TEMA 5.

METODE CALITATIVE DE CERCETARE

CUVINTE-CHEIE
Metodse calitative, interviu, focus-grup, analiza de conținut, observația, studiul de caz

Brainstorming: Oportunitatea utilizării metodelor cantitative, calitative și comparative în cercetarea socioumanului

SUBIECTUL 1. CARACTERISTICI DISTINCTIVE, AVANTAJE ȘI DEZAVANTAJE ALE METODELOR CALITATIVE

Dacă până nu de mult “a face ştiință” implica doar cercetări experimentale şi analiză statistică a datelor, în ultimii ani metodele
cantitative au fost supuse unor analize critice care vizau următoarele aspecte:
(a) eludarea contextului care dau semnificație variabilelor studiate;
(b) ignorarea procesualității fenomenelor investigate;
(c) omiterea interpretării cu scopul de a produce o imagine cât mai apropiată de realitatea obiectivă şinemediată de reprezentări
subiective;
(d) ignorarea scopurilor şi motivațiilor ataşate acțiunilor;
(e) neaplicabilitatea datelor generale la cazuri particulare, individuale (disjuncția ideografic-nomotetic);
(f) eliminarea dimensiunii de descoperire a cercetării prin tipul de testare a ipotezelor experimentului,model care împiedică
apariția de noi idei şi înțelegerea lor.

Asistăm în ultimii ani la apariția unei paradigme metodologice complementare celei pozitiviste. Noua paradigmă subliniază
construcția socială a realității, scopul ultim fiind o înțelegere mai bogată, mai nuanțată şi autentică a fenomenelor cercetate.
Sociologia, antropologia, psihologia, ştiințele politice și alte domenii au adoptat repede metodologia calitativă.
Termenul de cercetare calitativă (CC) este departe de a fi un concept unitar. O definiție unanim acceptată nu există deoarece CC
nu aparține unei singure discipline ştiințifice.

Cea mai generică definiție se referă la CC ca fiind o abordare multidisciplinară şi transdisciplinară, pluriparadigmatică şi
multimodală, ce implică studierea subiectului/fenomenului în cadrul natural, cu scopul înțelegerii şi interpretării lui pe baza
semnificațiilor pe care persoanele le aduc cu ele. Altfel spus, CC este interesată de complexitatea interacțiunilor sociale exprimate
în viața cotidiană şi de semnificațiile atribuite de participanți acestor interacțiuni.

Caracteristicile cercetării/cercetătorului calitativ

are loc în mediul natural

apelează la metode multiple, de tip interactiv şi umanist (în sens rogersian)

este participativă şi emergent

este fundamental interpretativă

fenomenul cercetat este văzut holistic

este permanent reflexivă asupra rolului cercetătorului în procesul cercetării

este preocupată de “biografia” ei personală şi de modul în care ea modelază studiul

apelează la raționamente complexe, de tip inductiv şi deductiv

CC nu îşi propune testarea de ipoteze ca în cercetarea cantitativă. Un studiu calitativ porneşte de la întrebări deschise, anumite
ipoteze putând lua contur în timpul cercetării. Dacă cercetarea cantitativă foloseşte preponderent raționamente deductive, în care
adevărul ipotezelor formulate anterior este acceptat sau respins în funcție de rezultatele obținute, CC porneşte mai ales de la
raționamente de tip inductiv, unde ipotezele şi concluziile iau contur pe baza informațiilor şi fapelor adunate.
Metoda predilectă de adunare a datelor în CC este interviul, în timp ce în cercetarea cantitativă, experimentul de laborator.
Analiza statistică este indispensabilă în studiul experimental, care este unul comparative, față de CC care este descriptivă, iar

1
analiza se bazează pe interpretare. În ciuda faptului că cercetarea calitativă este atât de diferită de cea cantitativă, cele două
paradigme nu trebuie văzute în antiteză, ambele fiind sistematice şi ştiințifice.

Strategii şi metode de cercetare calitativă

Cercetarea calitativă poate fi realizată în diverse modalități. Clasificarea strategiilor şi metodelor de CC diferă deseori de la autor
la autor şi naşte controverse.
De exemplu, Tesch (1990) identifică 27 de metode, grupate în trei mari categorii în funcție de scopul urmărit:
focalizarea pe experiențe individuale (abordarea fenomenologică, analiza narativă, studiu de caz,metoda biografică, istorii de
viață, cercetare clinică, etc.);

focalizarea pe limbaj şi comunicare (analiza de discurs, analiza conversațională, etnografiacomunicării, metode hermeneutice,
etc.);

focalizarea pe societate şi cultură (abordări antropologice, etnografice, sociologice, etc.).

Wolcott (1994) clasifică metodele calitative în funcție de:

preferința stilului de colectare a datelor (metode etnografice, strategii de observare participativăşi nonparticipativă, strategii de
intervievare, strategii de arhivă, etc.); şi

de analiză şi interpretare a datelor (analiza fenomenologică, analiza generată, analiza semiotică,analiza de conținut, analiza
tematică, analiza conversațională, etc.).

Alți autori (Denzin şi Lincoln, 1994) clasifică tehnicile CC în funcție de apartenența şi combinarea celor trei nivele: paradigma
teoretică, strategia de cercetare şi metoda/metode de adunare şi analiză a datelor.

puncte tari puncte slabe

Interacțiunea față în față cu participanții Depinde de gradul de cooperare al participanților

Datele se adună în mediul natural Esențialul se poate pierde în mulțimea da date

Explorează percepțiile participanților Datele pot fi interpretate în multiple moduri
Permite follow-upuri de clarificare Necesită o pregătire de specialitate riguroasă
Facilitează evidențierea nuanțelor Dificil de replicat
Utilă în explorarea fenomenelor complexe Echipament şi materiale costisitoare

Adună date verbale şi nonverbale Generează dileme etice

Oferă flexibilitate Datele pot fi influențate de cercetător
Oferă informație contextualizată Depinde de onestitatea participanților
Facilitează cooperarea Poate cauza discomfort sau chiar situații de risc pentru
cercetător
Se pot obține cantități mari şi diverse de date Stilul de redactare poate “pierde” cercetarea într-un timp
relativ scurt
Uşor de cuantificat şi deanalizat statistic Depinde în grad mare de abilitățile cercetătorului

SUBIECTUL 2. VALIDITATEA ȘI FIDELITATEA METODELOR ȘI INSTRUMENTELOR DE CERCETARE

CALITATIVĂ A SOCIALULUI
Există mai multe tipuri de validitate:
• De conţinut (internă);
• Predictivă (externă sau legată de criterii);
• De construct (coerenţa).
Validitatea internă se referă la inferenţele privitoare la relaţiile cauzale pe care se bazează cercetarea noastră. Pentru cercetările
care nu apelează la cauzalitate, şi în special pentru cele calitative, în locul validităţii interne se foloseşte credibilitatea. Acest tip
de validitate este extrem de important în momentul în care cercetarea noastră urmăreşte evaluarea unui program şi se ne spune
dacă efectele observate se datorează sau nu programului nostru. Cu alte cuvinte avem validitate internă când relaţiile de tip cauză-
efect pe care le testăm sunt cele care acţionează în cadrul fenomenului studiat şi nu altele, pe care le-am omis.

2
 Validitatea externă se referă la posibilitatea de a generaliza rezultatele cercetării. O cercetare este bine făcută în momentul în
care rezultatele sunt valabile pentru toată populaţia la care ne referim, nu doar pentru un anumit grup. În acest moment putem să
generalizăm aceste concluzii pentru întreaga populaţie în medie. Acest tip de validitate este strâns legat de cercetările bazate pe
eşantionare şi ameninţările cele mai importante vin tocmai de la lipsa de reprezentativitate a eşantioanelor.

Validitatea de construct se referă la caracteristica pe care o măsurăm. Constructele reprezintă categoriile pe care le-am folosit
pentru descrierea şi înţelegerea raporturilor dintre elementele unui model explicativ. Validitatea de construct se referă de fapt la
calitatea operaţionalizării pe care am făcut-o, la modul în care am „tradus” conceptul în variabile măsurabile.
Fidelitatea se calculează după mai multe măsurări şi este raportul dintre varianţa adevărată şi varianţa observată, putând să ia
valori între 0 (lipsă totală de fidelitate) şi 1 (fidelitate totală).

SUBIECTUL 3. ETAPELE CERCETĂRII CALITATIVE

Stadiul reflectării

Primul pas a1 CC îl constituie formularea întrebărilor cercetării. Ceea ce în limbajul cercetării cantitative poartă numele de
obiective, în CC se preferă denumirea de întrebări ale cercetării. Întrebările reprezintă fațete ale realității empirice pe care
cercetătorul doreşte să le exploreze. Întrebările sunt generate de obicei de domeniul de interes şi experiența cercetătorului, de
confruntarea în activitatea practică cu probleme specifice, de literatura de specialitate parcursă, de cercetări anterioare, de
problematica socială.

Pasul secund îl reprezintă documentarea teoretică în subiectul ales. În acestă fază, cercetătorul trebuie să devină familiar cu ceea
ce s-a studiat până în acel moment. Greşeala unor cercetători, în special acelor începători, este aceea de a petrece un timp prea
îndelungat în biblioteci, încercând să epuizeze toate sursele bibliografice legate de subiect, de la cele valoroase la cele obscure.
Scopul cadrului teoretic este de a demonstra reperele pe care se fundamentează întrebările cercetării, eventual paradigma; de a
demonstra că cercetătorul posedă o bază teoretică necesară pentru realizarea studiului; că au fost identificate lacunele de
cunoaştere din domeniul de specialitate, goluri pe care studiul îşi propune să le umple; că întrebările cercetării sunt fundamentate
pe cercetării empirice anterioare.

În cel de-al treilea pas al primului stadiu se identifică paradigma teoretică reprezentată de premisele epistemologice, ontologice
şi metodologice ale cercetătorului. Acesta va fi ghidat în cercetarea sa de perspectiva teoretică la care aderă (postpozitivism,
constructivism, feminism, etc). În acelaşi timp, apelul la ”triumviratul” paradigmelor teoretice permite interpretarea unui set de
date din perspective diferite.

II. Stadiul planificării. Faza a doua presupune conturarea strategiei cercetării. . Odată stabilită, aceasta pune în acțiune paradigm
teoretică, conectează cercetătorul cu metode specific de colectare şi analiză a datelor, reformulează întrebările cercetării.
Alegerea participanților, stabilirea caracteristicilor şi numărului lor, a accesului la ei, sunt paşi importanți ai acestui stadiu.
Dacă scopul cercetării permite este de dorit să se apelezela “triumviratul” surselor, adică adunarea de date de la grupuri diferite
de participanți.

Locul de desfăşurare a cercetării nu trebuie trecut cu vederea în stadiul planificării. Se pot lua înconsiderare şi locuri
alternative (ex. policlinică şi spital) în scopul comparării rezultatelor.

Stabilirea timpului de desfăşurare a cercetării, a începutului şi sfârşitului adunării de date, asigură o mai mare rigoare
procesuluide st

3
 Selectarea metodelor de colectare şi analiză a datelor este determinată de natura întrebării cercetării şi de perspectiva teoretică
abordată de cercetător. Cele mai multe CC tehnicile de colectarea datelor, recurgând la observații participative, interviuri, analiza
de documente. CC poate să încorporeze şi metode cantitative. Fiecare metodă oferă o perspectivă unică, ce evidențiază aspecte
particulare ale realității. Se apreciază că CC este tot atât de bună cât este cercetătorul de bun. Este rolul cercetătorului de a obține
“în teren” informațiile necesare, de a produce o CC bogată şi relevantă prin cunoştințele şi abilitățile sale, prin motivație şi
implicare.
De cele mai multe ori stadiul planificării include şi scrierea propunerii de proiect şi submiterea lui pentru finanțare.

III. Studiul pilot

Cercetarea propriu-zisă poate să demareze. Este indicat să se înceapă cu un studiu pilot care permite rafinarea metodelor utilizate
(ex. ghidul interviului), testarea întrebărilor, clarificarea aspectelor confuze, exersarea abilităților cercetătorului. Uneori, în urma
studiului pilot, planul cercetării este supus unei revizuiri majore. Studiul pilot poate salva timp, energie, implicare care altfel ar fi
investite într-o direcție eronată.

IV. Stadiul colectării datelor

CC se desfăşoară printr-un contact prelungit şi/sau intens cu situația de viață sau fenomenul studiat; deseori fenomenul/situația
poate fi banală, reflectând viața de zi cu zi a persoanei/persoanelor, grupului,organizației sau comunității. Cercetătorul încearcă
să obțină date din “interiorul” situației, să surprindă percepțiile “localnicilor” printr-un process de participare empatică, de
suspendare a prejudecăților şi preconcepțiilor, de înțelegere a fenomenului studiat prin prisma “actorilor”. Se poate apela la mai
mulți cercetători în scopul economisirii timpului acordat colectării de date. Chiar dacă strategia de colectare a datelor diferă în
funcție de metoda utilizată, nevoia de a obține o imagine holistică a fenomenului studiat rămâne un deziderat comun oricărei
tehnici.

V. Analiza şi interpretarea datelor

Următorul segment al CC implică aşa numitul proces de management al datelor care constă înselectarea, condensarea, codarea,
categorizarea şi transformare datelor în semnificații. A analiza şi interpreta presupune a înțelege ce se întâmplă în spatele datelor,
a găsi sensul şi semnificația lor.
VI. Redactarea raportului
CC se finalizează prin redactarea unui raport final. Redactarea cercetării calitative se realizează diferitfață de cea cantitativă.
Dacă în ultimul caz dovezile sunt prezentate într-o manieră concisă şi neutră, în CC “povestea finală” poate lua diverse aspecte:
critic, realist, literar, analitic, confesiune, etc. Raportul reprezintă transpunerea narativă a rezultatelor cercetării. De la început se
impune precizarea că nu există un mod unic, infailibil de a scrie corect raportul calitativ.

SUBIECTUL 4. METODE DE CERCETARE CALITATIVĂ

METODA INTERVIULUI

OBSERVAȚIA

FOCUS-GRUP

ANALIZA DE CONȚINUT

BIBLIOGRAFIE
Chelcea S. Tehnici de cercetare sociologică. Curs. București: SNASPA, 2001. 234 p. [online]. Accesibil pe Internet <URL:
https://alingavreliuc.files.wordpress.com/2010/10/septimiu-chelcea-tehnici-de-cercetare-sociologica1.pdf>
Metodologia științelor socioumane / Serge Moscovici, Fabrice Buschini (coord.). Iași: Polirom, 2007. 560 p. ISBN 978-973-
46-0596-5
Dincă M. Metode de cercetare în psihologie. Note de curs. București: Ed. Universității Titu Maiorescu, 2003, 200 p. ISBN
978-860-16-6-5 [online]. Accesibil pe Internet <URL: http://ru.scribd.com/doc/52339848/Dinca-Margareta-Metode-de-
cercetare-in-psihologie>
Iluț P. Abordarea calitativă a socioumanului: concepte și metode. Iași: Polirom, 1997. 184 p. ISBN 973-683-028-4
Șandor S. D. Privire generalã asupra metodologiilor calitative <URL: http://www.apubb.ro/wp-
content/uploads/2011/02/Suport-MTCS-Ro.pdf >