Roșcovele

Numele științific al roșcovului este derivat din cuvântul grecesc keras (corn) si cuvântul
latinesc siliqua, care se refera la consistenta tare si la forma păstăii. Denumirea populara engleza
(carob tree) provine de la ebraicul kharuv, de la care s-a trecut in araba la kharrub si, mai târziu, in
spaniola, la algarrobo sau garrofero, in dialectul catalan la garrofer sau garrover, in italiana
la carrubo, in franceza la caroubier, in germana la Karubenbaum, in portugheza la alfarrobeira, in
greaca la charaoupi, in turca la charnup in Turkish, iar in romana se numește roșcov si produce
roșcove.

In Asia, roșcovul este cunoscut sub denumirea de chiao-tou-

shu (China), gelenggang (Malayezia) si chum het tai(Thailanda). Roscovele mai sunt cunoscute si
sub numele de St. John’s bread, Johannisbaumbrot (pâinea arborelui Sf. Ion) sau fasolea de roșcove,
referindu-se la folosirea păstăilor ca hrana de către Sf. Ioan Botezatorul.

ORIGINE

Centrul exact de origine al roșcovului nu este cunoscut, dar se crede ca planta își are originea
in regiunea Mediterană de est. Roșcovul se găsește crescând încă din Antichitate in majoritatea tarilor
din bazinul mediteraneean, de obicei in zone cu clima blânda si uscata. Recent, roșcovii au început sa
fie cultivați in regiuni cu clima asemănătoare celei mediteraneene, cum ar fi California, Arizona,
Mexic, Chile, Argentina, Africa de sud si India. De regula, roșcovii altoiți sunt interplantați alternativ
cu măslinii, vita-de-vie, migdali sau cu culturi de orz.

MORFOLOGIE

Roșcovul este un arbust sau

arbore peren, de pana la 10 m
înălțime, cu un trunchi gros, cu
coaja grosolana, maronie si ramuri
robuste. Frunzele sunt lungi de 10-
20 cm, alterne, penate, de un verde
închis, lucioase pe fata superioara si
de un verde pal pe fata inferioara.
Roșcovii nu își pierd frunzele
toamna, ci anual in iulie. El începe
sa își reînnoiască parțial frunzișul
încă din primăvară (aprilie si mai).
 Roșcovul este un arbore dioic, doar cu unele flori hermafrodite. Florile heterosexuale si
bisexuale sunt dispuse in inflorescențe rare. Florile sunt mici si dispuse sub forma de spirala in jurul
axului inflorescenței de tip racem ce se formează direct pe umflături ale ramurilor mai bătrâne, chiar
si direct pe trunchi (cauliflorie). Florile sunt roșii cu verde si conțin glande nectarifere. Fructele sunt
păstăi indehiscente elongate, comprimate lateral, drepte sau curbate, îngroșate de-a lungul marginilor
cu lungimea de 10-30 cm si lățimea de 1.5-3.5 cm si grosimea de 1 cm cu un vârf (apex) bont sau
subacut. Păstăile sunt maro, cu suprafața vălurită la maturitate. Pulpa cuprinde o coaja externa tare
(pericarp) si o parte interna moale (mezocarp). Semințele sunt dispuse transversal in păstăi, ele sunt
tari si numeroase, comprimate, ovat-oblonge ca forma, cu suprafața tare si neteda, maro lucioasa.

ECOLOGIE

Zonele potrivite pentru roșcove trebuie să aibă o climă mediteraneeană, cu ierni blânde, nu
prea reci, si cu primăveri calde. Aceste zone variază de la aproximativ 30 ° la 45 ° în latitudinile
nordice (bazinul mediteraneean, California și Arizona) și între 30 ° și 40 ° în latitudine sudica
(Australia, Africa de Sud și Chile). Copacii adulți nu suporta frigul; aceștia pot fi deteriorați când
temperaturile scad sub -4 ° C și pot rezista doar la temperaturile de iarnă de cel mult -7 ° C. Cu toate
acestea, copacii pot rezista la temperaturi de vară de 40 ° C și vânturi calde uscate.

Roșcovele se poate adapta la o gamă largă de tipuri de sol, de la soluri nisipoase și de la soluri
pietroase până la soluri adânci, dar nu pot rezista la băltiri, deși sistemul de rădăcină este adesea
profund. În zonele cu soluri puțin adânci, dimensiunea copacilor și productivitatea acestora sunt
reduse. Cele mai bune soluri sunt nisipurile bine drenate, dar si solurile calcaroase cu conținut ridicat
de var sunt, de asemenea, adecvate. Roșcovele de asemenea, pare să tolereze bine salinitatea (Rebour
1971). Winer (1980) a raportat toleranță la un conținut de sare in sol de până la 3% NaCl.

Roșcovele este o planta xerofită care poate supraviețui climatului uscat fără irigare și este bine
adaptat la medii uscate cu precipitații medii anuale între 250 și 500 mm pe an (Tous and Batlle 1990)..
Deși au rezistența buna la secetă, aceștia nu dezvolta fructe , cu excepția cazului în care primesc cel
puțin 500-550 mm pe an (SNC 1979), însă precipitațiile anuale de 350 mm sunt considerate suficiente
pentru recoltarea fructelor.
 COMPONENTI CHIMICI

Roșcovul este important pentru păstăile sale, ce conțin semințele valoroase si pulpa. Păstăile
sunt bogate in zaharuri, iar semințele sunt bogate in proteine. Păstăile mature de roșcove conțin o
cantitate mare de taninuri condensate. Zaharul se obține din păstăi prin extracție cu alcool, iar melasa
obținută ca produs secundar poate fi fermentata pentru producerea etanolului. Semințele mai conțin si
vitaminele A, D, E si urme de vitamina B1.

Păstaia conține o enzima cu acțiune asupra ureei, ce duce la formarea de carbamat de amoniu.
Un latex cunoscut sub numele de guma de carob sau Tragasol se obține din semințe. Guma de carob
constă din endospermele alb-cenușii, cornoase, separate de coaja semințelor cu ajutorul unei mașini
speciale. Ea este nemirositoare si are consistenta si gust de mucilagiu.

UTILIZARI
Semințele sunt folosite ca furaje pentru vite. Ele sunt măcinate sub forma de pulbere in acest
scop, caci altfel sunt tari si greu de mestecat.
Faina de semințe are un conținut nutritiv ridicat si servește in panificație in proporție de 25%
in amestec cu alte tipuri de faina.
Guma de carob se folosește in industria textila, la definirea fibrelor de rayon, bumbac etc; la
finisarea, imprimarea si bătucirea multor țesături; ca agent de întârziere in colorare; ca agent de
facilitare a hidratării si de îmbunătățire a capacitații de retenție a apei de către hârtie in industria
hârtiei. Este, de asemenea, folosita ca agent de densificare a pastelor de coloranți pentru imprimarea
stambei.

Importurile americane de boabe de roșcove sunt utilizate mai ales in aromatizarea tutunului.
Păstăile sunt folosite de medicina tradițională, in tratarea tusei, iar extractul concentrat de
păstăi este folosit pentru îndulcirea unor preparate farmaceutice.
Lemnul de roșcov este folosit pentru mobila de birou, ca si ca sursa de Algarobbina, un
colorant natural pentru textile, cărora le conferă o culoare maro pala.
Pulberea uscata in cuptor se folosește ca agent de îndulcire, aromatizat si densificator in
prăjituri, pâine, dulciuri, înghețate, băuturi.
Cacaua de roșcov are avantajul de a conține mai puține calorii decât cacaua obișnuită si nu
conține cafeina si teobromina. Aroma ei nu este la fel de complexa ca aceea de ciocolata amara
veritabila, ci seamănă mai degrabă cu ciocolata cu lapte.