Definirea standardizării

Standardizarea este activitatea indicată pentru a stabili în raport cu probleme reale sau
potenţiale, dispoziţii destinate unei utilizări obişnuite şi repetate care urmăreşt
e obţinerea unui nivel optim de ordine într-un context dat.
Această activitate se referă în special la elaborarea, difuzarea şi aplicarea standardelor.
Este percepută şi folosită în contextul unei normalităţi în care exigenţele explicite şi implicite
(neexprimate) sunt transformate în parametrii măsurabili.
Activitatea de standardizare se realizează prin documente denumite standarde.
Conform definiţiei Comitetului Permanent pentru studiul principiilor ştiinţifice ale
standardizării din cadrul Organizaţiei Internaţionale de Standardizare (ISO), standardul,
rezultatul unei normalizări realizate într-un anumit domeniu, este aprobat de către o autoritate
recunoscută. Este publicat sub forma unui document conţinând un ansamblu de reguli, prescripţii
şi caracteristici tehnice obligatorii, prin care se stabilesc, pentru utilizări multiple şi repetate,
însuşirile tehnico-economice pe care trebuie să le îndeplinească o activitate sau rezultatele
acesteia, precum şi prescripţiile privind recepţia, marcarea, depozitarea, transportul (etc.)
produselor.

1
 Standardele fac relaţia dintre partenerii comerciali, inconfundabilă şi transparentă, prin
introducerea unui limbaj comun:
- principalele părţi interesate de procesul de standardizare sunt producătorii şi utilizatorii
industriali, consumatorii, autorităţile publice şi oamenii de ştiinţă;
- standardele sunt elaborate: de Comitete competente în domeniul sau în activitatea lor
specifică;
- pentru conţinutul standardului responsabilitatea o au părţile interesate;
- responsabilitatea de a valida standardele, în conformitate cu procedurile de elaborare, o
are organismul de standardizare, care le conferă acestora legitimaţie democratică.

Tipuri de standarde
În practica curentă sunt luate în considerare următoarele tipuri de standarde:
a) standard de bază – cu o aplicare generală sau care conţine prevederi generale pentru un
anumit domeniu;
b) standard de terminologie – care specifică termeni, de obicei împreună cu definiţiile
acestora şi uneori cu note explicative, ilustraţii, exemple, etc;
c) standard – care specifică metode de încercare, însoţite uneori de alte prevederi referitoare
la încercare, cum ar fi eşantionarea, utilizarea metodelor statistice, ordinea încercărilor;
d) standard de produs – care specifică condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească un
produs sau o grupă de produse, pentru a asigura aptitudinea de utilizare a acestora;
e) standard de proces – care specifică condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească un
proces, pentru a asigura aptitudinea de utilizare a acestuia;
f) standard pentru servicii – care specifică condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească un
serviciu pentru a asigura aptitudinea de utilizare a acestuia;
g) standard de interfaţă – care specifică condiţiile referitoare la compatibilitatea produselor
sau a sistemelor în punctele lor de legătură;
h) standard de date care trebuie indicate – conţine o listă de caracteristici ale căror valori sau
alte date trebuie indicate pentru definirea unui produs, proces sau serviciu.

2
 1.2 Activitatea de standardizare

A) Obiectivele standardizării
În legătură cu asigurarea aptitudinilor de utilizare a unui produs/proces sau servicu se pot
preciza o serie de obiective generale ale standardizării:
Simplificarea multitudinii de variante ale aceluiaşi produs pentru caracterizarea lor prin
proprietăţi esenţiale, eliminându-se elementele care complică, îngreunează şi scumpesc
produsele/producţia, sau schimbul comercial şi utilizarea acestora/acesteia.
Tipizarea tipo-dimensională este acţiunea de stabilire a unor game de produse după
raţionamente economice, capabile să acopere nevoile existente într-o anumită perioadă de timp,
sau pe cele previzibile pentru un viitor apropiat.
Înlăturarea barierelor tehnice, ca şi a diferenţelor dintre practicile ce apar în schimbările
naţionale şi internaţionale se realizează prin trimiterile care se fac la standardele internaţionale, la
recomandările internaţionale, sau la standardele naţionale ale partenerilor de tratative.
În legătură cu cerinţele societăţii obiectivele sunt într-un anume fel specializate:
Adecvat scopului pentru cerinţe de producţie sau performanţe pentru metode de verificare
a conformităţii, sau pentru calitatea produselor, proceselo sau serviciilor.
Realizarea unei economii de ansamblu pe principiul „economie şi eficienţă” privind:
utilizarea materialelor, energiei şi resurselor umane; control asupra varietăţii; standardizare
dimensională.
Asigurarea securităţii bunurilor şi persoanelor. Acest obiectiv trebuie asigurat chiar cu
riscul diminuării efectelor economice ale întreprinderii, deoarece, prezintă interes pentru întreaga
societate întru-cât standardele asigură securitate şi protecţie sănătăţii şi a mediului, precum şi
calitatea producţiei şi a vieţii.
Apărarea intereselor consumatorilor se realizează prin prevederea unor caracteristici care
se verifică în timpul utilizării, neîndeplinirea cărora permite consumatorului emiterea pretenţiilor
de despăgubire.
Standardizarea ca mijloc de comunicaţie pune la dispoziţia producătorilor şi
beneficiarilor mijloace de comunicare şi unele texte redactate, în special pentru caracterizarea
articolelor fabricate, care să înlesnească înţelegerea dintre partenerii unei tranzacţii, să le ofere
garanţia asupra corectitudinii informaţiei şi să înlăture îndoielile asupra calităţii produselor.

3
 B) Avantajele standardizării – elaborarea standardelor se face în legătură cu interesul
diverselor părţi interesate. Aceste avantaje sunt:
- simplificarea gamei tot mai mari de produse şi proceduri din viaţa oamenilor;
- controlul diversităţii şi utilizarea eficientă a materialelor, energiei şi resurselor umane;
- compatibilitatea şi interchimbabilitatea;
- protecţia muncii, sănătăţii, vieţii şi mediului înconjurător;
- reducerea gradului de incertitudine pe piaţă;
- protecţia intereselor consumatorului şi ale comunităţii;
- adecvarea pentru scop;
- aliminarea barierelor comerciale.
C) Factorii care influenţează şi impun aplicarea standardizării
a) activitatea de elaborare a standardelor, cuprinde: necesitatea, aplicabilitate, acordul
colectiv (consensual), promovarea ordinii în activităţile socio-economice;
b) calitatea, cuprinde: relaţia standardizare-creştere economică, strategia standardizare-
cercetare-ştiinţă, standardizarea ca mijloc de îmbunătăţire a calităţii produselor şi
serviciilor şi de asigurare a constanţei calitative, relaţia dintre standardizare şi creşterea
competitivităţii produselo/serviciilor pe plan internaţional şi aplicarea standardizării ca
efect al nivelului cultural naţional.
c) abordarea mixtă sau selectivă, cuprinde: nivel scăzut de sensibilitate în domeniul
standardizării, coexistenţa industriilor, capacităţi de producţie fluctuante, manifestarea
monopolului producătorului, mica industrie slab reprezentată şi rămasă în urmă în ceea ce
priveşte dotările tehnice, imposibilitatea sigurării constanţei nivelului calitativ conform
standardului, incertitudine în ceea ce priveşte disponibilitatea de materii prime
corespunzătoare calitativ.
d) competitivitatea internaţională axată pe:
 context – mondializarea pieţelor de desfacere,
 consecinţă – necesitatea de a avea standarde (reglementări),
 exigentă fundamentală – aplicarea standardelor,
 sarcină – armonizarea standardizarii naţionale cu cea regională şi/sau internaţională,
 condiţie – sprijin din partea autorităţilor guvernamentale.

4
5