Celuloză

Celuloza este un compus organic natural din categoria polizaharidelor, fiind constituentul
principal al membranelor celulelor vegetale. Celuloza este constituită dintr-o catenă liniară, în
care se regăsesc mii de unități de D-glucoză, legate între ele prin intermediul unor legături β
(1→4).

Surse naturale
Celuloza apare în stare pură în componența bumbacului. Din acesta se obține cea mai pură
celuloză prin îndepărtarea semințelor și spălarea vatei din capsulele de bumbac, iar celuloza
rezultată este folosită în industria textilă deoarece are un procent de 91% celuloză. Se găsește în
combinație cu lignină în lemn (40-60%). Fibrele de celuloză prezente în lemn sunt sub forma unui
polimer complex: lignină. Acesta tratat cu substanțe alcaline duce la formarea hârtiei. Alte surse
sunt inul, cânepa, stuful (50%).

Proprietăți fizice
 Formula: (C6H10O5)n
 Culoarea: poate fi opacă sau transparentă; deoarece este foarte stabilă poate rezista la
umezeală sau la contactul cu alte grăsimi foarte bine, dar fiind ușor distrusă la contactul cu
acizii.
 Punctul de topire: necunoscut
 Punctul de fierbere: necunoscut
 Temperatura de descompunere: 2600°C
 Densitatea (în stare naturală): între 1,27 - 1,60 g/ml
 Masa: 162g
 Compoziția: 44,4% din componența celulozei este carbon; 6,2% hidrogen; 49,4% oxigen.

Celuloza este o substanță amorfă, de culoare albă, insolubilă în apă sau în solvenți organici. Deși
se umflă nu se dizolvă în apă. Este solubilă în hidroxid de tetraaminocupric [Cu(NH3)4](OH)2,
numit și reactiv Schweizer.

Nu are gustul dulce caracteristic zaharidelor. Prin hidroliză enzimatică celuloza formează
celobioza (dizaharida) care, hidrolizată enzimatic, conduce la glucoză. Organismul uman nu are
enzimele necesare hidrolizării celulozei. De aceea celuloza nu este o substanță nutritivă pentru
om.
Structura filiformă a macromoleculelor de celuloză a permis orientarea lor paralelă și realizarea
unui număr mare de legături de hidrogen între grupările hidroxil din macromoleculele învecinate.
În felul acesta macromoleculele de celuloză sunt foarte strâns împachetate iar firul de celuloză
este rezistent.

Celuloza este hidroscopică, reține apa prin legături de hidrogen și de aceea se recomandă
purtarea lenjeriei de corp confecționată din bumbac.

Proprietăți chimice

Deoarece conține un număr mare de grupări de hidroxil, reacționează cu acizi și formează esteri
sau cu alcool și formează eteri.
Tratată cu amestec de acid acetic și anhidridă acetică, celuloza poate forma mono-, di- sau tri-
acetatul de celuloză. Prin tratare cu soluții concentrate de hidroxid de sodiu, celuloza formează
un produs de tip alcoolat (alcoxid), denumit alcaliceluloză, ce poate avea, de asemenea, diferite
grade de transformare. Asemenea produși sunt obținuți și folosiți direct la fabricarea fibrelor
artificiale. Fibrele de celuloză din bumbac au lungimi de 20-30 mm și de aceea pot fi toarse în fire
care apoi se țes. Fibrele celulozice din lemn sunt foarte scurte, 3-5 mm și încercarea de a le
toarce nu a condus la nici un rezultat. Prin prelucrare fizico-chimică a acestora s-au realizat
fibrele artificiale, denumite curent mătase artificială

Utilizări
Celuloza este utilizată la obținerea substanțelor explozibile de tip pulbere fără fum; a mătăsii
artificiale de tip vâscoză (milaneză) și a mătăsii acetat; a nitrolacurilor și nitroemailurilor (lacuri de
acoperire cu uscare rapidă și luciu puternic); a celofanului. Este o materie primă de mare valoare
economică și constituie punctul de plecare în fabricarea unor produse importante, dintre care cea
de hârtie ocupă un loc principal (a fost folosită pentru obținerea hârtiei încă din secolul al II-lea).