Biotehnologii de reciclare a reziduurilor

din industria peștelui

Introducere:

Lucrarea are ca obiectiv prezentarea metodelor de reducere şi minimizare a deşeurilor din

industria peștelui, precum şi valorificarea subproduselor care rezultă în urma prelucrării peștelui.
Omenirea se confruntă cu o importantă criză de resurse materiale şi energetice, context încare
criza alimentară se situează în prim plan.
 În această situaţie, se impune ca o măsură de strigență necesitate valorificarea în măsură cât
mai mare a substanţelor utile din materiile secundare rezultate în industria alimentară.
Din principalele procese tehnologice care se realizează în industria peștelui rezultă mai multe
produse secundare.

Aceste produse secundare precum şi produsele care rezultă din prelucrarea industrială a
lor pot fi utilizate în alimentaţia umană, pentru furajarea animalelor şi în diferite scopuri tehnice
(industria chimică, industria farmaceutică, etc).

Impactul reziduurilor asupra mediului înconjurător

Dintre numeroasele probleme de mediu care amenință planeta noastră, o problemă majoră o
constituie, fără nici o îndoială, deșeurile.
Fiecare dintre noi, aruncă zilnic în pubela sa obiecte care nu ne mai servesc, care sunt goale,
sparte sau uzate. Serviciul de salubrizare acționează o singură dată pe săptămână, golind pubela
care adesea depășeste marginile și le depozitează în afara orașului, în locurile numite "gropi de
gunoi". Depozitarea deșeurilor, pe lângă faptul că este un proces tehnologic destul de scump, mai
prezintă un dezavantaj: poluează mediul.
Soluția nu constă în depozitarea acestora pe locuri virane, pe spațiile verzi sau în parcuri, ci
în colectarea selectivă și reciclarea lor. Această metodă permite recuperarea substanțelor
valoroase pentru reciclare!
 În general, ca urmare a lipsei de amenajări și a exploatării deficitare, depozitele de deșeuri se
numără printre obiectivele recunoscute ca generatoare de impact și risc pentru mediu și sănătatea
publică.

Principalele forme de impact și risc determinate de depozitele de deșeuri orășenești și

industriale, în ordinea în care sunt percepute de populație, sunt:
 modificari de peisaj și disconfort vizual;
 poluarea aerului;
 poluarea apelor de suprafață;
 modificari ale fertilității solurilor și ale compoziției biocenozelor pe terenurile învecinate.

Prin deșeu se întelege o parte dintr-o materie primă sau dintr-un material ce rămâne în urma
unui proces tehnologic prin care se realizează un anumit produs sau semifabricat. Deșeul este un
material care prin el însusi, fără a fi supus unei transformări, numai poate fi utilizat.

Reziduul este o materie rămasă în urma unei operațiuni de prelucrare a unui material.
Aceste două materii îmbracă atât aspecte privitoare la materialele reciclabile rezultate în urma
proceselor tehnologice din industrie și agricultură cât si a materiilor rezultate în urma activitătilor
domestice (casnice).

Reciclarea deșeurilor a ajuns să fie o problemă de maximă importanță pentru salubritatea

generală a Terrei, amplaorea fenomenului condiționând în mare parte dezvoltarea economică.
Explozia industrială a secolului XX și în special a celei de-a doua jumătate a acestui secol a dus
la intensificarea industriei, a agriculturii, la creșterea, dezvoltarea și diversificarea consumului de
bunuri materiale și de alimente, cauzând creșterea proporțională a cantității de deșeuri și
reziduuri.

Pentru a cuantifica importanța fenomenului, în SUA, cheltuielile legate de eliminarea

deșeurilor menajere și industriale din orașe, respectiv cheltuieli legate de reciclarea lor ocupă
locul 3 într-o serie a cheltuielilor făcute de municipalitățile marilor orașe, din acest motiv,
reciclarea este importantă atât pentru păstrarea acestui mediu sănătos cât și pentru reintroducerea
în circuitul economic a unor materiale care devin dince în ce mai greu de găsit.
Apele reziduale provenite din întreprinderile de prelucrare peștelui

Apele reziduale din industria alimentară sunt apele de transport şi spălare a materiei
prime, apele tehnologice, apele de condens sau de răcire, apele de la spălarea şi dezinfecţia
sălilor de fabricaţie, a utilajelor şi ambalajelor, apele de la instalaţiile sanitare.

Apele reziduale provenite de la prelucrarea peștelui conțin cantități mari de solzi, materii
organice ușor degradabile, cât și cantități mari de cloruri și acid acetic, rezultate de la conservare,
și afectează apele receptoare prin impurificarea cu materie organică degradabilă, care implică
reducerea conţinutului oxigenului dizolvat din apă.

Îmbogaţirea apei cu materii nutritive introduse sub formă minerală sau ca rezultat al
mineralizării materiilor organice determină o formă indirectă de poluare-eutrofizare care se
manifestă printr-o producţie crescută de alge si de alte plante acvatice, ce pot influenta negativ
viaţa celorlalte vietuitoare din ape si pot produce deteriorarea generală a calitatii apei.

Gradul de poluare a unei ape reziduale se urmăreşte înainte şi după epurare prin
determinarea pH-ului, suspensiilor solide, consumului biochimic de oxigen (CBO5), consumului
chimic de oxygen (CCO), prezenţa azotului, prezentă sărurilor (sulfiţi, sulfaţi, cloruri), prezenta
metalelor (Cu, Cr, Ni, Hg, g, Co, Zn, Na, K, Al, Cd ), prezența substanţelor organice greu
biodegradabile (cianuri,toluen, anilină, benzen, naftalină, furfural, compuși hidroxiaromatici),
prezența microorganismelor de diverse tipuri, unele contribuind la procesul de epurare, iar altele
la îmbolnavirea oamenilor şi a animalelor.

Apelere reziduale contaminate pot favoriza transmiterea unor microorganisme patogene

ca Salmonella, Mycobacterium (g. tuberculosis) etc. .

Un component deloc neglijabil din apele reziduale provenite din întreprinderile de

prelucrare a peștelui îl constituie grăsimile, a căror deversare în apele receptoare trebuie
împiedicată.