elasticitate longitudinală al materialului respectiv, iar A este aria
secţiunii transversale.
Influenţa acestor factori diferiţi asupra sarcinii critice este rezumată în " formulă Euler":
25
LABORATOR NR. 4
= (9)
care se mai exprimă în forma:
= (10)
Estimarea forţei şi deformaţiei la flambaj

Este oportun să se calculeze forţa de flambaj, înainte de desfăşurarea testului
experimental. Această operaţie este necesară în special pentru epruvetele din afara
seturilor ataşate standului, provenite de la alţi furnizori, epruvete cu comportament
necunoscut.
Forţa de flambaj se determină cu ajutorul formulei Euler:
= (11)
2
Modulul de elasticitate, E, pentru oţel este 210 000 N/mm .
Momentul geometric de inerţie pentru secţiunea pătrată se calculează cu relaţia:
I = = 106.6 mm (12)
Lungimea barei, l = 500 mm, este luată ca lungime de flambaj, lk în cazul Euler 1.
Rezultă forţa de flambaj teoretică:
∙ ∙ ,
= = = . (13)
Trebuie avut grijă să nu se depăşească limita de elasticitate în timpul încercării la
flambaj, deoarece bara se va deforma plastic devenind inutilizabilă ulterior. Deformaţia
maximă admisibilă este atinsă atunci când combinaţia tensiunilor de încovoiere şi
compresiune depăşesc limita de elasticitate a materialului σ P . Pentru epruveta de oţel,
σp = 300 N/mm2. Deformaţia corespunzătoare se calculează cu relaţia:
( )
f= (14)
Pentru A = 20 ∙4 = 80 mm2, Fk = 883 N şi zmax = 2 mm, rezultă următoarea valoare a
deformaţiei la mijlocul barei:
( )
f= =17,44 mm (15)
Pentru un coeficient de siguranţă egal cu 3, rezultă că valoarea 17.44 mm/3 = 5.81
mm~6mm nu trebuie depăşită! Deformaţia trebuie citită permanent pe durata testului.
Desfăşurarea experimentelor
Se așează standul în poziţie verticală sau orizontală. Cadranul de citire a forţei

poate fi rotit cu 90° pentru poziţia orizontală.
Fig.9. Desfăşurarea experimentelor
26
LABORATOR NR. 4
 Se introduce piesa distanţier cu

crestătură în formă de V în soclul de
prindere şi se strânge cu ştiftul de fixare.
 Se introduce piesa distanţier cu
crestătură în formă de V în bucşa din bara
transversală de încărcare şi se fixează
bine.
 Se introduce tija S2 cu muchiile de
capăt în crestăturile în formă de V.
Fig.10. Desfăşurarea
experimentelor
 Bara transversală de încărcare trebuie să fie fixă
pe coloanele de ghidare astfel încât să existe o distanţă de
aproximativ 5 mm de la piesa distanţier superioară.
 Se aliniază epruveta astfel încât direcţia de
flambaj să fie spre colanele de ghidare.
 Practic, muchiile epruvetei trebuie să fie
perpendiculare pe bara transversală de încărcare
 Se pretensionează epruveta cu o forţă de valoare
mică, nemăsurabilă.
 Se aduce instrumentul de indicaţie la mijlocul
epruvetei, utilizând clemele de fixare. Palpatorul
comparatorului trebuie să fie perpendicular pe direcţia
axei longitudinale a barei.
 Se pretensionează comparatorul la 10 mm cu
ajutorul suportului deplasabil.
 Se aplică încet solicitarea epruvetei prin
intermediul piuliţei de încărcare.
 Se citeşte mărimea deformaţiei. Citirea şi notarea
deformaţiei se face la fiecare 0.25 mm, până la 1 mm.
Fig.11. Desfăşurarea
experimentelor
27
LABORATOR NR. 4
 Peste o deformaţie de 1 mm, este suficientă

înregistrarea deformaţiei (şi forţei) la fiecare 0.5
mm.
 Atenţie! Nu se deformează niciodată peste
maximul de 6 mm, datorită riscului de deformaţie
plastică sau distrugere a barei de probă.
 Experimentul poate fi oprit atunci când forţa
nu se modifică deşi deplasarea creşte (în cazul tijei
S2 această forţă corespunde unei deformaţii de
aprox. 4 mm).
 Se detensionează încet tija.
 Ca măsură de siguranţă, se repetă testul cu
direcţia de flambaj opusă.
 Pentru aceasta, se stabileşte direcţia de
flambaj prin ghidarea iniţială a epruvetei cu mâna.
 În acest caz nu este necesară notarea forţei şi
deformaţiei.
 Se creşte încărcarea până când forţa nu se
mai schimbă.
Fig.12. Instrucțiuni pentru  Se compară încărcările de flambaj în cele
desfăşurarea experimentelor două direcţii de flambaj.
 Dacă abaterea este mai mare de 10%, bara s-
ar putea să fie deformată plastic. Se poate încerca
îndreptarea epruvetei. Dacă operaţia nu reuşeşte, se
înlocuieşte tija.
Evaluarea testelor
Se marchează grafic, pe o foaie, valorile înregistrată şi se trasează printre aceste puncte
o curbă asemănătoare celei din partea de jos a paginii.
Tija: oţel S2
Lungime: 500 mm
Momentul de inerţie minim: 106.6 mm4
Modulul de elasticitate: 210 000 N/mm2
Deformaţie 0 0.25 0.5 0.75 1.0 1.5 2.0 2.5 3.0 3.5 4.0 5.0
în mm
Forţă în N 0 400 570 650 710 780 810 840 850 860 870 870
Fig.13.Graficul deformație funcție de forță
28
LABORATOR NR. 5
VERIFICAREA IPOTEZELOR TEORIILOR DE REZISTENŢĂ

INTRODUCERE
OBIECTIVE
· însușirea diverselor teorii de rezistență și identificarea domeniului de aplicare ;
· utilizarea corectă a echipamentului mecanic, măsurarea deformațiilor și
interpretarea corectă a valorilor mărimilor fizice determinate.

Student________________________________________________________________
Grupa_________________________________________________________________
1. Precizaţi elementele componente ale standului WP 130.
_______________________________________
_______________________________________
_______________________________________
_____________________________________
_______________________________________
_______________________________________
_______________________________________
_____________________________________
2. Explicați modul de încărcare pentru a obține încovoiere simplă, torsiune simplă,

dar și olicitarea compusă torsiune -încovoiere.
_____________________________________
_____________________________________
_____________________________________
_____________________________________
_____________________________________
_____________________________________
3. Daţi exemple de teorii de rezistență întâlnite în laboratorul 5.

_________________________________________________________________
29
LABORATOR NR. 5
Descrierea standului
Fig.1. Descrierea standului
Fig.2. Descrierea standului
Funcţionarea standului
Momentul de încărcare este generat cu ajutorul unui braţ cu greutăţi. Pot fi

generate momente între 0 şi 3.0 Nm, cu pasul de 0.1 Nm, prin intermediul greutăţilor
combinate corespunzător. Placa de încărcare circulară este utilizată ca braţ de încărcare
pentru moment.
Greutatea poate fi încărcată în diferite puncte de pe circumferinţa plăcii
circulare. Epruveta este fixată în centrul plăcii. Solicitări combinate de încovoiere şi
torsiune pot fi generate alegând diverse puncte de aplicaţie pe circumferinţă. Astfel,
poziţia unghiulară 0° este echivalentă încărcării cu moment încovoietor pur, iar poziţia
30
LABORATOR NR. 5
de 90° este echivalentă încărcării cu moment de torsiune pur. Poziţia greutăţii pe

circumferinţă poate fi reglată cu un pas de 15°. Punctele de măsurare a deformaţiilor se
află diametral opuse faţă de punctele de aplicaţie a încărcărilor. Această configuraţie
permite măsurarea deformaţiilor în punctele cu deplasări maxime. Întrucât măsurarea se
face pe partea neîncărcată a plăcii, influenţa erorilor datorate deformaţiilor
componentelor standului este minimă.
Epruvetele sunt strânse cu frecare de piesele de fixare. Părţile de capăt ale
epruvetelor, utilizate pentru fixarea pe stand, au secţiune transversală circulară.
Fig.3. Placa gradată
Verificarea ipotezelor teoriilor de rezistenţă se face prin utilizarea sarcinilor în

figura de mai jos.
Fig.3. Încărcarea standului
Ipotezele teoriilor de rezistenţă

Pentru starea uniaxială de tensiune determinată de solicitări de întindere sau
compresiune pură este suficientă cunoaşterea tensiunii limită (de rupere sau curgere).
Tensiunile limită pot fi uşor măsurate printr-o încercare la întindere sau compresiune.
Starea de tensiune spațială caracterizată prin prezenţa tensiunilor normale şi a
tensiunilor tangențiale apare la încărcări complexe, cum ar fi forţe axiale şi tăietoare sau
încovoiere şi torsiune.
Deoarece rezistenţa unui material este, în general, determinată numai pentru o
stare uniaxială de tensiune, de obicei printr-o încercare la întindere, este necesară
stabilirea unei tensiuni echivalente, care să corespundă unui efect similar stării
31
LABORATOR NR. 5
multiaxiale. În decursul timpului, diverse teorii de rezistenţă (sau ipoteze de rupere) au

fost postulate şi odată cu ele, definite şi tensiunile echivalente.
Cele mai importante trei ipoteze de rupere au la bază criteriile:
 Criteriul tensiunii normale maxime (RANKINE)
Un corp, într-un punct al său, ajunge la starea limită, indiferent de tipul
solicitării, atunci când tensiunea normală maximă atinge valoarea limită.
ech  max  1 ;  2  
1
2 
   2  4 2   a
(1)
 Criteriul tensiunilor tangenţiale maxime (GUEST, TRESCA)

Un corp, într-un punct al său, atinge starea limită, indiferent de tipul solicitării,
atunci când max atinge valoarea limită a materialului.
ech  max  1   2    2  42  a

(2)
 Criteriul energiei specifice modificatoare de formă (VON MISES și
HENKY)
D
Un corp rezistă atâta timp cât energia potenţială specifică U1 din oricare punct
D
al său, indiferent de tipul solicitării, este inferioară valorii limită U1K stabilită la
întinderea simplă.
ech  12  22  1 2   2  32  a .
(3)
Tensiunile echivalente depind atât de tensiunile normale cât şi de cele
tangenţiale. Legătura dintre aceste tensiuni se reprezintă grafic pe cercul lui Mohr.
La solicitarea compusă de încovoiere și t orsiune în secțiunea transversală apar

momentele: de încovoiere M i care determină tensiuni normale  și de torsiune M t
care determină tensiunea tangențială  .
Mi
Valoarea tensiunii normale maxime este  max  .
Wi
Mt
Din distribuţia de tensiuni  rezultă valoarea maximă  max  .
Wp
Condiţia de rezistenţă
 ech   k T   a , (4)
în care kT, în funcţie de teoria de rezistenţă aplicată se determină cu
formulele:
2 2
 
k T  k   1  4  , k T  k ED  1  3  (5)
 
prin înlocuirea tensiunilor cu valorile precizate devine:
32
LABORATOR NR. 5
Mi
 ech  k T  a (6)
Wi
 D3  D 3 Wi 1
Cunoscând: W  ; Wp  ;  se determină:
32 16 Wp 2
2 2
 Mt   Mt 
k T  1    ; k T  1  0,75  , (7)
 Mi   Mi 
sau într-o singură formulă:
2
 Mt 
k T  1  k 0   , (8)
 i
M
cu k 0  1 în teoria T şi k0=0,75 în teoria TED .
În cazul secţiunilor inelare formula devine:
M i T D 3   d  4 
Wi 
nec
k  1     (9)
a 32   D  
Fig.4. Graficul forței și al deformației
Experiment
În acest experiment se determină limita de curgere a epruvetei astfel încât aceasta
va fi solicitata la o forță care va depăși limita de elasticitate. Stabilind punctele de
aplicație a sarcinii pe sectorul gradat de la 0 la 90 grade se simulează încercările de
încovoiere pură, încovoiere cu torsiune și torsiune pură. La fiecare test încărcarea crește
cu un pas de 2 N.
Pentru a evidenția precis limita de curgere, deformația remanentă după descărcare
trebuie măsurată continuu în timpul testului. Încărcarea se oprește de îndată ce
caracteristica proporțională devine neliniară (din punctul limită de curgere).
Pentru prinderea epruvetei se execută operațiile:
- Se îndepărtează comparatorul cu prindere magnetică
- Se scot greutățile de încărcare
- Se scoate din suspensie contragreutatea și se pune placa de încărcare pe
coloana suport.
- Se prinde epruveta in suportul ei de pe placa de încărcare
33
LABORATOR NR. 5
- Se suspendă contragreutatea fără greutate.

Pentru desfășurarea măsurătorilor se execută următoarele:
- se echilibrează greutățile cu contragreutăți conform tabelului de mai jos
Oțel 14 N
Cupru 8N
Alamă 11N
Aluminiu 12N
- se plasează comparatorul diametral opus poziției de încărcare și se pune la 0.
Se încarcă epruveta cu forțe conform tabelului 1 pentru combinații de greutăți.
Pentru aceasta îndepărtați greutățile și cârligul de pe placa de încărcare, puneți
noua combinație de greutăți și agățați din nou greutățile de placa de încărcare
încet și fără șocuri. Se înregistrează deformația indicată de comparator după
fiecare pas de încărcare. După îndepărtarea greutăților e citește deformația
remanentă indicată de comparator și se trece în tabelul experimentului.
În momentul în care apare o abatere de la caracteristica proporțională se oprește
testul.
De curgere se determină prin trasarea grafică a încărcării în raport cu deformația
remanentă.
Test 1. Poziția unghiulară ______________ grade Material_______________

Încărcare F [N] 14 16 18 20 22 24 26 28 30
Deformație w in 1/100mm
Deformație remanentă w
in 1/100mm
Încărcarea la limita de curgere ______________N
După determinarea limitei de curgere se deplasează greutățile de încărcare și
comparatorul cu unghiul dorit și se repetă seria de încărcare.
Evaluare
După determinarea limitei de curgere pentru toate unghiurile de la 0 la 90 de
grade se înlocuiește epruveta și se repetă testele în ordine inversă de la 90 grade la 0
grade. Se va calcula media ambelor serii de măsurători și se împarte la valoarea
corespunzătoare încovoierii pure. Aceste valori vor construi diagrama de mai jos.
Dacă rezultă o dreaptă orizontală se poate aplica teoria tensiunilor tangențiale
maxime și dacă rezultă o valoare dublă pentru torsiunea pură decât cea corespunzătoare
încovoierii pure se consideră adecvată teoria tensiunilor normale maxime.
Fig.5. Alegerea teoriei de calcul
34
LABORATOR NR. 5
Fig.5. Graficul rezultatelor de test
Tabelul 1. Combinații de greutăți pentru încărcare

Încărcare [N] Cârlig Coș Disc 1N Disc 2N Disc 4N Disc 8N
2(18) × × (××)
3(19) × × × (××)
4(20) × × × (××)
5(21) × × × × (××)
6(22) × × × (××)
7(23) × × × × (××)
8(24) × × × × (××)
9(25) × × × × × (××)
10(26) × × × (×××)
11(27) × × × × (×××)
12(28) × × × × (×××)
13(29) × × × × × (×××)
14(30) × × × × (×××)
15 × × × × ×
16 × × × × ×
17 × × × × × ×
Tabelul 2. Combinații de contragreutăți

Încărcare [N] Disc 1N Disc 2N Disc 4N Disc 8N
1 ×
2(18) × (××)
3(19) × × (××)
4(20) (××)
5(21) × × (××)
6(22) × × (××)
7(23) × × × (××)
8(24) (××) (×) × (×)
9(25) × (××) (×) × (×)
10(26) × ×
11(27) × × ×
12(28) × ×
13(29) × × ×
14(30) × × ×
15 × × × ×
16 ××
17 × ××
35
LABORATOR NR. 6
ÎNCERCAREA DE ÎNCOVOIERE ASIMETRICĂ

INTRODUCERE
OBIECTIVE
· studiul încovoierii barelor de secțiune asimetrică;
· interpretarea corectă a valorilor mărimilor fizice ale standului FL 160-Încovoiere
asimetrică.

Student________________________________________________________________
Grupa_________________________________________________________________
1. Precizaţi elementele componente ale standului FL 160.
_______________________________________
_______________________________________
_______________________________________
_____________________________________
_______________________________________
_______________________________________
_______________________________________
_____________________________________
2. Identificați tipurile de secțiune pentru barele din figură:

_____________________________________
_____________________________________
_____________________________________
_____________________________________
_____________________________________
_____________________________________
3. Care este valoarea modului de elasticitate și care este unitatea sa de măsură?

_________________________________________________________________
36
LABORATOR NR. 6
STANDUL FL 160-ÎNCOVOIERE ASIMETRICĂ
Construcția și funcționarea standului.
Standul FL 160-Încovoiere asimetrică este proiectat pentru studiul încovoierii

barelor. Standul asigură desfășurarea unor experimente legate de încovoierea pură,
încovoierea generalizată sau oblică şi de centrul de încovoiere. Teoria relativ complexă
a încovoierii barelor poate fi astfel ilustrată prin rezultate experimentale.
Fig.1.Structura standului
Fig.2.Componentele standului
37
LABORATOR NR. 6
Poziţionarea orizontală a barei de probă asigură uşor înţelegerea clară a lucrărilor

experimentale. Săgeata barei poate fi observată la capătul liber, ilustrând astfel în mod
clar relaţia dintre planul de încărcare, axele principale şi săgeată/rotaţie.
Un capăt al barei probă (5) este încastrat în coloana rigidă (6). Mânerul de
strângere (8) permite rotaţia barei în locaşul său şi fixarea în poziţia dorită. Poziţia
unghiulară poate fi citită pe raportorul (7). O forţă punctiformă este aplicată pe capătul
liber al barei de probă prin intermediul flanşei de încărcare (4). Mărimea încărcării
aplicate se stabileşte utilizând setul de greutăţi (2).
Punctul de aplicaţie al sarcinii poate fi deplasat cu ± 25 mm faţă de axa barei cu
ajutorul braţului de încărcare (3), permiţând astfel introducerea forţelor excentrice şi
încărcarea complexă torsiune/încovoiere, aşa cum este necesar, de exemplu, la
determinarea centrului de încovoiere.
Deplasarea verticală şi orizontală a capătului liber al barei este măsurată cu două
comparatoare (10,12). Punerea la zero a comparatoarelor se realizează cu ajutorul
dispozitivelor (9, 11) care reglează poziţia tijelor de palpare.
Barele de probă interschimbabile cu profil U, L sau I, au o lungime de 500 mm.
Ele sunt prinse pe flanşa de fixare (7) şi sunt ataşate cu două şuruburi flanşei de
încărcare (4).
Flanşa de încărcare (4) poate fi rotită cu până la 90°.
Înlocuirea barei de probă

Pași de urmat:
-Îndepărtaţi ambele comparatoare (10,12) prin eliberarea tijelor palpatoare.
-Desfaceţi ambele şuruburi ale flanşei de încărcare (4) cu o cheie imbus şi
îndepărtaţi flanşa de încărcare.
-Slăbiţi mânerul de strângere (8) şi trageţi bara de probă (5) în afara planşei de
prindere (7).
Fiţi atenţi la instalarea în poziţia corectă a barei de probă.
-Asiguraţi mânerul de strângere (8).
-Utilizând cheia imbus, prindeţi flanşa de încărcare (4) pe bara de probă, cu
ambele şuruburi.
Fiţi atenţi la stabilirea excentricității pe orizontală.
-Ataşaţi ambele comparatoare (10, 12) prin fixarea tijelor palpatoare.
Desfășurarea experimentelor
Pași de urmat:
-Slăbiţi mânerul de strângere (8) pentru a roti bara în poziţia unghiulară dorită.
Asiguraţi din nou mânerul de strângere.
-Aliniaţi comparatoarele (10,12) cu ajutorul mânerelor şi dispozitivelor (9,11).
Axele comparatoarelor trebuie să se intersecteze în centrul barei.
-Dacă este necesar, slăbiţi braţul de încărcare prin rotirea în sens antiorar,
poziţionaţi braţul de încărcare prin rotirea în sens antiorar, poziţionaţi braţul de
încărcare (3) la excentricitatea dorită e şi fixaţi-l prin rotire în sensul acelor de
ceasornic. Prestabiliţi încărcarea pentru a evita probleme de montaj.
Pentru aceasta plasaţi încărcarea maximă dorită în suportul de greutăţi (2) care
trebuie ataşat braţului de încărcare (3).
38
LABORATOR NR. 6
Bara de probă şi flanşa de încărcare vor fi deformate permanent în caz de

suprasarcină.
-Încărcaţi bara de probă cu maxim 20 N. Suportul de încărcare şi talerul cântăresc
împreună deja 5 N.
-Îndepărtaţi suportul de încărcare (2) de pe braţul (3).
-Citiţi indicaţia comparatoarelor (10,12) (fără sarcină).
-Plasaţi sarcina maximă dorită pe suportul de greutăţi (2) şi puneţi talerul pe braţul
de încărcare(3).
-Citiţi indicaţia comparatoarelor (10,12) (cu sarcină).
-Îndepărtaţi talerul cu greutăţi de pe braţul de încărcare.
Fig.3. Figuri ajutătoare experimente
Valorile măsurate şi corectarea erorilor

Din valorile măsurate rezultă:
-valoarea măsurată sub sarcină
-valoarea măsurată fără sarcină
Pentru a lua în considerare deformaţia elastică de valoare mică, dar existentă, a
standului, deplasarea verticală w trebuie corectată astfel:
= − ∙ (1)
unde k=0.035 mm/N.
Întrucât punctul de aplicaţie al forţei nu coincide cu punctul de măsurare a
comparatoarelor, încărcarea trebuie suplimentată după cum urmează:
= (540⁄500) ∙ = 1,08 ∙ (2)
Astfel, o încărcare de 20 N corespunde unei sarcini echivalente în punctul de
măsurare de 21.6 N.
39
LABORATOR NR. 6
Fig.4. Deplasări măsurate cu comparatorul
Fig.5. Încărcarea standului
Încovoierea pură. Pentru bara în consolă acţionată în secţiunea A de forţa F

diagrama de momente are în secţiunea curentă x , valoarea
= = ∙ . (3)
Se obţine ecuaţia:
∙
= (4)
∙
40
LABORATOR NR. 6
Fig.6.Grindă încastrată și încărcată
Considerând EI constant şi integrând, succesiv, de două ori rezultă:

- expresia rotaţiilor
= 1−
2
(5)
- expresia deplasărilor
= 1− + (6)
Particularizând aceste expresii pentru capătul A se obţine

∙
=− şi. = (7)
Distribuția de tensiuni normale pe secțiunea barei la încovoiere (Fig 7) este dată
de relația
= y (8)
Fig.7.Variația tensiunilor în secțiunea grinzii
41
LABORATOR NR. 6
Încovoierea oblică. În cazul solicitării de încovoiere oblică, torsorul eforturilor se

i
reduce la un vector moment M care în secţiunea transversală se descompune după
axele centrale principale în componentele:
M y  M i cos  ; M z  M i sin  . (9)
La încovoierea simplă după axa z , într-un punct curent P de coordonate (y, z)

tensiunea este:
Mz
 xM 
z
y . (10)
Iz
La încovoierea simplă după axa y , tensiunea în punctul curent P este:
My
 xM  
y
z . (11)
Iy
Tensiunea totală în punctul curent P , însumând expresiile (10) şi (11) este:

Mz My
 x  y z. (12)
Iz Iy
Se observă că funcţia  x este liniară în (y, z) şi totalitatea punctelor în care
  0 determină axa neutră, n  n . Ea trece prin centrul de greutate al secţiunii şi are
înclinarea faţă de axa y dată de relaţia:
z Mz Iy Iy
tg   y   tg. (13)
y M Iz Iz
În cazul general, deplasările unei bare solicitate spaţial se determină fie prin
studiul fibrei medii deformate în planele principale ale secţiunii, fie prin aplicarea
formulei Maxwell-Mohr.
Pentru bara încastrată la un capăt și liberă la celălalt în care acționează o forță
concentrată F vor rezulta următoarele componente ale deplasării:
w = ∙ cos α, (14)
w = ∙ sinα. (15)
Mărimea și unghiul săgeții rezultante se obțin prin însumarea vectorială:
w= w +w , (16)
β = arctg w ⁄w . (17)
Direcția de deformație este perpendiculară pe axa neutră.
Centrul de încovoiere. În cazul secţiunilor ale căror axe principale de inerţie nu

sunt axe de simetrie, rezultanta tensiunilor  nu mai coincide cu T , ceea ce conduce
y
42
LABORATOR NR. 6
la tensiuni suplimentare. Punctul de aplicaţie a rezultantei tensiunilor  pe secţiune

este denumit centru de încovoiere.
Se consideră un profil U care este solicitat la încovoiere după axa y, căreia îi corespunde
forţa tăietoare cu punctul de aplicaţie M, pe axa de simetrie a cărui poziţie se
determină cu relaţia:
= . (18)
În consecinţă, punctul M reprezintă punctul de aplicaţie al rezultantei tensiunilor

 de pe secţiune şi este denumit centrul de încovoiere. Pentru ca secţiunea să fie
solicitată numai la încovoiere forţa exterioară F trebuie să acţioneze în punctul M. Dacă
planul forţelor exterioare nu cuprinde punctul M, atunci secţiunea este solicitată, pe
lângă încovoiere, şi la torsiune, valoarea momentului de torsiune fiind
= ( + ). (19)
Determinări experimentale
Încovoierea pură
Se calculează deformațiile cu relația = . Se încarcă bara de secțiune
dreptunghiulară încastrată, în cele două poziții orizontală si verticală măsurându-se
deformațiile. Rezultatele sunt centralizate și se compară cu săgețile calculate în tabelul
de mai jos.
Tabel.1. Compararea rezultatelor măsurate si calculate
Poziția de Deformație verticală w [mm] Deformație verticală w [mm]
instalare măsurat corectat calculat măsurat calculat
Orizontală
Verticală
Încovoierea oblică
Se utilizează o bară cu profil L ce datele prezentate la secțiunea Date tehnice. Se vor
calcula deformațiile la acțiunea unei forțe de 10N cu formulele:
w = ∙ cos α, (20)
w = ∙ sinα. (21)
Se calculează deformația rezultantă și direcția de deformație cu relațiile:

= + , (23)
= ⁄ . (24)
Raportat la sistemul de coordonate XOY unghiul de deformație este:

= + 45 (25)
Se măsoară deformațiile obținute la aplicarea unei forte de 10Nși se calculează

coeficientul de corecție pentru deformația verticală F ∙ k = 0,035 ∙ 10 = 0,35mm.
43
LABORATOR NR. 6
Astfel se calculează deformațiile corectate, deformația rezultantă și unghiul

corespunzător cu relațiile:
w = √w + v (26)
β = arctg(w⁄v). (27)
Se compară rezultatele măsurate cu cele calculate.
Centrul de încovoiere
Poziția centrului de încovoiere se va calcul pentru bara cu profil U faţă de puctul O..
a= (28)
Se determină excentricitatea totală faţă de centrul de greutate a secţiunii

adăugând și distanța de la punctul O la centrul de greutate = 7,97
= + . (29)
Experimentul constă în verificarea poziţiei centrului de încovoiere care se
consideră că este situat față de centrul de greutate l a distanța e.
Mai întâi se încarcă profilul U poziționat cu deschiderea orientată lateral prin
pozițion area brațul ui de încărcare la e=0 și se plasează nivela în locașul ei. Se fixează
bara în poziție orizontală și se încarcă cu forța F=20N. Se va observa că bara se rotește
spre partea deschisă.
Bara în aceeaşi poziţie se va încărca cu aceeaşi forţă deplasând brațul de
încărcare spre stânga la o distanță maximă posibilă e=25mm. Şi în acest caz se observă
ca bara se încovoaie şi se rotește în direcția opus ă.
În ultimul rând se plasează brațul de încărcare în centrul de încovoiere
e=18mm. Bara se va încovoia fără să se rotească.
Astfel experimentul demonstrează validitatea teoriei centrului de încovoiere.
Date tehnice
Dimensiuni
lungime x lăţime x înălţime 700mm x 350mm x 400mm
masa aprox. 25 kg
Set de greutăţi
1 suport greutăţi şi taler 5N
1 greutate 5N
1 greutate 10N
2 greutăţi 20N
Comparatoare
Domeniul de măsurare (0…10)mm
Valoarea diviziunii 0.01mm
Raportot
Domeniul de măsurare (0…360°)
Valoarea diviziunii 5°
44
LABORATOR NR. 6
Bare de probă
Material Aluminiu
Lungime 500mm
Distanţa până la punctual de aplicaţie al forţei 540 mm
Domeniul de reglare al excentricitaţii ±25 mm
Sarcina admisibilă max. 20 N
Axa rotativă conţinând centrul de gravitaţie
Fig.8. Tipuri de profile I,L și U
Bara cu secțiune profil I
Material Aluminiu AlMgSi0.5F22

Modul elasticitate 70000N/mm2
Secțiune 25X10 mm
Arie 250 mm2
Moment axial de inerție I max 13020 mm4
Moment axial de inerție I min 2083 mm4
Bara cu secțiune profil L

Secțiune 25X25X3 mm
Arie 141 mm2
Bara cu secțiune profil U

Secțiune 25X25X3 mm
Arie 207 mm2
45
LABORATOR NR. 7
ANALIZA STARII DE TENSIUNE ŞI DEFORMAŢIE A MEMBRANELOR
ANALIZA STĂRII DE TENSIUNE ŞI DEFORMAŢIE A MEMBRANELOR

INTRODUCERE
OBIECTIVE
· determinarea stării de tensiune şi de deformaţie a membranelor solicitate la
presiune constantă prin utilizarea mărcilor tensometrice;
· interpretarea corectă a valorilor mărimilor fizice calculate şi măsurate.

Student________________________________________________________________
Grupa_________________________________________________________________
1. Precizaţi elementele componente ale standului G.U.N.T. FL 120.
_______________________________________
_______________________________________
_______________________________________
_____________________________________
_______________________________________
_______________________________________
_______________________________________
_____________________________________
2. In figura de mai jos se observă conectarea ehipamentelor:

_____________________________________
_____________________________________
_____________________________________
_____________________________________
_____________________________________
_____________________________________
3. Pe gradațiile ceasului comparator se pot citi….. care se măsoară în ….?

______________________________________________________________________
46
LABORATOR NR. 7
ANALIZA STARII DE TENSIUNE ŞI DEFORMAŢIE A
MEMBRANELOR
Construcția și funcționare a standului
Standul G.U.N.T. FL 120- placă circulară subţire, tip membrană, supusă la

presiune uniformă, este destinat studiului stării de tensiune şi deformaţie.
Semnalele generate printr-o configuraţie cu mărci tensometrice sunt prelucrate cu
amplificatorul de măsurare multi-canal FL 151 (care nu face parte din stand)
Următoarele tipuri de investigaţii pot fi realizate pe stand:
 măsurarea deformaţiilor specifice cu mărci tensometrice;
 măsurarea săgeţiii maxime cu un comparator;
 determinarea tensiunilor normale şi ;
 determinarea direcţiei tensiunilor principale.
Membrana constă dintr-un disc de aluminiu, cu grosimea de 3mm şi diametrul de
200 mm şi este fixată pe ramă cu o flanşă (încastrare). Datorită inelului exterior, utilizat
pentru prinderea (încastrarea) membranei, diametrul efectiv se consideră ca fiind de 230
mm. Pe faţa superioară a membranei sunt lipite mărci tensometrice cu ajutorul cărora se
măsoară deformaţiile specifice la diverse raze (25mm, 72mm, 97,5mm) şi direcţii
(radială şi tangenţială). In plus sunt măsurate deformaţiile specifice radiale la raza de
63mm, și deformaţiile la 450 la raza de 97,5mm. Săgeţile membranei sunt măsurate cu
un comparator montat pe o traversă. Comparatorul poate culisa de-a lungul traversei,
care este gradată, astfel încît săgeţile să poată fi măsurate la orice rază.
Presiunea este generată cu o pompă manuală, valoarea ei fiind afişată pe un
manometru.
Standul este proiectat ca un ansamblu compact şi ergonomic de banc de lucru.
Toate componentele sunt montate pe o placa de bază, astfel încît sa fie asigurat un grad
înalt de manevrabilitate în operare. Circuitul de interfaţă pentru mărcile tensometrice şi
rezistorii auxiliari sunt situaţi în interiorul plăcii de bază.
Fig.1. Imagine a standului FL120
47
LABORATOR NR. 7
Fig.2. Componentele standului FL120
1.Placa de bază 7.Suport de bază

2.Pompa manuală 8.Disc membrană
3.Manometru 9.Marcă tensometrică pe membrană
4.Comparator 10.Capac de protecţie
5.Traversă gradată 11.Mufă de conectare
6.Flanşa de prindere 12.Şurub de acces la ulei
Pregătirea experimentelor
Fig.3. Pregătirea experimentelor standului FL120
48
LABORATOR NR. 7
Se conectează standul la amplificatorul de măsurare multi-canal G.U.N.T. FL

151.
Pentru a realiza această conexiune, se utilizează conectorul panglică din kit-ul FL
151, care se introduce în mufa de ieşire a standului FL 120 şi respectiv, mufa de intrare
a amplficatorului FL 151(situată pe panoul din faţă).
Se porneşte atît înregistratorul de date FL 151 cît şi standul FL 120 şi se lasă
circa 30 de minute pentru încălzire.
La modulul FL 130 în stare depresurizată se reglează trimmerul din spate pentru
echilibrarea brută (punere la zero aproximativă).
Echilibrarea de precizie se face cu ajutorul funcţiei din soft.
Softul FL 151 pentru standul FL120 este funcţional numai dacă amplificatorul de
măsurare multi-canal FL151 este conectat. Se deschide fereastra System Diagram în
care sunt afişate toate valorile măsurate în timp real (grafic şi numeric).
Principii teoretice
În domeniul elastic de proporţionalitate, relaţiile dintre tensiuni şi deformaţii
specifice sunt date de legea generalizată a lui Hooke, care păstrează aceeaşi formă în
orice sistem ortogonal de axe. Astfel, pentru problema plană analizată, legea
generalizată a lui Hooke conduce la formulele
  r     t 
E
r 
1  2
  t     r 
E
t 
1  2 (1)
La raza r=97,5 mm unde se măsoară deformţiile specifice după trei direcţii radială,
tangenţială şi la 450 se determină tensiunile principale şi direcţiile lor.
Mai întîi se calculează deformaţiile principale şi direcţiile lor cu relaţiile
√
, = ± ( − ) +( − ) , (2)
= ∙ (3)
Cu ajutorul deformaţiilor principale aplicând legea lui Hooke generalizată se determină
tensiunile principale
  1     2 
E
1 
1  2
(4)
  2     1 
E
2 
1  2
Săgeata într-un punct oarecare a membranei încastrată pe contur şi încărcată cu o
presiune constantă se calculează cu formula
∙ ∙( )∙( )
= . (5)
∙ ∙
Săgeata maximă se obţine pentru r=0 cu relaţia
∙ ∙ ∙( )
= . (6)
∙ ∙
49
LABORATOR NR. 7
Măsurarea deformaţiilor specifice
Pentru desfăşurarea experimentelor se parcurg următoarele etape:

-Se pregăteşte pentru măsurare comparatorul de determinare a săgeţilor.
-Se stabileşte presiunea dorită cu ajutorul pompei manuale.
-Se citesc şi se notează indicaţiile corespunzătoare canalelor 1…8.
-Se măsoară şi se notează săgeţile la cîteva raze diferite.
-Se descarcă de sub presiune standul şi se închide pompa manuală. Manometrul trebuie
să indice valoarea zero.
-La presiune nulă se repetă citirea canalelor. Valoarea măsurată de interes rezultă prin
diferenţa dintre cele două citiri. Astfel eventualele abateri pot fi eliminate.
În urma unor măsurători executate corect au rezultat valorile introduse în următorul
tabel.
Tabel.1. Valori măsurate ale deformaţiilor specifice

Numărul canalului Încărcarea p în bar
0,1 0,2 0,4
1. -92 -185 -370
2. 20 30 20
3. -15 -30 -60
4. 35 70 140
5. 67 135 250
6. 70 140 280
7. -1 -2 -4
8. -35 -70 -140
Următorul tabel va conţine valorile tensiunilor radiale şi tangenţial măsurate și calculate

la diferite presiuni şi la diferite raze. Tensiunile într-un punct oarecare pentru placa
încastrată şi încărcată cu presiunea p se determină după următoarele legi
∙
= [(1 + ) − (3 + ) ] (7)
∙
∙
= [(1 + ) − (1 + 3 ) ] (8)
∙
Tabel.2. Tensiuni măsurate şi calculate

Tensiuni în N/mm
Raza în mm p=0,1 bar p=0,2 bar p=0,4 bar
25 teoretic 6,30 6,67 12,61 13,34 25,22 -26,68

măsurat
72 teoretic 0,04 3,06 0,07 6,12 0,14 12,24
măsurat
97.5 teoretic -5,91 -0,36 -11,82 -0,72 -23,64 -1,44
măsurat
50
LABORATOR NR. 7
Măsurarea săgeţilor
Săgeţile se măsoară cu un comparator.
Pentru realizarea măsurătorilor se parcurg următorii paşi:
- Se depresurizează sistemul;
- Se montează comparatorul şi se pretesionează (5-10mm);
- Se roteşte compartorul pentru punere la zero;
- Se generează presiunea dorită cu ajutorul pompei manuale;
- Se deplasează comparatorul în poziţia dorită şi se notează citirea;
- Se scriu valorile măsurate în tabelul şi se compară cu valorile calculate.
Interpretarea rezultatelor. În scopul comparării valorilor măsurate şi calculate se

utilizează reprezentarea grafică şi valorile din cel două tabele.
Variabile și untăți de măsură
Caracteristicile membranei:
Diametrul exterior 230mm
Diametrul de încastrare 200mm
Grosime 3mm
Material AlMg3
Modul de elasticitate, E=70000 N/
Coeficient de contracţie transversală, v = 0.3
Presiunea maximă de lucru 0.6 bar
Manometru
Domeniul de măsurare 1 bar
Comparator
Domeniul de măsurare 20 mm
Valoarea diviziunii 0.01 mm
Mărci tensometrice
Semi-punţi cu rezistori interni şi auxiliari şi echilibrare a punţilor
Tipul rezistorilor 350 Ohm
Factorul K 2.00±1%
Variabile şi unităţi de măsură
ɛ Deformaţie specifică sau 1/10 m

ɛt Deformaţie specifică tangenţială
ɛr Defomaţie specifică radială
ɛ450 Deformaţie specifică la 45°
σr , σt Tensiuni normale N/
σ1,2 Tensiuni principale N/
α Unghi al direcţiei deformaţiilor specifice principale grade
51
LABORATOR NR. 8
DEFORMAREA BARELOR SOLICITATE LA ÎNCOVOIERE

INTRODUCERE
OBIECTIVE
 măsurarea şi studiul relaţiilor fundamentale privind deformaţiile elastice
asociate cu solicitarea de încovoiere a barelor;
 interpretarea corectă a valorilor mărimilor fizice măsurate ale solicitării de
încovoiere;
 crearea unei baze de discuţii aprofundate privind efectele erorilor.

Student________________________________________________________________
Grupa_________________________________________________________________
_______________________________________
_______________________________________
_______________________________________
_____________________________________
_______________________________________
_______________________________________
_______________________________________
_____________________________________
2. Denumiţi mărimile ce apar în figura de mai jos.

__________________________________
__________________________________
__________________________________
__________________________________ =
__________________________________ 48
__________________________________
__________________________________
___________________________________
52
LABORATOR NR. 8
∙
3. Care sunt mărimile implicate în relația = ?
______________________________________________________________________
∙
4. Care sunt mărimile implicate în relația = ? ∙ ∙
5. Indicaţia comparatorului se citește în mm, m sau sec. ?
_____________________________________________________________________
_____________________________________________________________________
STAND WP 100
Descriere
Standul este un echipament de încercare la încovoiere. Experimentele constau în
aplicarea unei forţe pe diferite bare de testare şi măsurarea deformaţiilor care rezultă.
Standul constă într-o bară de ghidare pe care se află două lagăre culisante, destinate
rezemării barelor supuse la încovoiere.
Construcția standului
Fig.1.Standul de încovoiere
1 Bara de ghidare 5.Suport magnetic pentru susţinerea

comparatorului
2 Lagăre mobile 6 Plăcuţă şi şurub de fixare
3 Element de fixare a lagărelor 7 Piesă de transmitere a forţei
4 Masă de încărcare 8 Comparator
9 Bara de probă
53
LABORATOR NR. 8
Pentru încovoiere pot fi utilizate cele două lagăre de rezemare (deplasabile) sau
dispozitivul de încastrare. Lagărele de rezemare pot fi monovalente (rezemare) sau
bivalente (articulaţii).
Principii teoretice de bază privind încovoierea

 Încovoierea
O bară este supusă la încovoiere dacă asupra sa acţionează forţe concentrate sau
distribuite, perpendiculare pe axa sa longitudinală (axa barei) sau dacă un cuplu de forţe
paralele cu axa sa longitudinală acţionează asupra sa. Componentele tip bară dreaptă
supuse la încovoiere sunt cunoscute ca bare sau grinzi. Un plan care intersectează bara
perpendicular pe axa sa longitudinală determină secţiunea transversală a acesteia.
Dimensiunile secţiunii transversale sunt mai mici decât lungimea barei.
Săgeata maximă a unei bare simplu rezemate acţionată la mijloc de forţa
concentrată F este de forma:
= (1)
Săgeata maximă a unei grinzi încastrate acţionată la capătul liber de forţa
concentrată F este:
= (2)
Momentele de inerţie axiale
geometrice
pentru trei forme ale secţiunii
transversale au expresiile:
 Secţiune dreptunghiulară
= (3)
 Secţiune pătrată
= (4)
 Secţiune circulară
= (5)
54
LABORATOR NR. 8
Experimentul de încovoiere
Dependenţa deformaţiei de modulul de elasticitate pentru diferite materiale
Se utilizează 4 bare de probă prelucrate din Al, Cu, Am şi OL cu dimensiunile

secţiunii 20 mm x 4 mm, lungimea L = 500 mm, masa de încărcare m = 1 kg, F = 9.81
N, punctul de aplicaţie al forţei la L/2, momentul de inerţie I la 20 mm x 4 m = 106,66
mm4.
Metodă
 Se fixează poziţia lagărelor la 500 mm.
Barele profilate sunt tăiate la dimensiunea de 510 mm.
Fig.2. Bara de probă cu marcaje
 Lungimile de interes de 500 mm şi 250 mm trebuie marcate pe bara de probă,

prin linii trasate cu creionul înainte de experiment;
 Se fixează bara de probă pe stand;
 Există două soluții de atașare a standului la masa de lucru suport:
1. Cu sprafața magnetică orizontală pe fața superioară a ghidajului,
2. Cu suprafața magnetică verticală pa fața sau pe spatele barei de ghidare;
 Se pune la zero comparatorul;
 Se încarcă cu grijă o greutate de 1 kg
 Se citește comparatorul (figurile cu puncte colorate în roșu)
Indicația Modulul de elasticitate, Modulul de elasticitate,
comparatorului, y, în E, în N/mm2 calculat E, în N/mm2 din tabele
mm y=fmax indirect din valorile
măsurate
Al 70000
Cu 125000
Am 80000
OL 210000
Se aplică formulele:
∙ ∙
= și =
∙ ∙
Presupunând cunoscut modulul de elasticitate pentru diferitele materiale (se

utilizează valorile obţinute experimental pentru modulul de elasticitate), se poate aborda
studiul dependenţei f = f(E).
55
LABORATOR NR. 8
Al Cu Am OL
Indicația comparatorului in
mm, y=f
Inversul modulului de
elasticitate.
în
Fig.3.Dependența săgeții de natura materialului (modulului de elasticitate)
Rezultă că săgeata este proporţională cu inversul modulului de elasticitate

longitudinal.
Dependenţa deformaţiei de lăţimea profilului
Se utilizează 5 bare de probă rectangulare din Al de lungime 500mm, simplu

rezemată. Lăţimile barelor sunt de 10, 15, 20, 25 şi 30 mm. Asupra lor acţionează o
forţa de 9,81N la mijlocul ei.
Se poate aborda studiul săgeţii f funcţie de lăţimea barei b.
Profil 10x5 15x5 20x5 25x5 30x5

Indicația comparatorului
in mm, y=f
Inversul lăţimii.
în
Rezultă că săgeata este proporţională cu inversul lăţimii barei.
56
LABORATOR NR. 8
Dependenţa deformaţiei de înălțimea profilului
Se utilizează 6 bare de probă rectangulare din Al de lungime 500mm, lăţimea de

20mm simplu rezemată. Înălţimile barelor sunt de 3, 4, 5, 6, 8 şi 10 mm. Asupra lor
acţionează o forţă de 9,81N la mijlocul ei.
Se poate aborda studiul săgeţii f funcţie de 1/h3.
Profil 20x3 20x4 20x5 20x6 20x8 20x10

in mm, y=f
Inversul lăţimii.
în
Rezultă că săgeata este proporţională cu .
Dependenţa deformaţiei de distanţa dintre lagăre

Se utilizează 3 bare de probă rectangulare din Al cu profil dreptunghiular 20x4mm
simplu rezemată. Lungimile barelor sunt de 20, 30, 40 şi 50 cm. Asupra lor
acţionează o forţă de 9,81N la mijlocul ei.
Se poate aborda studiul săgeţii f funcţie de L3.
Lungimea barei 20 30 40 50
in mm, y=f
L3 în cm
Rezultă că săgeata este proporţională cu L3.

În concluzie rezultă că săgeata f este proporţională cu expresia .
∙ ∙
Se poate demonstra pentru un caz concret de bară că săgeata este dată de relaţia
∙
= .
∙ ∙
Simboluri
f Deformaţie (săgeata)
fmax Deformaţie maximă
F Forţă exterioară
L Distanţa dintre reazeme
E Modul de elasticitate longitudinal
I Moment de inerţie axial
57
LABORATOR NR. 9
DEFORMAREA BARELOR DE SECŢIUNE CIRCULARĂ SOLICITATE
LA TORSIUNE
DEFORMAREA BARELOR DE SECŢIUNE CIRCULARĂ

SOLICITATE LA TORSIUNE
INTRODUCERE
OBIECTIVE
 măsurarea şi studiul relaţiilor fundamentale privind deformaţiile elastice
asociate cu solicitarea de torsiune a barelor de secţiune circulară;
 interpretarea corectă a valorilor mărimilor fizice măsurate ale solicitării de
torsiune;
 crearea unei baze de discuţii aprofundate privind efectele erorilor.

Student________________________________________________________________
Grupa_________________________________________________________________
_______________________________________
_______________________________________
_______________________________________
_____________________________________
_______________________________________
_______________________________________
_______________________________________
_____________________________________
3. Care sunt mărimile implicate în relația Mt = F ∙ a?

∙ ∙
4. Care sunt mărimile implicate în relația = ?
∙ ∙
5. Indicaţia comparatorului se citește în mm, m sau sec. ?
58
LABORATOR NR. 9
LA TORSIUNE
DEFORMAREA BARELOR DE SECŢIUNE CIRCULARĂ
SOLICITATE LA TORSIUNE
STAND WP 100
Descriere
Standul este un echipament de încercare la torsiune. Experimentele constau în
aplicarea unei forţe pe diferite bare de testare şi măsurarea deformaţiilor care rezultă.
Standul de masă constă într-un bară de ghidare pe care se află două lagăre culisante,
destinate rezemării barelor supuse la torsiune.
Fig.1.Construcția standului
9 Bara de probă 11 Mandrină rotativă cu pârghie de

susţinere a greutăţilor de încărcare
10 Mandrină fixă 12 Pârghie de generare a momentului de
torsiune utilizând greutăţi
torsiune
La experimentul de torsiune, lagărele utilizate pe standul de testare sunt o

mandrină fixată rigidă la un capăt al barei de probă şi o mandrină rotativă , ca lagăr, la
celălalt capăt al barei, cu un mecanism de încărcare cu pârghie, ataşat mandrinei mobile.
Principii teoretice de bază privind torsiunea
O bară cu secţiunea circulară, de lungime L, este încastrată la un capăt. Dacă

este aplicată o forţă F, la capătul unei pârghii, într-un plan perpendicular pe axa barei,
bara este supusă unui moment de torsiune.
M =F∙a (1)
unde F - forța în N
a - brațul pârghiei în mm.
59
LABORATOR NR. 9
LA TORSIUNE
Acest caz descrie baza teoretică pentru

experiment. O mandrină are rolul
elementului de încastrare, în timp ce cealaltă
mandrină (de la capătul liber al barei) este
un lagăr cu un rulment cu două rânduri de
bile. Braţul pârghiei este: a = 100 mm.
Lungimea barei de probă este dată de
dimensiunea dintre planele frontale de capăt
ale brăţărilor mandrinelor. Pentru măsurarea
lungimilor interioare este potrivită o ruletă.
În unele măsurări, torsiunea mandrinelor sau
a vârfurilor conice ale acestora este
neglijabilă în comparaţie cu torsiunea barei
de probă, În majoritatea cazurilor, torsiunea
inevitabilă a echipamentului se determină în
Fig.2. Torsiunea barelor cadrul unui experiment preliminar şi este
 L: lungimea luată în considerare la evaluarea
barei rezultatelor. Deformaţia braţului pârghiei
 r: raza barei este atât de redusă, încât se poate considera
 φ: unghi de că nu influenţează rezultatele măsurărilor.
torsiune De asemenea, momentul de frecare din
 γ: lunecarea rulmenţi poate fi neglijat şi se poate
specifică considera că nu influenţează rezultatele
măsurărilor.
Legătura dintre tensiunea tangenţială şi lunecarea specifica este dată de legea lui
Hooke pentru torsiune (lunecări)
= ∙ . (2)
t
M
Tensiunea tangenţială într-un punct oarecare al secţiunii este   r.
Ip
Întrucât pentru o secţiune M t şi I p sunt constante, tensiunea maximă se obţine în
punctele de pe contur şi are valoarea
Mt Mt
 max  R . (3)
Ip Wp
Ip
Mărimea geometrică Wp  (4)
R
reprezintă modulul de rezistenţă polar şi pentru secţiunea circulară are valoarea
 R3  D3
Wp   .Rotirea în radiani a unei secţiuni circulare se calculează cu relaţia:
2 16
M L
 t (5)
GIp
180 0  M t  L
iar în grade cu relaţia  . (6)
 G  I p
60
LABORATOR NR. 9
LA TORSIUNE
Experimentul de torsiune
Pentru simplificarea transformărilor radiani/grad, la măsurări s-a ales braţul de
torsiune egal cu 57,3 mm, astfel încât pentru un unghi mic de rotire 1mm indicat de
comparator corespunde unui unghi de rotaţie de 10.
Determinarea modulului de elasticitate transversal

Se determină deformaţia echipamentului care este de 0,09 mm.
Date:
Se utilizează 4 bare de probă prelucrate din Al, Cu, Am şi OL cu d=10mm.
lungimea totală de 340 mm şi lungimea liberă L=300mm. Masa de încărcare m = 1 kg,
F = 9.81 N, Wp= 196.35 mm3.
Metodă
 Se fixează poziţia lagărelor la 340 mm.
 Lungimea liberă este de 300mm..
 Se fixează bara de probă pe stand.
 Se fixează comparatorul la distanţa s=57,3mm şi se pune la zero
 Se încarcă cu grijă o greutate de 1 kg.
 Se citește comparatorul (figurile cu puncte colorate în roșu)
∙
 Se calculează lunecarea specifică cu relaţia =
∙ ∙
 Se calculează G cu relaţia = (7)
∙∙
Indicația Indicația Deformaţia Modulul de Modulul de

comparator- corectată specifică elasticitate elasticitate, G, în
rului y mm a comparator- unghiulară transversal, G, în N/mm2 din tabele
rului y` mm N/mm2 calculat
indirect din
valorile măsurate
Al 26950
Cu 48000
Am 38500
OL 80850
Presupunând cunoscut modulul de elasticitate pentru diferitele materiale (se
utilizează valorile obţinute experimental pentru modulul de elasticitate), se poate aborda
studiul dependenţei f = f(G).
Al Cu Am OL
Indicația corectată a
comparatorului in mm, y`
Inversul modulului de 145*10-5 0.801*10-5 129*10-5 0.4926*10-5
elasticitate.transversal
în
61
LABORATOR NR. 9
LA TORSIUNE
Fig.3. Dependența săgeții de natura materialului (modulului de elasticitate)

Rezultă că f~ .
Deformaţia funcţie de momentul de torsiune
~ t pentru că = ∙ ∙
Fig.4. Deformaţia funcţie de momentul de torsiune
Se poate observa că deformaţia creşte proporţional cu momentul de torsiune,

care acţionează asupra sa. Valorile de corecţie sunt luate în considerare la experiment.
Dependenţa unghiului de rotaţie de momentul de torsiune
Se utilizează bara de Al diametru d= 10 mm, lungimea L = 440 mm şi lungimea
efectivă de torsiune L = 400 mm.
Masa corpului se încărcare, m, in kg 0.1 0.2 0.5 1.0 1.5 2.0
Indicaţia comparatorului, y, in 0.01 mm
Indicaţia corectată a comparatorului, y’, in 0.01mm
62
LABORATOR NR. 9
LA TORSIUNE
Rezultă că:
′
~
și deci
~ .
Relaţia dintre unghiul de rotaţie şi diametrul barei
Pentru experimente cu bare de diametre diferite, trebuie luate în considerare

corecţiile specifice deformaţiei echipamentului funcţie de diametrul barei, conform
graficului
Se utilizează bare de oţel cu lungimea 340mm, lungimea efectivă de torsiune
L=300mm, cu diametre de 5, 6, 7, 8, 10 şi 12mm. La d<10mm, brăţările de strângere ies
în afara corpului mandrinei. La d=10mm, poziţia brăţărilor aproape coincid cu suprafaţa
frontală a mandrinei. La d=12mm brăţările sunt retrase cu aproximativ 5mm în
mandrină. Lungimea între suprafeţele frontale este în acest caz 290mm. Masa la capătul
pârghiei este de 1kg.
Valori măsurate
Diametrul Indicaţia Indicaţia corectată `√ în
barei, d, comparatorului, a comparatorului,
mm y, in 0.01 mm y’, in 0.01mm
5
6
7
8
10
12
Se confirmă astfel dependenţa momentului de inerţie polar de puterea a patra a
∙
diametrului. In concluzie rezultă că rotirea este proporţională cu expresia .
∙
Se poate demonstra pentru un caz concret de bară că rotirea este dată de relaţia
∙ ∙
= . (8)
∙ ∙
Fig.5. Dependenţa unghiului de rotaţie de diametrul barei
63
LABORATOR NR. 10
EVIDENȚIEREA TENSIUNILOR CU AJUTORUL POLARISCOPULUI

INTRODUCERE
OBIECTIVE
· ințelegerea modului de variație al tensiunilor funcție de forța aplicată;
· interpretarea corectă a zonelor supuse la tensiuni pe cele 8 modele de studiu.

Student________________________________________________________________
Grupa_________________________________________________________________
1. Precizaţi elementele componente ale polariscopului FL210.
_______________________________________
_______________________________________
_______________________________________
_____________________________________
_______________________________________
_______________________________________
_______________________________________
_____________________________________
2. Explicați imaginea de mai jos.

_____________________________________
_____________________________________
_____________________________________
_____________________________________
_____________________________________
_____________________________________
64
LABORATOR NR. 10

EVIDENȚIEREA TENSIUNILOR CU AJUTORUL
POLARISCOPULUI
POLARISCOP FL210
Fig.1. Polariscop FL210

Construcția și funcționarea standului. Principii teoretice
Aparatul FL210 Polariscop este un modul anexă potrivit pentru toate tipurile
standard de proiectoare. El permite desfăşurarea experimentelor bazate pe
fotoelasticitate. Aparatul are o construcţie modulară şi poate fi utilizat uşor şi fără
eforturi semnificative în locaţii variate. Pentru a fi funcţional, aparatul are nevoie de
existenţa unui proiector conectat la alimentare electrică.
Lumina(polarizată şi monocromatică) este utilizată pentru a vizualiza distribuţia
tensiunilor în materialele fotoelastice sensibile, cu forma corespunzătoare celor din
metale.
Forma şi construcţia piesei testate, prelucrate dintr-un astfel de material este
identică celei de a componentei reale, aşa cum ar fi o cheie sau un cârlig de macara etc.
Influenţa diferitelor profile, aşa cum au majoritatea organelor de maşini, poate fi pusă în
evidenţă. Kit-ul conţine 8 modele de probe de forme diferite.
Fig.2. Componentele aparatului
65
LABORATOR NR. 10
FL210 Polariscop este ideal pentru cursurile de instruire de audienţă largă.

Datorită construcţiei sale modulare şi configurării clare a componentelor sale, el poate fi
folosit cu succes şi în experimentele de laborator, ca element al instruirii practice.
FL 210 este construit din componente independente, care permit flexibilizarea
foarte bună a configuraţiei experimentelor. Structura sistemului proiector-polariscop
cuprinde:
-Aparat de proiecţie (1,9)
-Polarizor (8)
-Ramă de încărcare cu model, comparator şi mecanism de încărcare (4,5,6,7)
-Analizor (3)
-Filtru verde (2)
Cele două filtre de polarizare ţi rama de încărcare sunt susţinute de montura
filtrelor.
Fig.3.Modificarea spectrului
Notă: Pentru a crea lumină monocromatică, după al doilea filtru de polarizare este
plasat un filtru verde.
Pregatirea și desfășurarea experimentelor
Înainte de începerea unui experiment, toate componentele trebuie atent verificate

în ceea ce priveşte integritatea. În plus, este esenţială verificarea poziţiei unghiulare a
filtrelor, care trebuie să fie conform specificaţiilor.
Exemplu pentru FL210.11

Experimentul începe prin fixarea modelului în rama de încărcare. Se utilizează
mânerul stea pentru a introduce o solicitare a modelului. Rotirea atentă, cu viteză mică a
acestuia permite formarea şi observarea izocromatelor.
Notă: Filtrul verde este necesar pentru a crea lumină monocrpmatică. El trebuie
plasat deasupra primului filtru de polarizare.
Devine clar că izocromatele individuale de diferite ordine pot fi distinse şi
numărate mai eficient în lumină monocromatică. Numărarea începe întotdeauna de la
marginea modelului şi merge spre interior.
Pentru determinarea ordinului izocromatei într-un punct oarecare al modelului,
este necesară găsirea izocromatei de ordin zero. Pentru identificarea acesteia există două
metode:
1. Se gaseşte un punct al modelului despre care se ştie că are tensiuni nule,
de ex. un colţ neîncărcat;
66
LABORATOR NR. 10
2. În cazul utilizării luminii albe, izocromata de ordin zero este singura care
rămâne întunecată întrucât conţine singurele puncte în care nu cad componente
perpendiculare pe direcţia de polarizare iniţială pentru toate lungimile de undă.
Fig.4. Imagine rezultat polaricop
Date tehnice. Variabile și unități de măsură

Date tehnice
Rama de încărcare:
LxWxH 500x190x30 mm
Suport filtru:
LxWxH 280x90x280 mm
Material Oţel
Masa totală: aprox. 8 kg.
Filtre:
Filtru de polarizare Ø165mm
Filtru verde Ø150mm
Forţa de încărcare 250 N
Materialul modelelor policarbonat
Simboluri şi unităţi de măsură:

c viteza luminii
σx, σy tensiuni normale
σ1, σ2 tensiuni principale
τH tensiunea principală transversal
λ lungime de undă nm
v frecvenţă Hz
n indice de refractiţie
δ diferenţa de drum
d grosimea modelului mm
( ) constanta
l intensitatea luminii lm
67
LABORATOR NR. 11
ECHILIBRAREA DINAMICĂ (ÎN DOUĂ PLANE)

INTRODUCERE
OBIECTIVE
· determinarea modului de echilibrare dinamică a mașinilor în mișcare de rotație;
· interpretarea corectă a vibrațiilor măsurate produse de dezechilibrul pieselor.

Student________________________________________________________________
Grupa_________________________________________________________________
1. Precizaţi elementele componente ale standului PT 500.
_______________________________________
_______________________________________
_______________________________________
_____________________________________
_______________________________________
_______________________________________
_______________________________________
_____________________________________
2. Ce se poate observa pe ecranul standului PT500?

_____________________________________
_____________________________________
_____________________________________
_____________________________________
_____________________________________
_____________________________________
3. Enumerați mărimile implicate în relația următoare: =

______________________________________________________________________
4. Ce rol are echilibrarea mecanismelor?
_____________________________________________________________________
68
LABORATOR NR. 11
DESFĂȘURAR E LABORATOR 11.

STANDUL PT 500
Construcția si funcționarea standului. Considerații teoretice.
Lucrarea are drept scop prezentarea unei metode de echilibrare dinamică (în
două plane) a organelor de mașini în mișcare de rotație, prin măsurarea vibrațiilor
produse de dezechilibrul pieselor.
Fig.1. Construcția standului PT500
Echilibrarea mecanismelor și a mașinilor are ca scop anularea sau micșorarea
acțiunii dăunătoare a forțelor de inerție.
Echilibrarea organelor de mașini în mișcare de rotație

În diferite mașini sau mecanisme există o serie de organe de mașini (manivele,
came, roți dințate) care execută mișcări de rotație în jurul unor axe fixe. Datorită
neomogenității materialului, a impreciziei de prleucrare a toleranțelor de montaj, este
posibil ca axa principală de inerție să nu coincidă cu axa de rotație. Dezechilibrul
pieselor duce la apariția forțelor de inerție și a momentelor forțelor de inerție care
produc vibrații și încarcă suplimentar lagărele și arborii. Toate aceste fenomene trebuie
eliminate prin echilibrarea pieselor ce se rotesc.
Se presupune că un corp (fig. 1), la care centrul de greutate situat pe axa
principală nu se află și pe axa de rotație (axa fusurilor și a lagărelor). La mișcarea de
rotație a corpului apare o forță de inerție radială (centrifugală) dată de relația:
= (1)
unde:
 m- masa corpului,
 e- excentricitatea (distanța radială de la axa de rotație la centrul de
greutate a piesei);
 ω- viteza unghiulară.
Această forţă este echilibrată de reacţiunile care apar în lagăre. Suma algebrică a
reacţiunilor este egală cu forţa centrifugală, sensul acestora fiind opus ei. Pentru
69
LABORATOR NR. 11
anularea acestor reacţiuni este necesar ca centrul de greutate să fie adus pe axa de rotaţie
(axa fusurilor), ceea ce s-ar putea realiza în mai multe moduri: a) se modifică fusurile în
aşa fel încât axa lor să coincidă cu axa ce trece prin centrul de greutate, lucru dificil de
realizat practic; b) este mai simplu să se deplaseze centrul de greutate pe axa de rotaţie,
adăugând mase suplimentare la masa corpului. În acest scop, ţinând seama de relaţia (1)
rezultă:
∙ = ∙ (2)
unde:
ms – masa suplimentar[ adăugată;
r - distanţa la care se găseşte această masă faţă de axa de rotaţie.
Echilibrarea prin care se realizează coincidența dintre centrul de greutate al

corpului și axa de rotație se numește echilibrare statică sau într-un singur plan. Un corp
echilibrat static nu se va roti dacă se află numai sub influența gravitației. El poate fi rotit
în orice poziție și, lăsat liber, va rămâne nemișcat în această nouă poziție. Dacă corpul
nu este echilibrat static, atunci din orice poziție, el va tinde să se rotească astfel încât
centrul de greutate va ocupa poziția cea mai de jos posibilă (fig.2). În practică se poate
utiliza echilibrarea statică, în cazul când mișcarea de rotație se produce cu n< 10,000
rot/min și B/D< 1,5, unde D este diametrul piesei iar B este lățimea ei.
Fig.2. Echipamente ale standului PT500

Pentru a obține o echilibrare perfectă în cazul unui corp echilibrat static, axa
principală de inerție trebuie rotită în jurul centrului de greutate până când se suprapune
peste axa de rotație. Această rotire se poate realiza îndepărtând sau adăugând două mase
suplimentare, de mărime egală la masa inițială a corpului. În acest scop se aleg două
plane radiale în așa fel încât să se producă un cuplu. Planele se aleg la distanță cât mai
mare unul de altul, pentru a reduce cât mai mult mărimea maselor aplicate. Dacă un
corp este echilibrat dinamic, prin definiție, el este echilibrat și static; reciproca însă nu
este adevărată.

În vederea realizării lucrării se va utiliza sistemul de diagnoză al organelor de
mașini - modulul de bază PT 500 cu montajul prezentat în figura (fig. 3).
Montajul experimental pentru echilibrarea dinamică (în două plane) este
prezentat în figura 3 și este format din: 2, 5- greutăți, 1, 6- senzori de accelerație montați
pe lagărele cu rulmenți pe care este rezemat arborele lung utilizat la această echilibrare,
7 cuplaj elastic, 8- motorul de antrenare.
70
LABORATOR NR. 11
Acest montaj se realizează în felul următor:

 Se fixează motorul de antrenare 8 pe masa standului;
 Se conectează motorul de antrenare;
 Se montează liber arborele lung din modulul de bază, coaxial( aliniat) cu
motorul de antrenare, cele două lagăre cu rulmenți și între ele cele greutăți gradat e 2 și
5;
Fig.3. Montajul realizat pe standul PT500
Fig.4. Montarea discurilor și a suprafetei reflectorizante
 Se cuplează motorul de antrenare 8 cu arborele lung prin intermediul cuplajului

elastic;
71
LABORATOR NR. 11
 Se verifică alinierea și se fixează lagărele cu rulmenți astfel încât să se lase

aproximativ 10 mm față de umărul arborelui și față de greutăți. Se aliniază lagărele cu
rulmenți astfel încât găurile filetate orizontale pentru senzorii de vibrații să fie toate
înspre utilizator;
 Se montează senzorii de accelerație( fig.5) ( de preferință în găurile filetate din
partea superioară a lagărelor cu rulmenți) și se conectează prin intermediul unui
amplificator la calculatorul pe care în prealabil s-a instalat placa de achiziții de date și
softul necesar prelucrării acestor date;
 Se aplică timbrul argintiu 9 de referință pe greutate astfel încât să fie plasat la 0⁰
față de senzorul optic utilizat pentru măsurarea turației;
 Se conectează senzorul de referință la calculator și se atașează cu suportul
magnetic la stand folosind placa metalică;
 Se aliniază senzorul de referință la timbrul 9.
Fig.5. Descriere montaj realizat pe standul PT500
Vibrațiile produse de dezechilibru se măsoară la lagăre cu ajutorul senzorilor de
accelerație 2 și 5.
Atenție! Întotdeauna trebuie închis capacul de protecție înainte de pornirea
instalației.
Echilibrarea dinamică, cu motajul prezentat anterior, se realizează parcurgând
următoarele operații:
1. Funcționarea inițială
 Se pornește motorul de antrenare și se reglează turația între limitele 0...2400
rot/min;
 Se deschide aplicația PT 500( din Desktop);
 Din meniul “Kind of test” se alege varianta “2 Plane Balancing”;
72
LABORATOR NR. 11
Fig.6. Imagine rezultată la funcționarea inițială
73
LABORATOR NR. 11
74
LABORATOR NR. 11
Fig.10. Fereastră de comandă
 Se pornește calculatorul care conține softul utilizat pentru măsurarea și

înregistrarea mărimilor ce urmează să fie studiate în cadrul lucrării,
 Se citește mesajul care apare și în vederea aplicării lui se aduce turația la zero și
se oprește motorul de antrenare;
2. Funcționarea de testare 1
 Se montează în primul plan o greutate de dezechilibrare de testare( 1,6 g,
⁰
135 ), înregistrându-se automat în căsuțele corespunzătoare valoarea acesteia și unghiul
la care a fost montată;
 Se pornește motorul de antrenare și se reglează turația între limite le 0...2400
rot/min;
 După înregistrarea măsurătorilor pe ecranul calculatorului se obține imaginea
prezentată în figura 12;
 Se citește mesajul care apare(fig. 7) și în vederea aplicării lui( etapa a treia)
se aduce turația la zero și se oprește motorul de antrenare.
75
LABORATOR NR. 11
76
LABORATOR NR. 11
Fig.11. Imagine rezultată la funcționarea de încercare 1
77
LABORATOR NR. 11
3. Funcționarea de testare 2
 Se montează în al doilea plan greutatea de dezechilibrare de testare( 1,4 g, 180⁰ ),
înregistrându-se automat în căsuțele corespunzătoare valoarea acesteia și unghiul la care
a fost montată(fig 8);
 Se pornește motorul de antrenare și se reglează turația de la zero la 2400 rot/min;
 După înregistrarea măsurătorilor pe ecranul calculatorului se obține imaginea
 Se citește mesajul care apare( fig. 23) și pentru aplicarea lui( etapa a treia) se aduce
turația la zero și se oprește motorul de antrenare.
78
LABORATOR NR. 11
79
LABORATOR NR. 11
80
LABORATOR NR. 11
Funcționarea de verificare
 se montează greutățile calculate în cele două plane și anume: în planul 1-
3,42 g la 295,17⁰ (cu componentele 1,11 g la 285⁰ și 2,33 g la 300⁰ ) iar în planul 2-
0,92 g la 66,31⁰ ( cu componentele 0,54 g la 60⁰ și 0,39 g la 75⁰ ) și se îndepărtea ză
greutatea de dezechilibrare de testare din planul II;
 se pornește motorul de antrenare și se reglează turația între limitele 0...2400
rot/min;
 după înregistrarea măsurătorilor pe ecranul calculatorului se obține imaginea
 se citește mesajul care apare(fig. 29) de unde rezultă dezechilibrul rezidual și
se compară cu cel inițial. Se poate constata ușor că în planul I acesta a scăzut de ~ 4 ori
iar în planul II de ~ 3 ori;
Fig.19. Imagine rezultată la funcționarea de testare finală
81
LABORATOR NR. 11
82
LABORATOR NR. 11
83
LABORATOR NR. 11
Interpretarea experimentelor
Se vor trece datele înregistrate pe ecran în tabelul 1 și se vor trasa diagramele cu vectorii
vibrație corespunzători fiecărei etape de lucru pentru cele două plane, după exemplul
din figurile 25 și 26. Se vor face aprecieri legate de gradul de realizare al echilibrării.
Tabelul 1. Datele măsurate la testele efectuate

Nr. Dezechilibru
Crt. Etapa Plan Inițial Detestare Rezidual
Mărime Faza Mărime Faza Mărime Faza
[mm/s] [mm/s] [mm/s]
1. Funcționare I
inițială II
2. Funcționare I
de testare 1 II
3. Funcționare I
de testare 2 II
4. Funcționare I
de II
verificare
84
LABORATOR NR. 12
ARBORI ELASTICI. VIBRAȚII FLEXIONALE, TURAȚIA CRITICĂ ȘI
FENOMENUL DE REZONANȚĂ

INTRODUCERE
OBIECTIVE
· familiarizarea studenților cu termenii „turaţie critică” şi „fenomenul de
rezonanţă”;
· interpretarea corectă a valorilor mărimilor fizice măsurate şi calculate.

Student________________________________________________________________
Grupa_________________________________________________________________
1. Precizați cele 3 domenii de lucru în care un echipament în mișcare de rotație

poate să se afle.
_______________________________________
_______________________________________
_______________________________________
_____________________________________
_______________________________________
_______________________________________
_______________________________________
_____________________________________
2. Descrieți componentele standului PT500.

_____________________________________
_____________________________________
_____________________________________
_____________________________________
_____________________________________
_____________________________________
3. Ce este fenomenul de rezonanță?

______________________________________________________________________
85
LABORATOR NR. 12

ARBORI ELASTICI. VIBRAȚII FLEXIONALE, TURAȚIA
CRITICĂ ȘI FENOMENUL DE REZONANȚĂ
STANDUL PT 500
Construcția și funcționarea standului. Principii teoretice
Lucrarea are drept scop familiarizarea cu termenii “turație critică” și “fenomen de
rezonanță”.
O tendință a tehnicii moderne este creșterea vitezei de funcționare a mașinilor.
Aceasta se justifică prin:
 reducerea gabaritului mașinilor la aceeași putere de transmis. Din relația puterii
P=Fv, rezultă că, la aceeași putere, forța scade o dată cu creșterea vitezei și în
consecință organele de mașini pot avea dimensiuni mai mici;
 creșterea vitezei de funcționare a m așinii are, de regulă, ca o consecință
importantă creșterea capacității ei de producție.
Forţele de inerţie variază periodic, rezultând astfel vibraţii atât în maşină cât şi în
fundaţie. Dacă la un moment dat, frecvenţa oscilaţiilor forţate cauzate de forţele de
inerţie (forţa perturbatoare) coincide cu frecvenţa oscilaţiilor proprii ale unui element,
mecanism sau maşină, apare fenomenul de rezonanţă mecanică, ceea ce poate duce la
ruperea elementului sau distrugerea legăturilor dintre elementele mecanismului. În
consecinţă, în practică trebuie folosite mecanisme şi maşini echilibrate.
Cazul unui arbore de masă neglijabilă pe care este montat un disc de masă m, la
jumătatea arborelui
Cauzele apariției vibrațiilor sunt:
 arborele se deplasează în raport cu poziția lui de echilibru (deformație statică);
Fig.1. Prezentare arbore
 discul este executat cu anumite toleranțe (imprecizie de execuție);

 imprecizie de montaj;
 neomogenitatea materialului discului.
Aceste cauze fac ca centrul de greutate al discului să se găsească la o anumită distanță e
față de axa lui și a arborelui. În timpul funcționării apare forța centrifugă
Fc = = ,
forță care crește o dată cu creșterea lui ω și deci săgeata va crește și mai mult, până când
distanța elastică din arbore va echilibra această forță:
= = ( + )
unde:
86
LABORATOR NR. 12
r - raza centrului de greutate în raport cu axa de rotație;

fdm - săgeata provocată de forța Fc :
=
48
Verificarea la vibrații flexionale constă în determinarea frecvenței proprii a
arborelui și deci a turației corespunzătoare care poartă denumirea de turație critică.
Scopul este ca turația de regim să nu coincidă cu turația critică sau să nu fie prea
apropiată de ea. Coincidența turației critice cu cea de regim este însoțită de apariția
fenomenului de rezonanță, situație în care amplitudinea vibrației proprii poate crește
până la ruperea arborelui.
Relațiile de calcul sunt:
( + ) ( + )
= = ∙
48 48
unde
=
48
și de aici rezultă
= .
Astfel la rezonanță tinde la infinit și de aceea

−1=0
Deci:
= și = .

În vederea realizării lucrării se va utiliza Sistemul de diagnoză al organelor de
mașini PT 500 pe care se montează modulul pentru arbori elastici PT 500.10 (fig.2).
Fig.2. Prezentare montaj
87
LABORATOR NR. 12
Montajul prezentat in figura 2 se utilizează la determinarea vibrațiilor în lagăr la

un arbore elastic cu ajutorul senzorilor de accelerație, la pornire și oprire precum și
turația critică a arborelui. Montajul prezentat în figura 2 este format din: 1 - unitate de
comandă și motor electric, 2- cuplaj, 3- lagăr oscilant monobloc cu rulment cu bile, 4-
senzor de accelerație, 5- arbore elastic, 6- lagăr de siguranță (necesar pentru a evita
deformarea prea mare respectiv ruperea arborelui la trecerea prin zona critică), 7-
alezaje pentru senzorii de poziție, 8 - disc, 9- set de fixare, 10- reper de reflexie pentru
senzorul de referință, 11 - senzor de accelerație, 12 - portmagnet, 13- senzor de referință.
În tabelul 1 sunt date setările pentru senzorul de accelerație AS-20 iar în tabelul 2
setările de referință.
Tabelul 1
Setările senzorului AS-20 pentru vibrațiile rulmentului (Vibroport 41)

Setare 1 Setare 2
Intrare Activă Activă
Tipul senzorului De accelerație De accelerație
Sensibilitatea 100 mV/g 100 mV/g
Unitatea de măsură m/s - eff m/s – eff
Domeniu de măsurare 20 (variabile) 20 (variabile)
Filtru cu trecere înaltă 10 Hz ISO 10 Hz ISO
Filtru cu trecere joasă 1 kHz ISO 1 kHz ISO
Desfășurarea lucrării
Montajul necesar (fig.2) precum și realizarea lucrării necesită parcurgerea
următoarelor etape:
 se fixează motorul electric pe placa de bază;
 se contează unitatea I;
 se montează mai întâi rulmentul cu bile liber 3 de lângă cuplaj;
 se introduce arborele elastic cu lagărul de siguranță 6 montat pe el, direct prin
rulmentul din lagărul monobloc 3 în cuplaj și se așează pe placa de bază;
 se pune discul de greutate pe arborele elastic cu ajutorul setului de fixare;
 se reazemă arborele elastic pe al doilea rulment și se așează liber lagărul pe placa
de bază;
 se aliniază și se fixează lagărele;
 se fixează discul 8 pe arborele elastic, pe cât posibil la mijlocul acestuia;
 se aplică reperul pentru senzorul de referință de pe arbore;
 se fixează senzorul de referință pe marcaj;
 se înșurubează senzorul de accelerație pe rulment și se conectează senzorii la
aparatul de măsură al vibrațiilor;
 se pornește calculatorul care conține softul utilizat pentru măsurarea și
înregistrarea mărimilor ce urmează să fie studiate în cadrul lucrării;
 se deschide aplicația PT 500 (din Desktop);
 din meniul “Kind of test” se alege varianta “Traking Analyses”;
 se setează unul din cele două canale și modul “Continuous” de înregistrare a
datelor;
88
LABORATOR NR. 12
 di opțiunile central se înlocuiește accelerația cu viteza (apare pe axa vertical de

coordinate a diagramei);
 se închide ecranul de protecție;
 se pornește unitatea de acționare pentru motorul electric;
 se setează sensul de rotire;
 se pornește motorul electric;
 se începe măsurarea reglând încet viteza, prin accelerare de la 0 la 3000rot/min;
 se salvează imaginea cu diagrama înregistrată pe ecranul calculatorului cu “Print
Screen” și într-un fișier în calculator;
 se continua măsurarea reglând încet viteza prin frânare, de la 3000 la 0 rot/min;
 se salvează imaginea cu diagrama înregistrată pe ecranul calculatorului cu “Print
Screen” și într-un fișier în calculator;
 pe diagramele obținute se va identifica domeniul în care arborele elastic atinge
lagărul de siguranță 6 trasându-se cele doua linii verticale scurte de delimitare și se
determină valoarea turației critice;
 se calculează cu relațiile (4) valorile turației care delimitează do meniul (zona)
critic și se trasează pe diagramă liniile vertical care delimitează zona critică.
Fig.3. Imagine rezultat

Se trece la evaluarea rezultatelor încercării experimentale: din figura 3 rezultă clar
domeniul de rezonanță (domeniul critic) cu contact pe lagărul 6. La aproximativ 1400
rot/min amplitudinea vibrațiilor începe să crească (începe domeniul de rezonanță). La
aproximativ 2200 rot/min arborele atinge lagărul de siguranță 6. Peste 2600 rot/min
arborele se detașează de lagărul 6, amplitud inea vibrațiilor scade în continuare,
domeniul de rezonanță este depășit (domeniul supracritic). Domeniul sub cel critic se
numește domeniu subcritic. Turația critică (în cazul de față 2400 rot/min) este turația la
care curba de rezonanță atinge valoarea maximă fără a fi influențată de prezența
lagărului de siguranță.
89
LABORATOR NR. 12
Fig.4. Imagine rezultat

Figura 4 arată vibrațiile existente ale lagărului când turația scade de la 3000
rot/min la 0. Curba rezonanței începe la aproximativ 2600 rot/min și la 2200 rot/min
arborele se desprinde de lagărul 6. Lagărul protejează arborele prin limitarea vibrațiilor,
și previne ruperea arborelui. La aproximativ 2000 rot/min arborele părăsește domeniul
critic.
Datele obținute în cadrul încercărilor efectuate și stabilite prin analiza acestora
(trasarea pe cele două grafice a dreptelor care marchează domeniile) se vor trece în
tabelul 3 în coloanele corespunzătoare. Pentru a compara aceste date cu cele obținute
prin calcul cu relațiile stabilite teoretic, se va determina pentru început greutatea G a
discului (cântărire) iar apoi cu relația (l) se determină săgeata statică produsă de
această greutate, cu relația (3) turația critică și cu relațiile 4 limitele domeniul critic.
Rezultatele obținute se vor trece în tabelul 2 în coloanele corespunzătoare și se vor
reprezenta pe cele două grafice cu o culoare diferită de cea cu care s-au trasat liniile
rezultate din analiză. Prin compararea acestor rezultate se va constata în ce măsură
datele obținute prin calcul corespund celor obținute pe cale experimentală. Se va încerca
explicarea eventualelor abateri.
Nr. Date experimentale Date calculate
crt.
Încercarea G
[rot/min] [Kg] [mm] [rot/min]
1 0...3000
rot/min
2 3000...0
rot/min
unde:
- turația critică;
- turația corespunzătoare momentului în care arborele atinge lagărul de siguranță;
– turația corespunzătoare momentului în care arborele se desprinde de pe lagărul de
siguranță;
=0,7 ; =1,3 .
90
LABORATOR NR. 13
SIMULAREA PREZENȚEI UNEI FISURI ÎNTR-UN ARBORE AFLAT ÎN
MIȘCARE DE ROTAȚIE
SIMULAREA PREZENȚEI UNEI FISURI ÎNTR -UN ARBORE AFLAT ÎN

INTRODUCERE
OBIECTIVE
· simularea unei fisuri într-un arbore de rotație;
· interpretarea corectă a valorilor mărimilor fizice.

Student________________________________________________________________
Grupa_________________________________________________________________
1. Precizaţi elementele componente ale standului PT500.
_______________________________________
_______________________________________
_______________________________________
_____________________________________
_______________________________________
_______________________________________
_______________________________________
_____________________________________
2. Cum se va simula pe standul PT500 o fisură?

_____________________________________
_____________________________________
_____________________________________
_____________________________________
_____________________________________
_____________________________________
91
LABORATOR NR. 13

SIMULAREA PREZENȚEI UNEI FISURI ÎNTR -UN ARBORE
AFLAT ÎN MIȘCARE DE ROTAȚIE
Standul PT 500
Construcția si funcționarea standului. Principii teoretice.

Lucrarea are ca scop studiul influenței unei fisuri în interiorul unui arbore aflat
în mi șcare de rotație, asupra funcționării acestuia.
Fisurile datorate oboselii materialului prezintă pericol în cazul elementelor aflate
în mișcare de rotație întrucât pot duce la distrugerea prin oboseală a piesei, cu
consecințe posibil catastrofale.
Fisura situată în interiorul arborelui se dezvoltă în timpul funcţionării ca urmare
a acţiunii sarcinilor ciclice, până ce ajunge la o dimensiune critică, putând pune în
pericol funcţionarea pe mai departe, în condiţii de siguranţă, a acestui organ de maşină.
Unitatea PT 500.11 „Echipament pentru detectarea fisurii într-un arbore aflat în
mişcare de rotaţie” permite simularea comportamentului unui arbore având o fisură, de
diferite lungimi, în interiorul lui.
Fisura din interiorul arborelui influenţează vibraţiile acestuia datorită modificării
rigidităţii. Aceste modificări pot fi detectate prin măsurarea vibraţiilor arborelui,
utilizând un program de analiză corespunzător. Metoda experimentală descrisă mai jos
implică şi utilizarea echipamentului PT.500.02, „Setul de aparatură Brüel&Kjaer
Vibro”.
Simularea prezenţei fisurii în arbore

Comportamentul caracteristic al unui arbore cu o fisură în interior este simulat
printr-o îmbinare cu flanşe asimetrice (fig.1).
Îmbinarea flanşelor este realizată prin şase şuruburi distribuite de-a lungul
circumferinţei.
Prin strângerea ansamblului flanşelor cu distanţiere se realizează o legătură care,
în funcţie de direcţia de montare a bucşelor, asamblează flanşele cu sau fără joc.
Prin imprimarea mişcării de rotaţie, sub acţiunea unei sarcini de încovoiere,
această legătură între flanşe va prezenta o discontinuitate temporară. Acest efect este
similar cu cel produs de o fisură din arbore.
Fig.1. Modul de simulare a unei fisuri
Figura 1,a corespunde cazului unui arbore fără fisură, cele două flanşe fiind unite
prin toate cele şase şuruburi. Figura 1,b corespunde unui arbore cu o fisură mică
(flanşele sunt unite cu cinci din cele şase bolţuri) iar figura 1,c corespunde unui arbore
92
LABORATOR NR. 13
având fisura de dimensiune maximă (flanşele sunt prinse doar cu două şuruburi din cele
şase).
Pentru a crea efectul dat de fisură, această îmbinare a flanşelor trebuie supusă încărcării
sub un moment încovoietor (de exemplu transmisia prin curea Pt 500.14 sau prin
dezechilibrarea ansamblului cu discul de masă).
Descrierea echipamentului de simulare

În figura 2 se prezintă asamblarea dintre cele două flanșe, deci și a arborilor,
corespunzător cazului în care nu există fisură în interiorul vreunui arbore( toate cele
șase șuruburi sunt strânse).
Centrarea arborelui se face prin intermediul unui dorn de centrare 3, care intră în
alezajul prevăzut în arborele lung cu flanșă 7 cu ieșire la un disc de masă mare.
Setul de strângere 2 este montat pe discul de prindere 4, iar șuruburile cu cap
hexagonal 5 se montează cu distanțiere în locașurile prevăzute în flanșe, poziționarea
distanțelor făcându-se astfel încât să se obțină fie o conexiune fixă, fie un joc între
flanșe.
Fig.2. Componente utilizate la simularea unei fisuri
Montarea flanșelor pentru simularea fisurii

 Se aliniază flanșa cu arborele( fig.2, poz .7 sau 8) și discul de prindere 4
folosind dornul de centrare 3;
 Se introduc distanțierele 6 în concordanță cu funcțiile acestora și se
strâng cu șurub urile cu hexagonal 5;
93
LABORATOR NR. 13
 Utilizarea distanțierului pentru o conexiune liberă este prezentată în

figura3.a; când se utilizează un distanțier, flanșa și discul de prindere sunt ținute
împreună cu joc prin intermediul șuruburilor;
Fig.3. Modul de strângere al șuruburilor
 Când se folosește distanțierul pentru o conexiune fixă se inversează

poziția acestuia, așa cum este prezentat în figura 3.b);
 Utilizarea distanțierului pentru o conexiune fixă între flanșa și discul de
prindere este prezentată în figura 3.b; în acest caz flanșa și discul de prindere sunt
asamblate fără joc datorită forțelor din șuruburi.
 Se introduce setul de strângere 2 în discul de prindere 4;
 Se montează unitatea “arbore cu fisură” în montajul provizoriu cu setul
pentru strângere la un capăt al arborelui.
7.2.3. Asigurarea îmbinării flanșei cu setul de strângere pe arbore

Pentru a asigura discul de prindere cu setul de strângere pe arbore (fig.4) se
procedează astfel:
 Cu setul de strângere slăbit, se împinge discul de prindere pe arbore;
 Se verifică dacă setul de strângere este introdus la același nivel cu discul
de prindere;
Fig.4. Prinderea discurilor
94
LABORATOR NR. 13
 Se strânge șurubul cu cap hexagonal exterior (A), în timp ce este ținut

nemișcat șurubul hexagonal interior (B); filetul șurubului hexagonal exterior se
înșurubează pe conul (C) în bucșa hexagonului interior. Acesta deformează arborele cu
discul de masă.
La slăbirea setului de strângere se ține fix hexagonul interior (B) și se deșurubează
hexagonul exterior. După depășirea momentului de torsiune inițial de separare, se
continuă rotirea până când rezistența crește din nou.
Prin continuarea rotirii, setul de strângere este scos afară din montaj și poate fi
detașat cu mâna.
Simularea fisurii în arbore în cazul unui arbore în consolă
O fisură într-un arbore în consolă este simulată folosind arborele scurt cu flanșă,
conform montajului prezentat în figura 5.
Încărcarea radială constantă este realizată de transmisia prin curea.
Se fac următoarele precizări:
− în experimentul fără fisură în arbore, toate cele şase şuruburi cu distanţiere sunt
asamblate ca în cazul conexiunilor fixe fără joc (fig.3,b).
− în experimentul cu fisură în arbore, sunt slăbite patru şuruburi consecutive şi sunt
asamblate cu distanţiere pentru conexiuni libere (fig.3,a).
Se procedează în felul următor:
- Se montează mecanismul de acționare 13 în cadrul de bază;
- Se conectează mecanismul de acționare;
- Se asamblează arborele scurt 9 în lagărele cu rulmenți 11 și 8 astfel încât
acesta să poată fi conectat, prin intermediul cuplajului 12 la mecanismul de
acționare;
- Se completează transmisia prin curea cu lagărul cu rulmenți și întinzătorul
de curea din PT 500.14, se aliniază și se tensionează transmisia prin curea;
- Se poziționează și se aliniază un senzor de referință pentru a înregistra turația;
- Se aplică pe arbore o bandă adezivă de reflectare pentru senzorul de referință
(unghiul de reflexie pe arbore trebuie să fie diferit de 90⁰ pentru că poate interfera cu
înregistrarea turației).
Reglarea tensiunii din curea la arborele cu o fisură în interior se face conform
figurii 6.
95
LABORATOR NR. 13
Fig.5. Realizarea montajului
Fig.6. Întinderea curelei
96
LABORATOR NR. 13
Cureaua se tensionează până când un calibru de grosime 0,4 mm intră între cele
două flanșe.
Măsurătorile vor fi efectuate pe partea lagărului depărtată față de transmisia prin
curele, pe fața unde acționează tensiuni de întindere asupra arborelui.
Înregistrarea spectrului de frecvență

Senzorul de frecvență este AS- 020.
Reglajele se fac conform tabelului 1.
Etapele de lucru sunt următoarele:
 se închide capacul de protecție;
 se acționează dispozitivul de comandă a motorului electric;
 se alege sensul de rotație;
 se pornește motorul electric;
 se reglează turația la valoarea dorită, rot/min;
tabelul 1
Reglarea spectrului de frecvență
Intrare Activ
Tip senzor Accelerație
Sensibilitate 100 mV/g
Unitate de măsură m/
Gama de măsurare 20( variabil)
Gama de frecvență 0-200 Hz
 setarea datelor pe calculator se face în succesiunea următoare: Desktop -

> PT 500 -> Kind of test->Frecquency Spectrum->Velocity -> Channel-> Maxim;
 se înregistrează spectrul pentru “arbore cu fisură”;
 se reduce turația până la 0;
 se oprește motorul;
 se modifică poziția “arbore cu fisură” în cea “fără fisură” și se strâng
toate cele șase șuruburi cu manșon de strângere ca pentru o conexiune fixă;
 se pornește motorul electric păstrând același sens de rotație;
 se înregistrează spectrul pentru “arbore fără fisură”;
 se readuce turația șa 0;
 se oprește motorul electric.
Caracteristic pentru arborele cu fisură în interior sunt vibrațiile secundare( de
ordinul al doilea) în spectrul de frecvențe. Acestea sunt cauzate de rigiditatea
anizotropică a arborelui.
Arborele trece de două ori prin gama de rigidităţi scăzute şi tot de două ori prin
gama de rigidităţi mari, la fiecare rotaţie. Acestea au ca rezultat apariţia vibraţiilor la
dublul valorii turaţiei.
În figura 7 se prezintă spectrul de frecvență al arborelui cu capăt de arbore fără
fisură corespunzător unei turații de 2400 rot/min, respectiv v=40 Hz.
97
LABORATOR NR. 13
Fig.7. Spectru de frecvență pentru arbore fără fisură la 2400 rot/min
În figura 8 se prezintă spectrul de frecvență al arborelui cu capăt de arbore cu

fisură (2 șuruburi strânse), corespunzător unei turații de 2400 rot/min, respectiv v=40
Hz.
De asemenea, este prezentată oscilaţia fundamentală a arborelui cu fisură.
Amplitudinea oscilaţiilor fundamentale, cu sau fără fisuri, este aproape aceeaşi (0,4/0,5
mm/s).
La arborele cu fisură se constată o creştere caracteristică a oscilaţiilor secundare,
aceasta fiind un indicator al prezenţei fisurii.
Fig.8. Spectru de frecvență pentru arbore cu fisură la 2400 rot/min
Simularea fisurii în arbore la un rotor elastic

Simularea unei fisuri în arbore în cazul unui rotor elastic se realizează cu ajutorul
arborelui lung cu flanșă și a discului de masă.
Se vor determina curbele de ordinul unu și doi precum și curbele orbitale.
Montajul utilizat
Determinările se vor face pe stand, conform montajului din figura 9.
Accesoriile necesare sunt: PT 500 Machinery Fault Trainer, PT 500.2
Instrumentation Set from Brüel & Kjaer Vibro, PT 500.10 Elastic Shaft Kit.
Modul de lucru este următorul:
- se introduce unitatea de acţionare 12 în cadrul suport;
- se conectează unitatea de acţionare;
98
LABORATOR NR. 13
- se montează arborele scurt 8 în lagărul cu rulmenţi 10, apoi inelul pentru

prindere 15, discul de masă 16 şi lagărul de siguranţă 7, astfel încât să se realizeze
conectarea arborelui scurt la unitatea de acţionare, prin cuplajul 11;
- se montează întreaga asamblare (arbore cu fisură) conţinând discul de prindere
4, arborele lung cu flanşă 3, cu setul de strângere 17 pe celălalt capăt al arborelui scurt
8; pentru o mai bună manevrare, cel de-al doilea lagăr cu rulmenţi, 2, se va fixa pe
capătul liber al „arborelui cu flanşă”;
- se montează inelul 15 pentru fixarea axială a arborelui;
- se înşurubează senzorul de acceleraţie 1 în orificiul orizontal din lagărul cu
rulmenţi 2;
Fig.9. Elementele pentru realizarea standului
- se poziţionează şi se aliniază senzorul de referinţă 9 pentru înregistrarea

turaţiei;
- se aplică pe arbore o bandă adezivă de reflectare pentru senzorul de referinţă
(unghiul de reflexie pe arbore trebuie să fie diferit de 90° pentru că poate interfera cu
înregistrarea turaţiei);
- se montează senzorii de distanţă în lagărul de siguranţă:
- Senzor canal 1 → X (orizontal),
- Senzor canal 2 → Y (vertical).
99
LABORATOR NR. 13
Montarea și ajustarea senzorilor
Pentru a efectua acest lucru se procedează în felul următor:

 se înșurubează senzorii de distanță în lagărul de siguranță astfel încât
aceștia să nu poată intra în contact cu arborele;
 se conectează senzorii de distanță la Vibroport;
 din meniu( Task-Characteristics-Axial position- Numeric- Measure) se
pot stabili valorile curentului continuu pentru senzorii de distanță.
Pentru experimentul următor senzorii de distanţă trebuie să fie deconectaţi de la

Vibroport iar senzorii de acceleraţie conectaţi pentru analiza „traseelor”.
Analiza traseelor de ordinul 1 şi 2

Reglajele se fac conform tabelului 3.
Se procedează după cum urmează:

− se închide capacul de protecţie;
− se acţionează dispozitivul de comandă a motorului electric;
− se alege sensul de rotaţie;
− se porneşte motorul electric;
− se creşte încet turaţia de la 0 la turaţia dorită rot/min;
− setarea datelor pe calculator se face în succesiunea următoare: Desktop → PT 500 →
Kind of Test → Tracking Analysis → Channel 1→ Graph Order
− se vizualizează pe monitor curbele obţinute, se salvează în calculator sau se tipăresc.
100
LABORATOR NR. 13
Înregistrarea curbelor orbitale

Tipul senzorului de distanță este IN-085. Parametrii de reglare pentru curbele
orbitale sunt conform tabelului 4.
Operaţiunile de lucru se desfăşoară după următoarea metodologie:

− se conectează 2 senzori de distanţă la lagărul de siguranţă, senzor
canal 1→X, senzor canal 2 →Y;
− se închide capacul de protecţie;
− se acţionează dispozitivul de comandă a motorului electric;
− se stabileşte sensul de rotaţie;
− se porneşte motorul electric;
− se reglează turaţia şi se vizualizează pe monitor traseele; se salvează sau se tipăreşte
rezultatul.
În cazul arborilor elastici apariția oscilațiilor de ordinul doi depinde de încărcarea
pe arbore. Aceasta se modifică cu turația datorită oscilațiilor de rezonanță.
În consecinţă, o măsurătoare la o valoare fixă a turaţiei s-ar putea să nu fie utilă.
Este necesară o analiză a traseelor de-a lungul unei game largi de frecvenţă pentru
determinarea oscilaţiilor de ordinul doi.
Analizele traseelor de ordinul 1 și 2 pentru un rotor elastic fără fisură sunt
prezentate în figurile 10, 11.
101
LABORATOR NR. 13
Fig.10.
Fig.11.
Analizele traseelor de ordinul 1 şi 2 pentru un rotor elastic cu fisură sunt prezentate în
figurile 12, respectiv 13.
Fig.12.
Fig.13.
Se observă o creştere semnificativă în amplitudine a oscilaţiilor de ordinul 2, la

aproximativ 1850 rot/min. Analize de acest gen ale traseelor se pot efectua pentru
rotoarele existente (de exemplu în cazul turbinele centralelor electrice) la verificările
programate (scadente).
Un rol important în acest caz îl au datele de referinţă pentru un rotor iniţial, în
stare nedefectată.
102
LABORATOR NR. 13
Pentru a arăta creşterea oscilaţiilor de ordinul 2, funcţie de existenţa fisurii, se

suprapun mai multe trasee pe aceeaşi imagine. Aici se constată, chiar şi pentru o fisură
mică (cinci bolţuri ajustate), deviaţii semnificative faţă de arborele fără fisură.
Înregistrarea traseelor de ordinul 1 şi 2 pentru fisuri de dimensiuni diferite se
prezintă în figurile 14 respectiv 15.
Caracteristic pentru arborele cu fisură sunt următoarele aspecte:
− amplitudinea oscilaţiior de ordinul 2 este, în anumite game, mai mare decât cele de
ordinul 1;
Fig.14. Traseu înregistrat de ordin I
Fig.15. Traseu înregistrat de ordin II
- amplitudinea oscilațiilor de ordinul 2 creşte cu creşterea fisurii.

Oscilaţiile de ordinul 2 sunt, de asemenea, vizibile în curbele orbitale.
Setarea se face după cum urmează: Desktop → Kind of Test → Orbit Analysis →
Velocity.
Prima dată se prezintă curbele orbitale pentru un arbore fără fisură la diferite
turaţii.
103
LABORATOR NR. 13
Fig.16. Curbe orbitale pentru un arbore fără fisură
Se poate observa o formă mai mult sau mai puţin apropiată de un cerc.
În cazul existenţei fisurii, oscilaţiile de ordinul 2 apar ca o buclă în curba orbitală. În
figura 17 se prezintă, în funcţie de turaţie, diferite curbe orbitale caracteristice, cu
oscilaţii majore de ordinul 2.
Fig.17. Curbe orbitale pentru un arbore cu fisură
Date tehnice ale dispozitivului

 lungime maximă: 250 mm;
 diametrul flanșelor: 90 mm;
 greutate aproximativă: 5 kg;
 șuruburile cu cap hexagonal pentru flanșe: DIN 833-8.8, M8x20 MM;
 momentul încovoietor maxim admisibil al arborelui scurt pentru roata de
transmitere este de 15,9 Nm sau forța maximă perpendiculară pe arbore(
pentru un braț pe pârghie de l=106 mm) este 150 N;
 momentul încovoietor maxim admisibil al arborelui scurt pentru discul de
masă este 3,9 Nm respectiv forța maximă perpendiculară pe arbore (pentru
un braț de pârghie de l=220 mm) este 15,5 N;
Se va evita funcționarea continuă în cazul încovoierii la turația critică. Aceasta
depinde de valorile fiecărui experiment individual.
104
LABORATOR NR. 14
COMPORTAREA ÎN FUNCȚIONARE A RULMENȚILOR CU DETERIORĂRI
COMPORTAREA ÎN FUNCȚIONARE A RULMENȚILOR CU

DETERIORĂRI
INTRODUCERE
OBIECTIVE
· detectarea defecţiunilor rulmenților prin compararea frecvenței vibrațiilor care
apar datorită acestora cu frecvențele teoretice ;
· simularea a cinci tipuri de deteriorări diferite ale rulmenților.

Student________________________________________________________________
Grupa_________________________________________________________________
1. Precizaţi elementele componente ale standului PT 500.

_______________________________________
_______________________________________
_______________________________________
_____________________________________
_______________________________________
_______________________________________
_______________________________________
_____________________________________
2. Cum se înlocuiesc rulmenții pe standul PT500?

_____________________________________
_____________________________________
_____________________________________
_____________________________________
_____________________________________
_____________________________________
3. Care sunt mărimile fizice și unitățile de măsură din relația = ∙

______________________________________________________________________
106
LABORATOR NR. 14

COMPORTAREA ÎN FUNCȚIONARE A RULMENȚILOR CU
DETERIORĂRI
Construcția și funcționarea standului. Considerații teoretice

Lucrarea are drept scop detectarea rulmenților prin compararea frecvenței
vibrațiilor care apar datorită acestora cu frecvențele teoretice ale defecțiunilor respective
și permite simularea a cinci tipuri de deteriorări diferite ale rulmenților.
Fig.1. Construcția standului PT 500
Scoaterea din uz a rulmenţilor exploataţi corect poate fi determinată de

următoarele cauze:
- oboseala superficială a corpurilor şi căilor de rulare – apare la rulmenţii care se
rotesc sub sarcină cu o turaţie n > 10 rot/min şi se manifestă prin apariţia unor gropiţe
(pitting) pe suprafaţa corpurilor de rostogolire sau a căilor de rulare. Are drept
consecinţe pierderea preciziei de rotire a rulmentului, creşterea bruscă a zgomotului şi a
vibraţiilor;
- deformaţii plastice locale (amprente) ale suprafeţelor de lucru – apar în special
la rulmenţii care nu se rotesc, la cei care au mişcări de oscilaţie sau turaţie foarte mică (
n ≤ 10 rot/min),
când sarcina depăşeşte o anumită limită, dar pot să apară şi la rulmenţii care se
rotesc sub sarcină, la încărcări cu şocuri mari, aplicate în fracţiuni de rotaţie.
Consecinţele apariţiei acestei forme de distrugere asupra funcţionării rulmentului sunt
aceleaşi ca şi în cazul precedent.
- uzare abrazivă care este cauzată de impurităţile dure care pătrund in interiorul
rulmentului datorită unor etanşări necorespunzătoare, a unui lubrifiant cu impurităţi sau
a mediului cu impurităţi; - ruperea unei piese din componenţa rulmentului – reprezintă
cea mai periculoasă formă de distrugere a rulmenţilor, apare în general brusc (la colivie,
unul dintre inele sau corpuri de rulare) şi poare fi datorată, de exemplu, unei defecţiuni
de material sau tratament termic.
Ieșirea din uz a rulmenților, în cazul unei exploatări corecte a lor, se datorează
solicitărilor variabile( la oboseală) produse de trecerile repetate ale corpurilor de
rostogolire încărcate peste același punct al căilor de rulare. În continuare se va analiza
ce influență are asupra solicitării la oboseală faptul că se rotește inelul interior al
107
LABORATOR NR. 14
rulmentului sau cel exterior. Pentru început se consideră cazul general, când se rotesc
ambele inele ale rulmentului(fig.2). Se consideră rulmentul radial cu bile prezentat în
figura 1. În cazul rostogolirii fără alunecare, viteza punctului A de pe corpul de
rostogolire va fi egală cu viteza periferică a unui punct de pe calea de rulare a inelului
interior cu diametrul , respectiv:
= (1)
unde:
- diametrul căii de rulare a inelului interior;
- turația inelului interior.
Fig.2. Construcția rulmentului
Viteza punctului B, în mod analog, este:

= (2)
unde:
- diametrul căii de rulare a inelului exterior;
- turația inelului exterior.
Deoarece bila este rigidă, vitezele punctelor sale cuprinse între A şi B variază
liniar, deci viteza centrului corpului de rostogolire va fi egală cu media aritmetică a
vitezelor. Deoarece centrul corpului de rostogolire execută numai o mişcare în jurul axei
rulmentului, viteza sa liniară va fi egală cu viteza
coliviei. Se poate scrie:
= = , (3)
în care = = + . d-diametrul rolelor, Dc- diametrul coliviei.
Turaţia coliviei este
∙ ∙
= + . (4)
Se pot întâlni frecvent unul din următoarele cazuri:
I. Cazul când inelul interior este rotitor, iar cel exterior este fix, respectiv pentru ni = n,
ne = 0, relaţia (5) devine:
= (1 − ) (5)
108
LABORATOR NR. 14
II. Când inelul interior este fix şi cel exterior se roteşte, respectiv pentru ni = 0 şi ne =
n, se obţine:
= (1 + ) (6)
Comparând relaţiile (6) şi (7) se observă că turaţia coliviei este mai mare când inelul
exterior este rotitor.
Pentru aprecierea durabilității rulmentului, este important numărul de treceri ale
corpurilor de rulare peste un anumit punct din zona de încărcare de pe calea de rulare
interioară sau exterioară. La o rotație completă a coliviei față de inel, toate cele z corpuri
de rulare trec peste un anumit punct al inelului, deci z treceri. Dacă forța radială ar
direcție constantă ș inelul exterior este fix, turația relativă a coliviei față de inelul
exterior este .
Numărul de treceri în unitatea de timp este punctul B al inelului exterior este:
(7)
Tura ția relativă a coliviei față de inelul interior este ( − ), iar numărul de
trecri peste punctul A al inelului interior este:
=( − ) (8)
Deoarece inelul interior se rotește, iar forța are direcție constantă, jumătate din
contacte se fac în zona neîncărcată, deci numărul de treceri care trebuie luat în
considerare este:
= (9)
Când se rotește inelul exterior, iar inelul interior este fix, numărul trecerilor în
unitatea de timp este punctul A al inelului interior fix, este:
= (10)
iar numărul de treceri peste punctul B al inelului exterior, analog este:
= (11)
Uzarea rulmenţilor se manifestă în mod normal printr-o înrăutăţire graduală a

performanţelor în funcţionare. Uzările rulmenţilor pot fi detectate prin măsurarea
vibraţiilor provocate de acestea. Fiecare bilă va produce un impact/şoc atunci când se
rostogoleşte peste punctul în care există o deteriorare (uzare). Acest impact şi viteza de
repetare a acestuia se numeşte în continuare frecvenţă a deteriorării.
Datele tehnice pentru încercările efectuate în acest studiu de caz sunt:
- Tipul rulmenţilor studiaţi: - 6004, rulment radial cu bile, în diferite stări
provocate de uzare şi fără;
- Dimensiunile rulmentului: d = 20 mm, D = 42 mm, B = 12 mm,
- Diametrul coliviei: Dc = 31 mm,
- Diametrul bilelor: d = 6,35 mm,
- Numărul de bile: z = 9.
Ţinând seama de relaţiile stabilite anterior pentru cazul în care inelul interior
este rotitor şi cel exterior fix (fig.1), frecvenţele elementelor componente ale
rulmentului 6004 (în Hz) produse de turaţia n în rot/min, a arborelui pe care este montat
se pot calcula cu relaţiile:
- Frecvenţa/Viteza de rotaţie a inelului interior:
f = 1,0·n/60 [Hz],
- Frecvenţa deteriorării inelului interior:
fi = 5,42·n/60 [Hz],
- Frecvenţa deteriorării inelului exterior:
109
LABORATOR NR. 14
fe = 3,58·n/60 [Hz],
- Frecvenţa deteriorării bilei:
fb = 4,68·n/60 [Hz],
- Frecvenţa/Viteza de rotaţie a coliviei:
fc = 0,398·n/60 [Hz],
- Frecvenţa/Viteza de rotaţie a bilei:
fb = 0,398·n/60 [Hz].
În vederea realizării lucrării se va utiliza Sistemul de diagnoză al organelor de

mașini PT 500 pe care se montează modulul pentru detectarea deteriorărilor rulmenților
PT 500.12, fiind necesar pentru simulare și modulul transmisii prin curele PT 500.12.
Modulul PT 500.12 este format dintr-un lagăr 4 cu rulment fără deteriorări și
lagărul care va conține unul din rulmenții cu deteriorări. Modulul este dotat cu șase
rulmenți cu diferite tipuri de defecțiuni. Pentru identificarea tipului de defecțiune a
rulmentului, acesta este marcat pe inelul exterior cu litere (fig.3.), care au următoarele
semnificații:
 A- rulment fără deteriorări;
 B- rulment cu deteriorări pe inelul exterior;
 C- rulment cu deteriorări pe inelul interior;
 D- rulment cu deteriorări la unul din corpurile de rulare;
 E- rulment cu deteriorări pe inelul exterior, interior si unul din corpurile
de rulare;
 F- rulment cu uzare severă.
Fig.3. Tipuri de rulmenți pentru standul PT 500
Montajul este format din: 1- unitate de comandă și motor electric, 2- cuplaj, 3-

placă de oțel cu suport magnetic, 4- lagăr cu rulment fără defecțiuni, 5- senzor de
referință, 6- arbore scurt cu reper de reflexie pentru senzorul de referință, 7- lagărul cu
unul din rulmenții cu defecțiuni, 8 - transmisie prin curea, 9- senzor de accelerație(
orizontal).
110
LABORATOR NR. 14
Fig.4. Montajul realizat pe standul PT 500
Fig.5. Montajul realizat pe standul PT 500
În tabelul 1 sunt date toate valorile calculate( teoretice) ale frecvențelor pentru
diferite turații ale arborelui, în cazul rulmentului 6004.
111
LABORATOR NR. 14
Fig.6. Montarea rulmenților se face cu cleștele prezentat
112
LABORATOR NR. 14
Lagărul prezentat în figura 7, pe lângă rulmentul care urmează să fie montat în el

prezintă următoarele elemente: 1,5- găuri filetate M8x8 pentru atașarea/montarea
senzorilor; 6- corpul lagărului; 7- șuruburile de fixare M8x25; 8 șaibe plate.
Fig. 7. Lagărul
În tabelul 2 sunt date setările pentru senzorul de accelerație AS-20 iar în tabelul
3 setările de referință.
Atenție! Standul va fi pus în funcțiune numai după ce s -a verificat dacă
rulmenții sunt unși în mod corespunzător, montajul a fost făcut și după ce s -a închis
capacul de protecție. Există riscul de accidentare/rănire cu piesele aflate în mișcare de
rotație.
113
LABORATOR NR. 14
Desfășurarea lucrării
Pentru realizarea montajului(fig.2), necesar încercărilor efectuate cu primul

rulment, cu defecțiuni la inelul exterior, notat cu B, se parcurg următoarele etape:
 Se fixează motorul electric pe placa de bază;
 Se conectează unitatea 1;
 Se montează pe arborele scurt 6 cele două lagăre, 3 și cel experimental 7(
având montat în el rulmentul B), și prin intermediul cuplajului 2 se
realizează legătura cu motorul electric;
 Se deplasează lagărul experimental 7 astfel încât roata de curea mică să
poată fi montată pe capătul arborelui;
 Se fixează roata mică de curea cu ajutorul setului de fixare;
 Se completează transmisia prin curea cu lagărul pentru roata mare de
curea și mecanismul de tensionare a curelei;
 Se montează senzorii de accelerație pe lagărul 7;
 Se aplică reperul pentru senzorul de referință de pe arbore;
 Se fixează senzorul de referință pe marcaj;
 Se aliniază senzorul de referință cu arborele, cu ajutorul suportului
magnetic și al plăcii din oțel pe placa de bază și se fixează pe marcaj;
 Se tensionează cureaua;
 Se pornește calculatorul care conține softul utilizat pentru măsurarea și
înregistrarea mărimilor ce urmează să fie studiate în cadrul lucrării;
 Se deschide aplicația PT 500( din Desktop);
 Din meniul “Kind of test” se alege varianta “Frequency Spectrum”;
 Se setează canalului 1 și modul “Continuous” de înregistrare a datelor;
 Se setează senzorul de accelerație AS-20 conform datelor din tabelul 1
având în vedere setările de referință date în tabelul 2 și se trece la
efectuarea încercărilor;
 Se închide ecranul de protecție;
 Se pornește unitatea de acționare pentrul motorul electric;
 Se setează sensul de rotire;
 Se pornește motorul electric;
 Se setează turația la 1500 rot/min;
 Se salvează imaginea( fig.4 ) cu diagrama înregistrată pe ecranul
calculatorului cu “PrintScreen” și în continuare într-un fișier în
calculator;
 Pe diagrama obținută se va identifica frecvența cu care se produce
impactul. Valoarea citită pe diagramă se va trece în tabelul 4.
Pentru a efectua încercări cu un alt rulment deteriorat, pentru schimbarea
rulmentului din lagărul 7 prezentat în figura 3, se procedează astfel:
 Se oprește unitatea de antrenare;
 Se ridică apărătoarea de protecție de pe montajul utilizat la încer carea
anterioară;
 Se demontează senzorii de pe corpul lagărului;
 Se detensionează cureaua de la transmisia prin curele;
 Se demontează roata mica de curea( se reține roata cu cureaua și se
deșurubează setul de fixare cu cheia);
114
LABORATOR NR. 14
 Se desfac șuruburile de prindere ale corpului 6 și a lagarului 7 (fig.3) de

pe placa de bază și se scoate din montaj;
 Se demontează inelul elastic 2 cu ajutorul cleștelui pentru inele elastice;
 Se depresează rulmentul 3 utilizat anterior;
 Se montează rulmentul care urmează a fi încercat;
Fig. 8. Imagine rezultate
 Se fixează cu inelul elastic 2 cu ajutorul cleștelui;

 Se introduce și se fixează lagărul 7 în montaj.
Se repetă încercările, respectând etapele prezentate în cazul rulmentului
B, şi pentru ceilalţi rulmenţii cu defecţiuni şi anume cei notaţi pe inelul exterior cu C, D,
E, F şi respectiv pentru rulmentul fără defecţiuni A.
115
LABORATOR NR. 14
Diagramele obținute vor avea forma celei prezentate în figura 4. Din analiza
acestor diagrame rezultă frecvența deteriorării pentru fiecare caz în parte, valori care
vor fi trecute în tabelul 4 cu rezultatele obținute în cadrul încercărilor efectuate, tabel în
care se vor trece și valorile teoretice scoase din tabelul 1 pentru turația utilizată,
explicând diferențele între cele două valori.
Fig. 9.Model de rezultate
116
LABORATOR NR. 15
STUDIUL FACTORILOR DE INFLUENŢĂ ASUPRA FUNCŢIONARII
TRANSMISIILOR PRIN CURELE

INTRODUCERE
OBIECTIVE
· studiul comparativ al vibraţiilor în diferite tipuri de montaje (cu fulie excentrică, curea
deteriorată) la transmisiile prin curele POLY V;
· studiul influenţei diferitelor valori ale întinderii (pretensionării) curelei, în diferite
montaje, asupra vibraţiilor şi alunecării curelei POLY V.

Student________________________________________________________________
Grupa_________________________________________________________________
1. Precizaţi elementele componente din imaginea de mai jos.
_______________________________________
_______________________________________
_______________________________________
_____________________________________
_______________________________________
_______________________________________
_______________________________________
_____________________________________
2. Descrieți configurația de mai jos

_____________________________________
_____________________________________
_____________________________________
_____________________________________
_____________________________________
_____________________________________
3. Care sunt măriile implicate in relația a ≤ a ≤ 2(d + d )?

______________________________________________________________________
117
LABORATOR NR. 15

STUDIUL FACTORILOR DE INFLUENŢĂ ASUPRA
FUNCŢIONARII TRANSMISIILOR PRIN CURELE
Principii teoretice
Transmisiile prin curele corect proiectate, montate şi reglate asigura o funcţionare
silenţioasă, durabilă şi întreţinere minime. Existenţa acestor caracteristici impune
evitarea vibraţiilor şi alunecarea curelei în funcţionare. Lucrarea permite studiul
comparativ al vibraţiilor în diferite tipuri de montaje la transmisiile prin curelele POLY
V. Este posibil şi studiul influenţei diferitelor valori ale întinderii curelei, în diferite
montaje, asupra vibraţiilor şi alunecării curelei POLY V.
Transmisia prin curea este o transmisie cu element intermediar flexibil şi elastic
fără sfârşit, înfăşurat pe roţile de curea montate pe arborii între care se realizează
transmiterea puterii. Acest tip de transmisie funcţionează prin frecarea dintre roţile de
curea şi curea sau prin efectul de angrenare dintre cureaua dinţată sau banda perforată
ori profilata şi roţile de curea profilate corespunzător.
Aceste transmisii au aplicaţii numeroase în transmisiile de putere, transmisii de
mişcare (putere redusă), benzi transportoare, transmisii cu bandă-sculă etc.
În figură 1 se prezintă elementele geometrice ale curelei POLY V(1.a) şi
dimensiunile roţilor de curea(1.b).
Fig. 1. Elementele geometrice ale curelei
Geometria transmisiei este prezentată în figură 2, unde d1,2 este diametrul

caracteristic (primitiv) pentru roata de curea 1, 2. În general diametrul caracteristic d1
poate fi corelat, pentru gabarit redus şi rezistenţa acceptabilă, cu grosimea curelei h.
Pentru curelele POLY V, d ≈ 9h.
Distanţa dintre axe, a, se afla în intervalul:
[a ≤ a ≤ 2(d + d )[mm] (1)
Unghiul α =180° + γ iar unghiul γ este dat de relaţia:
γ
2 = arcsin [(d − d )/(2a) [grade] (2)
118
LABORATOR NR. 15
Fig. 2. Geometria transmisiei
1 – roată motoare (fulie mică); 2 – roată condusă (fulie mare); 3 – curea de

transmisie.
Lungimea curelei la nivelul diametrelor d12 este:
L = 2αcos(γ⁄2) + πd (180 − γ)⁄360 + πd (180 + γ)⁄360 (3)
Elementele cinematice principale ale transmisiei sunt:
− raportul geometric al transmisiei:
u = d ⁄d (4)
− raportul real de transmitere 1,2 i pentru curele late, trapezoidale şi POLY V,
considerând efectele de alunecare elastică:
i , = u⁄(1 − ξ), (5)
ξ fiind coeficientul de alunecare;
− viteza periferică a roţii 1:
v = πn d 10 /60, (6)
n1 fiind turaţia roţii 1, în rot/min, iar d1 diametrul roţii 1, în mm;
− frecvenţa îndoirilor, la înfăşurarea pe două roţi, cu viteza periferică v, în m/s şi
lungimea curelei L, în mm, este:
f = 2v10 /L, (7)
sau, în general f = , x fiind numărul de roţi pe care se îndoaie cureaua.
În baza relaţiilor de calcul a forţelor şi tensiunilor principale prezentate rezultă
unele aspecte practice privind montarea, funcţionarea şi reglarea transmisiilor prin
curele. Astfel:
− dependenţa dintre forţa respectiv tensiunea de întindere şi forţa utilă de transmis
impune realizarea unei întinderi controlate a curelei, precum şi a unor verificări şi
reglaje (datorită caracteristicilor mecanice reale de tip elasto/plastic al materialelor
pentru curele;
− creşterea vitezei periferice are ca rezultat creşterea forţelor şi tensiunilor de întindere
(prin forţele şi tensiunile centrifuge tc σ );
− pentru un anumit material, în condiţii de funcţionare date, există un domeniu de
întindere optimă, între patinare şi rupere.
Pretensionarea transmisiei prin curele (întinderea curelei), realizează condiţia
obligatorie pentru asigurarea funcţionării transmisiei prin curele care presupune
apăsarea curelei pe roţi.
119
LABORATOR NR. 15
Forţa de întindere iniţială F0 , este corelată cu forţele din ramurile de curea şi în funcţie
de tipul curelei are relaţii specifice de calcul. Astfel pentru transmisiile prin curele
POLY-V (cele de pe stand), valoarea forţei de întindere iniţială este:
,
F =F − 1 + mv . (8)
Măsurarea forţei de pretensionare se poate realiza direct sau indirect, în funcţie de
instalaţia experimentală.
Descrierea aparaturii (standului experimental)
Încercările experimentale se efectuează pe un montaj cu o transmisie prin curele

POLY V, care, echipat cu o unitate de frânare şi încărcare PT500 şi setul PT500.02
„Brüel & Kjaer Vibro”, face posibilă studierea condiţiilor care duc la apariţia vibraţiilor
şi a nivelului acestora.
În figura 5 este prezentat montajul cu o curea POLY V dublă (de pe standul
experimental), având role pentru reglarea întinderii curelei 9 pe fiecare curea. Roata
conducătoare 5 (fulia mică) se montează pe arborele unităţii de bază. Roata condusă 2
(fulia mare) este asamblată pe un lagăr cu rulmenţi 1. Reglarea forţei de întindere din
curea se realizează prin rolele 9 şi şuruburile de reglaj 8, fixate în dispozitivul 10.
Cureaua de transmisie POLY V, 3, poate fi înlocuită cu o curea de acelaşi tip
deteriorată, iar roata motoare a transmisiei 5 poate fi înlocuită cu o fulie excentrică 11
(B), în funcţie de tipul încercărilor experimentale.
Realizarea încercărilor experimentale este posibilă prin includerea montajului în
construcţia unui stand experimental prezentat în figura 6, dotat cu unitate de forţă 1,
unitatea de încărcare/frânare 12 şi setul PT500.02 „Brüel & Kjaer Vibro” cu senzorii de
măsură. Legătura la unitatea de forţă se realizează prin montarea fuliei mici 8 pe
arborele scurt 7 al unităţii de forţă 1, iar prin cureaua (sau curelele) 14 şi fulia mare 13
se face cu dispozitivul de frânare/încărcare 12.
Fig. 5. Montajul cu o curea POLY V dublă
120
LABORATOR NR. 15
Fig. 6. Stand experimental

1 – lagăr cu rulmenţi; 2 – fulie condusă; 3 – curea POLY V; 4 – întinzător;
5 – fulie motoare; 6 – şurub de fixare; 7 – bucşă elastică; 8 – şurub de reglaj
al întinzătorului; 9 – rola întinzătorului; 10 – dispozitiv de fixare al
întinzătorului; 11 – fulie mică, excentrică (B).
Fig. 7. Posibilitate realizare stand experimental
121
LABORATOR NR. 15
Desfășurarea experimentului
Vibraţiile în transmisia prin curea se măsoară pe standul experimental, parcurgând

următoarele etape:
- Se fixează unitatea de forţă I, a standului experimental pe placa de bază;
- Se conectează motorul electric;
- Se montează arborele scurt 7 pe cele două lagăre cu rulmenţi 9 şi se realizează
legătură cu motorul electric 1 prin intermediul cuplajului 2.
- Se fixează fulia mică 8 pe capătul liber al arborelui scurt, cu o bucşa elastică;
- Se fixează fulia mare 13 pe arborele de intrare în unitatea de încărcare/frânare
12;
- Se montează cureaua POLY V 14;
- Se întinde cureaua, prin poziţionarea rolelor 9 de reglare a tensiunii din curea.
- Reglarea tensiunii din curea se execută cu şurubul de reglaj al dispozitivului de
reglare 15 a întinderii curelei;
- Se măsoară forţa de întindere a curelei, cu un dispozitiv din trusa de măsurare;
- Se verifică apoi montajul executat prin acţionarea motorului la turaţie joasă;
- Dacă curelele sar de pe rolele de întindere a tensiunii din curea, se corectează
alinierea acestora şi întinderea curelei;
- Se conectează frână la unitatea de reglaj;
- Se fixează senzorii de acceleraţie 10 şi 11 pe lagărul cu rulmenţi şi respectiv pe
frâna;
- Se atașează discul 3 al suportului magnetic 4 pe placa de bază;
- Se aliniază senzorul de referinţă 5 împreună cu suportul magnetic 4, la marcajul
de pe curea;
- Se aplică marcajul de reflexie 6 de pe arbore pentru senzorul de reper;
- Se conectează senzorii la dispozitivul de măsurare a vibraţiilor;
- Se setează senzorul de acceleraţie AS–020 conform datelor din tabelul 1, pe
baza setărilor de referinţă din tabelul 2. Apoi se pot efectua măsurătorile.
122
LABORATOR NR. 15
Etapele sunt următoarele:

- Se porneşte unitatea de acţionare şi reglare a motorului electric;
- Se verifică sensul de rotaţie;
- Se reglează turaţia la valori care să producă valori întregi şi pare ale frecvenţei,
evitându-se frecvenţele de rezonanţă;
- Se porneşte unitatea de reglare a frânei;
- Se reglează cuplul de frânare, cu ajutorul potenţiometrului;
- Se acţionează frâna;
- Se reglează cuplul de frânare;
- Se înregistrează spectrul de frecvenţă cu ajutorul dispozitivului de măsurare.
Înregistrarea spectrului frecvenţelor se efectuează pentru trei tipuri de
montaje cu o curea POLY V, şi anume:
A – montaj cu o curea cu fulie centrică;
B – montaj cu o curea cu fulie excentrică;
C – montaj cu o curea POLY V deteriorată.
Pentru montajul B, cu fulia mică excentrică, standul experimental este acelaşi,
dar în acest caz senzorul de referinţă este aliniat la semnul de pe dosul curelei de
transmisie POLY V (la fel ca pentru montajul A), iar parametrii regimului de măsurare
sunt cei din tabelul 4 (nu se utilizează unitatea de frânare).
Spectrul de frecvenţe (fig.8) se înregistrează pentru fiecare tip de montaj şi
fiecare regim de măsurare (turaţie, încărcare, forţă de pretensionare a curelei) şi se pot
compara.
Pe spectrul de frecvenţă obţinut la fiecare măsurătoare, se pot determina valorile
vitezei de oscilaţie (amplitudinii, A) pentru oscilaţiile fundamentale, fR (30 Hz) şi
pentru armonica de ordinul 1, fD (60,3 Hz). Aceste date se înregistrează în tabelul 5 şi
pot fi analizate.
Fig. 8. Spectrul de frecvenţe
123
LABORATOR NR. 15
La montajul C, cu o curea POLY V deteriorată, se parcurg etapele prezentate

pentru montajul A, pe standul experimental prezentat, dar senzorul de referinţă se
aliniază cu semnul de pe arbore (nu se utilizează unitatea de frânare).
Dimensiunile principale ale transmisiei prin curele sunt date în tabelul 3,
parametrii regimului de măsurare în tabelul 4, iar datele măsurătorilor se înregistrează în
tabelul 5.
Pe baza spectrelor de vibraţii şi a valorii amplitudinilor înregistrate, prin

comparare se face o apreciere asupra influenţei diferiţilor factori (pretensionare,
încărcare, turaţie, stare de uzare) asupra intensităţii vibraţiilor şi a funcţionării
transmisiei prin curele, deci o apreciere calitativă a funcţionării transmisei prin curele.
124
BIBLIOGRAFIE
1. D.R. Mocanu, ş.a. Încercarea materialelor, volumul 1, Încercări distructive ale metalelor.
Editura Tehnică, Bucureşti, 1982.
3. N. Posea, ş.a. Îndrumar de laborator la rezistenţa materialelor. Institutul de Petrol şi Gaze,
Ploieşti, 1983.
4. I. Deutsch, T. Neamțu Lucrãri de laborator la rezistența materialelor. Litografia Universitãții
din Braşov. Ediția a V-a 1975.
5. Gh. Buzdugan, M. Blumenfeld, Gh. Rusiu Rezistența materialelor. Îndrumar pentru lucrãri
de laborator. Ediția a V-a. Institutul Politehnic Bucureşti 1984.
6. I. Hajdu Lucrãri de laborator de rezistența materialelor. Institutul Politehnic Timişoara 1966.
7. N. Posea Rezistența materialelor. Editura didacticã şi Pedagogicã Bucureşti 1979.
8. N. Posea, M. Pricop Structuri elastice. Elemente de teoria elasticitãții. Vibrații mecanice.
Editura Ex Ponto 2001.
9. N. Posea, Calculul dinamic al structurilor, Editura Tehnică, Bucureşti, 1991.
10. M. Pricop. N. Posea, Rezistența materialelor, Editura AGIR, 2010
125

Indrumarrm

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Indrumarrm

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Cdor.Conf.univ.dr.ing.

Rezistența materialelor ocupă un loc important în formarea inginerilor, este esențială

Laboratorul 1 Încercarea la tracţiune a materialelor metalice 2

Laboratorul 2 Determinarea deplasărilor și deformațiilor pentru bare solicitate la 9

Laboratorul 3 Torsiunea barelor 14

Laboratorul 4 Încercarea la flambaj 19

Laboratorul 5 Verificarea ipotezelor teoriilor de rezistenţă 29

Laboratorul 6 Încercarea de încovoierea asimetrică 36

Laboratorul 7 Analiza stării de tensiune şi deformaţie a membranelor 46

Laboratorul 8 Deformarea barelor solicitate la încovoiere 52

Laboratorul 9 Deformarea barelor de secţiune circulară solicitate la torsiune 58

Laboratorul 10 Evidențierea tensiunilor cu ajutorul polariscopului 64

Laboratorul 11 Echilibrarea dinamică (în două plane) 68

Laboratorul 12 Arbori elastici. Vibrații flexionale, turația critică și fenomenul de 85

Laboratorul 13 Simularea prezenței unei fisuri într-un arbore aflat în mișcare de 91

Laboratorul 14 Comportarea în funcționare a rulmenților cu deteriorări 106

Laboratorul 15 Studiul factorilor de influenţă asupra funcţionarii transmisiilor 117

ÎNCERCAREA LA TRACŢIUNE A MATERIALELOR METALICE

TEST PRELIMINAR NR. 1

1. Precizaţi elementele componente ale maşinii universale de încercări mecanice.

2. Puneţi pe figură punctele care delimitează zonele de pe curba caracteristică.

3. Daţi exemple de materiale ductile la care curba caracteristică nu prezintă palier

Descrierea standului. Componenţa

Fig.1. Construcția sta ndului WP 310

Standul are o construcţie cu coloane verticale, acţionare hidraulică şi afişaj direct

Pe lângă comutatorul general (21), sistemul este dotat cu întrerupător pentru

Pregătirea și desfășurarea experimentelor

Operare. Acţionare hidraulică.

Fig.2. Modul de reglare a forței și vitezei de mișcare

Măsurarea forţei şi deplasării

Fig.3. Afișajul aparatului

Date tehnice. Variabile și unități de măsură

Afişaje digitale pentru forţă şi deplasare

Afișarea și discutarea rezultatelor

Mărimi măsurate Mărimi calculate

iniţial în timpul încercări

Completarea tabelului se face cu puncte

DETERMINAREA DEPLASĂRILOR ȘI DEFORMAȚIILOR PENTRU

TEST PRELIMINAR NR. 2

1. Precizaţi elementele componente ale standului SE 110.47 pentru evidențierea

2. Explicați cum se face montarea și demontarea suporților

3. Care sunt caracteristicile geometrice și mecanice ale barei pentru standul SE

Construcția și funcționarea standului

Fig.1. Construcția standului

1. Cadrul universal SE110 9. Comparator

Fixarea şi demontarea suporţilor

Fig.2. Demontarea suportului (vedere din spate)

Aplicarea momentului de încovoiere

Fig.3.Glisarea pârghia pentru aplicarea momentului

Dând fiecărui punct al corpului o deplasare virtuală i (infinitezimală,

1 ij  Lief, j . (7)

Fig.5. Deformaţia barei simplu rezemate

- Montaţi suporturile pentru lagărele cu rulmenţi pe partea inferioară a cadrului la

Fig.7. Distribuţia momentelor în cazul încărcării cu o forță concentrată

Din calcul se obţine relația săgeții din punctul L/2:

Fig.8. Distribuţia momentelor în cazul încărcării cu moment

TEST PRELIMINAR NR. 3

1. Precizaţi elementele componente ale standului SE 110.29.

2. Precizaţi modul de reglare al acului indicator pentru standul SE 110.29.

3. Definiți mărimile fizice din relația τ ∙ (r) = ∙r

Construcția și funcționarea standului.

Fig.1. Construcția standului

1. Cadru universal SE 112 6. Bare suplimentare cu secţiuni transversale

Test 1. Poziția unghiulară grade Material_