Prof.

Taranu Cosmin

Problematica educaţiei dobândeşte în societatea contemporană noi conotaţii,

date mai ales de schimbarile fară precedent din toate domeniile vieţii sociale.
Accentul trece de pe informativ pe formativ, de pe instrucţie pe educaţie.
Astfel, fară a nega importanţa educaţiei de tip curricular, devine tot mai evident
faptul că educaţia extracurriculară, adică cea realizată dincolo de procesul de
invăţământ, îşi are rolul şi locul său bine stabilit în formarea personalităţii tinerilor.
Astfel, fară a se nega importanţa procesului de învăţământ – activităţile
curriculare, se considera necesară reorientarea şi reaşezarea activităţilor extracurriculare
în cadrul formării personalităţii umane, prin recunoaşterea importanţei sale.
Stefan, M. (2003) precizează că oricât ar fi de importantă educaţia curriculară
realizată prin procesul de învăţamânt, ea nu epuizează sfera influenţelor formative
exercitate asupra copilului. Rămâne cadrul larg al timpului liber al copilului, în care viaţa
capătă alte aspecte decât cele din procesul de învăţare şcolară. In acest cadru, numeroşi
alti factori actionează, pozitiv sau nu, asupra dezvoltarii elevilor.

Dupa o binecunoscută clasificare UNESCO, educaţia extracurriculară, adică

educţia de dincolo de procesul de invăţământ, apare sub doua aspecte principale:
1. Educaţia informală, reprezentând influenţa incidentală a mediului social transmisa
prin situaţiile vieţii de zi cu zi. Ne referim aici la educaţia în familie, dar şi la
influenţa comunitaţii sociale, a grupurilor de prieteni, a mass – mediei (in special
a televiziunii). Deşi lipsite de o structurare precisă şi de o proiectare sistematică,
toate acestea au o mare forţa de înrâurire.
2. Educaţia non-formală, care se realizează fie sub egida unităţilor din sistemul de
invatamant, fie în cadrul unor organizaţii cu caracter educativ, independente de
sistemul de invatamant, dar ale caror obiective educaţionale sunt in consonanţa cu
cele ale şcolii.
Prin activităţile extracurriculare desfaşurate în scoala se urmăreşte completarea
procesului didactic, organizarea raţională şi placută a timpului liber. O cerinţă foarte
importantă vizând opţiunea pentru astfel de activitate este selecţionarea din timp a
suportului teoretic în funcţie de interesele şi dorinţele copiilor şi ordonarea lor într-un
repertoriu cu o temă centrală.
Activităţile extracurriculare pot avea conţinut cultural, artistic sau spiritual,
conţinut ştiintific şi tehnico-aplicativ, conţinut sportiv sau pot fi simple activităţi de joc
sau de participare la viaţa şi activitatea comunităţii locale.
Principalele valenţe educative ale acestor activitati, pe care le putem fructifica
sunt:
- funcţia de loiser (organizarea timpului liber al copiilor);
- funcţia social-integrativă;
- funcţia formativă (completarea instrucţiei şi educaţiei de învăţământ);
- funcţia vocatională, relevând şi cultivând aptitudini speciale.
In continuare, voi prezenta cateva dintre activitatile extracurriculare ce pot fi
desfasurate cu elevii:

►ACTIVITĂŢILE DE CLUB/CERC
Acestea au drept subiect grupuri de copii uniţi printr-un interes comun de
cunoaştere şi acţiune. Membrii cercului sunt animaţi de dorinţa comună de a practica un
sport, de atracţia pentru muzică sau tehnică, de dragostea de natură, de pasiunea pentru
noile mijloace de circulaţie a informaţiei – evantaiul pasiunilor comune putându-se
deschide la nesfârsit. Copiii vin in cerc/club şi participă la activitatea lui însufleţiţi de
dorinţa de a creea, a-şi afirma aptitudinile. Pentru unii este o chemare vocatională, pentru
alţii, poate, un interes de moment. Oricum, activitatea de club/cerc, îi uneste într-o
acţiune cooperantă.
 Specific este faptul că acestea sunt activităţi de durată, desfaşurate pe parcursul
unuia sau mai mulţi ani, timp în care fiecare membru al grupului îşi verifică şi îşi
dezvoltă treptat aptitudinile.

► ŞEZĂTORILE , SERBĂRILE ŞI CARNAVALURILE

Vizitând muzee şi expoziţii cu caracter etnografic (locale), colecţionând costume
populare, culegeri de doine, strigături şi obiceiuri populare, cântece şi jocuri din partea
locului se pot organiza mult apreciatele şi totodată îndragite de copii – şezătorile. Acestea
îmbină, în mod original, cântecul, jocul, poezia şi elementele de muncă. Fiind îmbrăcaţi
în costume populare din zonă, copiii participă cu mare interes la acest tip de activitate cu
deosebite valenţe educative.

Serbarea este o modalitatea eficientă de cultivare a capacităţilor de vorbire şi a

inclinaţiilor artistice ale copiilor, care contribuie la stimularea şi educarea:

- atenţiei (prin respectarea indicatiilor regizorale şi în special a atenţiei

distibutive – prin raportarea copilului la ceilalţi membrii ai echipei de lucru)

- memoriei ( prin repetiţiile organizate pentru consolidarea replicilor, mişcarilor,

etc.)

- voinţei (prin implicarea copilului în mod benevol)

- afectivităţii ( prin filtrarea mesajelor culturale, artistice, pe plan afectiv)

- imaginaţiei şi creativităţii (prin implicarea directă a copiilor propunând puncte

în serbare şi solutii pentru o anumită frecvenţă)

- atitudinilor pozitive (prin crearea de situaţii concrete şi inteligibile, pentru

care copilul va aproba/aborda) o anumita conduită.

- gândirii (prin momentele de criză, de luare a deciziilor, când apar situaţii

neprevăzute în derularera spectacolului)

►VIZITE ŞI PLIMBARI (DRUMEŢII) PRIN PARCURI, GRĂDINI

BOTANICE, ZOOLOGICE ŞI ALTE ZONE ALE ORAŞULUI
 Sunt activităţi care răspund nevoii de cunoaştere şi de petrecere placută a timpului
liber.
Plimbările şi drumeţiile organizate cu copiii urmăresc cunoaşterea aspectelor din
natură într-o interdependenţă perfectă cu istoria trecută, prezentă şi viitoare a (comunităţii
locale) localităţii natale şi împrejurimi.
►EXCURSIILE ŞI TABERELE
Excursiile/ taberele constituie un mijloc didactic de cea mai mare importanţă
pentru că oferă elevilor posibilitatea să observe, să cerceteze şi să cunoască în mod direct
o mare varietate de aspecte din natura, de ordin biologic sau geografic, despre mediul
natural si factorii de mediu, să înţeleagă mai clar legătura dintre organism şi mediu, să
colecţioneze un bogat material didactic.

În acelaşi timp excursiile/taberele contribuie la educarea şi dezvoltarea simţului

estetic, trezesc dragostea şi interesul pentru natură şi respectul pentru frumuseţile ei.
Excursia ajuta la cunoaşterea spaţiului geografic din imediata vecinătate a orizontului
local. In acelasi timp, copiii pot cunoaşte frumuseţile patriei şi realizările oamenilor,
locurile unde s-au născut, au trăit şi au creat opere de artă scriitori şi artişti.

Fiind o activitate colectivă, excursia dezvoltă dragostea de adevar şi cinstea,

încrederea în forţele omului, educă voinţa şi tăria de caracter. In urma acestor „căliri
morale” copilul devine mai curajos şi mai ferm în acţiunile sale.
Există excursii cu itinerarii mai lungi sau mai scurte, pe jos sau/şi cu mijloace de
transport, uneori sub forma de expoziţii sau explorări. Excursia implică o serie întreagă
de etape subordonate: deciderea (alegerea) itinerariului, strângerea materialului
informativ, alcătuirea programului, cu responsabilităţi colective şi individuale în care se
pregătesc condiţiile materiale necesare, desfaşurarea propriu-zisă a excursiei şi în
sfârşit valorificarea acesteia.
Practicând cu multă încredere excursiile cu copiii, îmbogaţim, lărgim şi
consolidăm cercul de reprezentări sociale ale acestora.

►ACTIVITATILE ECOLOGICE
Şcoala trebuie să ofere gradat, în acord cu particularităţile de vârstă, si cunoştinţe
ştiinţifice care motivează conduitele şi normele eco- civice, să creeze şi să organizeze
activităţi privind protejarea mediului, sa formeze conduita ecologica a copiilor prin
îmbogăţirea orizontului de cunoştinţe, priceperi şi deprinderi ecologice
Acest comportament se realizează, în primul rând, prin puterea exemplului şi apoi
prin cea a cuvântului. ,,Nu frazele moralizatoare, nici poveţele pline de sens sunt cele
care au efect asupra copilului, ci tot ceea ce săvârşesc sub privirea sa adulţii când vin în
contact cu mediul înconjurător’’(R.Steiner)
Dintre activitatile pe care copiii le pot desfasura in acest domeniu, sunt:
-intretinerea spatiilor verzi
-plantare de puieti, de flori;
-colectare si reciclare de deseuri (hartie, plastic);
-curatarea unor zone publice (parcuri, paduri, terenuri de joaca);
-infrumusetarea clasei, scolii cu lucrari confectionate din deseuri;
Toate aceste actiuni au ca scop sensibilizarea copiilor pentru a deveni participanţi
activi la ocrotirea mediului inconjurator.

►PROIECTE EDUCAŢIONALE INIŢIATE ÎN PARTENERIAT

Proiectele educaţionale realizate în parteneriat cu diferite instituţii locale sau cu
alte unitati scolare sunt activităţi foarte atractive la care copiii participă activ şi eficient.
Stimulându-le interesul şi iniţiativa copiii solicită (participarea) implicarea în mai multe
activităţi de acest gen.

In concluzie, activitatile extracurriculare alaturi de actul educaţional in sine au

rolul de a stimula şi valorifica talentul, aptitudinile, de a susţine comunicarea,de a-i invata
sa se adapteze, de a încuraja competiţia şi asumarea de responsabilităţi în vederea
dezvoltării şi formarii unei personalităţi armonioase a copiilor încă de la cea mai fragedă
vârstă.