2006

NORME METODOLOGICE
PRIVIND ACTIVITATEA DE ASISTENŢĂ PSIHOLOGICĂ
ÎN MINISTERUL ADMINISTRAŢIEI ŞI INTERNELOR

Capitolul I
ASPECTE GENERALE

Art. 1 – Prezentele norme metodologice au ca scop instituirea de măsuri referitoare la

organizarea şi desfăşurarea activităţii de asistenţă psihologică în Ministerul Administraţiei şi Internelor.
Art. 2 - Asistenţa psihologică reprezintă un ansamblu de programe şi măsuri specifice,
concepute în mod unitar, menite să asigure capacitatea de funcţionare optimă a individului din punct de
vedere al parametrilor psihici.
Art. 3 – Structurile şi personalul specializat pentru desfăşurarea activităţilor de asistenţă
psihologică în Ministerul Administraţiei şi Internelor cuprind:
a) Centrul de Psihosociologie al Ministerului Administraţiei şi Internelor, unitate de specialitate
învestită cu autoritate de reglementare, îndrumare, coordonare şi control pentru activitatea de
asistenţă psihologică, subordonată funcţional directorului Direcţiei Management Resurse Umane;
b) Compartimentele de psihologie, la nivelul inspectoratelor generale, direcţiilor generale (similare)
şi al instituţiilor de învăţământ ale Ministerului Administraţiei şi Internelor, cu atribuţii atât de
îndrumare, coordonare şi control a psihologilor din structurile subordonate, cât şi de prestare a
serviciilor de asistenţă psihologică;
c) Psihologii de unitate, încadraţi în unităţile centrale şi teritoriale ale Ministerului Administraţiei şi
Internelor, cu rol în prestarea serviciilor de asistenţă psihologică.
Art. 4 – (1) Furnizarea serviciilor de asistenţă psihologică se face, potrivit competenţelor, de
către psihologii cu drept de liberă practică în specialitatea „psihologie aplicată în domeniul securităţii
naţionale”, încadraţi în Ministerul Administraţiei şi Internelor, în condiţiile legii.
(2) Psihologii care îşi desfăşoară activitatea în reţeaua sanitară a ministerului trebuie să deţină
suplimentar şi atestatul de liberă practică în una din specialităţile: „psihologie clinică”, „consiliere
psihologică” sau „psihoterapie”.
Art. 5 – Serviciile de asistenţă psihologică se acordă în cadrul cabinetelor de psihologie
destinate acestui scop, de la nivelul fiecărei unităţi.
Art. 6 – Dreptul de liberă practică se exercită olograf, cu menţionarea în clar a numelui,
prenumelui şi a codului personal din Registrul unic al psihologilor cu drept de liberă practică din
România, concomitent cu aplicarea parafei proprii.
Art. 7 – În activitatea lor, psihologii sunt obligaţi să respecte Codul deontologic al profesiei de
psiholog cu drept de liberă practică, precum şi cadrul legal, cel organizatoric şi standardele de calitate
stabilite în România.
Art. 8 – (1) Psihologul este obligat să păstreze confidenţialitatea în legătură cu faptele şi
informaţiile despre care a luat cunoştinţă în exercitarea atribuţiilor profesionale, fiind interzisă utilizarea
în interes personal a acestora.

1/7
 (2) Rezultatele evaluărilor psihologice pot fi prezentate unei terţe persoane numai cu acordul
persoanei evaluate şi cuprind informaţii relevante în raport cu scopul urmărit, fără a se motiva
concluziile.
(3) În situaţiile în care, potrivit legii, psihologul este obligat să dezvăluie aspecte cuprinse în
confidenţialitatea actului psihologic, aceasta nu constituie o abatere.
(4) Confidenţialitatea actului psihologic persistă şi după încheierea relaţiilor profesionale cu
beneficiarul persoană fizică.
(5) Psihologul răspunde disciplinar pentru încălcarea confidenţialităţii actului psihologic, potrivit
Codului deontologic al profesiei de psiholog cu drept de liberă practică şi Codului de procedură
disciplinară.
Art. 9 – În exercitarea profesiei, psihologul este independent profesional, neputând fi supus
influenţelor rezultate din subordonarea ierarhică, de natură să conducă la încălcarea normelor legale,
deontologice şi de bună practică în vigoare, răspunderea pentru întreaga lui prestaţie de specialitate
revenindu-i în totalitate.
Art. 10 – (1) În situaţia în care activităţile de asistenţă psihologică sunt desfăşurate în echipă,
răspunderea pentru actul psihologic aparţine psihologului coordonator al echipei şi psihologului care îl
desfăşoară în mod direct.
(2) În situaţiile în care coordonatorul echipei nu este psiholog, răspunderea pentru actele
psihologice revine psihologului care desfăşoară direct actul psihologic.
Art. 11 – Beneficiază de asistenţă psihologică, prin reţeaua ministerului, următoarele categorii de
persoane:
a) personalul aflat în activitate;
b) personalul pensionat;
c) membrii familiilor celor prevăzuţi la punctele a) şi b) (soţ, soţie, copii şi părinţi aflaţi în
întreţinerea legală a acestora);
d) militarii care îndeplinesc serviciul militar, inclusiv pe bază de voluntariat, în unităţile
Ministerului Administraţiei şi Internelor;
e) elevii şi studenţii unităţilor de învăţământ ale Ministerului Administraţiei şi Internelor;
f) militarii în rezervă concentraţi în unităţile Ministerului Administraţiei şi Internelor;
g) persoanele arestate preventiv sau condamnate la pedepse privative de libertate, deţinute în
spaţiile aparţinând Ministerului Administraţiei şi Internelor;
h) persoane care au solicitat sau au dobândit o formă de protecţie în România.
Art. 12 - Asistenţa psihologică este de următoarele tipuri:
a) profilactică – prin derularea unor programe menite să îi asigure individului capacitatea de a
face faţă mediului bio–psiho-social, prin identificarea timpurie a eventualelor vulnerabilităţi psihice şi
dezvoltarea mecanismelor de adaptare;
b) primară – prin care se asigură atât identificarea eventualelor probleme de natură psihologică,
evaluarea şi ierarhizarea lor, cât şi proiectarea şi derularea programelor de intervenţie psihologică;
c) recuperatorie – ce vizează modalităţi de vindecare, prin tehnici de consiliere psihologică şi
psihoterapie, a unor manifestări indezirabile sau boli psihice şi/sau soluţionarea unor probleme de natură
psihosocială.
Art. 13 – Asistenţa psihologică este acordată, potrivit competenţelor, de către psihologii din
unităţile ministerului, după cum urmează:
a) profilaxia şi asistenţa psihologică primară este asigurată de către psihologii de unitate,
compartimentele de specialitate şi/sau Centrul de Psihosociologie;
b) asistenţa psihologică recuperatorie este asigurată de către psihologii unităţilor sanitare din
reţeaua ministerului.

2/7
 Capitolul II
ASISTENŢA PSIHOLOGICĂ PROFILACTICĂ

Art. 14 – (1) Activitatea de asistenţă psihologică profilactică are drept obiective:

a) reducerea numărului cazurilor de disfuncţionalitate psihică în rândul personalului;
b) educarea personalului pentru recunoaşterea şi semnalarea simptomatologiei specifice
diverselor probleme de natură psihologică;
c) dezvoltarea mecanismelor de adaptare la stres (coping).
(2) Asistenţa psihologică profilactică presupune următoarele tipuri de activităţi:
a) Evaluarea psihologică periodică;
b) Pregătirea psihologică a personalului;
c) Programe de profilaxie psihologică.
Art. 15 – Evaluarea psihologică, pentru situaţia prevăzută la art. 11 lit. a), are drept scop
cunoaşterea personalului şi se efectuează periodic, în funcţie de solicitările psihice ale posturilor, astfel:
a) anual, pentru personalul care desfăşoară activităţi cu grad ridicat de risc;
b) la intervale de 3 ani, pentru personalul care poartă armament şi muniţie în misiune;
c) la intervale de 5 ani, pentru restul personalului.
Art. 16 – (1) Pregătirea psihologică a personalului, constă într-un ansamblu de măsuri în plan
teoretic şi practic, menite să asigure însuşirea cunoştinţelor, formarea deprinderilor şi atitudinilor care
definesc stabilitatea şi echilibrul psihic al indivizilor la locul de muncă.
(2) Pregătirea psihologică se desfăşoară în mod unitar, cu întregul personal al unităţii, în cadrul
activităţilor de pregătire continuă a personalului.
Art. 17 – (1) Programele de profilaxie psihologică vizează promovarea, apărarea sănătăţii
mintale şi prevenirea îmbolnăvirilor psihice şi se referă la modele de conduită şi un stil de viaţă sănătos,
care cresc rezistenţa la factorii perturbatori şi reduc riscul de apariţie a bolilor psihice.
(2) Programele de profilaxie presupun măsuri active, integrate, multidisciplinare, implicând
participarea individului, a familiei şi organizaţiei şi sunt destinate:
a) întregului personal – profilaxie generală;
b) personalului cu risc mai mare decât a mediei de apariţie a manifestărilor dezadaptative –
profilaxie selectivă;
c) personalului cu risc înalt de apariţie a disfuncţionalităţilor psihice - profilaxie focalizată.

Capitolul III
ASISTENŢA PSIHOLOGICĂ PRIMARĂ

Art. 18 – Asistenţa psihologică primară presupune următoarele tipuri de activităţi:

a) Evaluarea psihologică în situaţii speciale;
b) Intervenţia psihologică primară.
Art. 19 – Evaluarea psihologică în situaţii speciale, se efectuează în următoarele cazuri:
a) la apariţia unor comportamente dezadaptative la locul de muncă;
b) după încheierea unor tratamente psihiatrice;
c) la întoarcerea din misiuni ce depăşesc 180 de zile calendaristice consecutive.
Art. 20 – Evaluarea psihologică în situaţia apariţiei unor comportamente dezadaptative la locul
de muncă se efectuează numai în cazuri temeinic justificate, de către psihologul în a cărui competenţă se
află persoana respectivă.
Art. 21 – Rezultatele evaluărilor psihologice efectuate în situaţiile menţionate la art.15 şi 19 se
exprimă sub forma unui aviz de tipul:
a) Apt;
b) Apt cu restricţii;
3/7
 c) Inapt temporar;
d) Inapt,
se consemnează în sistemele de evidenţă psihologică şi se aduc la cunoştinţa beneficiarului.
Art. 22 – (1) În situaţiile prevăzute la art. 21 lit. b) şi c), se procedează la monitorizarea
subiectului pe o perioadă de timp de maximum 6 luni, după care se va emite un aviz definitiv de tipul:
a) Apt;
b) Inapt.
(2) Rezultatele observaţiilor efectuate pe perioada monitorizării vor fi consemnate, în mod
obligatoriu, în „Fişa de observaţie psihologică” (anexa 1), ce va fi întocmită cu această ocazie.
Art. 23 – Intervenţia psihologică primară presupune următoarele tipuri de activităţi:
a) dezvoltare şi optimizare personală;
b) managementul stresului;
c) suport psihologic în situaţii de criză.
Art. 24 – (1) Beneficiarul asistenţei psihologice are dreptul la confidenţialitatea informaţiilor, cu
excepţia situaţiilor prevăzute de lege.
(2) În situaţia în care psihologul consideră subiectul susceptibil de a prezenta probleme psihice,
va înainta şefului/comandantului unităţii un raport ce cuprinde aspectele semnificative constatate,
concluziile şi recomandarea de trimitere pentru consult medical de specialitate.

Capitolul IV
ASISTENŢA PSIHOLOGICĂ RECUPERATORIE

Art. 25 – Asistenţa psihologică recuperatorie presupune următoarele tipuri de activităţi:

a) consiliere psihologică;
b) psihoterapie.
Art. 26 – Consilierea psihologică reprezintă o intervenţie psihologică efectuată atât în scopul
optimizării, autocunoaşterii şi dezvoltării personale, precum şi în scopul remiterii problemelor
emoţionale, cognitive şi de comportament.
Art. 27 – (1) Psihoterapia reprezintă intervenţia psihologică realizată ştiinţific şi în spirit
umanist, având drept principal obiectiv modificarea factorilor psihologici implicaţi în tulburările psihice,
psihosomatice şi în tulburările somatice.
(2) Modalităţile de psihoterapie utilizate sunt cele acreditate de Colegiul Psihologilor din
România.
Art. 28 – (1) Asistenţa psihologică recuperatorie este furnizată, de regulă, de către psihologii din
reţeaua sanitară a ministerului;
(2) În limitele competenţelor şi a normelor de etică şi deontologie specifice, pot acorda asistenţă
psihologică recuperatorie şi psihologii de unitate, dacă deţin atestatul de liberă practică în una din
specialităţile: „consiliere psihologică” sau „psihoterapie”.
Capitolul V
SISTEMUL DE GESTIUNE A DATELOR

Art. 29 – (1) Sistemul de gestiune a datelor de specialitate cuprinde totalitatea procedurilor,

metodelor şi regulilor privind înregistrarea, păstrarea, prelucrarea şi circulaţia documentelor, constituind
suportul necesar pentru fundamentarea deciziilor din domeniul activităţii de psihologie în Ministerul
Administraţiei şi Internelor.
(2) Sistemul de gestiune a datelor de psihologie este constituit din evidenţa nominală şi evidenţa
statistică a persoanelor care au beneficiat de servicii psihologice în cadrul Ministerului Administraţiei şi
Internelor.

4/7
 (3) Evidenţa datelor se realizează la nivelul tuturor structurilor de profil din Ministerul
Administraţiei şi Internelor.
(4) Informaţiile, indiferent de mediul de stocare, manual sau electronic, trebuie să fie exacte şi
complete, recente şi oportune, în conformitate cu metodologiile de lucru şi prevederile legale în vigoare.
Art. 30 – Documentele de evidenţă a activităţii de psihologie se păstrează în fişete metalice de
către psihologul în competenţa căruia se află.
Art. 31 – În scopul asigurării secretului profesional, actele, lucrările şi înregistrările cu caracter
profesional aflate asupra ori la locul unde psihologul îşi exercită profesia sunt inviolabile, potrivit legii.
Art. 32 – Responsabilitatea pentru păstrarea probelor psihologice, a rezultatelor acestora, a
însemnărilor şi înregistrărilor cu caracter profesional revine psihologilor şi, după caz, conducătorilor
instituţiilor.
Art. 33 – (1) Probele psihologice aplicate, rezultatele acestora, însemnările şi înregistrările se
păstrează în condiţii de siguranţă o perioadă de cel puţin 10 ani de la încheierea relaţiilor profesionale,
dacă prin alte prevederi legale nu este prevăzut un termen mai mare.
(2) La expirarea termenului prevăzut la alin. (1), probele psihologice aplicate, rezultatele
acestora, însemnările şi înregistrările se distrug în totalitate, potrivit prevederilor legale.
Art. 34 – (1) Este interzisă transmiterea de informaţii din documentele de psihologie către
persoanele sau instituţiile care nu au dreptul de a le cunoaşte.
(2) Încălcarea dispoziţiilor alin. (1) atrage, după caz, răspunderea administrativă, disciplinară sau
penală a celor vinovaţi.
Art. 35 - Documentele de evidenţă a activităţii de asistenţă psihologică sunt:
a) carnetul psihologic (anexa 2);
b) raportul individual de evaluare psihologică (anexa 3);
c) registrul de asistenţă psihologică (anexa 4);
d) registrul de evidenţă a carnetelor psihologice (anexa 5).
Art. 36 - (1) Carnetul psihologic, principalul document de evidenţă nominală a persoanelor care
beneficiază de asistenţă psihologică, conţine informaţii de specialitate referitoare la titular şi va avea
anexate:
a) fişa de observaţie psihologică, în cazul în care individul face obiectul monitorizării
psihologice;
b) foile de răspuns la probele psihologice aplicate cu diverse ocazii1;
c) orice altă fişă cu conţinut psihologic referitoare la subiectul respectiv.
(2) La personalul nou încadrat, carnetul psihologic se va constitui în maximum 30 de zile de la
data prezentării în unitate.
(3) Actualizarea carnetului se face în termen de maximum 5 zile lucrătoare de la producerea unei
mutaţii cu privire la datele prevăzute la alin. (1).
Art. 37 - Carnetul psihologic poate fi consultat astfel:
a) titularul carnetului;
b) psihologul în a cărui competenţă se află titularul carnetului;
c) psihologii din cadrul Centrului de Psihosociologie.
Art. 38 - Circuitul carnetelor psihologice se face astfel:
a) la transferul/mutarea în altă unitate a Ministerului Administraţiei şi Internelor, carnetul
psihologic va urma dosarul de personal.
b) în cazul în care transferul are loc într-o unitate în care nu există psiholog, carnetul va fi trimis
psihologului/ compartimentului de specialitate de la eşalonul superior.
c) la încetarea raporturilor de serviciu/trecerea în rezervă sau în retragere, carnetele se
arhivează, conform reglementărilor în vigoare.
Art. 39 - Evidenţa centralizată a carnetelor psihologice se va păstra în Registrul de evidenţă a
carnetelor psihologice.
1
În mod obligatoriu pe acestea va figura data examinării şi psihologul examinator (semnătura şi parafa).
5/7
 Art. 40 - (1) Documentele întocmite cu ocazia evaluării psihologice, efectuată în vederea
asistenţei psihologice, se încheie în două exemplare, din care unul se păstrează de către psiholog, iar
celălalt se depune, în funcţie de scopul urmărit, astfel:
a) pentru evaluările periodice, la dosarul de personal al persoanei evaluate;
b) pentru evaluările speciale, ca anexă la carnetul psihologic al subiectului.
(2) În situaţia în care, în urma unei evaluări psihologice, se constată că subiectul este susceptibil
de a prezenta probleme psihice, raportul de evaluare se întocmeşte în trei exemplare, primele două
respectând prevederile alin. (1), iar cel de-al treilea urmând a fi înaintat şefului/comandantului unităţii
respective, cu propunerea de trimitere pentru consult medical de specialitate.
Art. 41 – Evidenţa centralizată a persoanelor evaluate psihologic în vederea asistenţei
psihologice se va păstra în Registrul de asistenţă psihologică.

CAPITOLUL VI
DISPOZIŢII FINALE

Art. 42 - Anexele nr. 1- 5 fac parte integrantă din prezentele norme metodologice.
Art. 43 – (1) Împotriva conţinutului avizului de specialitate emis de către psiholog, persoana
evaluată se poate îndrepta cu contestaţie, în termen de 15 zile de la data comunicării.
(2) Contestaţia, temeinic motivată, se adresează directorului Centrului de Psihosociologie prin
intermediul conducătorului unităţii în care îşi desfăşoară activitatea contestatarul;
(3) Contestaţia va fi analizată şi soluţionată în termen de 30 de zile calendaristice, de către o
comisie special constituită, hotărârea acesteia rămânând definitivă.
Art. 44 - Imprimatele tipizate pentru activitatea de asistenţă psihologică prevăzute prin
prezentele norme se asigură de către inspectoratele generale şi direcţiile generale (similare) pentru
unităţile subordonate.
Art. 45 – (1) Psihologii din unităţile centrale şi teritoriale ale ministerului vor raporta lunar
activitatea desfăşurată structurii de profil coordonatoare, până cel târziu la data de 10 a fiecărei luni,
pentru luna trecută.
(2) Structurile coordonatoare de la nivelul inspectoratelor generale şi direcţiilor generale
(similare) vor raporta lunar activitatea desfăşurată Centrului de Psihosociologie, până cel târziu la data
de 15 a fiecărei luni, pentru luna trecută.
Art. 46 – Anual, până cel târziu la data de 01 decembrie, structurile de profil coordonatoare din
cadrul inspectoratelor generale şi direcţiilor generale (similare), vor înainta spre aprobare Centrului de
Psihosociologie propunerile privind metodele şi tehnicile ce urmează a fi utilizate pentru evaluările
periodice în cursul anului următor.
Art. 47 – În termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentelor norme metodologice,
structurile de profil coordonatoare din cadrul inspectoratelor generale şi direcţiilor generale (similare), în
funcţie de elementele de particularitate specifice domeniului propriu de activitate, vor elabora şi înainta
spre aprobare Centrului de Psihosociologie propriile proiecte de metodologie, prin adaptarea prezentelor
norme la cerinţele situaţiilor existente.
Art. 48 – (1) Prezentele norme intră în vigoare la data de 01.01.2007.
(2) La data intrării în vigoare a prezentelor norme metodologice, orice alte prevederi contrare
emise anterior se abrogă.

6/7