NUMIREA FUNCȚIONARILOR PUBLICI ÎN

FUNCȚIA PUBLICĂ

1
INTRODUCERE

1. Delimitarea unor concepte și noțiuni

2. Clasificarea funcțiilor publice
3. Definirea procesului de recrutare şi selecţie a funcţionarului public
4. Numirea funcţionarilor publici

CONCLUZII

BIBLIOGRAFIE

2
 INTRODUCERE

1. Delimitarea unor concepte și noțiuni1

Funcția publică reprezintă ansamblul atribuţiilor şi responsabilităţilor, stabilite în

temeiul legii, în scopul realizării prerogativelor de putere publică de către administraţia
publică centrală, administraţia publică locală şi autorităţile administrative autonome.

Funcționarul public este persoana numită, în condiţiile legii, într-o funcţie publică.
Persoana care a fost eliberată din funcţia publică şi se află în corpul de rezervă al
funcţionarilor publici îşi păstrează calitatea de funcţionar public.

Principiile care stau la baza exercitării funcţiei publice sunt:

a) legalitate, imparţialitate şi obiectivitate;

b) transparenţă;
c) eficienţă şi eficacitate;
d) responsabilitate, în conformitate cu prevederile legale;
e) orientare către cetăţean;
f) stabilitate în exercitarea funcţiei publice;
g) subordonare ierarhică.

Conform art.1 din Hotărârea Guvernului nr. 1209/2003, cariera în funcţia publică
cuprinde ansamblul situaţiilor juridice şi efectele produse, care intervin de la data naşterii
raportului de serviciu până în momentul încetării acestui raport, în condiţiile legii.
Pentru învestirea cu o funcţie publică, persoana care aspiră la aceasta trebuie să
îndeplinească următoarele condiţii (Art.49- Legea nr. 188/1999):2
a) are cetăţenia română şi domiciliul în România;
În prezent, această condiţie rezultă din dispoziţiile art. 16 (3) din Constituţie unde se
arată că funcţiile şi demnităţile publice, civile sau militare, pot fi ocupate de persoanele care
au numai cetăţenia română şi domiciliul în ţară. Conţinutul disp. art. 16 (3) din Constituţie
referitoare la cetăţenia română exclusivă şi la domiciliul în ţară vizează atât funcţiile publice
cât şi demnităţile publice, deopotrivă pe cele civile şi militare, şi se referea atât la ocuparea şi
promovarea, cât şi la exerciţiul propriu-zis.
b) cunoaşte limba română, scris şi vorbit;

1
Lect. Univ. Drd. Răzvan Viorescu, ”Drept administrativ și administrație publică”, Ed. Universității ”Ștefan cel Mare” Suceava, 2006
2
Prevederile privind numirea functionarilor publici, în Legea nr.188/1999

3
 c) are vârsta de minim 18 ani împliniţi;
Legiuitorul a prevăzut expres împlinirea acestei vârste, considerând că în acest
moment o persoană fizică are discernământul faptelor sale. Cu toate acestea nu este suficient
ca o persoană să fi împlinit vârsta de 18 ani sau mai mult, ci să aibă efectiv discernământ şi să
nu fie declarată interzis- judecătoreşte, pentru că în acest ultim caz, deşi vârsta de 18 ani
îndreptăţeşte persoana la deplină capacitate de exerciţiu, în realitate nu o are.
d) are capacitate deplină de exerciţiu;
O altă condiţie este ca persoana să aibă capacitatea deplină de exerciţiu pentru
exercitarea drepturilor şi obligaţiilor, capacitate pe care o dobândeşte la împlinirea vârstei de
18 ani. Prin lege specială se poate prevedea însă o vârstă mai mare, pentru ocuparea unei
funcţii publice.
e) are o stare de sănătate corespunzătoare funcţiei publice pentru care
candidează, stare de sănătate atestată pe bază de examen medical de specialitate.
f) îndeplineşte condiţiile de studii prevăzute de lege pentru funcţia publică
respectivă.
g) îndeplineşte condiţiilor specifice pentru ocuparea funcţiei publice
Pentru a fi numit într-o funcţie publică se poate cere, potrivit legii, îndeplinirea şi a
altor condiţii specifice cum sunt cele referitoare la vârstă, aptitudini, efectuarea unui stagiu de
specialitate, cunoaşterea uneia sau mai multor limbi străine, să nu facă parte din partide
politice, etc.
h) nu a fost condamnată pentru săvârşirea unei infracţiuni contra umanităţii,
contra statului sau contra autorităţii, de serviciu sau în legătură cu serviciu, care
împiedică înfăptuirea justiţiei, de fals sau a unor fapte de corupţie sau a unei infracţiuni
săvârşite cu intenţie care ar face-o incompatibilă cu exercitarea funcţiei publice, cu
excepţia situaţiei în care a intervenit reabilitarea.
i) nu a fost destituită din funcţia publică în ultimii şase ani.
j) nu a desfăşurat activitate de poliţie politică, astfel cum este definită prin lege.

4
 2. Clasificarea funcțiilor publice3

Funcțiile publice, din autoritățile și instituțiile publice din administrația publică

centrală și locală, se clasifică potrivit alin.(1) al art. 7 din Legea nr.188/1999,republicată,după
cum urmează:
a) funcții publice generale și funcții publice specifice;
b) funcții publice din clasa I, funcții publice din clasa a II-a, funcții publice din clasa a
III-a;
Sunt funcţionari publici de execuţie din clasa I, persoanele numite funcţii
publice generale de consilier, consilier juridic, auditor, expert, inspector, precum şi în funcţiile
publice specifice asimilate acestora; funcţionari publici de execuţie din clasa a II-a,
persoanele numite în funcţia publică generală de referent de specialitate precum şi în funcţiile
publice specifice asimilate acesteia; funcţionari publici de execuţie din clasa a III-a,
persoanele numite în funcţia publică generală de referent precum şi în funcţiile publice
specifice asimilate acestora.
După nivelul atribuțiilor titularului funcției publice, dispune alin.(1) al art. 9, funcțiile
publice se împart în trei categorii:

a) funcții publice corespunzătoare categoriei înalților funcționari publici;

b) funcții publice corespunzătoare categoriei funcționarilor publici de conducere;
c) funcții publice corespunzătoare categoriei funcționarilor publici de execuție.

Funcționarii publici se mai clasifică și după cum dispune alin.(1) al art. 10, în
funcționari publici debutanți sau definitivi.

3
Conf. dr. Dacian Dragos, Asist. drd. Ana Elena Ranta ,” Elemente de drept administrativ”, Cap. V – ”Funcţia publică şi funcţionarul
public”, Suport de curs an universitar 2011/2012

5
 3. Definirea procesului de recrutare şi selecţie a funcţionarului public

În prezent, în România, conform art. 6, alin. 1 din Hotărârea Guvernului nr. 1209 din
14 oct. 2003 privind organizarea şi dezvoltarea funcţionarilor publici, recrutarea
funcţionarilor publici se face prin concurs, organizat în limita funcţiilor
publice vacante prevăzute anual în acest scop prin planul de ocupare a funcţiilor publice.
Concursul pentru ocuparea funcţiei publice se organizează numai în limita posturilor rămase
vacante, după efectuarea transferului prevăzut de lege şi a redistribuirii funcţionarilor publici
din corpul de rezervă, de către Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici, în condiţiile
legii. Această modalitate de organizare a carierei funcţionarului public este prevăzută şi în
Statutul funcţionarilor publici. Astfel, în capitolul VI - Cariera funcţionarilor publici , în
secţiunea 1 – Recrutarea funcţionarilor publici, se precizează că „ocuparea funcţiilor
publice vacante se poate face prin promovare, transfer, redistribuire şi concurs.” (art. 51, alin
1). Pentru a participa la acest concurs trebuie îndeplinite anumite condiţii strict prevăzute de
lege.
Ocuparea funcţiilor publice vacante se poate face prin promovare, transfer,
redistribuire şi concurs (Art. 491- Legea nr. 188/1999)
Condiţiile de participare şi procedura de organizare a concursului vor fi stabilite:
 de către comisia de concurs prevăzută la art.191 alin.(2) - Legea nr. 188/1999,
pentru înalţii funcţionari publici;
 de către Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici, pentru ocuparea funcţiilor
publice de conducere vacante, cu excepţia funcţiilor publice de şef birou şi şef serviciu;
 de către autorităţi şi instituţii publice din administraţia publică centrală şi locală,
pentru ocuparea funcţiilor publice de şef birou şi şef serviciu, precum şi pentru ocuparea
funcţiilor publice de execuţie şi respectiv, funcţiile publice specifice vacante, cu avizul
Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici;
 de către Institutul Naţional de Administraţie, cu avizul Agenţiei Naţionale a
Funcţionarilor Publici, pentru admiterea la programele de formare specializată în
administraţia publică, organizate în scopul numirii într-o funcţie publică.

6
 4. Numirea funcţionarilor publici

Numirea în funcţiile publice pentru care se organizează concurs în condiţiile art. 58

alin.(1) lit. c) (de către autorităţi şi instituţii publice, cu avizul Agenţiei Naţionale a
Funcţionarilor Publici, pentru ocuparea funcţiilor publice de execuţie generale şi specifice) se
face prin actul administrativ emis de conducătorii autorităţilor şi instituţiilor publice din
administraţia publică centrală şi locală care au organizat concursul.
Numirea într-o funcţie publică se face, de regulă, prin concurs, în ordinea
descrescătoare a mediilor obţinute. În cazul în care, din diferite motive, pentru ocuparea
unei funcţii publice vacante se prezintă un singur candidat şi urmare acestui fapt nu se
poate organiza concurs, numirea persoanei se poate face şi în urma promovării
examenului (sistemul concursului sau examenului sunt cele mai adecvate).
După afişarea rezultatelor si expirarea perioadei de contestaţii, DRU va înştiinţa
candidaţii selectaţi si ii va invita pentru iniţierea procedurilor de angajare. Numirea în funcţia
publică se face prin ordinul emis de DRU, avizat de DRU, Direcţia Legislaţia Muncii,
Direcţia Economică şi Secretarul General şi aprobat de conducătorul instituţiei. Ordinul de
numire are formă scrisă şi trebuie să conţină temeiul legal al numirii, numele funcţionarului
public, denumirea funcţiei publice, data de la care urmează să exercite funcţia publică,
drepturile salariale, precum şi locul de desfăşurare a activităţii.
Fişa postului aferentă funcţiei publice se anexează la actul administrativ de numire, iar
o copie a acesteia se înmânează funcţionarului public.
Actul administrativ de numire în funcție a unui funcționar public poartă diferite
denumiri ,în funcție de denumirea specifică actului pe care-l emite conducătorul autorității sau
al instituției publice respective. Daca este vorba despre o funcție de conducere din cadrul unui
minister sau altei autorități centrale de specialitate, conducătorii acestora, indiferent că se
numesc miniștri, președinți, directori generali, etc. , emit, de regulă, ordine.
Dacă este vorba despre o funcție publică din cadrul unei autorități locale sau județene,
actul administrativ de numire în funcție îl va reprezenta dispoziția primarului sau dispoziția
președintelui consiliului județean. În funțiile de conducere din cadrul prefecturii, pentru care
s-au organizat concurs de către Agenția Națională a Funcționarilor Publici, numirea în
funcțiile publice se face prin ordin al prefectului.

7
 Funcţionarul public numit depune jurământul de credinţă în termen de 3 zile de la
emiterea actului de numire în funcţia publică definitivă.
Depunerea jurământului se consemnează în scris. Refuzul depunerii jurământului se
consemnează în scris şi atrage revocarea ordinului de numire în funcţia publică.
Funcţionarii publici debutanţi vor fi numiţi ca funcţionari publici definitivi numai după
perioada de stagiu.

8
 CONCLUZII

Practica si doctrina administrativa au conturat mai multe moduri sau procedee de

selectie a personalului pentru administratia publica ce se utilizeaza diferentiat, iar uneori
concomitent in vederea selectionarii unor lucratori care sa intruneasca, pe cat posibil mai
mult, cerintele postului respectiv.
Functiile publice de conducere din cadrul autoritatilor si institutiilor publice sunt
prevazute intr-o anexa a Legii nr.188/1999. Conditiile de ocupare a acestor functii se stabilesc
prin Hotarare a Guvernului sau dupa caz, a consiliului judetean ori local. Numirea in functii
publice de conducere se face pe baza de concurs, organizat de autoritatea sau institutia
publica, in limita posturilor vacante.

9
 BIBLIOGRAFIE

1. Prevederile privind numirea functionarilor publici, în Legea nr.188/1999;

2. Valentin I. Prisacaru, ”Funcționarii publici”, Ed. All Beck, București, 2004;
3. Conf. dr. Dacian Dragos, Asist. drd. Ana Elena Ranta ,” Elemente de drept
administrativ”, Cap. V – ”Funcţia publică şi funcţionarul public”, Suport de curs an
universitar 2011/2012;
4. Hotarârea de Guvern nr. 1209/2003 – privind organizarea si dezvoltarea carierei
functionarilor publici;
5. Lect. Univ. Drd. Răzvan Viorescu, ”Drept administrativ și administrație publică”, Ed.
Universității ”Ștefan cel Mare” Suceava, 2006;
6. Verginia Vedinaș, ”Statutul funcționarilor publici (Legea nr. 188/1999, cu
modificările și completările ulterioare, republicată), Ed. Universul Juridic, 2009;

10