Profilajul Criminal in Investigatiile Criminalistice

UNIVERSITATEA „NICOLAE TITULESCU”
FACULTATEA DE DREPT
PROGRAMUL DE STUDII: DREPT
LUCRARE DE LICENŢĂ
Coordonator ştiinţific
Conf. univ. dr. Emilian Stancu
Student
Greta Coteanu
Bucureşti
2012
UNIVERSITATEA „NICOLAE TITULESCU”
FACULTATEA DE DREPT
PROGRAMUL DE STUDII: DREPT
LUCRARE DE LICENŢĂ
DISCIPLINA CRIMINALISTICÃ
TEMA PROFILAJUL CRIMINAL IN

INVESTIGAŢIILE CRIMINALISTICE
Coordonator ştiinţific
Conf. univ. dr. Emilian Stancu
Student
Greta Coteanu
Bucureşti
2012
CUPRINSUL LUCRĂRII DE LICENŢÃ
Cuprins.....................................................................................................................................4
Abrevieri..................................................................................................................................5
Secțiunea I.............................................................................................................................6
1.1.Noțiuni introductive.................................................................................6
1.2.Comexiunea criminalisticii cu alte domenii..................................7
Secțiunea II.................................................................................,..........................11
2.1.Principiile identificãrii criminalistice............................................11
2.2Infracțiunea de omor.............................................................................13
2.3.Personalitatea criminalului................................................................19
2.4.Tipurile de criminali............................................................................20
2.5.Crima in serie...........................................................................................22
Sectiunea III................................................................................................................25
3.1.Profilajul criminal....................................................................................27
Sectiunea IV................................................................................................................30
4.1.Studiu de caz.............................................................................................29
4.2.Cazul Râmaru-tatã şi fiu........................................................................30
4.2.1.Râmaru –tatãl................................................................................30
4.2.2.Râmaru –fiul..................................................................................38
Concluzii.................................................................................................................................50
Bibliografie............................................................................................................................51
ABREVIERI
Referiri la denumiri de acte normative, instanţe, hotărâri judecătoreşti
alin. Alineat
c. Complet
C.civ. Codul civil
C.E.D.O. Curtea Europeană a Drepturilor Omului
C.p. Codul penal
C.p.p. Codul de procedură penală
C.pr.civ. Codul de procedură civilă
C. S. J., s. p. Curtea Supremă de Justiţie, secţia penală
C. Apel Curtea de Apel
dec. civ. decizie civilă
dec. pen. decizie penală
I.C.C.J., s.p. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia penală
I.C.C.J., s.u. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţiile Unite
J. Judecătorie
T. Tribunal
T. mun. Bucureşti Tribunalul municipiului Bucureşti
SECŢIUNEA I
1.Noțiuni introductive
La sfârşitul secolului XIX şi începutul secolului XX,odatã cu evoluția

spectaculoasa a ştiințelor exacte, cei chemați sã serveascã justiția sau sã formeze jurişti,
s-au întrebat cum pot fi utile recentele descoperiri ştiințifice pentru aflarea adevãrului,
pentru identificarea fãptuitorului, dar şi cum trebuie sã fie efectuate actele de anchetã
astfel încât sã serveascã dreptului.Aşa s-a ajuns la Criminalisticã, la ştiința investigãrii
infracțiunilor sau a stabilirii stãrilor de fapt în procesul penal (Hans Gross).1
Aflarea adevãrului în procesul penal şi civil impune folosirea probelor

ştiințifice,deoarece lipsa lor duce la o rezolvare incompletã a cauzelor judiciare.Pentru
aflarea adevãrului şi pentru asigurarea unui grad sporit de obiectivitate în ceea ce privesc
cercetrãrile,au existat multiple preocupãri de introducere de metode şi mijloace ştiințifice
în instrumentarea atât cauzelor de naturã penalã cât şi cele de naturã civilã.Personalitãți
ce au contribuit la acest lucru si la apariția criminalisticii au fost:Hans
Gross,A.Niceforo,A.Reiss,E.Goddefroy.Putem enumera şi din țara noastra astfel de
personalitãți,de exemplu:Prof.Mina Minovici-a înființat Serviciul de identificare
judiciarã,Dr.Ştefan Minovici a publicat in 1900 lucrarea „Falsuri în documente şi
fotografia în serviciul justiției” etc. Au existat şi existã multiple lucrãri valoroase fãcute
pe baza cercetãrilor de laborator şi a descoperirilor din domeniul
criminalisticii.Ciminalistica este cea care pune la dispoziția investigatorilor multiple
instrumente necesare stabilirii adevãrului, existenței infracțiunilor şi descoperirii
inculpaților.
1.De-a lungul timpului,au existat mai multe definiții ale criminalisticii însã,cea
mai complexã este defniția coform cãreia:criminalistica este o ştiințã judiciarã, cu
caracter autonom şi unitar,care însumeazã un ansamblu de cunoştințe despre
metodele,mijlocele tehnice şi procedeele tactice,destinate descoperirii,cercetãrii
infracțiunilor,identificãrii persoanelor implicate in savârşirea lor şi prevenirii faptelor
antisociale.2 Criminalistica este o ştiințã ce are obiect propriu.
Principalele laturi ale obiectului de studiu ale criminalisticii sunt:
1
Emilian Stancu,Tratat de criminalisticã,(Editura Universul Jurudic 2010),pg 8
2
Emilian Stancu,Tratat de criminalisticã,(Bucureşti:Universul Juridic,2010),pg.28
a)elaborarea şi folosirea de metode şi mijloace tehnico-ştiințifice destinate cercetãrii
urmelor infracțiunii şi probelor materiale desoperite în locul fatpei,în scopul identificãrii
persoanelor sau obiectelor care le-au lucrat3;
b)preluarea din alte domenii ale ştiinței (fizicã,chimie,medicinã legalã,antropologie,

psihologie, matematicã, informaticã etc) şi adaptarea la nevoile specifice ,a unor metode
şi mijloace de examinare,în vederea obținerii probelor necesare cercetãrii in-fracțiunilor
şi descoperirii fãptuitorilor.4
1.2.Obiectul criminalisticii şi conexiunea cu alte discipline
.Obiectul criminalisticii face ca aceasta sã se remarce prin aportul sãu particular la

aflarea adevãrului şi în acelaşi timp sã se şi evidențieze fațã de celelalte ştiințe juridice
aflate în slujba justiției,cum ar fi:medicina legalã,psihologia judiciarã,chimia şi biologia
judiciarã,ştiințe de care este indisolubil legatã ca şi de ştiințe precum:Dreptul Penal,
Dreptul Procesual Penal şi Criminologia.
Conexiunea cu dreptul penal este reprezentatã de perspectiva realizãrii scopului
fundamental al Dreptului Penal,”apãrarea valorilor şi relațiilor sociale esențiale ale
societãții”.5 Criminalistica are rolul descoperirii faptelor prevãzute de legea penalã,
de cercetare şi interpretare a urmelor acestora, precum şi identificarea autorilor
infracțiunilor.
În ceea ce priveşte legãtura dintre Criminalisticã şi Dreptul Procesual Penal,este

suficient de stransã,numai cã cea din urmã are ca obiect “studiul normelor juridice
procesual penale şi al raporturilor juridice regelementate de acestea”6,procesul penal în
sine.Acest lucru determinã ca orice activitate specificã Criminalisticii,sã respecte
normele Codului de Procedurã Penalã.
Conexiunea Criminalisticii cu Criminologia reprezintã un ajutor pentru

combaterea şi prevenirea fenomenului infracțional,însã şi de aceasta datã existã aspecte
ce diferențiazã aceste discipline şi anume:”criminologia studiazã starea dinamincã şi
cauzele criminalitãții în scopul inițierii de mãsuri destinate prevenirii sau combaterii
faptelor ilicite,în timp ce Criminalistica elaboreazã metode de descoperire şi cercetare a
infracțiunilor ,a urmelor acestora,precum şi de identificare a infractorilor.”7
O altã disciplinã cu care criminalistica are o legãturã foarte strânsã este Medicina
legalã,cea din urmã aflându-se la granița dintre ştiințele medicale şi justiție.Medicina
legalã este cea care oferã justiției probele medicale obiectivate ştiințific,acestea din urmã
fiind numite expertize.Epertiza medico-legalã capatã în justiție valoarea de probã
3
I.Anghelescu,Tratat practic de criminalisticã,vol 1,(Editura M.I,Bucuresti 1976),pg 15
4
.Anghlescu,op.citatã,pg 15
55
C.Bulai,Drept Penal,Partea Genarala,Ed.Şansa,Bucureşti,1999,pg.44.
6
Ion Neagu,Drept Procesual Penal-partea generalã,(Editua Universul Juridic 2010)
7
Emilian Stancu,Tratat de criminalisticã,(Bucureşti:Universul Juridic,2010),pg.33
ştiințificã obligatorie în infracțiunile contra sãnãtãții,a bunelor moravuri sau a stabilirii
stãrii psihice a infractorului.8
Medicina are 4 domenii de activitate,însã cel care are legãturi strânse cu

Criminlanistica,este expertiza pe cadavru sau tanatologia medicalã,deoarece este
domeniul care se ocupã cu studiul morții,precizând diagnosticul de moarte,mecanismul
morții(tanatogeneza) şi de asemenea cauzele medicale ale morții.Acestea sunt cele ce
diferențiaza formele juridice ale morții ( omor , accident , sinucidere).
În studiul morții,medicina legalã se ocupã în principal de morțile violente, morți

produse de agenți traumatici (mecanici , fizici , chimici , biologici) ,morțile suspecte
care se situeazã la limita dintre morțile violente şi neviolente,cum ar fi moartea
subitã,morțile survenite în arest sau în detenție,decesele la naştere.9
1.2.Comexiunea criminalisticii cu alte domenii
§2.Psihologia judiciarã este şi ea una din disciplinele cu care Criminalistica are o

strânsã legaturã.Aceasta este o disciplinã formativ-aplicativã şi de culturã profesionalã a
magistratului în statul de drept.În ceea ce priveste rolul psihologiei judiciare pe terenul
dreptului,acesta este determinat de raporturile naturale,interumane,cu conținut şi
motivație psihologicã,interesele oamenilor fiind determinate de motivații şi
scopuri,energizate de mobilizarea voinței fizice şi psihice a agenților de drept,precedate
sub aspect cognitiv de mai mult sau mai puțin complexela procese de deliberare sub
aspectul prevederii şi anticipãrii urmãrilor.
Psihologia judiciarã are anumite coordonate precum:
a)definirea obiectului de referintã,analiza psihologicã a actului infracțional-algoritmul

infracțional-din perspectivã exploratorie (scena crimei-perspectiva psihologicã asupra
interpretãrii comportamnetelor umane cu finalitate ciminogenã-personalitatea fãptuito-
rului şi amprenta sa psiho-compotamentalã-profiler -crime),
b)problema psihologicã a mãrturiei şi martotului,analiza psihologicã a interogatoriului

judiciar,domeniul investigarii erorii judiciare,psihologia judecãții,comportamentul
simulat, psihologia detenției,conduitele dizarmonice, problematica psihologicã a
actului de administrație publicã.
c)elaborarea procedeelor şi regulilor tactice de efectuare a actelor de urmãrire penalã,în

vederea aşezãrii pe baze ştiințifice a întregii activitãți de cercetare penalã.
8
Conf.univ.dr.DRUGESCU NataliaMedicina legala ,pg 4
9
Op cit
d)elaborarea şi perfecționarea cadrului metodologic de cercetare a diferitelor genuri de
infracțiuni (în funcție de natura faptei şi modul de operare folosit la sãvârşirea ei),prin
studierea şi generalizarea practicii pozitive a organelor judiciare10;
e)elaborarea şi folosirea unor metode şi mijloace tehnico-tactice de naturã sã previnã

sãvârşirea infracțiunilor sau producerea urmãrilor acestora11;
f)evidențierea cauzelor şi condițiilor care au generat ori favorizat sãvârşirea

infracțiunilor şi propunerea de noi mãsuri –inclusiv în domeniul legislativ- pentru
prevenirea şi combaterea patelor anti-sociale12;
g)asigurarea unui grad sporit de operativitate şi eficiențã în descoperirea şi probarea

faptelor penale,în identificarea şi prinderea fãptuitorulor13.
Criminalistica foloseşte atât metode proprii de cercetare,cum ar fi : cãutarea ,

descoperirea ,ridicarea, fixarea, ambalarea, interpretarea umelor şi mijlocelor materiale
de probã;efecturea,experimentelor, realizarea portretului robot al fãptuitorului,
organizarea şi efectuarea mãrcilor criminalistice şi multe altele, dar şi metode preluate
din alte domenii ale ştiinței,cum ar fi : metode generale de cunoaştere comune mai
multor ştiințe), observația, analiza şi sinteza, inducția şi deducția etc.), metode
antropologice, holografia, calculul probabilitãților si multe altele.
În ceea ce priveşte sistemul criminalisticii,aceasta este compusã din 3 pãrți

distincte:tehnica criminalisticã,tactica criminalisticã şi metodologia criminalisticã.
Tehnica criminalisticã-elaboreazã ansamblul de metode şi mijloace ştiințifice

destinate cãutarii,descoperirii, fixãrii, interpretãrii şi examinãrii urmelor infracțiunii şi
mijloacelor materiale de probã,în scopul identificãrii fãptuitorilor , şi a obiectelor folosite
la sãvârşirea infracțiunilor ori a celor care au legãturã cu fapta cercetatã.14
Tehnica criminalisticã cuprinde: fotografia judiciarã, filmul şi traseul judiciar,

traseologia judiciarã, dactiloscopia, balistica judiciarã, cercetarea criminalisticã a
documentelor , portretul robot, identificarea cadavrelor şi persoanelor ci identitate
necunoscutã, înregistrarea penalã şi miscãrile criminalistice.15
Tactica criminalisticã elaboreazã regulile ,metodele şi procedeele ştiințifice pentru

efectuarea activitãților de urmãrire penalã,în baza dispozițiilor legii procesual-penale şi a
practicii pozitive a organelor judiciare.
10
I.Anghelescu,Tratat practice de criminalisticã,vol 1,(Editura M.I,Bucuresti 1976),pg 15
11
12
13
14
Florin Ionescu,Criminalistica,Edit.Bucureşti 2007,pg 23
15
Ibidem
Metodologia criminalisticã elaboreazã legile specifice cercetãrii diferitelor tipuri
de infracțiuni în raport cu natura, modul de operare şi urmarile lor şi în conformitate cu
dispozițiile normelor penale şi procesual penale.
Actul infracțional din perspectiva exploratorie ca expresie dinamică a

comportamentelor criminogene suferă impactul interpretării sale din perspectivă
psihoexploratorie, de aceea scena crimei forțeazã componența psihologicã a omului
legii (procuror, judecãtor de instrucție, organ de urmãrire penalã) sã interpreteze
motivațiile, intențiile, habitudinile, raționamentele, logica, sensul, organizarea
conduitelor, în ideea conturãrii profilului psihologic ,”amprenta comportamentalã”
aptã schițãrii unei galerii de potențiale portrete ale personalitãții pretabililor incluşi
în cercurile de suspecți.
SECŢIUNEA a-II-a
2.1 .Principiile identificãrii criminalistice
Existã multiple principii care guverneazã identificarea criminalisticã şi de

asemenea ajutã la concluziile rezultate la examinare.Existã 3 principii şi acestea sunt:
1)Principiul identitãții-acesta lanseazã teoria conform cãreia orice obiect al lumii

materiale este unic, datoritã caracteristicilor particulare şi ansamblului de însuşiri atât
calitative, cât şi cantitative.Este un principiu cu carater ştiințific, care ajutã atât la
identificarea dar şi neidentificarea unei persoane, unui obiect etc.
2)Principiul stabilitãții relative a caracteristicilor identificatoare-pentru a se stabili

identitatea obiectului, trebuie sã se facã o comparație între acel obiect şi urmele lãsate la
locul faptei.Comparația trebuie fãcutã cât mai recent de momentul infracțiunii,deoarece
odatã cu trecerea timpului urmele lãsate suferã modificãri mai mici sau mai mari, iar
acest lucru poate îngreuna comparația şi poate determina un rãspuns eronat.
În funcție de capacitatea de modificare acestea sunt: obiecte care nu suferã

modificãri şi se numesc nemodificabile (ex: structura desenului papilar);obiecte relativ
modificabile (scrisul de mânã) şi modificabile (tapla încãlțãmintei prin purtare).16
3)Principiul reflectivitãții caracteristicilor identificatoare.Acest principiu evidențiazã

capacitatea obiectelor de a-şi imprima caracteristicile generale,dar şi cele particulare pe
suprafața sau în masa altor obiecte, dar şi capacitatea de a oglindi cât mai fidel aceste
caracteristici.17
Obiectele identificãrii criminalistice sunt obiecte scop -obiecte creatoare de urmã-

şi obiecte identificatoare –sunt reprezentate de urmele obiectului scop.
Identificarea criminalisticã se face respectându-se anumite etape:
a)identificarea de gen;
b)identificarea individualã.
a)identificarea de gen reprezintã încadrarea într-o anumitã categorie a obiectului. Întai se

stabileşte categoria din care obiectul face parte, urmând clasa, grupul şi subgrupul din
care obiectul face parte.Cu cât se restrâng mai mult grupele cu atât este mai mare
posibilitatea identificãrii obiectului.
16
17
b)identificarea individualã-reprezintã obiectul major al identificãrii criminalistice şi
constã în stabilirea concretã a obiectului sau ființei cãutate.Importante în identificarea
individualã sunt caracteristicile şi interdependența dintre ele.18
Din acest punct de vedere ne intereseazã mobilul faptei.Acesta în cazul

infracțiunilor ajutã la stabilirea cercului de suspecți în vederea identificãrii
infractorului.Pentru a se ajunge, însã, la infractor se foloseşte identificarea de gen, mai
întâi stabilindu-se relația cu vecinii, apoi cea cu colegi de serviciu, urmând prietenii şi
rudele, concurența cât şi relațiile infracționale şi extraconjugale.
În România, cele mai multe omoruri se comit în mod spontan din cauza
alcoolului, rãzbunãrii, geloziei, jafurilor, drogurilor.
Întrebarea pe care şi-o pun cel mai des analiştii este: dacã ,,violenta ucigaşã se
poate naşte dintr-o ființã umanã relativ umanã”.19
Criminalitatea ca fenomen social a apãrut odatã cu structurarea primelor

comunitãți, atunci când s-au impus norme şi a existat morala, fiint studiatã în
ultimele douã secole.Morala a fost studiatã de criminologi precum:
-Caesare Baccaria - a pus accentul foarte mult pe aspectul psihologiei judiciare;
-Cesare Lombroso-este adeptul teoriei :„infractorului înnãscut”;
-Enrico Ferri - jurist şi om politic, este considerat întemeietorul „criminologiei

sociologice”;
-Rafaelle Garofalo - jurist italian;
-Franz von Liszt - cerectãtor german, dorea introducerea antropologiei criminale,

psihologiei criminale şi statisticii criminale într-o ştiințã totalã a dreptului penal.
În cadrul criminalitãții, infracțiunea reprezintã obiectul cercetãrii acesteia ca

fenomen social, având identitate şi particularitãți proprii.
Infractorul datoritã condițiilor bio-psiho-sociale, care îl fac pe om sã încalce

legea, reprezintã şi el un obiect al cercetãrii criminologice
Cel care interpreteazã aceste aspecte este un profesionist investigator ce poartã

denumirea de expert psiholog.El este solicitat pentru:
1)a reproduce ajutat de propria imaginație împrejurãrile şi acțiunile derulate de fãptuitor,

oferind organelor de urmãrire penalã “fimul crimei “ în viziunea sa;20
18
Florin Ionescu,Criminalisticã,Edit.Bucureşti 2007,pg 35
19
Asociația Criminaliştilor din România,Realitãți şi perspective în criminalisticã,pg 43
20
Tudorel Butoi,Psihologie judiciarã-curs universitar,(Bucuresti,Editura România de Maine 2003),pg 318
2)a-şi imagina profilul fãptuitorului,oferind organelor de urmãrie penalã “amprenta
psihocomportamentalã” ;21
3)a anticipa „comportamentul urmãtor pretabil”, contracarând pentru viitor “mişcarile”

autorului intuirea versiunilor optime cu grad rezonabil de credibilitate în identificarea
acestuia.22
Toate acestea fac obiectul psihologiei judiciare din perspectiva impactului

interdisciplinarităţii sale cu criminalistica clasică, pe coordonatele unei idei îndrăzneţe:
„psihocriminalistica”.23
Orice om are dreptul la viațã, libertate, la inviolabilitatea persoanei iar aceste

drepturi sunt protejate prin lege şi anume prin “Declarația Universalã a Drepturilor
Omului”, adoptatã la 10 decembrie 1948 la Adunarea Generalã a O.N.U. Dreptul la
viatã existã încã din momentul conceperii.Orice vãtãmare a acestor drepturi este
pedepsitã prin lege.
2.2Infracțiunea de omor
Omorul este o infrațiune contra vieții omeneşti şi investigarea sa presupune un

caracter organizat, deoarece nu este permisã omiterea nici unui amãnunt oricât de
neînsemnat ar pãrea acesta, chiar dacã infractorul şi-a mãrturisit fapta cu lux de
amãnunte.
Omorul poate fi clasificat astfel:
 Omorul simplu
 Omorul calificat
a)cu premeditare;
b)din interes material
c)asupra soțului sau a unei rude apropiate;
d)profitând de starea de neuputințã a victimei de a se apãra;
e)prin mijloace ce pun în pericol viața mai multor persone;
f)în legaturã cu îndepinirea sarcinilor de serviciu ale victimei;
g)pentru a se sustrage sau a sustreage pe altul de la urmãrire sau arestare,ori de la

executarea unei pedepse;
h)pentru a înlesni sau a ascunde savâşirea altei interacțiuni;
21
Op.citata,pg 318
22
Op.citata,pg 318
23
Op.citata,pg 318
i)în public.24
 Omorul deosebit de grav:

a)prin cruzimi;
b)asupra a douã sau mai multe persoane;
c)de cãtre o persoanã care a mai sãvârşit un omor;
d)pentru a savârşi sau a ascunde savâşirea unei tâlhãrii sau piraterii;
e)asupra unei femei gravide;
f)asupra unui magistrat, polițist, jandarm sau asupra unui militar în timpul sau în
legãturã cu îndeplinirea îndatoririlor de serviciu ale acestora.25
 Pruncuciderea-uciderea unui nou-nãscut, savârşitã imediat dupã naştere de cãtre
mama aflatã într-o stare de tulburare pricinuitã de naştere.26
 Uciderea din culpã-omorul sãvarşit farã intenție.27
 Lovirile sau vãtãmãrile cauzatoare de moarte ca infracțiune praeterintețio-
natã, care presupune o intenție asupra faptei inițiale si culpa asupra rezultatului
mai grav produs28.
Literatura de specialitate în sens clasic, de exemplu pentru omoruri, a evidenţiat o

grilă de exigenţe căreia trebuie să-i răspundă investigarea ştiinţifică a acestui gen de
infracţiune.Sunt 7 intrebãri fundamentale la care trebuie sã se rãspundã în activitatea de
investigare, şi anume: ce faptã s-a comis?, unde?, când?, cum?, în ce scop?, cu ce
mijloace?, cine a comis-o?.Uneori este necesara şi identificarea victimei.
1.Ce faptã s-a comis?
Acest lucru este determinat de medicul legist pentru cã el este cel care face
autopsia cadavrului şi interpreteazã rezultatele de laborator anatomopatologice.Stabilirea
naturii morții ajuta la identificarea criminalului.Din punct de vedere medico-legal
moartea poate fi:naturalã, patologicã, lentã, rapidã, subitã, prin inhibiție, violentã.Fiecare
moarte are cauzele ei,iar omorul poate fi savârşit atât prin acțiune (împuşcare, otrãvire,
sufocare, lovire etc) cât şi prin inacțiune(autorul nu îndeplineşte un act la care era obligat
prin lege
2.Unde s-a comis fapta?
Acest lucru trebuie stabilit, pentu a determina dacã locul unde se afla cadavrul
coincide cu locul unde s-a comis infracțiunea.Acesta din urmã fiind cel mai important,
deoarece el ii ajutã pe investigatorii sã afle date despre identificarea criminalului, a
complicilor, dacistat, modul în care infractorul a comis infracțiunea, mijlocele folosite
24
Cod Penal,Art 175
25
Cod Penal,art 176
26
Cod Penal,art 177
27
Cod Penal,art 178
28
Cod Penal,art 183
pentru a transporta victima, drumurile parcurse atât de victimã, cât şi de infractor, rela-
țiile existente dintre ei, scopul infracțiunii, dar şi motivul.Locul sãvârşirii omorului este
cel mai bogat în urme.
3.Când s-a comis omorul?
Stabilirea timpului comiterii faptei prezintã o importanțã deosebitã atât pentru

asigurarea probațiunii şi demontãrii alibiului fabricat de criminal, cât şi pentru încadrerea
juridicã a omorului în forme clificate prevãzute de art.175 C.Pen.29
4.Cum s-a savârşit fapta?
Acest lucru ajutã la încadrarea corectã a faptei (cf.art 175 C.Pen ,art.176 C.Pen.) şi
pentru a determina dacã fapta a fost sãvârşitã cu premeditare sau nu.De asemenea,
stabilind tipul de omor :din interes material, pentru a înlocui sau ascunde sãvârşirea unei
alte infracțiuni, prin cruzimi ajutã la determinarea personalitãții infractorului.
5.Cu ce mijloace s-a comis omorul?
Mijloacele sunt determinate de tipul de infracțiune : asifixie, împuscare, spânzurare,

orãvire etc.
6.Mobilul sãvârşirii faptei
Mobilul sãvârşirii faptei interesezã atât pentru stabilirea cercului de suspecți cât şi
pentru identificarea autorului şi încadrarea juridicã a faptei.Pentru a ajunge la autor
trebuie sã se stabileascã cercul de relații de la vecini, colegi de serviciu, prieteni, rude,
concurențã, pânã la relații extraconjugale sau de naturã infracționalã.30
7.Cine a comis omorul?
Aceasta este cea mai importantã întrebare deoarece investigarea criminalisticã are ca
obiective principale identificarea autorului faptei şi probarea vinovației acestuia.Este cea
mai importantã întrebare.Subiectul activ al infracțiunii poate fi orice persoanã.
Infracțiunea poate avea mai mulți subiecți activi, iar in acest caz trebuie stabilitã
participația şi vinovãția fiecãruia.Participarea mai multor persoane poate fi indicatã
de factori precum:existența mai multor urme de mâini, picioare sau chiar dupã
numarul leziunilor gãsite pe cadavrul victimei.
Existã şi cazuri cu autori prezumtivi, chiar dacã aceştia recunosc sau nu fapta
comisã.Pentru a afla însã cu exactitate se va proceda la examinarea amãnunțitã a
imbrãcamintei şi a corpului pentru a se descoperii diverse urme cum ar fi petele de
sânge, fire de pãr, spermã ori leziuni ca urmare a luptei cu victima.În regim de
29
30
maximã urgențã se vor verifca şi alibiurile spuse de fãptuitor, pentru cã nu este
exclus ca acesta sã aibã înțelegeri prealabile cu acele persoane.
Se impun , de asemenea, simultan perchezițiile la domicilii, locuri de muncã,

ale suspecților, cât şi ale victimei pentru a se descoperii diverse probe, cum ar fi
acte ce dovedesc existența unor relații cu victime, obiecte, urme bilogice etc.
Existã posibilitatea ca autorii crimelor sã nu fie cunoscuți, iar în acest caz se

vor executa portrete robot, care vor fi date împreunã cu anumite semnalmentele
date de martori la audieri, mass-mediei.
În cazul în care fãptuitorii au dispãrut, ei vor fi dați în urmãrire generalã, cu

mențiunea cã urmãrirea penalã a fost începutã de cãtre procuror.Fotografii cu
fãptuitorii şi anumite caracteristici ale acestora sunt publicate.
Dacã omorul a fost comis prin cruzimi,în cercul de suspecți vor intra persoane
ce suferã de boli mintale şi în acest caz se apeleazã la anumiți specialişti pentru a se
construi profilul psiholgic sau psihiatric al fãptuitorului, acesta putând fi chemat şi
la locul crimei în anumite condiții, deoarece locul infracțiunii poarta „amprenta”
personalitãții fãptuitorului.
Criminalii psihopați trebuie tratați într-un mod deosebit.Un omor deosebit de

grav, cu provocarea de rãni multiple asupra unei victime decedate sau pe cale de a
deceda, scoate la ivealã anumite caracteristicii ale atacatorului.El este agresiv şi dã
impresia cã nu se mai poate opri.Astfel, psihoticii, sunt cei care ucid cu furie,
reacționând la amenințãri imaginare, crezându-se în legitimã apãrare.Vocile pe care
ei le aud îi îndeamnã sã facã anumite fapte, cum ar fi mutilarea victimei, confun-
dând-o cu cineva din anturaj. Psihoticii, schizofrenicii, maniacii sunt capabili de
omoruri deosebit de grave, iar acțiunile lor au de cele mai multe ori izvorul în
experiențele traumatice din copilãrie:psihozã, leziuni cerebrale, abuz fizic,
prostituție şi pornografie.De aceea criminalistul trebuie sprijinit de psihiatru,
neurolog şi psiholog în întelegerea cauzelor şi a modului în care fãptuitorii au
acționat.
Cele 7 intrebãri ajutã experții sã facã un profil psihologic al infractorului

împreunã cu o clasificare a victimelor.
Delictele şi crimele comise prin violențã (omor, viol, jaf, tâlharie, vãtã -mãri
corporale şi leziuni fizice etc) sunt fapte deviante,antisociale comise de anumiți
indivizi.Aceste infracțiuni sunt cele în care profilul psihologic a avut rezultate extra-
ordinare, chiar dacã s-au soldat cu decesul victimei sau nu.
O definiție foarte uzitată a profilului psihologic, este cea a lui Vernon Geberth:
„profilul psihologic este o încercare elevată de a furniza anchetatorilor informații
specifice despre un autor necunoscut ce a comis o infracțiune dată, proces bazat pe
cercetarea atentă a locului faptei, victimologie și teoriile psihologice cunoscute."
Infractorul face obiectul cercetării criminologice datorită condiţiilor bio- psiho-

sociale care îl determină pe om să încalce legea..Persona care încalcă legea este
considerată un eşec al procesului de socializare ,educare, dezvoltare biologică normal.
Studiile aratã cã fiecare infracțiune prezintã particularitãțile ei,iar crimele comise

cu violențã şi agresivitate prezintã anumite particularitãți, comparative cu alte crime,şi
anume:
-factorii de personalitate, comportamentul agresiv denotã uneori frustrare;
-fãptuitorii sunt conduşi de impulsuri de moment;
-comiterea infracțiunilor este determinatã de gradul de culturã scazut, neintegrarea în

familie;
-un alt factor este reprezentat de consumul de alcool,o cauzã des întâlnitã în România;
-marginalizarea individului;
-între autor şi victimã existã relații care implicã agresiunea;
-lovirea, sechestrarea, şantajul sau constrângerea fac parte din mijloacele utilizate de
infractor.;
-mobilurile infractorului sunt:jaf, rãzbunare, gelozie, satisfacerea unor instincte sexuale

sau materiale.Mobilul este un factor afectiv ce determinã comportamentul criminalului.
În funcție de mijloace, forme de manifestare şi altele existã mai multe tipuri de

vioențã şi agresivitate.Acestea sunt:
-violența primitivã,de regulã ocazionalã, accidentalã, întâmplatoare, caracterizatã prin

reacții necontrolate şi explozive ale unor indivizi, reacții generale şi favorizate de o serie
de ocazii criminogene;
-violența pasionalã, generazã de mobiluri ca rãzbunarea, gelozia, umilirea, caracteristicã

indivizilor ce masnifestã sentimente egocentriste şi autiste sau care dovedesc o
instabilitate emoționalã şi o diminuare sensibilã a mecanismelor voluntare de autocontrol
şi autoreglare;
-violența utilitarã,genereazã mobiluri ce urmãresc profitul ,interese materiale, bunuri şi

servicii,întâlnitã în delictele de furt cu violențã, jaf şi tâlhãrie;
-violențã pseudojustițiarã, genereazã mobiluri şi scopuri ce urmãresc repararea

prejudiciului şi pedepsirea autorului omorului,violului sau jafului de cãtre un grup sau o
comunitate ce substituie justiției legale;
-violența raționalã,caracteristicã crimei organizate şi activitãților desfãşurate de

organizațiile criminale, având ca finalitate obținerea de profituri ilicite, la cote mari. 31
De asemenea,existã teorii cu privire la fenomenul criminal, şi anume:
-teoria psiho-biologicã;
-teoria psiho-moralã;
-teoria psiho-socialã.
2.3.Personalitatea criminalului
Personalitatea criminalã este compusã din urmatoarele elemente:
1)egocentrismul-reprezintã „raportarea la sine însuşi”;
2)labilitatea-reprezintã instabilitatea;
3)agresivitatea-reprezintã un element de naturã psiho-socialã;
4)indiferența afectivã-reprezintã egoismul şi rãceala fațã de aproape.
Aceste trãsãturi psihice trebuie privite ca un tot unitar şi nu separat, deoarece

împreunã formeazã caracterul personalitãții criminale.
31
BANCIU Dan,M.RÃDULESCU Sorin, Sociologia Crimei si Criminalitatii(Editura Casa de culturã
şi presa „ŞANSA” SRL Bucureşti ,1996) pg 193.
Perosonalitatea criminalã a fost creatã de cãtre Jean Pinatel, acesta considerând cã
fiecare comportament criminal este reprezentat de„trecerea la act”care consituie elemen-
tul decisiv.
Analiza psihologicã a actului infracțional constã în analizarea modului în care a

acționat subiectul activ, modul în care s-a pregãtit, modul în care a sãvârşit
infracțiunea şi atitudinea post-infracționalã, deoarece în aceste acțiuni psihicul
infractorului se manifestã.Elementele psihicului infractorului sunt:inteligența,
afectivitatea şi voința.
Personalitatea infractorului este studiată din perspectivă sinergică, implicând:
a)cercetarea clinică pentru reconstituirea antecedentelor personale şi patologice ale

subiectului (aici intră şi excluderea simulării prin testul de biodetecţie);
b) examinările paraclinice având ca rol principal probarea şi obiectivarea diagnosticului

clinic, precum şi de aprofundare a etiopatogeniei unor tulburări (aici intră ample
investigaţii de laborator, radiologice, electroencefalografice);
c) investigările biogenetice având ca premisă rolul factorilor ereditari în structurarea

personalităţii, iar ca scop identificarea concretă a factorilor de ereditate;
d) interpretarea neurofiziopatologică pentru explorarea cauzalităţii manifestărilor

agresive de comportament cu răsunet antisocial, legate de condiţiile biopsihologice care
le exacerbează sau declanşează;
e) cercetarea sociologică vizând două obiective: în primul rând, reconstituirea structurii

personalităţii delicventului şi a modului în care au fost soluţionate şi, în al doilea rând,
orientarea asupra posibilităţilor de reechilibrare şi reinserţie socială;
f) rezolvarea medico-legală, adică furnizarea datelor medicale obiective pe baza cărora

se concluzionează asupra stării de imputabilitate(conştiinţă, discernământ).32
32
Tudorel Butoi,Psihologie judiciarã-curs universitar,(Bucuresti,Editura România de Maine 2003),pg 321
2.4.Tipurile de criminali
Profilingul este o metodă de identificare a autorilor crimelor, pe baza analizei

naturii infracţiunii şi a modului în care a fost săvârşită. Din alegerile pe care criminalul
le-a făcut înainte, în timpul şi după săvârşirea infracţiunii se pot determina diferite
aspecte ale personalităţii sale. Aceste informaţii sunt coroborate cu alte detalii relevante
şi cu probele fizice descoperite la locul faptei, iar apoi sunt comparate cu caracteristici
cunoscute ale diferitelor tipologii de personalitate, dar şi cu cele ale tulburărilor psihice,
pentru a putea contura astfel o descriere a autorului cu care se poate lucra în mod practic.
Originile profilingului pot fi descoperite la începutul Evului Mediu, când inchiziţia
încerca să facă „profilul psihologic” al ereticilor. Jacob Fries, Cesare Lombroso,
Alphonse Bertillon, Hans Gross şi alţii şi-au dat seama de potenţialul profilingului în anii
1800, chiar dacă cercetările lor sunt astăzi considerate a fi pline de prejudecăţi, reflectând
influenţele timpurilor respective.
Conform teoriei,existã infractori organizati şi dezorganizați.
Infratorii organizați sunt cei care acționeazã cu premeditare.Acest tip de infactor

are caracteristici precum:inteligența peste medie , este viclean şi metodic.Crima lui
este gânditã cu foarte multã atenție şi este comisã in afara zonelor cu care are
legãturi,cum ar fi:zona în care locuieşte,zona în care are locul de muncã.Organizarea
este ajutatã de fantezie şi ritual,având predilcție pentru victime pe care nu le
cunoşte, dar în acelaşi timp cu care are trãsãturi comune.Infractorul este sociabil,
stãpâneşte arta dialogului, este stapân pe sine, încrezator în forțele sale, chiar şi
când este anchetat este sigur pe el.Frecvent acest tip de criminali iau obiecte de la
victimã sau merg la locul crimei pentru a retrãi acel moment care îi face sã
retrãiascã fantezia, însã fãrã sã lase dovezi în urmã.El deține un control sexual
asupra victimei.Arma este a sa iar locul în care este gãsita victima nu este şi cel in
care s-a comis infracțiunea.Infractorul organizat a fost în copilãrie agresiv, obraznic,
copil problemã, lucru care se poate observa şi la maturitate, deoarece devine un om
cu atitudini sfidãtoare, care pãrãseşte foarte repede locurile de muncã, deşi are
calificare, deoarece este o persoanã conflictualã.Cautã sã aibã compania unor
persoane, de aceea grupul îi oferã o stare bunã, se simte în largul sãu, deşi îşi
subestimeaza oamenii din jurul sãu, începând cu oamenii de rând şi terminând cu
polițişti, experți şi alte persoane calificate, deoarece considerã ca el este cel mai
bun, singurul care poate gãsi soluții la toate.Este o persoanã egocentristã, fãrã
sentimente de onoare, milã sau remuşcãri.Are relații multiple, dar de scurtã
duratã.Îşi exteriorizeazã uşor trãirile şi sentimentele.Este paranoic, persuasiv,
seducãtor fiind un masochist pe suport sexual erotic.Cu privire la crimele sale, se
poate spune cã este capabil sã le perfecționeze conform famteziilor sale, având la
îndemânã toate elementele de care are nevoie, cum ar fi:sfori, legãturi etc.Locul
faptei relevã organizare , gândire, repetabilitate.
Când sãvârşeşte infracțiunea de viol şi nu a ucis victima, aceasta rãmâne

traumatizatã, este amenințatã cu moartea pentru a nu depunde plângere împotriva
agresorului.Dacã, însã a dus crima la bun sfârşit, cadavrul victimei etse mutat de la
locul faptei, desfigurat, tranşat sau macerat.Crima se produce lent pentru a trãi
sentimentul de satisfacție iar apoi urmãreşte evenimentele ulterioare crimei în
mass-media.De obicei crima de acest gen apare pe fondul unor traume personale
exacerbate, cum ar fi concediere, pãrãsirea de cãtre partener etc.
Infractorii dezorganizați sunt cei care acționeazã fãrã premeditare, spre

deosebire de cel organizat, are inteligența sub medie, este un singuratic, necãsãtorit,
traind cu mãtuşã, unchi sau altã rudã.Unii sunt descrişi chiar ca fiind inadaptați
social care fac munci necalificate şi pãstreazã cu greu slujbele.Cariera lui este sortitã
eşecului ca şi viața personalã, trãieşte în izolare şi este lipsit de educație.Este genul
de persoanã care acționeazã impulsiv, fiind stângaci, stârneşte imediat suspiciuni
anturajului şi persoanelor cu intuiție şi simț psihologic.Spre deosebire de criminalul
de tip organizat, el nu are o pãrere bunã despre sine, considerându-se de multe ori
mizerie fizicã, fapt care îl deteminã sã renege societatea.Nu se exteriorizeazã.
Parcurge distanțe mari pe jos sau cu mijloc de transport, iar dacã posedã
autoturism, acesta este neîngrijit, murdar şi dezordonat precum proprietarul sãu,
lucru ce denotã şi modul dezorganizat de a ucide.El nu acționeazã cu premeditare,
alegându-şi victima din zona sa şi neavând relații sexuale în adevãratul sens al
cuvântului.El işi mutileazã victima, o rãneşte în exces şi îndeplineşte alte acte sadice
abia dupã ce omoarã victima, o depersonalizeazã, o ignorã, o disprețuieşte.Nu
transportã victima în alt loc, dar o poate aşeza intr-un mod semnificativ pentru
el.Lasã foarte multe urme la locul faptei şi un adevãrat haos, chiar şi arma o lasã la
locul faptei, în schimb poate pãstra lucruri de la victimã, lucruri bizare, fãrã o
semnificație aparte.Hainele sale, pãtate de sânge nu le spalã ci le aruncã in diverse
locuri.Pe acesta, nu-l mai intereseazã evoluția ulterioarã a evenimentelor.
2.5.Criminalii în serie
Crima în serie reprezintã: „uciderea de victime disparate în timp, de la zile,

sãptãmâni, sau chiar luni între ele, comise cu relative acelaşi mod de operare şi de cãtre
acelaşi autor în funcție de determinãrile pulsionale imprevizibile ale dicteului sãu
genetic activat conjunctural”.
În cazul crimelor în serie se analizeazã atât criminalii cât şi victimele.Acestea din

urmã având un rol important în descoperirea infractorului când este vorba de un criminal
în serie, deoarece ea aparține unui anumit gen de persoane, având anunite caracteristici
foarte importante pentru infractor, al carui ,,motiv” este unul bine tipãrit în psihic, pentru
care a selectat victima.
Criminalii în serie îşi selecteaza victima cu precizie dupã anumite criterii, însã de
multe ori criminalul este incapabil sã-şi identifice victima din grup şi ajunge la crima
întâmplãtoare.
De exemplu:Peter Sulcliffe, dorea sã ucidã femeile care se prostituau, sub motivul

cã doreşte sã curețe strãzile, dar a ajuns la momentul în care omora persoane care erau
singure noaptea pe stradã şi nu aveau nicio legãturã cu prostituția.
Precum subiectul activ al unei singure crime şi criminalul în serie are anumite
trãsãturi:
1)crimele se repetã : „în serie”.Acestea cresc odatã cu trecerea timpului şi la un

momentdat pot exista pauze între ele destul de mari de luni sau chiar ani. Criminalul
tinde spre dependențã, abuz sexual etc.
2)ele tind sã se petreacã unul la unu, o persoanã fiind omorîtã de alta.Aceasta

poate fi de douã feluri:
a) „crima pasionalã” care este comisã într-un moment de frustrare;
b) „crima cu sange rece” care se comite în speranta unui folos material şi cu

premeditare.
În aceste cazuri,criminalul cunoaşte victima şi odatã cu uciderea ei , scopul sãu

este îndeplinit, acesta nemaiavãnd motiv sã ucidã din nou.
De exemplu, persoanã care şi-a ucis soțul necredincios, nu mai are motiv sã
ucidã dupã ce l-a ucis pe el.
3)Nu existã o conexiune între ucigaşi şi victimã- caz destul de rar întâlnit.
4)Deşi ar putea exista un tipar, nu existã un motiv rațional sau clar definit.
Personalitatea criminalului în serie se pãstreazã chiar şi dupã ce acesta este

prins, el rãmânând la fel de organizat şi rațional ca atunci când îşi planificã crimele
din timp.
5)Datoritã existenței automobilelor, criminalul are posibilitatea dupã ce a omorât

victima sã o transporte în locul dorit de el, existând probabilitatea ca aceasta sã nu
fie descoperitã niciodatã sau nu în timp scurt.
Pânã când nu apare un tipar al crimei, polițiştii nu pot sã prindã criminalul, iar
în tot acest timp, acesta poate ucide mai multe persoane.Abia dupã mai multe crime,
polițiştii pot face legãtura între ele.
6)Existã un grad înalt de violențã sau „exces de crimã”, în cadrul cãreia victima este
supusã unor brutalitãți exagerate.Acesta nu are legãtura cu scopul criminalului ci cu
dorința lui de a domina, folosinnd forța cu plãcere.
Crima în serie are mai multe tipare care sunt determinate de motivația
criminalului.Un centru de motivație este extrinsec, impulsul de a ucide se aflã în
afara posihicului ucigaşului, iar un alt centru este intrinsec,motivarea aflându-se în
psihicul criminalului, indiferent dacã aceasta este vizibilã sau nu. Conform acestor
teorii şi analizelor psihologice fãcute existã 4 categorii de criminali:
VIZIONARII:
Ei sunt criminalii care acționeazã ca rãspuns al unei „voci” sau alter-ego-uri şi

primesc „instrucțiuni” care îi ajutã la justificarea şi legitimarea actului crimei.
MISIONARII
Aceştia sunt cei care „curãțã”, considerând cã imbunãtãțesc calitatea vieții,

golind lumea de persoane nedemne, indezirabile.Sunt cei care considerã cã au
capacitatea şi dreptul de a decide ce este bine şi ce este rãu.Victimele acestor
criminali nu au o anumitã ocupație, religie sau un anumit statut.Ele sunt alese
pentru cã desfãşoarã anumite activitãți care dãuneazã populației, cum ar fi:
prostituția, homosexualii etc.Cel care omoarã este conştient cã acea crimã este un
lucru rãu, însã se justificã prin faptul cã a facut ceea ce trebuia pentru a scãpa
societatea de un om indezirabil.
Exemple de astfel de criminali sunt:Peter Sutcliffe, care avea impresia cã el este

cel care “curãțã “ strãzile, Billy Glaze, care era rasist şi considera cã orice femeie
indianã trebuie violatã şi apoi ucisã.
HEDONIŞTII
Hedoniştii reprezintã specia cãreia crimele îi dau un sentiment de satisfacție

profund.Plãcerea pe care o reprezintã crima pentru ei, nu este datã de nicio altã
activitate. Aceastã specie este împãrțitã în 3 grupe:
1)Prima grupa este a celor care au omorât din voluptate şi este cea mai largã
subdiviziune a criminalilor în serie.Cei care omoarã din voluptate sunt cei mai
sadici criminali, iar recompensa lor primã este reprezentatã de sexualitate. Crimele
acestor hedoniştii sunt foarte bine organizate, dupã anumite etape.
a)Prima etapã este reprezentatã de fantezie.În aceastã etapã criminalul îşi cultivã
dorința de a ucide, care este în strânsã legãturã cu pornografia.
b)Cea de-a doua etapã este vânatoarea în care criminalul îsşi fixeazã victima de care
are nevoie.
c)Etapa ce reprezintã punctul culminant este crima în sine.Este un act intens şi

personal.
De multe ori criminalul din voluptate se foloseşte de anumite arme

„personale”.Printre tacticile lor se regasesc: mutilarea, dezmembrãrile, necrofilia etc.
Momentul lor de sadism naşte din ei dorința de a imortaliza momentul.
De exemplu:Harvey Glatman îşi fotgrafia victimele aflate în spasmele morții,

iar din țara noastrã un exemplu este Râmaru Ion .
Crimele în exces au un grad ridicat când vine vorba de acest tip de criminali.
d)Ultima etapã este post –crima.Aceasta este pentru cei mai mulți dintre criminali o
etapã plinã de pesimism şi deprimare deoarece criminalul realizeazã cã nimic nu s-a
schimbat în urma crimei comise.
2)Cea de-a doua categorie este similarã cu criminalii din voluptate, însã aceştia sunt
criminali din emoție.Se numesc aşa deoarece pentru ei este o plãcere sã ucidã.
3)Ucigaşii pentru câştig sunt mai rar întâlniți, dar sunt cei care omoarã pentru
câştiguri financiare şi reprezintã a3-a catgorie.
CÃUTÃTORII DE PUTERE
Sunt persoanele care doresc sã aibã controlul asupra tuturor, asupra vieții lor şi
asupra morții lor.Uitã de respectul de sine şi de respectul pentru cei din jurul lor.
SECŢIUNEA a-III-a
3.1.Profilajul criminal
Stabilirea “profilului psihologic” trebuie fãcutã pe baza tuturor indiciilor din

dosarul criminalului.Trebuie luate în considerare absolut toate detaliile cu o mare
subilitate ce ține de analiza situațiilor şi faptelor criminale.
Analiza acestora trebuie fãcutã de cãtre toți specialiştii: criminalist, psiholog, psihiatru,
criminolog, anchetatorul penal şi alți experți care cerceteazã probele existente. Reuşitele
apar prin munca unor „profiler-i” care stăpânesc analiza psihologico-psihiatrică.Aceştia
sunt cei care au o pregãtire în acest domeniu, ani de experiențã şi cunoştințe solide.
Activitatea profiler-ilor este bazatã pe fapte raționale, în urma analizei tuturor

pieselor de la dosar, adãugându-se cunoştințele de psihologie, psihiatrie care de
multe ori nu sunt vãzute de cãtre penalişti.
Analistul „profiler” este cel care analizeazã probele de la dosar, iar pe baza lor, a
urmelor şi a indiciilor materiale, încearcã sã citeascã mintea criminalului, sã îi
întelegã modul de a gândi, motivele avute pentru comiterea crimei.Pentru acest
lucru analistul trebuie sã aibã o capacitate de observație foarte finã, deoarece
aceasta împreunã cu intuiția reprezintã capacitãțile sale esențiale.
Iată două exemple luate din lucrarea lui John Douglas şi Mark Olshaker . O tânără
este descoperită în bucătăria ei înecată cu capul într-un vas cu apă, cu urme de
strangulare care n-a constituit cauza morţii. Criminologul anchetator constată că în
sufragerie canapeaua este umedă. Ancheta ajunge la concluzia că fata a fost victima unei
tentative de viol pe canapea, că ar fi leşinat sub agresiunea strangulării, că, intrat în
panică, agresorul, care nu voia s-o ucidă, a încercat să o reanimeze turnându-i apă pe
corpul încă întins pe canapea, apoi, crezând că a omorât-o, a procedat la înscenarea
corpului deplasat în bucătărie şi a capului cufundat în vasul cu apă. Ori, ea nu era decât
în stare de leşin, moartea a survenit prin înnec.
Analiza criminalistică e perfectă dar trebuie găsit acum autorul. Persoanele din
anturajul victimei au alibiuri indiscutabile. Pista jafului nu pare realistă. Audierea
vecinilor nu aduce mai multă lumină, până în momentul în care intervine un „profiler”
care găseşte, printre martorii audiaţi şi deja „scoşi din joc”, un bărbat care venise în
vizită la un vecin al victimei şi care era unul din foştii colegi de liceu al acesteia. După
eveniment, întors acasă, acesta şi-a schimbat subit stilul de viaţă, pieptănătura, modul de
a se îmbrăca, obiceiurile. Studiat, interogat, el a sfârşit prin a mărturisi că venise să o
ajute pe fosta lui colegă, întâlnită întâmplător, să se mute şi a încercat să o violeze pe
canapea într-o pauză de cafea. În faţa rezistenţei încrâncenate a victimei, a procedat exact
cum stabilise ancheta penală.33
O tânără mamă necăsătorită anunţă dispariţia copilului ei. Ea povesteşte că, în

timp ce se afla în toaleta care dădea spre holul de intrare al unei reşedinţe, fiul ei se juca
în hol. Ori, la ieşirea ei de la toaletă, copilul nu mai era acolo. L-a strigat, l-a căutat în
stradă, fără rezultat. Mama, în lacrimi, contactează poliţia pentru a anunţa răpirea. Ea
foloseşte de la bun început ipoteza hoţilor de copii care ar fi bântuit prin zonă, fără să se
gândească la alte posibilităţi. Câteva zile mai târziu, ea aduce la poliţie o mănuşă a
copilului, primită prin poştă fără nici un mesaj însoţitor.
Analistului Gregg McCrary, de la FBI, i se pare ciudată expedierea acestei

mănuşi, deoarece copiii mici sunt răpiţi fie de către persoane care nu au copii dar şi-i
doresc (iar acestea nu contactează părinţii), fie de către reţele mafiote (care nici ele nu
anunţă părinţii), fie de către răpitori care cer o răscumpărare (dar nu s-a întâmplat aşa
ceva în acest caz). Urmând această pistă deschisă de către un cunoscător al sufletului
uman, anchetatorii obţin mărturiile mamei care şi-a ucis şi îngropat copilul, apoi şi-a
trimis singură mănuşa prin poştă. Motivul? Să-şi refacă viaţa alături de un bărbat care nu
accepta prezenţa copilului.34
Fiecare analist pleacã de la fapte reale şi încearcã sã reconstituiascã, sã formeze

un profil al ciminalului cât mai fidel realitãții.Încearcã sã descrie personalitatea
fãptuitorului, dupã anumite tipare, pentru a gãsi o pistã. În funcție de personalitatea
infractorului, criminaliştii ştiu cum îl determine pe acesta sã işi mãrturiseascã crimele
comise şi modul acestora.
În România existã un singur om care a dezvãluit secretul materiei, el este

profesorul Tudorel Butoi, cel mai cunoscut profiler de la noi.La noi în țarã nu existã
şcoalã pentru formarea unor profiler-i, dar psiholgii criminalişti au şansa de a se
forma în cadrul Poliției Române, în departamentele de criminalisticã.Pentru a putea
sã profeseze ca psihologi criminaliştii, cei care doresc acest lucru trebuie sã urmeze
Facultatea de Psihologie şi apoi Facultatea de Drept. Pentru a putea profesa este
necesarã o muncã asiduã deoarece comportamentul uman şi mintea omului sunt
întotdeauna surpinzãtoare şi enigamtice.
Kapferer JN., Les chemins de la persuasion [Căile persuasiunii]. Paris: Dunod-

33
Bordas, 1990.
Mc Luhan M., Understanding Media [Înţelegând media]. New York: Mc Graw Hill
34
Book Company, 1964.

Profiler-i nu sunt folosiți la orice crimã ,ci numai în cazul crimelor în serie
sau când nu existã probe clasice - martori, expertize, rapoarte de constatare tehnico-
ştiinţifică, portrete-robot etc.
Datoritã multiplelor infrațiuni sãvârşite în diferite moduri, infractorilor mai

vechi ce îi ajutã pe cei noi sã comitã crime,au apãrut mai multe metode de a le
depista,iar acestea de-a lungul timpului s-au diversificat.Aşa a aparut şi metoda de
testare la poligraf.În rețeaua naționalã de poligraf sunt incluşi diferiți psihologi
pentru a desfãşura o muncã specificã.De exemplu:la Timişoara s-a început
identificarea infracțiunilor cu violențã şi cu ajutorul testelor psihologice. Realizarea
profilului pihologic se face pentru cei care au fost testați la poligraf,pentru a se
observa personalitatea subiectului şi a stabili dacã aceasta l-ar face capabil sã
comitã fapta de care a fost bãnuit.Aceste profile completeazã profilele fãcute de
tehnica polografului,de detectare a comportamentului simulat,astfel cele douã se
completeazã reciproc.
În cadrul Laboratorului de Detecție a Comportamentului Simulat din I.P.J

Timiş,pentru realizarea profilului psihologic a unei persoane sunt utilizate şi alte 2
teste precum:SZONDI - care permite o apreciere destul de solidã vizavi de starea
actualã a unei persoane,precum şi a latenței şi a tendințelor pulsionale- şi testul
LUSCHER-permite o analizã amanunțitã a stãrii de moment,care se completeazã
foarte bine cu primul test.
Infractorii care comit infracțiuni cu violențã şi sunt testați cu cele douã

teste,sunt persoane ce suferã un şoc adrenalinic.Acesta îî consuma infractorului
toatã energia.De asemenea,mai apare un şoc pishologic care nu permite uitarea
faptelor,ci impregnarea lor.Aceste douã şocuri determinã anumite comportamente
ce sunt detectate cu ajutorul testelor.Testele determinã starea de încordare a
subiectului,stare a carei intensitate poate duce chiar la autism.
Examinarea cu aceste teste trebuie fãcutã la câteva zile dupã comiterea

infracțiunii.deoarece cu cât trece mai mult timp ,intervine starea de obişnuințã şi de
împacare cu sinele. Cu cât este mai recentã comiterea infracțiunii cu atat lupta dintre
Sine,Eu şi Supraeu este mai mare,asta în cazul în care autorul a primit o educație
bunã ,care determinã şi sentimentul de culpabilitate.Dacã acesta face parte dintr-o
familie ce nu i-a oferit o educație,starea de vinovãție este posibil sã nu aparã. Toate
acestea împreunã cu testarea la poligraf ne indicã indicii importante referitoare la
personalitatea infractorului.
SECŢIUNEA a-IV-a.
4.1.Studiu de caz

aspecte ale personalităţii sale. Aceste informaţii sunt coroborate cu alte detalii relevante
şi cu probele fizice descoperite la locul faptei, iar apoi sunt comparate cu caracteristici
cunoscute ale diferitelor tipologii de personalitate, dar şi cu cele ale tulburărilor psihice,
pentru a putea contura astfel o descriere a autorului cu care se poate lucra în mod practic.
Originile profilingului pot fi descoperite la începutul Evului Mediu, când inchiziţia
încerca să facă „profilul psihologic” al ereticilor. Jacob Fries, Cesare Lombroso,
Alphonse Bertillon, Hans Gross şi alţii şi-au dat seama de potenţialul profilingului în anii
1800, chiar dacă cercetările lor sunt astăzi considerate a fi pline de prejudecăţi, reflectând
influenţele timpurilor respective
În țara noastrã avem ca exemplu cazul Râmaru despre care s-a vorbit destul de
mult, dar autorul de bazã rãmâne dr.Constantin Ţurai, care, dincolo de a confirma,
demonstrează integral şi zguduitor valabilitatea teoriei lombrossiene a criminalului
înnăscut.
Din această perspectivă studiul de faţă încearcă (şi în opinia autorilor reuşeşte) să
evidenţieze similitudinile modului de operare ale tatălui Râmaru Florea (criminal în serie
în 1944), transmise parcă printr-un dicteu genetic – predispoziţie criminală – către fiul
Râmaru Ion (criminal în serie în perioada 1970 - 1971).
Tatãl
Victima nr.1
Criterii Subclasificare Detalii
1.Victimă/e Elena Udrea, 19 ani

1. 1. Identificare
str. Dr. Staicovici, nr. 22
1.2. Adresă
camera a fost găsită de dimineaţă încuiată pe dinăuntru
1.3. Trecut
1.4. Leziuni traumatice
craniu complet zdrobit, înfundarea oaselor în masa
substanţei cerebrale
2. Faptă omor
2.1. Ce s-a petrecut?
noaptea 29/30 iunie 1944
2.2. Data, ora
2.3. Valori sustrase
3. Autor(i) se pare că este vorba despre un singur agresor
3.1. Număr autori sânge şi particule de substanţă cerebrală împrăştiate pe
3.2. M. O. pereţi
3.3. Comportament (căi după urmele lăsate în ţesuturile dure şi moi ale capului,
acces, acţiuni în câmpul arma putea fi o toporişcă
faptei, ieşire) agresorul pătrunsese şi plecase din locul crimei prin
3.4. Semnalmente forţarea ferestrei
3.5. Vestimentaţie pe baza urmelor descoperite s-a tras concluzia că autorul
nu putea avea o înălţime mai mare de 1,75 m
4. Urme pereche de urme de bocanci ce păreau a fi de tip militar
4.1. Ridicate la faţa şi văcsuiţi proaspăt (mânjituri lăsate prin ştergere pe
locului zidul înalt de 2 m al subsolului)
4.2. Rămase în evidenţă urmă digitală (tip cu totul excepţional: desen monodeltic
deasupra căruia evolua în plafon o formaţie elipsoidală
şi prezentând două delte în stânga şi dreapta plafonului)
a unui deget arătător al unei mâini stângi pe două din
pervazuri
5. Observaţii cercetarea dactiloscopică a dr. Ţurai nu a dus la
identificare, şi având în vedere acest tip rar de urmă
digitală, înseamnă că autorul este fie un începător, fără
amprente în cazierele judiciare, fie un infractor periculos
şi abil care nu fusese arestat niciodată
Victima nr.2
1. Victimă/e Maria Ionescu

1. 1. Identificare
1.2. Adresă
1.3. Trecut
Calea Rahovei
craniul zdrobit
2. Faptă omor
2.2. Data, ora
2.3. Valori sustrase 3/24 iulie 1944, aproximativ 02:00
în timp ce victima se îndrepta spre casă
3. Autor(i) se pare că este vorba despre un singur

3.1. Număr autori agresor
3.2. M. O.
3.4. Semnalmente victima este atacată din spate de un
3.5. Vestimentaţie necunoscut
craniul zdrobit prin loviri repetate, aplicate
cu un corp tăietor-despicător (gen
toporişcă)
Victima nr.3
1. Victimă/e Maria Ionescu

1. 1. Identificare
1.2. Adresă
1.3. Trecut
Calea Rahovei
craniul zdrobit
2. Faptă omor
2.2. Data, ora 3/24 iulie 1944, aproximativ 02:00
2.3. Valori sustrase în timp ce victima se îndrepta spre casă

3.2. M. O. victima este atacată din spate de un
3.4. Semnalmente necunoscut
3.5. Vestimentaţie craniul zdrobit prin loviri repetate, aplicate
cu un corp tăietor-despicător (gen toporişcă)
Victima nr.4
1. Victimă/e Rosalia Coroiu, 20 ani

1. 1. Identificare
1.2. Adresă
1.3. Trecut zona Arenelor Romane
lovituri în zona craniană
2. Faptă omor
2.2. Data, ora
2.3. Valori sustrase 12/13 noiembrie 1944

3.2. M. O.
3.4. Semnalmente atacată din spate
3.5. Vestimentaţie ucisă cu lovituri de toporişcă
analizând urma de încălţăminte, prin
analiza antropologică, înălţimea
atacatorului: 1,74 / 1,75 m
4. Urme urme de bocanci de tip militar cu lungimea

de 42/43 cm
Victima nr.5
1. Victimă/e Rosalia Coroiu, 20 ani

1. 1. Identificare
1.2. Adresă zona Arenelor Romane
1.3. Trecut
lovituri în zona craniană
2. Faptă omor
2.2. Data, ora 12/13 noiembrie 1944
3. Autor(i) se pare că este vorba despre un singur agresor

3.1. Număr autori
3.2. M. O. atacată din spate
3.4. Semnalmente ucisă cu lovituri de toporişcă
3.5. Vestimentaţie analizând urma de încălţăminte, prin analiza
antropologică, înălţimea atacatorului: 1,74 /
1,75 m
4. Urme urme de bocanci de tip militar cu lungimea de

42/43 cm
În urma datelor obţinute de la faţa locului şi a analizelor rapide ale urmelor
rămase în evidenţă, se poate determina următorul profil psihologic.
Tânăr în vârstă de aproximativ 20-30 ani (curaj nebunesc - „aroganţă tinerească”, corelat
cu vârstele victimelor).
Frecvenţă îngrijorătoare (criminal prolific, dar ale cărui atacuri în timp nu

urmează un tipar), deci probabil este vorba de un criminal psihopat, cu comportament
compulsiv, crimele fiind trăite ca un mijloc de atingere a satisfacţiei.
Psihopat lipsit de remuşcare, consideră probabil că victimele sale au primit ceea

ce merită (acest lucru rezultă din modul în care sunt lăsate cadavrele).
Victime: tinere femei (mobil sexual – psihopat sexual) peste care pătrundea
noaptea, în propriile locuinţe (prin forţarea ferestrei, spargere – Freud: viol), de la subsol
/ demisol (subsol în psihanaliza lui Freud – simbolul micii copilării, deci probabil abuzat
atunci, de unde şi neputinţa de a avea relaţii normale cu tinerele pe care le omora,
problemă de ataşament în mica copilărie – violenţă faţă de femei: nevoia de a le omorî,
nu neapărat de a le viola, deci nevoia de control complet).
Vreme: furtună puternică, ploaie torenţială, adică „ajutor” din partea naturii,
specific „omului lup” prin atacurile surpriză, şi pentru a se putea ascunde uşor, căci altfel
nu ar fi în stare să se apropie de femei – laşitate (timiditatea este rezultatul tendinţelor
caracteristice nevroticului; acestea pot avea izvorul, predilect, în educaţia copiilor de
către familii hiperautoritare) pentru că trebuie să le atace noaptea, pe o vreme care îl
poate ascunde, în timp ce ele dorm, neavând posibilitatea de a se apăra. Acest lucru
demonstrează de asemenea lipsa încrederii în sine pentru a putea avea relaţii normale.
Criminal cu trăsături ce corespund atât criminalilor organizaţi, cât şi celor

dezorganizaţi, cu preponderenţa celor de tip organizat:
Organizat
- din profilul geografic se poate determina faptul că străbate oraşul pentru a-şi ataca
victimele, dovedind deci mobilitate mare (omoară atât în centrul oraşului, zonă ce
prezintă un risc mai mare, dar şi în cartiere mai aproape de periferie) [ulterior s-a aflat că
fusese şofer ITB, deci cunoştea destul de bine toate zonele oraşului].
- victimele se încadrează într-un tipar destul de clar: tinere în jurul vârstei de 20 ani,
singure, pe drum spre casă pe timpul nopţii sau care locuiesc la demisolul clădirilor.
- nu cunoaşte victimele (sunt străine vizate anume pentru a se încadra în profilul său de
victimizare), putându-şi manifesta mai uşor sadismul, brutalitatea.
- aspect îngrijit (bocancii de tip militari sunt proaspăt văcsuiţi).
- vine în câmpul infracţional cu arma crimei şi nu o lasă acolo; acest lucru împreună cu
faptul că victimele sunt atacate cu o brutalitate deosebită dovedesc premeditarea şi
tendinţa de „vânător” fără milă care îşi „vânează prada” în condiţiile cele mai
avantajoase pentru el (natura îi acoperă urmele, iar ciclul biologic uman (somn sau
noapte, când vizibilitate este scăzută şi vigilenţă atenuată) îi asigură o reacţie de apărare
minimă a victimelor.
- lasă dovezi fizice puţine în câmpul faptei, dar acestea oricum nu ajută la identificare.
De aici putem trage concluzia că fie este vorba de un infractor primar foarte curajos, care
îşi supraapreciază abilitatea de a se ascunde, fie este vorba de un infractor foarte agil,
care, fără a fi identificat, a „experimentat” prin săvârşirea anterioară de mai multe
infracţiuni (probabil spargeri, tâlhării) până şi-a format un mod de operare pe care îl
consideră viabil.
Dezorganizat
- lasă urme de bocanci şi urme digitale la locul faptei (acest lucru trebuie interpretat însă
cu reţinere, deoarece dactiloscopia era o ştiinţă nouă la vremea respectivă, aşa că
utilitatea ei în anchete nu avea cum să fie cunoscută publicului larg, mai ales la sfârşit de
război)
- nu ademeneşte victimele în zona lui de confort (inadecvat din punct de vedere social şi
probabil şi din punct de vedere sexual)
- cadavrul este lăsat la locul crimei (descoperirea crimei este împiedicată doar de uşa
rămasă încuiată pe dinăuntru; nu depune niciun efort de a ascunde cadavrul sau de a
îngreuna identificarea)
- locul faptei este destul de „murdar” (sânge şi particule de substanţă cerebrală
împrăştiate pe pereţi) .
În cazul crimelor în serie se pune problema determinării factorului declanşator, factorul
care l-a determinat pe autor să pună în act fantezia sa criminală. Acest lucru este foarte
util în faza de început a anchetei, deoarece, ca întreg profilul psihologic de altfel,
reprezintă mai curând un filtru de eliminare din cercul de suspecţi şi doar un ghid
orientativ în identificarea autorului, prin coroborarea sa cu probele criminalistice. Din
indiciile cu privire la victime şi la cauza decesului este plauzibil să presupunem că există
o imagine feminină importantă pentru autor, în sens negativ, probabil o tânără de vârstă
şi aspect asemănător cu victimele. Este foarte probabil ca aceasta să fi fost „picătura care
a umplut paharul” prin respingerea sau întreruperea unei relaţii cu el chiar înainte de
începerea seriei de crime; aceasta probabil că a râs de stângăcia sa în relaţionare,
umilindu-l şi accentuându-i frustrarea cu care el oricum crescuse şi care îi conturase
personalitatea. Autorul proiectează această imagine asupra tinerelor pe care le omoară
brutal, mânia şi multitudinea loviturilor fiind un indiciu al unor crime pornite din
sentimente puternice de ură, de răzbunare, de dorinţă de control suprem – asupra vieţii.
Doar aşa poate un astfel de criminal să obţină detensionarea cathartică, trăirea hedonică
pe care nu le poate obţine prin relaţii normale.
Dar aşa cum trebuie să existe un factor care declanşează comportamentul criminal, tot
aşa trebuie să existe şi un factor care îl stopează. De cele mai multe ori aceşti criminali
nu se opresc decât atunci când sunt prinşi, arestaţi şi condamnaţi. Tocmai de aceea acest
caz suscită şi mai mult interes: autorul s-a oprit şi acest lucru este cu atât mai dificil de
înţeles cu cât a avut loc în momentul în care biociclitatea sa criminogenă se degrada într-
un ritm accentuat (intervalul dintre crime, după cea de a doua, scade brusc: 2 luni şi
jumătate, 1 lună, 4 zile!). A fost oare prins în altă parte pentru alte infracţiuni şi nu s-a
făcut legătura cu odioasele crime? A murit? S-a oprit pur şi simplu? Această ultimă
ipoteză este cel mai greu de crezut35. Şi totuşi, „celebrul” fiu acestui criminal odios s-a
născut în altă localitate decât cea în care a comis crimele, la data de 12 octombrie 1946,
deci la aproape 2 ani de la ultima faptă cunoscută. Ce l-a făcut să se oprească? Să fie oare
tocmai un factor similar celui care a declanşat seria de crime? Să fi reuşit el oare să
cunoască o tânără cu care a putut avea o relaţie atât de normală cât îi permitea
construcţia psihică, împlinirea sa fiind conceperea unui copil? Să fi fost oare această
35
N.A. – poate numai în cazul ipotetic al identificării unei oportunităţi, „provocări existenţiale” apte ca
alternativă să îl deturneze (ca motivaţie) de la direcţionarea iniţială bioinstinctual criminogenă (căsătorie,
convertire religioasă, etc.)
tânără salvarea multor altor vieţi? Nu vom şti niciodată cu exactitate ce anume l-a făcut
pe acest monstru să se oprească, pentru că el nu a fost identificat decât 28 de ani mai
târziu, pe masa de autopsie a Institutului Medico-Legal, la vârsta de 53 de ani. Deci la
momentul comiterii crimelor avea 25 de ani.
Fiul
Către a doua jumătate a anului 1970 şi prima jumătate a anului 1971 au apărut o serie de
omoruri şi tentative de omor comise noaptea în Bucureşti şi care semănau întrucâtva
între ele.
Victima nr.1

1. Victimă/e I. F., 31 ani
1. 1. Identificare -Str. Scărlătescu (locul descoperirii cadavrului,
1.2. Adresă în curtea unui imobil victima locuia pe aceeaşi
1.3. Trecut stradă)
1.4. Leziuni traumatice -căsătorită
-un copil
-debarasatoare la restaurantul „Vulcan”
-şapte leziuni craniene grave (2 frontale şi 5 în
partea parietală stângă, dispuse aproape paralel)
-muşcături pe sâni şi coapse
2. Faptă -omor deosebit de grav

2.1. Ce s-a petrecut? -4/5 martie 1971
2.2. Data, ora -victimei îi lipsea un ceas de mână „Pobeda”
2.3. Valori sustrase -geantă de vinilin, culoare maro, cu clapă şi
încuietoare (în care avea obiecte de uz personal
şi o sumă mică de bani)
3. Autor(i) -se presupune că un bărbat

3.1. Număr autori
3.2. M. O. -cadavrul a fost găsit cu faţa în sus, în poziţie
3.3. Comportament ginecologică, fără chiloţi, portjartier şi fustă
3.4. Semnalmente (fuseseră rupte, smulse de pe corp şi aşezate
3.5. Vestimentaţie alături)
-leziunile se pare că au fost produse cu un corp
contondent
-din dispunerea petelor de sânge, se trage
concluzia că victima a fost iniţial lovită în
stradă şi apoi a fost târâtă spre locul unde a fost
găsită
4. Urme -în faţa porţii, la 0.5 m de trotuar şi pe toată

distanţa culoarului de acces în curtea imobilului
s-au găsit mai multe pete de sânge în zăpadă
5. Declaraţii -victima plecase de la locul de muncă spre casă

5.1. Evenimente anterioare faptei în jurul orelor 2:00
5.2. Evenimente concomitente faptei -ninsoare
5.3. Evenimente ulterioare -locatarii unui imobil au sesizat poliţiei faptul
că în curtea lor este cadavrul unei femei, care
prezintă multiple leziuni, acoperită de zăpadă
(ninsese după comiterea faptei)
6. Probleme de lămurit -identificare şi clarificare stări conflictuale sau
raporturi de gelozie (astfel că au fost înlăturate
sau infirmate suspiciunile legate de soţ, doi
colegi de serviciu, în cadrul anturajului familiei
victimei)
-de identificat eventuali clienţi ai localului cu
care ar fi putut avea o relaţie care să evolueze
spre răzbunare
-de verificat situaţia persoanelor cu handicap
psihic ori comportament aberant în sfera vieţii
sexuale
-de identificat infractorii cunoscuţi din zonă sau
persoanele care se puteau preta la jaf, deşi nu
erau cunoscute cu trecut infracţional
7. Ipoteze -omorul putea fi săvârşit din gelozie, de către

7.1. Ipoteze bărbaţi din anturajul victimei ori din rândurile
7.2. Prieteni clienţilor localului unde lucra
7.3. Duşmani - omorul putea fi săvârşit, fără un motiv bine
întemeiat, de către un psihopat sau un bolnav
psihic, care a urmărit realizarea cu orice preţ a
actului sexual
- omorul putea fi comis în scop de jaf, de către
infractori care şi-au continuat acţiunea cu un
viol
Victima nr 2.

1. Victimă/e P. G., 35 ani
1. 1. Identificare -str. Vulturi, nr. 40
1.2. Adresă - domiciliul victimei: str. Vulturi, nr. 55
1.3. Trecut -victima era căsătorită, dar despărţită în fapt de
1.4. Leziuni traumatice soţ
- debarasatoare la restaurantul „Prieteniei”
-48 leziuni tăiate şi înţepate, dispuse la nivelul
capului, pieptului, regiunii pubiene şi a
membrelor inferioare (unele dintre lovituri
aplicate post mortem)
- Muşcături pe sânul drept, în regiunea pubiană şi
pe labii
- Decuparea şi lipsa unor ţesuturi din zonele
muşcăturilor (rupte cu dinţii), care nu au mai fost
găsite la locul faptei
2. Faptă Omor deosebit de grav
2.1. Ce s-a petrecut? -8/9 aprilie 1971
2.2. Data, ora
-Ceas „Pobeda” şi o mică sumă de bani, din
geanta victimei
3. Autor(i) Se presupune că acelaşi autor
3.1. Număr autori
3.2. M. O. -Arma crimei: obiecte tăietoare – despicătoare,
3.3. Comportament (căi acces, probabil topor şi cuţit ---Victima a fost atacată în
acţiuni în câmpul faptei, ieşire) mijlocul străzii, prin lovituri multiple (30 m faţă
3.4. Semnalmente de locul unde a fost găsit cadavrul) şi apoi târâtă
3.5. Vestimentaţie în curtea imobilului
-Victima aşezată cu faţa în sus şi violată
-Lenjeria de corp tăiată, unele bucăţi din sutien şi
chiloţi fiind găsite sub cadavru, iar altele (din
portjartier şi dintr-un ciorap) agăţate într-un pom
-Martorul (un şofer de taxi) a precizat că
individul, pe care l-a luat din preajma Poştei
Vitan (apropierea locului crimei, după ora 2),
avea o faţă negricioasă şi rotundă, era subţirel şi
înalt de cca 1,70 m, cu părul negru, dat peste cap
şi îmbrăcat într-un pardesiu. Pe faţă părea să aibă
semne de vărsat.
4. Urme -Lângă bordura trotuarului din faţa imobilului cu
4.1. Ridicate la faţa locului număr 34 a fost găsită o bucată de pânză cu
4.2. Rămase în evidenţă margini neregulate, pătată de sânge, iar în curtea
aceleiaşi clădiri, într-un container metalic, o altă
bucată de pânză, de asemenea pătată de sânge
(din analiza grupelor de sânge s-a descoperit că
sângele aparţinea victimei şi probabil criminalului
care eventual se rănise – grupa AII tip secretor)
- Urmele de dinţi relevate prin fotografiere
- Bucăţile de dermă purtătoare de urme au fost
conservate
- Îmbrăcămintea victimei
-Fire de păr găsite în mâna şi în fusta victimei
- Alte corpuri purtătoare de urme
- La 50 m de cadavru, pe o alee, a fost descoperită
geanta victimei
- Urmă digitală pe o reţetă din geantă
5. Declaraţii -Victima de întorcea de la serviciu spre locuinţă,
5.1. Evenimente anterioare faptei în jurul orei 2:00
5.2. Evenimente concomitente -Şi-a exprimat faţă de mai multe colege temerea
faptei unei posibile urmăriri: în cursul săptămânii
5.3. Evenimente ulterioare anterioare a observat în autobuzul de noapte un
bărbat tânăr, brunet, bine clădit fizic, care avea
faţa pe jumătate acoperită cu gulerul puloverului.
Acesta a călătorit cu ea în acelaşi autobuz, apoi
şi-a continuat drumul până în dreptul străzii pe
care locuia, dar bărbatul acela nu s-a manifestat în
nici un fel în ceea ce o priveşte
-ploaie torenţială
-un şofer de taxi a susţinut că în noaptea comiterii
crimei, după orele 2, a transportat un individ din
apropierea locului faptei, care a lăsat o dâră de
sânge pe perna din spate. Pe acest individ l-a
transportat de două ori în acea zi: pe la orele nouă
seara, când l-a dus în zonă, şi apoi în cursul
nopţii. (Acesta a mai menţionat că numai după
eforturi deosebite – mai multe zile în şir de yoga,
pentru a-şi stimula memoria, şi-a dat seama că era
vorba de un fost bucătar de la restaurantul
Carpaţi, în urmă cu 10 ani. Ulterior s-a
demonstrat că martorul suferea de tulburări de
comportament şi că sunt slabe şanse ca spusele
lui să aibă o bază reală)
6. Observaţii !!! Prin examinarea împrejurărilor de săvârşire a
faptelor, a mobilului şi a modului de operare, s-a
stabilit că alte şase cazuri anterioare (un omor
în mai 1970, patru tentative de omor şi un viol,
toate rămase cu autori necunoscuţi) prezentau
numeroase şi importante elemente de
similitudine. S-a conchis astfel că au fost
săvârşite de acelaşi autor.
7. Probleme de lămurit -Nu s-a putut stabili că victima a fost urmărită de
la locul de muncă
- Descoperirea unei eventuale legături cu victima
I. F.
8. Ipoteze
8.1. Ipoteze -Verificarea persoanelor cunoscute de poliţie care
8.2. Prieteni erau bolnave psihic, pe fond sexual, cu accent pe
8.3. Duşmani cei care suferă de psihopatie sexuală impulsivă,
epilepsie etc.
-Identificarea, cu concursul circumscripţiilor
sanitare şi a spitalelor de specialitate a altor
persoane din această categorie, care nu erau
cunoscute de poliţie, dar care prezentau un grad
sporit de periculozitate.
-Consultarea evidenţelor serviciului de medicină
legală pentru stabilirea cazurilor de examinare a
unor femei care au fost victime ale unor violuri
sau tentative de viol, fiind selectate prioritar cele
care prezentau muşcături, lucrau în alimentaţie
publică9 şi au fost atacate noaptea, pe timp
nefavorabil, în apropiere de casă. (compararea
grupei sanguine a autorului - AII).
-Identificarea şi verificarea celor eliberaţi din
penitenciare în anii 1970 şi 1972, condamnaţi
pentru omoruri, tâlhării sau violuri cu mod de
operare asemănător.
-Identificarea şi verificarea clienţilor obişnuiţi ai
localurilor unde au lucrat victimele.
Victima nr.3

1. Victimă/e P. G., 35 ani
1. 1. Identificare -str. Vulturi, nr. 40
1.2. Adresă - domiciliul victimei: str. Vulturi, nr. 55
1.3. Trecut -victima era căsătorită, dar despărţită în fapt de
1.4. Leziuni traumatice soţ
- debarasatoare la restaurantul „Prieteniei”
-48 leziuni tăiate şi înţepate, dispuse la nivelul
capului, pieptului, regiunii pubiene şi a
membrelor inferioare (unele dintre lovituri
aplicate post mortem)
- Muşcături pe sânul drept, în regiunea pubiană şi
pe labii
- Decuparea şi lipsa unor ţesuturi din zonele
muşcăturilor (rupte cu dinţii), care nu au mai fost
găsite la locul faptei
2. Faptă Omor deosebit de grav
2.1. Ce s-a petrecut? -8/9 aprilie 1971
2.2. Data, ora
-Ceas „Pobeda” şi o mică sumă de bani, din
geanta victimei
3. Autor(i) Se presupune că acelaşi autor
3.1. Număr autori
3.2. M. O. -Arma crimei: obiecte tăietoare – despicătoare,
3.3. Comportament (căi acces, probabil topor şi cuţit ---Victima a fost atacată în
acţiuni în câmpul faptei, ieşire) mijlocul străzii, prin lovituri multiple (30 m faţă
3.4. Semnalmente de locul unde a fost găsit cadavrul) şi apoi târâtă
3.5. Vestimentaţie în curtea imobilului
-Victima aşezată cu faţa în sus şi violată
-Lenjeria de corp tăiată, unele bucăţi din sutien şi
chiloţi fiind găsite sub cadavru, iar altele (din
portjartier şi dintr-un ciorap) agăţate într-un pom
-Martorul (un şofer de taxi) a precizat că
individul, pe care l-a luat din preajma Poştei
Vitan (apropierea locului crimei, după ora 2),
avea o faţă negricioasă şi rotundă, era subţirel şi
înalt de cca 1,70 m, cu părul negru, dat peste cap
şi îmbrăcat într-un pardesiu. Pe faţă părea să aibă
semne de vărsat.
4. Urme -Lângă bordura trotuarului din faţa imobilului cu
4.1. Ridicate la faţa locului număr 34 a fost găsită o bucată de pânză cu
4.2. Rămase în evidenţă margini neregulate, pătată de sânge, iar în curtea
aceleiaşi clădiri, într-un container metalic, o altă
bucată de pânză, de asemenea pătată de sânge
(din analiza grupelor de sânge s-a descoperit că
sângele aparţinea victimei şi probabil criminalului
care eventual se rănise – grupa AII tip secretor)
- Urmele de dinţi relevate prin fotografiere
- Bucăţile de dermă purtătoare de urme au fost
conservate
- Îmbrăcămintea victimei
-Fire de păr găsite în mâna şi în fusta victimei
- Alte corpuri purtătoare de urme
- La 50 m de cadavru, pe o alee, a fost descoperită
geanta victimei
- Urmă digitală pe o reţetă din geantă
5. Declaraţii -Victima de întorcea de la serviciu spre locuinţă,
5.1. Evenimente anterioare faptei în jurul orei 2:00
5.2. Evenimente concomitente -Şi-a exprimat faţă de mai multe colege temerea
faptei unei posibile urmăriri: în cursul săptămânii
5.3. Evenimente ulterioare anterioare a observat în autobuzul de noapte un
bărbat tânăr, brunet, bine clădit fizic, care avea
faţa pe jumătate acoperită cu gulerul puloverului.
Acesta a călătorit cu ea în acelaşi autobuz, apoi
şi-a continuat drumul până în dreptul străzii pe
care locuia, dar bărbatul acela nu s-a manifestat în
nici un fel în ceea ce o priveşte
-ploaie torenţială
-un şofer de taxi a susţinut că în noaptea comiterii
crimei, după orele 2, a transportat un individ din
apropierea locului faptei, care a lăsat o dâră de
sânge pe perna din spate. Pe acest individ l-a
transportat de două ori în acea zi: pe la orele nouă
seara, când l-a dus în zonă, şi apoi în cursul
nopţii. (Acesta a mai menţionat că numai după
eforturi deosebite – mai multe zile în şir de yoga,
pentru a-şi stimula memoria, şi-a dat seama că era
vorba de un fost bucătar de la restaurantul
Carpaţi, în urmă cu 10 ani. Ulterior s-a
demonstrat că martorul suferea de tulburări de
comportament şi că sunt slabe şanse ca spusele
lui să aibă o bază reală)
6. Observaţii !!! Prin examinarea împrejurărilor de săvârşire a
faptelor, a mobilului şi a modului de operare, s-a
stabilit că alte şase cazuri anterioare (un omor
în mai 1970, patru tentative de omor şi un viol,
toate rămase cu autori necunoscuţi) prezentau
numeroase şi importante elemente de
similitudine. S-a conchis astfel că au fost
săvârşite de acelaşi autor.
7. Probleme de lămurit -Nu s-a putut stabili că victima a fost urmărită de
la locul de muncă
- Descoperirea unei eventuale legături cu victima
I. F.
8. Ipoteze
8.1. Ipoteze -Verificarea persoanelor cunoscute de poliţie care
8.2. Prieteni erau bolnave psihic, pe fond sexual, cu accent pe
8.3. Duşmani cei care suferă de psihopatie sexuală impulsivă,
epilepsie etc.
-Identificarea, cu concursul circumscripţiilor
sanitare şi a spitalelor de specialitate a altor
persoane din această categorie, care nu erau
cunoscute de poliţie, dar care prezentau un grad
sporit de periculozitate.
-Consultarea evidenţelor serviciului de medicină
legală pentru stabilirea cazurilor de examinare a
unor femei care au fost victime ale unor violuri
sau tentative de viol, fiind selectate prioritar cele
care prezentau muşcături, lucrau în alimentaţie
publică9 şi au fost atacate noaptea, pe timp
nefavorabil, în apropiere de casă. (compararea
grupei sanguine a autorului - AII).
-Identificarea şi verificarea celor eliberaţi din
penitenciare în anii 1970 şi 1972, condamnaţi
pentru omoruri, tâlhării sau violuri cu mod de
operare asemănător.
-Identificarea şi verificarea clienţilor obişnuiţi ai
localurilor unde au lucrat victimele.
Victima nr.4
1. Victimă/e M.I
1. 1. Identificare -str. Mehadiei, în timp ce victima se deplasa spre serviciu
1.2. Adresă
1.3. Trecut -manipulantă la întreprinderea de Transport Bucureşti
-leziuni craniene ce i-au pus victimei viaţa în pericol (salvată
datorită intervenţiei chirurgicale efectuate de urgenţă).
2. Faptă -tentativă de omor
2.1. Ce s-a petrecut? -Aproximativ 4 dimineaţa
2.2. Data, ora
3. Autor(i) -Un bărbat

3.1. Număr autori
-Victima a declarat că a fost atacată prin surprindere, pe la
3.2. M. O.
spate.
3.3. Comportament (căi
- Agresorul nu a întrebat-o nimic pe victimă, nu a avut nici un
acces, acţiuni în câmpul
schimb de cuvinte înainte de a o lovi
faptei, ieşire)
3.4. Semnalmente -Din cauza loviturii la cap şi a traumei psihice suferite,
victima nu a reuşit să dea alte detalii în afară de:
3.5. Vestimentaţie
-Înalt, brunet, cu un basc pe cap
4. Declaraţii
4.1. Evenimente
anterioare faptei
4.2. Evenimente -Victima a strigat după ajutor şi a fugit
concomitente faptei -Când a auzit un zgomot metalic (bara metalică scăpată de
4.3. Evenimente autor, care s-a aplecat să o ridice), a reuşit să pătrundă într-o
ulterioare curte, ceea ce probabil a alarmat pe vecini şi l-a determinat pe
autor să fugă.
După 48 de ore, pe raza Capitalei, au avut loc alte trei tentative de omor care, după
modul de operare, indicau posibilitatea ca ele să fi fost săvârşite de acelaşi autor. Una din
victime, E. M., la două luni de la intervenţia chirurgicală la care a trebuit supusă, a putut
fi audiată şi a confirmat împrejurările în care a fost atacată, prin surprindere, cu loviri
năprasnice la cap, a menţionat că nu avusese timp să observe agresorul, dar după alură i
s-a părut că era un bărbat pe acre îl observase bine în grădina restaurantului unde lucra,
cu câteva zile înainte de a o ataca. Datorită acestor împrejurări, a reuşit să-l identifice pe
criminal. Dar lista tentativelor de omor săvârşite de acelaşi autor trebuie completată cu
încă trei cazuri, despre care s-a descoperit că s-au petrecut între primul omor din 1970 şi
seria de la începutul anului următor. 10
În urma analizării atente a informaţiilor obţinute de la locul crimelor şi a modului de
operare, se poate determina următorul profil psihologic:
-Din alegerea momentului de acţiune (în jurul orelor 2 noaptea, numai în nopţile cu
fenomene meteorologice deosebite: ninsoare, ploaie torenţială cu tunete şi fulgere,
furtună şi vânt puternic, ger cumplit, ceaţă, pâclă), dar şi din modul de năpustire asupra
victimelor şi lovire cu sălbăticie, în mod repetat, în zonele vitale, rezultă că autorul este o
persoană lipsită de încredere în sine, care probabil nu poate avea relaţii normale cu o
femeie şi probabil în faţa unei femei cu care trebuie să interacţioneze este timid, retras,
tăcut, dar cu accese de violenţă ce se pot declanşa destul de uşor – expresie
comportamentală în oglindă cu tatăl său, „omul lup” Râmaru Florea.
-Victimele prezintă un risc scăzut pentru autor din punctul de vedere al programului (se
întorceau singure acasă, noaptea, având o rutină pe care o putea observa după ce le
urmărea câteva zile) şi sunt mature din punct de vedere sexual, dar în acelaşi timp
autorul se expune unui risc crescut prin atacarea în mijlocul străzii şi mai ales prin
violarea în interiorul unor curţi. Acest lucru dovedeşte curajul nebunesc, aroganţa
tinerească, deci probabil autorul are o vârstă cuprinsă între 20 şi 30 de ani.
-Psihopat sexual, sadic, fără nici un fel de remuşcare faţă de faptele sale, cu înclinaţii
spre acte aberante şi tendinţa de a sfida normele morale ale societăţii (alege să recurgă la
acte sexuale însoţite de muşcături să mutilări ale sânilor sau zonei genitale în curtea
imobilelor din apropierea locuinţei victimei – tendinţă spre exhibiţionism).
-Consideră că femeile sunt nişte obiecte (de care poate dispune după bunul plac) pe care
le depersonalizează, le mutilează şi le lasă în poziţii umilitoare şi menite să şocheze pe
oricine descoperă cadavrele.
-Probabil a mai săvârşit infracţiuni, pentru că deşi atacurile par spontane, nu lasă multe
indicii de lucru anchetatorilor. Probabil a săvârşit tâlhării, dar sunt slabe şanse de a fi
ajuns să îşi formeze un mod de operare viabil ca tâlhar (nu sustragerea valorilor este
mobilul principal al faptelor, deoarece impulsul sexual este mult prea puternic pentru a-i
rezista).
-Având în vedere frecvenţa accelerată, intervalul de timp dintre atacuri scade, se poate
trage concluzia plauzibilă că starea psihică a autorului se deteriorează într-un ritm
accelerat. Acest lucru înseamnă că el nu se va opri decât atunci când va fi prins, probabil
pentru că devine din ce în ce mai curajos şi mai neglijent. În acelaşi timp, există însă şi
riscul de a săvârşi tot mai multe crime, tot mai grave.
Deşi anchetatorii sosiţi la faţa locului găsesc o scenă aparent dezordonată, nu se poate
afirma că acest autor este psihotic dezorganizat, cu toate caracteristicile pe care le
prezintă această tipologie. Într-adevăr, autorul căutat va prezenta următoarele trăsături de
criminal dezorganizat:
-inadecvat din punct de vedere social şi incompetent a întreţine relaţii sexuale normale.
-deşi riscul de a fi descoperit în timpul comiterii faptelor este foarte mare, prin prisma
locurilor pe care le alege, prezintă un stres situaţional minim (nu îşi abandonează „prada”
decât atunci când riscul de a fi văzut de vecini este iminent).
-comite acte sexuale după moartea victimei şi lasă cadavrul în locuri uşor de descoperit.
-nu conversează cu victima, atacând-o sălbatic şi apoi depersonalizând-o.
Acest criminal ar putea înşela uşor şi ne-ar putea face să credem că probabil avem de a
face cu un bolnav psihic ce nu are discernământul faptelor sale, dacă nu ar prezenta o
serie de trăsături caracteristice unui criminal organizat:
-probabil este primul născut şi în timpul copilăriei şi-a descărcat excesele de furie asupra
fraţilor mai mici.
-probabil în timpul atacurilor este sub influenţa băuturilor alcoolice sau a unor
stupefiante, de unde şi dezinhibiţia atacurilor
-este foarte mobil, fiind imposibil de preconizat unde va avea loc următorul atac, întrucât
nu are o zonă de confort proprie, fiind dispus să atace oriunde, „pe teritoriul victimei”
-victimele nu sunt atacate la întâmplare, ci sunt persoane străine (astfel îi este mai uşor să
le mutileze, să le depersonalizeze) pe care le alege din timp, corespunzător tiparului
preferat (ca aspect fizic, dar şi ca program – tinere care merg singure noaptea spre casă
sau la serviciu).
-probabil cea mai importantă dovadă a cruzimii premeditate este faptul că îşi „vânează”
victimele timp de câteva zile. Motivul principal este aflarea rutinei acestora şi
determinarea momentul şi locul oportun pe a ataca. Însă un efect secundar al acestui
ritual poate fi dorinţa (chiar şi inconştientă) de a urmări victimele şi reacţia lor atunci
când îşi dau seama că sunt urmărite, lucru care le inspiră teamă. Autorul se poartă ca un
animal ce îţi încolţeşte prada, declanşând astfel un joc pervers: vrea să simtă teama care
se instalează în sufletul persoanei urmărite, având în vedere că el ulterior se privează de
acest sentiment, preferând să atace fulgerător, pentru a vedea în ochii victimelor altceva
– groaza.
-Probabil făptuitorul trăieşte singur, fapt care îi conferă libertate, discreţie, securizare.11
În loc de concluzii:
-Luând în considerare cei trei factori care determină comportamentul, factorul biologic,
cel psihologic şi cel social, putem prezenta următoarea „reţetă a criminalului în serie”12:
-Mai întâi, cel biologic: Predispoziţia spre crimă e genetică.
-Al doilea factor e cel psihologic: psihopatia. Acesta e filtrul prin care percepe tot ceea
ce i se întâmplăn final, cel social: învăţămintele din viaţă.
-Punem toate cap la cap, şi ne gândim că Ion Râmaru e, de fapt, o armă vie de distrugere
în masă:
Genetica încarcă arma, psihologia ţinteşte şi evenimentele apasă pe trăgaci.
CONCLUZII
Infracționalitatea,violența ,crima sunt fenomene ce caracterizeazã mileniul

nostru. Agresivitatea vizeazã persoane,colectivitãți,care au motivații neîntemeiate,dar
care împreunã cu gradul de culturã, apartenența la diferite culte religioase s-au rãspândit
rapid pe toatã suprafața planetei. Datele statistice aratã cã numãrul infracțiunilor creşte
pe zi ce trece din ce în ce mai mult, iar acest lucru are consecințe destul de grave pe plan
macro şi micro-social.Printre factorii lor se enumerã frecvența şomajului, reuducerea
veniturilor, dar şi educația primitã în copilãrie.
Crima şi criminalii au fost subiecte destul de interesante foarte mult

timp,tocamai de aceea s-au încercat diverse modalitãți de a ,,înțelege”criminalii , dar şi
pentru a reduce numarul lor.S-a încercat o analizã, dar şi o explicație cu privire la munca
depusã pentru a înțelge şi combate pericolul tot mai mare al crimelor .
Dacã infracțiunea este mai uşor de identificat, cel care a comis-o în unele
cazuri este mult mai greu de identificat, dar nu imposibil.Una din soluțiile de identificare
este profilul psihologic al inculpatului.
O definiție foarte uzitată este cea a lui Vernon Geberth: „profilul psihologic
este o încercare elevată de a furniza anchetatorilor informații specifice despre un autor
necunoscut ce a comis o infracțiune dată, proces bazat pe cercetarea atentă a locului
faptei, victimologie și teoriile psihologice cunoscute."
Deşi “profilul psihologic “ este foarte important, la noi nu existã anumite
instituții create cu acest scop, chiar dacã avem criminali în serie, cum ar fi:Moise
Alexandru(1953-1958),Rîmaru Ion (1971-1972), Verdeş Romulus (1972-1974), Stroe
Adrian (1992) şi alții care au fost prinşi sau se aflã încã în libertate.
Cei care vor sã urmeze aceastã carierã,de psiholog crminalist, trebuie sã

urmeze Facultatea de Psihologie, urmând sã se perfecționeze în cadrul Secțiilor de
Criminalisticã ale Poliției.
Comportamentul criminal constituie o specie aparte în cadrul comportamen-

tului uman general.El are atât particularitãți legate de actul în sine ,cât şi de consecințele
sale şi de mecanismele declanşatoare.

aspecte ale personalităţii sale.
BIBLIOGRAFIE
 STANCU Emilian,Tratat de criminalisticã,Editura Universul Juridic,2010

Editia a V-a revizuitã şi adãugitã,pg 28-35.
 STANCU Emilian,Tratat de criminalisticã,Editura Universul Juridic,2004

Editia a III-a revizuitã şi adãugitã,pg 31,530-534.
 IONESCU Florin,Criminalisticã,Editura Universitarã Bucureşti,Volumul I,pg 29-

40.
 AVRIGEANU Tudor,Pericolul social.Vinovãție şi imputare Penala, Editra

Wolter Romania, pg 201-210.
 DIMA Traian, Drept Penal.Partea Generalã,Ediția a II-a, revizuitã şi adãugitã

în baza Legii nr. 278/2006 de modificare a Codului Penal, pg.175-188.
 NEAGU Ion,Tratat de Procedurã Penalã.Partea Generalã,Ediția a II-a revizuitã

şi adãugitã,Editura Universul Juridic,2010, pg.32-36.
 DONGOROZ Vintilã, Kahane Siegfried, Antonio George, Bulai Constantin,

Iliescu Nicoleta, Stãnoiu Rodica, Explicații teretice ale Codului de Procedurã
Penalã Român.Partea generalã,Volumul I,Editura Academiei, Bucureşti 1976.
 ANGHELESCU Ion, Tratat practic de criminalisticã,vol 1,(Editura M.I,Bucuresti

1976),pg 15
 BULAI Costicã, ,Drept Penal.Partea Genarala,Ed.Şansa,Bucureşti,1999,pg.44.
 Coord lucr:Prof.Vaile Lapadusi,Chestor Politie Iancu Stefan,Chestor Politie dr

Lazar Carjan,General Maior dr. magistrat Dan Voinea, Realitãți şi perspective în
criminalisticã ,Editura Asociația Criminaliştilor din Romania” ,2003,pg 33-
39,47-48,198-199,201-203,221.
 MEDEANU Tiberiu Constantin,Crima şi criminalul.Geneza crimelor,Editura

Lumina Lex,Bucureşti 2006,pg 41-45.
 Pref.univ dr Dan Banciu ,Crima şi criminalitatea.Repere şi abordãri juridis-

sociologice, Editura Lumina Lex Bucureşti 2005,pg.3-5.
 CICLEI ValeriAN, Mobilul în conduita criminalã, Editura All Beck,1999,PG 83-
89.
 BANCIU Dan,M.RÃDULESCU Sorin, Sociologia Crimei si Criminalitatii

Editura Casa de culturã şi presa „ŞANSA” SRL Bucureşti ,1996,pg 187-193.
 VOINEA Maria, Sociologie generalã şi sociologie juridicã ,Bucureşti, 1997,pg

73
 BUTOI Tudorel, ŢÂRU Gabriel, LÃPÃDUŞI Vasile, „Interferenţe între

psihologie şi criminalistică“, Editura. Little Star, Bucureşti, 2007 –Studiul de caz.
 Conf.univ. dr. Damian Miclea,Noțiuni de criminologie şi cunoaşterea crimei

organizate.Note de curs.,pg.3-5.
 Conf.univ.dr. DRUGESCU Natalia, Medicinã Legalã.Curs pentu studenți, Editura Printech.
 http://pn.psychiatryonline.org
 http://www.scielo.oces.mctes.pt/pdf/aps/v25n4/v25n4a05.pdf

Profilajul Criminal in Investigatiile Criminalistice

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Profilajul Criminal in Investigatiile Criminalistice

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

UNIVERSITATEA „NICOLAE TITULESCU”

TEMA PROFILAJUL CRIMINAL IN

1.2.Comexiunea criminalisticii cu alte domenii..................................7

2.1.Principiile identificãrii criminalistice............................................11

4.2.Cazul Râmaru-tatã şi fiu........................................................................30

La sfârşitul secolului XIX şi începutul secolului XX,odatã cu evoluția

Aflarea adevãrului în procesul penal şi civil impune folosirea probelor

Principalele laturi ale obiectului de studiu ale criminalisticii sunt:

b)preluarea din alte domenii ale ştiinței (fizicã,chimie,medicinã legalã,antropologie,

1.2.Obiectul criminalisticii şi conexiunea cu alte discipline

.Obiectul criminalisticii face ca aceasta sã se remarce prin aportul sãu particular la

În ceea ce priveşte legãtura dintre Criminalisticã şi Dreptul Procesual Penal,este

Conexiunea Criminalisticii cu Criminologia reprezintã un ajutor pentru

Medicina are 4 domenii de activitate,însã cel care are legãturi strânse cu

În studiul morții,medicina legalã se ocupã în principal de morțile violente, morți

1.2.Comexiunea criminalisticii cu alte domenii

§2.Psihologia judiciarã este şi ea una din disciplinele cu care Criminalistica are o

Psihologia judiciarã are anumite coordonate precum:

a)definirea obiectului de referintã,analiza psihologicã a actului infracțional-algoritmul

b)problema psihologicã a mãrturiei şi martotului,analiza psihologicã a interogatoriului

c)elaborarea procedeelor şi regulilor tactice de efectuare a actelor de urmãrire penalã,în

e)elaborarea şi folosirea unor metode şi mijloace tehnico-tactice de naturã sã previnã

f)evidențierea cauzelor şi condițiilor care au generat ori favorizat sãvârşirea

g)asigurarea unui grad sporit de operativitate şi eficiențã în descoperirea şi probarea

Criminalistica foloseşte atât metode proprii de cercetare,cum ar fi : cãutarea ,

În ceea ce priveşte sistemul criminalisticii,aceasta este compusã din 3 pãrți

Tehnica criminalisticã-elaboreazã ansamblul de metode şi mijloace ştiințifice

Tehnica criminalisticã cuprinde: fotografia judiciarã, filmul şi traseul judiciar,

Tactica criminalisticã elaboreazã regulile ,metodele şi procedeele ştiințifice pentru

Actul infracțional din perspectiva exploratorie ca expresie dinamică a

2.1 .Principiile identificãrii criminalistice

Existã multiple principii care guverneazã identificarea criminalisticã şi de

1)Principiul identitãții-acesta lanseazã teoria conform cãreia orice obiect al lumii

2)Principiul stabilitãții relative a caracteristicilor identificatoare-pentru a se stabili

În funcție de capacitatea de modificare acestea sunt: obiecte care nu suferã

3)Principiul reflectivitãții caracteristicilor identificatoare.Acest principiu evidențiazã

Obiectele identificãrii criminalistice sunt obiecte scop -obiecte creatoare de urmã-

Identificarea criminalisticã se face respectându-se anumite etape:

a)identificarea de gen reprezintã încadrarea într-o anumitã categorie a obiectului. Întai se

Din acest punct de vedere ne intereseazã mobilul faptei.Acesta în cazul

Criminalitatea ca fenomen social a apãrut odatã cu structurarea primelor

-Caesare Baccaria - a pus accentul foarte mult pe aspectul psihologiei judiciare;

-Cesare Lombroso-este adeptul teoriei :„infractorului înnãscut”;

-Enrico Ferri - jurist şi om politic, este considerat întemeietorul „criminologiei

-Rafaelle Garofalo - jurist italian;

-Franz von Liszt - cerectãtor german, dorea introducerea antropologiei criminale,

În cadrul criminalitãții, infracțiunea reprezintã obiectul cercetãrii acesteia ca

Infractorul datoritã condițiilor bio-psiho-sociale, care îl fac pe om sã încalce

Cel care interpreteazã aceste aspecte este un profesionist investigator ce poartã

1)a reproduce ajutat de propria imaginație împrejurãrile şi acțiunile derulate de fãptuitor,

3)a anticipa „comportamentul urmãtor pretabil”, contracarând pentru viitor “mişcarile”

Toate acestea fac obiectul psihologiei judiciare din perspectiva impactului

Orice om are dreptul la viațã, libertate, la inviolabilitatea persoanei iar aceste

Omorul este o infrațiune contra vieții omeneşti şi investigarea sa presupune un

Omorul poate fi clasificat astfel:

b)din interes material

c)asupra soțului sau a unei rude apropiate;

d)profitând de starea de neuputințã a victimei de a se apãra;

e)prin mijloace ce pun în pericol viața mai multor persone;

f)în legaturã cu îndepinirea sarcinilor de serviciu ale victimei;

g)pentru a se sustrage sau a sustreage pe altul de la urmãrire sau arestare,ori de la

h)pentru a înlesni sau a ascunde savâşirea altei interacțiuni;

 Omorul deosebit de grav: