Tema si viziunea

-O scrisoare pierduta-
De I.L.Caragiale
O scrisoare pierduta de I.L.Caragiale este o comedie, o
specie epică în care comicul se amestecă cu tragicul, în
care este evidențiat un conflict superficial, soluționat
de obicei într-un final fericit.
Legat de curentul în care se încadrează, în această
comedie se îmbină elemente specifice realismului
(tema socială, descrierea mediului care influențează
comportamentul personajelor), dar și clasicismului
(tipologiile umane, categoriile de comic).
Textul se încadrează în genul dramatic, care cuprinde
totalitatea operelor literare scrise cu scopul de a fi puse
în scenă și în care principalul mod de expunere e
dialogul. Opera prezintă trăsăturile acestui gen, precum
structurarea în acte și scene, prezența didascaliilor și
prezența conflictului dramatic. Specia din care face
parte textul este comedia, ironizându-se aspecte
sociale sau defecte umane, deoarece apar cele patru
tipuri de comic și conflictul este exclusiv exterior. De
asemenea, o altă trăsătură a speciei este și finalul
fericit, în care conflictul se rezolvă și toate personajele
sunt prezente în scena finală.
Tema acestei comedii este ironizarea vieții politice, a
moravurilor politicienilor, dar și a vieții de familie.
Astfel, prin caricatură și hiperbolizarea unor defecte, se
atrage atenția asupra demagogiei corupției, ipocriziei,
adulterului și inculturii.
Viziunea despre lume este una clasică prin critica adusă
unor moravuri sociale ale vremii: imoralitate, abuz în
serviciu, incultură, demagogie, parvenitism.
Titlul constituie motivul central dar și intriga piesei.
Prima este o scrisoare de dragoste a Zoei către
Tipătescu, găsită de cetățeanul turmentat, sustrasă de
la acesta prin vicleșug de Cațavencu, pierdută apoi de
acesta cu ocazia marii adunări dinainte de alegeri,
regăsită de cetățeanul turmentat și înapoiată Zoei. O
altă scrisoare este tot una compromițătoare prin care
Dandanache își câștigă postul de deputat. Aflat la
începutul și la finalul piesei motivul dă o simetriei
operei. La nivel simbolic scrisoarea devine o armă de
șantaj folosită pentru preluarea puterii politice,
denotând parvenitismul și lipsa de scrupule a
personajelor.
Piese este organizată în 4 acte. In primul act ni se
prezintă contextul social, economic și politic în care ne
aflăm. Astfel acțiunea are loc în „capitala unui județ de
munte”, în zilele noastre (respectiv sfârșitul secolului al
XIX-lea). Primele personaje care apar în scenă sunt
Tipătescu și polițaiul Pristanda, omul său credincios.
Din discuțiile lor deducem raporturile de opoziție sau
coaliție dintre celelalte persoanje, detalii referitoare la
situația politică sau familială ale altora. Apoi își face
apariția Zaharia Trahanache, venerabil om politic,
președinte de comitete și comisii și anunță existența
unei scrisori de amor compromițătoare, aflată în
mâinile adversarului politic Cațavencu dar pe care, în
naivitatea lui, o crede o plastografie. Cei doi amorezi
însă, acționează impulsiv și caută o cale de a smulge
scrisoarea adversarului politic.
Actul al doilea debutează cu numărătoarea estimativă a
voturilor pentru fiecare tabără politică. Farfuridi și
Brânzovenescu, avocați și aliați politici ai lui Tipătescu,
se tem de o eventuală trădare a acestuia, fapt
întreținut și de numeroasele vizite la adversarul politic,
Cațavencu. Tipătescu ordonă arestarea și
percheziționarea casei lui Cațavencu, fără vreun
rezultat favorabil, însă acesta este eliberat la cererea
Zoei care, în ciuda dezacordului lui Tipătescu, îi oferă
sprijin politic adversarului Cațavencu, în schimbul
scrisorii. În mijlocul acestor frământări politice și
personale, se primește o depeșă de la centru ce solicită
alegerea unui candidat trimis de aici.
Actul III prezintă ședința și discursurile electorale
demagogice ale lui Cațavencu și Farfuridi din sala
primăriei. Între timp Trahanache găsește o poliță
falsificată a lui Cațavencu pe care intenționează să o
folosească drept armă de șantaj. La un moment dat se
anunță numele candidatului numit de la centru în urma
depeșei primite în persoana lui Agamemnon
Dandanache. Lucru acesta creează haos în sală,
învălmășeală în care Cațavencu pierde pălăria cu
scrisoarea care este găsită de cetățeanul turmentat și
predată destinatarului Zoe.
Ultimul act aduce și rezolvarea conflictului inițial,
scrisoarea ajungând înapoi la Zoe Trahanache. Își face
apariția în scenă Agamemnon Dandanache, mai prost și
mai incult decât candidații locali, mărturisind că
ajunsese aici printr-o altă scrisoare compromițătoare,
folosită ca armă de șantaj. Piesa se încheie cu
festivitatea în cinstea noului candidat ales, condusă de
însuși Cațavencu.
Ca în orice comedie, finalul corespunde rezolvării
conflictului dramatic prin găsirea scrisorii de către
Cetățeanul turmentat și restituirea acesteia lui Zoe.
Cațavencu își cere iertare, iar doamna Trahanache îl
obligă să organizeze festivitatea pentru candidatul ales,
Dandanache. La petrecerea din ultima scenă se
regăsesc toate personajele, iar comicul de caracter și
de situație reapare prin replica finală a lui Trahanache,
care îl roagă pe Tipătescu să o viziteze pe Zoe a doua zi,
când el va fi la o ședință.
Conflictul dramatic este strict exterior și se manifestă
între reprezentanții partidului la putere (Trahanache,
Zoe, Tipătescu) și respectiv președintele partidului din
opoziție, Nae Cațavencu. Neînțelegerile nu au însă un
fond real, întrucât nu țin nici de doctrină, nici de
mentalități, ci doar de orgolii și setea de putere. Lipsa
conflictului interior, a mustrărilor de conștiință se
justifică prin superficialitatea personajelor și încadrarea
lor strictă într-o tipologie.
Ştefan Tipătescu: tipul junelui amorez, este prefectul
județului pe care îl administrează având o mentalitate
de stăpân absolut.Tipătescu este impulsiv, nestăpânit în
momentul în care aude despre scrisoarea de dragoste
dar și în momentul în care Farfuridi îl acuză de trădare,
așa cum de altfel îl caracterizează unul dintre
personaje, „venerabilul” Trahanache.
Fănică este component al triunghiului conjugal, venit în
județ cu opt ani în urmă, devenind chiar de atunci
amantul Zoei, fără ca soțul acesteia să bănuiască
Zoe Trahanache: tipul cochetei adulterine este soția lui
Zaharia Trahanache și amanta lui Tipătescu și singurul
personaj feminin al lui Caragiale care reprezintă
doamna distinsă din societatea burgheză nefăcând
parte, ca celelalte eroine, din lumea mahalalelor. Este
o luptătoare hotărâtă și folosește tot arsenalul de arme
feminine ca să-și salveze onoarea.
 În concluzie, piesa "O scrisoare pierdută" prezintă
trăsăturile definitorii ale comediei și ilustrează viziunea
realist-critică a societății contemporane.