Costuri.

Costul este definit ca totalitatea cheltuielilor de productie efectuate de o firma, într-o

anumita perioada de timp, în vederea realizarii produselor finite, a lucrarilor sau prestarii
serviciilor, potrivit obiectului de activitate al firmei. Analiza costurilor presupune, în primul
rând, determinarea costului global, a costului unitar si a costului marginal.

Având în vedere modalităţile diferite de procurare a bunurilor – fie prin achiziţionări,

fie din producţie proprie – costurile îmbracă forme specifice acestor procese economice –
costuri de achiziţie, costuri de producţie, iar pentru bunurile vândute se calculează costul de
desfacere sau costul complet comercial. Conţinutul următoarelor costuri: cost de achiziţie,
cost de producţie, cost complet, este precizat şi în OMFP numărul 1826/2003 pentru
aprobarea Precizărilor privind unele măsuri referitoare la organizarea şi conducerea
contabilităţii de gestiune, publicat în M.O. nr. 23/12.01.2004.

Costul de achiziţie este format din preţul de cumpărare al stocurilor materiale sau
mărfurilor, la care se pot adăuga taxele de import şi orice alte cheltuieli necesare pentru a
aduce stocurile la locul final pentru a fi disponibile derulării activităţii.

Utilitatea unui astfel de cost este evidentă : pe de o parte, el devine parte componentă a
costului de producţie, în limita consumurilor efectuate, pe de altă parte este un instrument de
analiză şi decizie deoarece se poate determina o marjă pe costul de achiziţie.

Costul de producţie este expresia valorică a ceea ce îl costă pe producător pentru

obţinerea unui produs, a unei lucrări sau unui serviciu, cost format din preţul de cumpărare al
stocurilor consumate şi altor costuri adăugate de întreprindere în procesul de producţie

Costul de distribuţie nu este un cost propriu-zis, el reprezintă totalitatea cheltuielilor

de desfacere. Definiţia sa poate fi deci concepută, ca şi costurile precedente, prin referire la
costurile angajate pentru vânzarea producţiei realizate.

Costurile de administraţie reprezintă suma cheltuielilor serviciilor funcţionale,

cercetare, informatică, secretariat, management general, etc.

Costul complet reprezintă efortul depus de producător pentru obţinerea şi vânzarea

unui produs, lucrare sau serviciu şi este format din costul de producţie, cheltuielile generale
de administraţie şi costul de distribuţie.
Fiecare tip de cost, enunţat mai sus, se caracterizează prin trei elemente, independente unele
de altele, care pot fi prezentate schematizat după cum urmează :

Câmp de aplicare:

Calculul costurilor trebuie să se adapteze organizării întreprinderii şi activităţii sale :

- Cost pe funcţii economice (aprovizionare, producţie, distribuţie)

- Cost pe mijloace de exploatare (magazin, uzină ...)

- Cost pe activitate de exploatare (ansamblul activităţilor, familii de produse...)

- Cost pe responsabilităţi (direcţie, şef de serviciu, şef de atelier ...)

Conţinut:

Costuri complete: Regrupează ansamblul cheltuielilor care privesc fiecare produs sau
obiect de calcul al costului ; ele permit calculul unui rezultat pe produs comparând
preţul de vânzare cu costul complet

Costuri parţiale:Nu comportă decât o parte a cheltuielilor selectate după anumite

criterii (costuri variabile, costuri directe, costuri specifice ) şi permit determinarea
marjelor

Momentul calculului:

• costuri constatate (reale sau istorice) determinate după realizarea producţiei

• costuri antecalculate (standard sau previzionate) determinate anterior începerii

producţiei

Exemplu:

Societatea ALFA produce umbrele de soare, asamblând pânza de un suport achiziţionat. În

luna mai a cumpărat 10.000 de pânze la 10 lei bucata şi 11.000 de suporturi la 20 lei bucata, şi
a asamblat 9.500 de umbrele, costul asamblării fiind de 15 lei/bucată. A vândut în cursul lunii
8.500 de umbrele la preţul de 60 lei / bucată, comisionul vânzătorului fiind de 5 lei / bucată.
Determinaţi costul de producţie şi costul complet (de revenire) al unei 14 umbrele.

Rezolvare:

1. Calculul costului de producţie al umbrelelor:

Costul materiei prime consumate: 285.000
 • pânză (9.500 buc x 10 lei/buc) 95.000
• suporturi (9.500 buc x 20 lei /buc) 190.000

Costul asamblării (9.500 buc x 15 lei / buc) 142.000

= Costul de producţie al umbrelelor asamblate 427.000

=> costul unitar de producţie = 45 lei/buc (427.500 lei/ 9.500 buc).

2. Calculul costului complet al umbrelelor:

Costul de producţie al umbrelelor vândute 382.000 (8.500 buc x 45 lei / buc)
+
Costul distribuţiei (8.500 buc x 5 lei / buc) 42.500
= Costul complet 425.000 lei
Preturi.

Preţul se defineşte ca valoarea de schimb a bunurilor şi a serviciilor pe piaţă. În accepţiunea

generală a cuvântului, preţul se referă la suma de bani pe care o plăteşte cineva pentru a intra
în posesia unei unităţi de produs sau suma pe care o primeşte pentru a ceda posesia unei
unităţi de produs.

Preţul este expresia bănească a valorii bunurilor sau serviciilor iar în ceea ce priveşte
categoria economică preţ, aceasta a apărut odată cu introducerea monedei sau a banilor ca
element de mijlocire a schimburilor şi de tezaurizarea a valorilor.

În prezent, noţiunea de preţ nu se limitează numai la bunuri sau servicii ci şi-a extins
sfera la care se referă, putând vorbi în egală măsură de preţul capitalului (de obicei dobânda
pentru capitalul împrumutat dar şi dividendele pentru capitalul sub formă de acţiuni sau
primele la obligaţiuni), preţul forţei de muncă (salariul orar ca element care stabileşte preţul
real), preţul concesiunilor, preţul acţiunilor sau al obligaţiunilor etc.

Tinand seama de stadiile si verigile pe care le parcurg marfurile in miscarea lor de la producator
la consumator, de variatia marimii cheltuielilor in functie de aceste stadii, de particularitatile
circulatiei marfurilor (unele circula numai intre agentii economiei, altele ajung la consumatorul
final), de elementele structurale ale preturilor si de deosebirile dintre sfera productiei si cea a
serviciilor, in practica economica se folosesc mai multe categorii de preturi si anume:

- preturi cu ridicata;

- preturi cu amanuntul;

- tarife pentru servicii.

a) Preturile cu ridicata sunt preturile care se negociaza si la care circula produsele, in

general, intre agentii economiei. Ele cuprind costurile si profitul, ca regula generala, iar
pentru unele produse, precizate prin acte normative, preturile cu ridicata cuprind si accizele
datorate bugetului de stat.

Preturile cu ridicata sunt legate in special de producatorii de bunuri materiale. Ei negociaza

nivelul acestor preturi cu beneficiarii, in functie de cerere si oferta. Dar, in circuitul unor marfuri
de la producatori pana la consumatorii finali, se pot interpune in unele cazuri doi (sau chiar
mai multi) intermediari: o societate comerciala cu ridicata (en gros) si alta cu amanuntul (en
detail). In aceste cazuri preturile cu ridicata trebuie negociate si intre unitatile comerciale
respective. In ultima instanta obiectul negocierii nu-l constituie pretul propriu-zis, ci
marimea adaosului comercial (comisionului) ce ii revine unitatii cu ridicata si care se
cuprinde in pretul facturat catre societatea comerciala cu amanuntul.

In alte situatii producatorii isi desfac produsele prin magazinele proprii. Livrarea
produselor catre aceste magazine se face tot la preturi cu ridicata, iar magazinele desfac
produsele la preturi cu amanuntul, de regula.

Avand in vedere particularitatile circulatiei marfurilor, preturile cu ridicata pot fi de

doua feluri, si cu doua niveluri:
 - preturi cu ridicata ce revin unitatilor producatoare, si care marcheaza sfarsitul
procesului de productie. Ele trebuie sa asigure acestora acoperirea costurilor de productie si
obtinerea unei rate de profit, in functie de concurenta de pe piata, precum si realizarea
accizelor datorate statului, dupa caz. Aceste preturi sunt intalnite in raporturile de vanzare-
cumparare dintre unitatile din ramurile productiei materiale, dintre aceste unitati si unitatile
comerciale cu ridicata, precum si dintre unitatile producatoare si magazinele proprii;

- preturile cu ridicata ce revin unitatilor comertului cu ridicata, practicate la

livrarea produselor de catre aceste unitati catre unitatile comerciale cu amanuntul sau de
alimentatie
publica (sau de catre alte unitati comerciale cu ridicata).
Ele cuprind in plus, fata de preturile cu ridicata ce revin producatorilor, adaosul
comercial (comisionul) aferent unitatii comerciale cu ridicata.

Unitatile comertului cu ridicata pot vinde produse si direct populatiei. In acest caz
pretul cuprinde si taxa pe valoarea adaugata.

b) Preturile cu amanuntul sunt preturile la care se desfac sau se revand populatiei

diferite produse de catre unitatile comerciale specializate sau de catre magazinele proprii
ale unitatilor producatoare. Preturile cu amanuntul se aplica si la vanzarile prin reteaua
comertului cu amanuntul catre unitati de stat, cooperatiste sau private si organizatii
obstesti. Aceste preturi se practica mai ales, pentru produsele destinate consumului
neproductiv.

Din punct de vedere al structurii, ele sunt cele mai complexe, cuprinzand pe langa
costuri, profit, accize (dupa caz), adaos comercial (comision) aferent unitatii comerciale
cu ridicata (dupa caz) si adaosul comercial (comisionul) cuvenit unitatii comerciale cu
amanuntul, precum si taxa pe valoarea adaugata, calculata si colectata din toate stadiile
anterioare.

Pretul cu amanuntul marcheaza sfarsitul circuitului marfurilor care intra in consumul final.

Similare preturilor cu amanuntul, sub aspectul domeniului de aplicare si al

structurii, sunt preturile de alimentatie publica. Si ele se practica pentru
marfurile destinate consumului final, consum ce se realizeaza insa pe loc, in cadrul unitatilor
de alimentatie publica. Aceste unitati se pot aproviziona, dupa caz, direct de la producatori,
din reteaua comertului cu ridicata sau chiar din reteaua comertului cu amanuntul. Adaosul
de alimentatie publica cuprins in aceste preturi se deosebeste de adaosul comercial din
preturile cu amanuntul, nu numai din punctul de vedere al marimii, ci si prin diferentierea sa de
la local la local in functie de categoria de confort si in raport cu gradul de preparare a
produselor ce se desfac prin unitatile de alimentatie publica. De asemenea, unitatile din
categorii superioare adauga la preturile de alimentatie publica remiza si, dupa caz, taxa de
serviciu, potrivit dispozitiilor legale.

c) Tarifele reprezinta categoria de preturi care se practica intr-un domeniu

specific de activitate, in domeniul prestarilor de servicii. In functie de categoria
beneficiarului, tarifele au caracterul de preturi cu ridicata (cand serviciile se presteaza, de
regula, agentilor economici) sau de preturi cu amanuntul.
 Sistemul tarifelor din tara noastra
- Tarifele pentru serviciile traditionale si artizanale
- Tarifele pentru serviciile cu caracter de masa
- Tarifele pentru transporturi si telecomunicatii
- Tarifele pentru transporturile navale interne
- Tarifele pentru serviciile de posta si telecomunicatii
- Tarifele serviciilor de gospodarire comunala si locativa
- Tarifele energiei electrice
- Sistemul tarifar pentru consumatorii industriali
- Tarifele energiei termice
- Tarifele pentru prestatiile de servicii in sectorul agricol
- Tarifele pentru serviciile cu caracter de creatie, inovatie
Clasificarea veniturilor si cheltuielilor in contabilitatea de gestiune
Astfel, veniturile reprezintă creşteri ale avantajelor economice înregistrate pe
parcursul perioadei contabile sub formă de intrări/creşteri ale activelor sau diminuări/stingeri
ale datoriilor, care au influenţat rezultatul net (profitul/pierderea) al anului de gestiune
curent.
Cheltuielile reprezintă diminuări ale avantajelor economice înregistrate pe parcursul
perioadei contabile sub formă de ieşiri/diminuări ale activelor sau apariţii/creşteri ale
datoriilor, care au influenţat rezultatul net (profitul/pierderea) al anului de gestiune curent.

Potrivit legii contabilitatii, cheltuielile se urmaresc pe feluri de CHELTUIELI (dupa

natura lor), care se grupeaza in cheltuieli de exploatare, cheltuieli financiare, cheltuieli
exceptionale, cheltuieli cu amortizarile si provizioanele, cheltuieli cu impozitul pe profit. În
cadrul cheltuielilor de exploatare se cuprind: cheltuielile privind consumurile de materii
prime, materiale auxiliare, combustibil, ambalaje, piese de schimb, seminte si materiale de
plantat, furaje si alte materiale consumabile; uzura obiectelor de inventar; costul de achizitie
al materiarelor nestocate, trecute direct asupra cheltuielilor; costul de achizitie al energiei si
apei consumate; costul de achizitie al animalelorsi pasarilor; costul marfurilor vandute;

 cheltuielile cu lucrarile si serviciile executate de terti (intretinere si reparatii; chirii;

 cheltuieli de protocol, reclama si publicitate; transportul de bunuri si persoane;
deplasarii, posta si taxe de telecomunicatii; servicii bancare si altele),
 cheltuieli cu impozite, taxe si varsaminte asimilate (impozitul suplimentar pe salarii;
impozitul pe cladiri; alte impozite, taxe si varsaminte asimilate asemeni taxelor pt
folosirea terenurilor, taxele cu privire la mijloacele de transport etc.);
 cheltuielile cu personalul (salariile si alte drepturi de personal, asigurarile si protectia
sociala, contributia unitatii la asigurarile sociale si pentru somaj, cheltuili cu
perfectionarea profesionala si alte cheltuieli cu personalul suportate de unitate);
 alte cheltuieli din exploatare (pierderi din creante si alte cheltuieli de exploatare). În
cadrul cheltuielilor financiare se cuprind:
 pierderi din creante legate de participatii;
 pierderi din vanzarea titlurilor de plasament;
 diferente nefavorabile de curs valutar din operatiuni curente si disponubilitati in
devize;
 dobanzi curente aferente imprumuturilor primite;
 sconturile acordate clientiilor;
 alte cheltuieli financiare (pierderi din creante de natura financiara).

În cadrul cheltuielilor exceptionale se cuprind acele cheltuieli care nu sunt legate de

activitatea normala a unitatii (despagubiri, amenzi, penalitati, lipsuri de inventar, donatii si
subventii acordate, pierderi din debitori diversi etc.).

Cheltuielile cu amortizarile si provizioanele se incadreaza dupa natura lor in grupele de

cheltuieli de exploatare, financiare si exceptionale, dupa caz. ele cuprind:

 amortizarile imobilizarilor necorporale si co Contabilitatea veniturilor şi cheltuielilor

 provizioanele privind deprecierea imobilizarilor;
 provizioanele pentru deprecierea stocurilor si productiei in curs de executie;
  provizioanele pentru deprecierea creantelor;
 provizioane pentru deprecierea titlurilor de plasament;
 amortizarea primelor de rambursare a obligatiilor;
 provizioanele reglementate.

Cheltuielile cu impozitul pe profit şi alte impozite reprezinta impozitul calculat asupra

profitului impozabil, conform legii. Veniturile se urmaresc in contabilitate pe feluri de
venituri (dupa natura lor). Potrivit legii contabilitatii, veniturile se urmaresc pe feluri de
venituri (dupa natura lor), grupandu-se in venituri de exploatare, venituri financiare, venituri
exceptionale, venituri din diminuarea provizioanelor.

Veniturile din exploatare cuprind:

 veniturile din vanzarea produselor, marfurilor, lucrarilor executate si serviciilor

prestate. În contabilitate aceste venituri se inregistreaza in momentul predarii bunurilor
către cumparator, al livrarii lor pe baza facturii sau in alte conditii prevazute in
contract, care atesta transferul de proprietate a bunurilor respective asupra clientiilor;
 veniturile din productia stocata se inscriu, alaturi de celelalte venituri, in contul de
profit si de pierdere cu semnul plus (sold creditor) sau minus (sold debitor);
 veniturile din productia de imobilizari; veniturile din subventii de exploatare;
 alte venituri din exploatarea curenta (venituri din creante recuperate si alte venituri de
exploatare).

În veniturile financiare se cuprind:

 veniturile din participatii;

 venituri din investiţii pe termen scurt;
 venituri din alte imobilizari financiare;
 venituri din creante imobilizate;
 venituri din titluri de plasament;
 venituri din diferente de curs valutar;
 venituri din dobanzi;
 veniturile din sconturile obtinute;
 alte venituri financiare;
 ajustări pentru pierdere de valoare.

În veniturile exceptionale se cuprind acele venituri care nu sunt legate de activitatea

normala, si anume:

 despagubiri si penalitati incasate;

 venituri din cedarea activelor;
 cote-parti din subventii pentru investitii virate la rezultatul exercitiului;
 alte venituri exceptionale (donatii, salarii neridicate prescrise si alte venituri).

Veniturile din provizioane se inregistreaza la veniturile din exploatare, financiare sau

exceptionale, dupa caz, in situatia diminuarii sau anularii provizioanelor in cazul in care nu se
mai justifica mentinerea acestora.